duminică, 21 aprilie 2013

Sfaturi pentru drumetii*Atentie!Ursul



Sfaturi pentru drumetii*Atentie!Ursul
*Drumetie

In Carpatii Romaniei se estimeaza o populatie de aproximativ 2500 de ursi carpatini. Timpul mediu de viata al unui astfel de exemplar in salbaticie este de 25 de ani. Masculul adult cantareste intre 140 si 350 de kg, are 1,7-2,2 m lungime (de la coada la bot), si poate avea o inaltime de 95-130 cm. Femela este ceva mai mica si naste 1-3 pui o data la 2-3 ani. Sezonul de imperechere este intre lunile mai-iulie.
Urma de urs este usor de recunoscut, are 5 degete (si tot atatea gheare). Picioarele din spate au profilul mai lunguiet decat cele din fata si au ghearele mai scurte decat cele din fata.
Ursul este un animal inteligent. Nu vede foarte bine, insa are un miros foarte fin, poate simti mancarea de la sute de metri, chiar de la un kilometru. Fara motive intemeiate, ursul nu ataca omul. Mai mult, daca simte omul in apropiere, si nu se simte amenintat, are tendinta de a-l ocoli.
Ursul poate fi atras catre taberele de corturi nu numai de mancare, dar si de produsele cosmetice (parfumuri, pasta de dinti chiar!) si gunoaie. Dupa cum se stie, mancarea nu trebuie tinuta in cort, ci trebuie agatata intr-un copac sau pe o stanca la o inaltime de cativa metri. La fel si cei care au frumosul obicei de a strange gunoaiele (cutii de conserve, coji de salam, resturi de paine) intr-o punga pentru a le arunca in tomberoanele din afara muntelui. Aceste gunoaie tinute in cort, sau in absida cortului, au si ele rolul de a atrage ursul. Asa ca in copaci si cu astea, dar nu le uitati acolo!
De asemenea nu trebuie gatit in cort sau in usa cortului, pentru ca mirosul de mancare se va impregna in materialul textil al cortului si chiar daca noi nu il simtim, ursul il va simti.
Daca va simti miros de mancare din interiorul unui cort, ursul, curios din fire, va veni sa inspecteze. Desigur ca panzele cortului nu constituie o piedica pentru cele 2-300 de kg ale unui urs. In acest caz, chiar daca nu are nici o intentie de a ataca omul, ursul poate sa raneasca pe cei care au nenorocul de a se afla intr-un astfel de cort, fie ca ursul va calca pe cort, fie ca va incerca sa sfasie cortul pt a intra, si astfel, accidental sa-i "zgarie" pe cei dinauntru.
O practica buna pentru taberele de corturi, pentru a preveni vizitele nedorite ale lui Mos Martin, mai ales peste noapte si mai ales in zonele cunoscute pentru aparitiile ursilor, este statul de planton. Cate 2-3 oameni, cate 2-3 ore din noapte, apoi alt schimb. E mult mai bine ca cineva sa fie treaz si venirea ursului sa fie prevazuta, decat sa te trezesti noaptea in somn, in sacul de dormit inchis pana la gat, ca se deschide tenta de la cort si intra un cap de urs: "ceva de mancare p-aici?".
Am gasit unele carti in care autorii recomandau ca, in cazul in care se pleaca in tura ziua, si se lasa cortul in tabara, acesