Pasul Tartarau-Vf.Tampele-Vf.Larga-Vf.Piatra Alba-Vf.Steflesti-Vf.Negovanu-Curmatura Buceciu-Vf.Sterpu-Capu'Muntelui-Poiana-Galfa-Saua Scauiele--Gura Scauiele(muntii Lotru)

Pasul Tărtarău - Vf. Tâmpele - Vf. Larga - Vf. Piatra Albă - Vf. Ştefleşti - Vf. Negovanu – curmătura Buceciu - Vf. Sterpu - Capu Muntelui - Poiana Gâlfa - Şaua Scâuiele, gura Scăuiele (valea Oltului)                                                                  



Marcaj: bandă roşie
                                                                 


Durata: 3-5 zile                                                        

Distanţa: 70 km

Este un traseu lung, cu cel puţin trei zile de marş şi fără cabane în imediata lui apropiere. Din acest motiv, parcurgerea traseului se va face cu cortul sau căutând adăpost la stâne. Pentru a rămâne cu imagini cât mai vii, este bine să se parcurgă în mai multe etape (4-5). Puncte bune de campare - fie în cort, fie la stâne - ar fi curmătura Tâmpa, Larga, Baiu, cumătura Piatra Albă, Conţu, curmătura Buceciu, Voinegel, curmătura Pârgheş, Capu Muntelui ş.a. Drumeţul îşi poate alege şi alte locuri de popas, la distanţă mai mare sau mai mică faţă de traseu. În pasul Tărtărău se ajunge venind de la Obârşia Lotrului (S) sau Oaşa (N), pe DN 67-C, de la cabanele Voievodu (triunghi roşu) sau Şureanu (bandă albastră). Poteca porneşte din vecinătatea panoului care înfăţişează judeţul Vâlcea. Trecem prin rariştea de molizi din şa, apoi ne angajăm pe muchia Piciorul Tâmpei. După circa ½ oră, ghidându-ne după marcajul de pe molizi, ieşim la gol, unde ne întâmpină o suprafaţă cvasiorizontală. Cotim uşor la stânga, îndreptându-ne spre, est, după stâlpii de marcaj. Lăsăm un vârf teşit pe dreapta, apoi altul pe stânga; traversăm longitudinal o mică şa, după care coborâm printr-o rarişte în curmătura Tâmpei, unde întâlnim cărarea marcată cu cruce roşie (traseul 15), care urcă de la Obârşia Lotrului, pe coasta Tâmpei (unde ar fi necesar un indicator). Între cele două curmături, Tărtărău-Tâmpa (4 km), se consumă circa 1½ ore. De aici cotim jumătate stânga (NE) şi începem un urcuş uşor prin pajiştea de pe culmea Larga (Larga lui Maniţa), având cumpăna de ape în dreapta. După ½ oră traversăm un pâlc de molizi (în 5 minute), apoi coborâm într-o şa, ocolim un mamelon, după care urcăm spre Vf. Larga (prin Larga Bangi), pe lângă temelia unei foste clădiri (pichet). Ocolim Vf. Larga (acoperit de ienuperi şi molizi) pe la S şi zărim, lângă un molid, o săgeată metalica cu dublu sens pe care nu se poate descifra nimic, dar prezenţa ei ne confirmă că suntem pe poteca turistică. Cotim spre N şi ajungem în curmătura Baiului după circa 2-2½ ore de mers din curmătura Tâmpei. Pe tot traseul avem privelişti spre creasta Parângului, spre Munţii Şureanu (Sălanele, Vf. lui Petru, Clăbucet etc.) şi valea superioară a Lotrului. În curmătura Baiului există o intersecţie de poteci şi trei săgeţi cu inscripţii greu de descifrat: Obârşia Lotrului, Ştefleşti, Vidra. O potecă coboară prin Tarniţa în valea Frumoasei, alta coboară prin Balu[1] şi Sărăcinu la lacul Vidra. În continuare urmărim cumpăna apelor în urcuş, având pe stânga ienuperi, punctaţi ici-colo cu molizi piperniciţi, apoi ne menţinem aproximativ la nivel. Lăsăm pe dreapta un mamelon şi cotind uşor spre stânga (NE), ajungem între obârşiile pâraielor Urlieşu (N) şi Goata (S), apoi la un izvor plasat în capătul vestic al Pietrei Albe. De aici porneşte o potecă la barajul Vidra prin culmea Goală. Marcajul bandă roşie îl întâlnim pe pietre şi pe rarii stâlpi metalici existenţi (uneori dezgropaţi). Pornind de la izvor, ocolim Vf. Piatra Albă pe la N şi ajungem - după 1½ - 2 ore de la plecarea din curmătura Balului - lângă un panou ruginit pe care se recunoaşte o schiţă a marcajelor din munţii Cindrel şi Ştefleşti, dar pe care, mai recent, s-a scris „Păşunea Piatra Albă"... De aici, o potecă nemarcată coboară la cantonul Piatra Albă (traseul 16). Tot de aici se poate urca (în 10 minute) în Vf. Piatra Albă (2 179 m) de unde se deschide o minunată perspectivă asupra Munţilor Cindrel (de la Vf. Onceşti până la Dealul Domnilor), Munţilor Şureanu (de la Poiana Muierii până spre Păltinei), Munţilor Parâng, Munţilor Latoriţa şi Munţilor Căpăţînii. Tot de aici se zăreşte o parte din Depresiunea Vidra, cu şoseaua de contur a lacului, Depresiunea Oaşa, cu culmile prelungi nivelate la 1 500-1 600 m, precum şi drumul pe care l-am parcurs din Tâmpele şi pe care-l vom continua spre Ştefleşti-Negovanu. În partea sudică a vârfului, la obârşia văii Steaja, este sculptat un circ glaciar în care se recunoaşte o mare potcoavă nivală sprijinită cu capetele pe versantul abrupt (V), iar mai în aval, valuri morenice (acoperite de jnepeni), care se prelungesc până în pădure. Din Vf. Piatra Alba patern cobori pe cumpăna de ape spre NE sau ne întoarcem la panou pentru a urmări poteca marcată (bandă roşie). În ambele cazuri, în ½ oră ajungem în curmătura Piatra Albă (Cristeşti). Prima variantă (nemarcată) ne oferă posibilitatea de a trece pe lângă circurile glaciare Groapa Stejii, Căldarea Jipoasă şi Cristeşti. În continuare, cărarea urmăreşte cu pantă domoală versantul vestic al Vf. Cristeşti, până la un grup de stânci, dintre care una atrage atenţia de la distanţă. Este Piatra Cântătoare (Piatra în Echilibru) -un bloc aproximativ discoidal (care, de la distanţă, seamănă cu un basc), sprijinit pe un soclu. Aici există şi o intersecţie de poteci (dar săgeţile indicatoare lipsesc): una, marcată cu cruce roşie, urmăreşte aproximativ curba de nivel pe versantul nordic, circa 1 km, apoi coboară în curmătura Ştefleşti; alta, nemarcată, coboară în valea Frumoasei, trecând pe la o stână. Cărarea pe care ne vom deplasa (bandă roşie), mai puţin vizibilă prin iarba pajiştei, urcă costiş spre dreapta, pentru a ajunge (1/4 oră) în şaua dintre vârfurile Cristeşti şi Ştefleşti, unde întâlneşte poteca marcată cu triunghi albastru care urcă din valea Haneşului, pe stâna Groapei, în Vf. Cristeşti (traseul 17). În această şa întâlnim grupuri de stânci cu forme diferite, presărate pe o suprafaţă aproape plană, oferind o privelişte deosebită, mai ales în jurul Vf. Cristeşti. Cărarea trece apoi pe versantul sudic şi urcă uşor (circa 1 km), până într-o mică şa situată între cele două vârfuri ale Muntelui Ştefleşti (2 242 m). Din pasul Tărtărău până la Ştefleşti sunt circa 20 km, care pot fi parcurşi în 6½ - 7½ ore. De pe Vf. Ştefleşti se deschide o admirabilă perspectivă spre toate punctele cardinale. Astfel, spre SV se zăresc circurile glaciare de pe versantul nordic al Parângului, culmile din bazinul Latoriţei, culmile Păpuşa-Căpăţâna, Mănăileasa; spre N sunt Munţii Cindrel (cu vârfurile Onceşti, Bătrâna, Boşineu, Rozdeşti, Niculeşti, Şerbota), spre V Munţii Şureanu (Clăbucet, Vf. lui Petru, Cârpa, Păltinei ş.a.), spre E culmea Ştefleşti (Conţu, Balindru, Sterpu, Prejba). În apropiere, pe versantul nordic sunt două circuri glaciare orientate spre valea Sadului, iar sub Vf. Cristeşti se observă un alt circ glaciar, mai mic, orientat spre ESE. Din Ştefleşti cărarea se derulează spre E, prin pajişte, şi coboară (peste 160 m diferenţă de nivel), şerpuind printre jnepeni până la curmătura Conţu (1 980 m), unde sunt sculptate spre S două circuri glaciare. În continuare, poteca marcată cu bandă roşie urcă versantul sudic al Conţului Mare (2 080 m), apoi traversează şaua dintre Conţu şi Balindru[2] şi, după un scurt urcuş, urmăreşte curba de nivel pe versantul nordic al Balindului, ocolind obârşia largă modelată nival; trece apoi printr-o mică şa pe versantul sudic şi ajunge în curmătura dintre Balindru şi Negovanu Mare, unde se pierde prin iarba pajiştei. Atenţie! La V de Vf. Negovanu Mare există un alt vârf (Negovanu Pietros) cu versantul vestic stâncos. Poteca trece printre aceste vârfuri. De aici traversează versantul nordic al Negovanului Mare, unde întâlneşte poteca (marcată cu triunghi roşu - traseul 14), ce urcă de la Rozdeşti, apoi cotind uşor spre SE ajunge în şaua dintre Negovanu şi Clăbucet. Aici se desprinde o potecă spre curmătura Jidului, şi Vf. Dobrun. Cărarea marcată cu bandă roşie se derulează pe versantul sudic al Clăbucetului (Plaiul Clăbucetului), pe deasupra stânei Buceciu de Sus, şi după circa ½ oră coboară uşor, traversează un pârâu, trece printr-o rarişte de molizi şi ajunge în curmătura Buceciu (1 605). Aici a funcţionat multă vreme o staţie de funicular care cobora lemnul în valea Sadului, la confluenţa cu Valea lui Ivan. Din Vf. Ştefleşti până în curmătura Buceciu se parcurg circa 19 km în 5½ -6½ ore. Curmătura Buceciu constituie o intersecţie importantă de drumuri: aici ajunge drumul forestier care urcă pe Rânjeu, ca şi drumul care urcă pe la Dobrun sau Poiana Florilor; drumul care urcă din Valea Sadului pe Valea lui Ivan şi coboară la Rozdeşti (traseul 11), legându-se de drumurile forestiere din bazinul Sădurelului (traseul 13); cărarea care porneşte de la Tălmăcel şi trece prin Prejba (traseul 6), precum şi poteca de creastă a Munţilor Ştefleşti - marcată cu bandă roşie (traseul nr.5). Numele curmăturii ca şi al vârfului din apropiere derivă din substantivul (lat.) bucetum-i= păşune pentru vite, sau din verbul (lat.) bucino = a suna din trompetă, a buciuma. Din curmătura Buceciu până în curmătura Poiana Ţiganului (1A oră), marcajul cu bandă roşie se suprapune pe o distanţă de circa 2 km drumului de car pe care întâlnim şi marcajul cu bandă albastră (fragment din traseele 6 şi 11) şi care urmăreşte curba de nivel pe la N de Măgura (Cuca) Buceciu. La marginea de V a Poienii Ţiganului (1 573 m), o săgeată metalică fixată pe un copac ne arată direcţia spre Voinegel şi timpul de mers (1 oră). Drumul carosabil pe care continuă marcajul cu banda albastră (şi care va fi marcat cu cruce albastră) se menţine pe curba de nivel cotind la stânga. Poteca marcată cu bandă roşie se desprinde uşor spre dreapta, traversează poiana îngustă, dar prelungită în sens meridian, urcă pe muchie printre molizi şi ajunge în ¼ ore într-o pajişte alungită cu pantă domoală prin care marcajul apare rar pe pietre. După 5 minute panta se precipită, dar zigzagurile potecii care uşurează urcuşul se recunosc prin iarbă şi afiniş. De la capătul urcuşului (1/4 oră), cărarea urmăreşte o muchie prelungă cu mici denivelări, până la un platou uşor bombat, cu o rarişte de molizi (Voinegel). Aici este necesară o placă indicatoare, întrucât cărarea se bifurcă: apare marcajul cu triunghi galben (traseul 23) care coboară pe la stâna Voinegel la lacul Jidoaia, din care se desprinde apoi marcajul cu cruce galbenă, care trece prin Vf. Galbenei. Poteca marcată cu bandă roşie coteşte la stânga şi după 5 minute, ajunge în poiana unei mici şei (Groapa Sasului) cu indicatoare fixate pe un molid, care îndrumă spre: Gura Galbena - 3-4 ore, Voineasa -6 ore (cruce galbenă), Pădureţ - 15 minute (cruce galbenă), Vf. Sterpu – 1½ ore, curmătura Buceciu -2 ore (bandă roşie). În continuare, poteca marcată cu bandă roşie urcă costiş timp de 25 minute pe versantul sudic al Vf. Voineşiţa, prin molidiş pe la „Bălţi", până în şaua dintre Voineşiţa şi Voineagu Cătănesii. De aici se desprinde o potecă abia vizibilă şi nemarcată spre Prejba, prin Dudurugu şi Panta. Cărarea pe care ne deplasăm (marcată foarte rar cu bandă roşie) coteşte spre dreapta (SE) şi urcă cu o pantă destul de mare pe Voineagu Cătănesc, al cărui vârf îl ocoleşte pe la S (pe deasupra pădurii de molid), pentru a ajunge în ½ - ¾ oră sub Vf. Căcâcea. De aici cărarea urcă costiş pe versantul de N al Vf. Căcâcea (care pare un contrafort al Vf. Sterpu) şi ajunge pe cumpăna de ape trecând printr-o strungă. Cărarea urmăreşte apoi curba de- nivel pe versantul meridional al Vf. Sterpu, traversează o culme care se prelungeşte spre S şi se arcuieşte pe la obârşia Văii Ivănuş, unde traversează şi un culoar de avalanşe drenat de un pârâu, pentru a urca în capătul nordic al culmii Dealu Negru. Din Voinegel pană aici sunt circa 6 km, care se parcurg în 1½ -2 ore. Dacă timpul ne permite putem urca în ¼ - ½ oră pe coama Vf. Sterpu (2 144 m), care este un bun punct de belvedere spre toate direcţiile cardinale. Tot de aici, parcurgând culmea prelungă spre S a Dealului Negru putem coborî peste Vf. Vătafului: la Voineasa - prin Deluşelu sau Vf. Pleşu, Malaia - prin Molivişu (traseul 24) sau Păscoaia - prin Vf. Arsurii. Din şaua largă în care ne găsim (dintre D. Negru şi Sterpu), cărarea coboară (1/3 oră) în curmătura Pârgheşul (dintre Vf. Sterpu şi Vf. Pârcălabu) - 1 911 m, unde întâlneşte un drum de tractor care se derulează pe versantul estic al Dealului Negru, apoi se îndreaptă spre Stânişoara (E). Banda roşie se suprapune acestui drum care urcă şi ocoleşte Vf. Pârcălabu (2 060 m) pe la S (în '/a oră), după care se desfăşoară aproximativ în curbă de nivel, pe la S de Piatra Gârcului, apoi ocoleşte Obârşia Văii Stânişoara şi ajunge în curmătura Stânişoara, la o intersecţie de drumuri care se pot urmări din acest loc pe coastele culmilor: spre S se desprinde un drum care duce prin culmea Mândra-Sârbinu-Robu, spre V este drumul pe care am venit şi altul, mai jos, care coboară în Valea Pârcălabului pe la stâna din Stânişoara; spre V este drumul pe care ne vom deplasa şi care se menţine aproximativ în curbă de nivel în lungul Coastei Câinenilor având în dreapta valea Una. Din curmătura Pârgheş, până la această intersecţie de drumuri sunt circa 5,5 km (1½ -2 ore). După circa 1 oră de mers în lungul Coastei Câinenilor ajungem la Capu Muntelui, unde drumul face mai multe serpentine, pentru a cobora o diferenţă de nivel de circa 100 m. După terminarea serpentinelor, drumul ocoleşte obârşia Văii lui Vlad trecând prin faţa unei stâni pe al cărei pereţi zărim marcajul bandă roşie, absent aproape din Sterpu, apoi menţinându-se în curbă de nivel intră în pădurea de molid. La capătul a 15-20 minute de la stână, drumul începe să coboare în serpentine, trecând treptat în pădurea de fag. Se menţine apoi cumpăna apelor (care devine aproape orizontală circa 1 km), ocoleşte pe la N două mameloane şi coboară menţinându-se pe versantul sudic până în şaua de la V de Dealul lui Vlad. Din această şa se deschide priveliştea spre Munţii Prejba, în care se recunosc vârfurile: Prejba, Greşii, Muma, Pleşiţa, apoi Curmătura şi Dealul Barnii, culmea Conţu, iar la S de valea Lotrioara privirea se odihneşte pe culmea Floarea-poiana Tisa-poiana Pietrelor. Drumul urcă puţin din şa, se abate pe la S de Vf. lui Vlad şi coboară uşor în poiana Comarnice (la E de vârf), deasupra unei stâne. De la stâna din Capu Muntelui până aici se consumă 1½ - 1¾ ore. Poteca se bifurcă din această poiană. Drumul de car pe care l-am parcurs până aici (şi care ar fi trebuit marcat în continuare cu bandă roşie), coteşte uşor la dreapta şi este marcat cu cruce roşie (traseul 35). Pentru a urmări marcajul bandă roşie, urcăm prin poiană spre N. La marginea poienii, pe un fag gros distingem marcajul apoi intrăm într-o pădure tânără de foioase pe o potecă abia vizibilă şi ajungem într-un luminiş, pe cumpăna apelor, lângă un fag cu vârful rupt de vânt. Semnul de marcaj apare rar pe trunchiul fagilor şi trebuie urmărit permanent, deoarece poteca este puţin circulată. Cărarea coboară pe cumpăna de ape dintre valea Gâujanu (V) şi valea Scăuiele (E), trece printr-un pâlc de mesteceni (după ¼ oră) apoi, printr-un luminiş, traversează un mamelon stâncos şi după ½ - ¾ oră ajunge într-o şa, de unde - versantul vestic fiind defrişat - se observă Coasta Câinenilor, Dunga Pojorâţii, Floarea. Urcă puţin pe un mamelon rotunjit, în vârful căruia întâlnim marcajul, pe un fag, apoi coboară cotind la dreapta (E) şi ajunge într-o poiană pe versantul sudic al culmii. Traversează poiana diagonal trecând pe lângă un mesteacăn gros, apoi printr-o rarişte şi ajunge în poiana de la stâna Gâlfa. De cum zărim stâna cotim la stânga şi urmărim plaiul care curând se înscrie spre dreapta, pe cumpăna de ape. Marcajul este rar, dar cărarea fiind circulată nu ridică probleme de orientare. Pătrundem într-o pădure tânără de foioase şi lăsăm cumpăna de ape la stânga, apoi trecem iar pe cumpănă, având în dreapta lăstăriş iar în stânga făget. Poteca se precipită pe o muchie pietroasă, apoi se înconvoaie în câteva bucle până în şaua de la V de Dealu Scăuiele, unde subtraversăm două linii electrice de înaltă tensiune. De aici, avem perspectiva spre valea Căprăreţ (Râu Vadului), cu gospodării răsfirate în luncă şi pe versantul opus. Vechea potecă turistică marcată cu bandă roşie coboară din şaua Scăuiele în valea Căprăreţ, traversează râul peste puntea hidrometrică şi se îndreaptă aval de-a lungul drumului forestier (2 km), până la punctul de oprire (P.O.) Valea Fratelui al căii ferate. Este însă mai comod să urmărim cărarea care se derulează pe versantul de S al Dealului Scăuiele printr-o pădure de foioase (fag, stejar, carpen, ulm). După ce întâlnim o altă potecă ce coboară din stânga, drumul se lărgeşte, face câteva serpentine, apoi coboară costiş până în talvegul văii Scăuiele. De aici urmăreşte firul văii în aval, pe malul stâng, apoi pe cel drept, până la calea ferată de pe valea Oltului. Nu traversăm calea ferată, ci cotim la dreapta, mergând în lungul acesteia spre aval circa 300 m până la barieră, unde pătrundem pe DN-7 (Sibiu-Rm. Vâlcea). Până la staţia Râu Vadului, mergând în aval, mai sunt 500 m, iar până la Popasul turistic Râu Vadului, 2 km.                                                                                                                                      

Sursa:guideromania.com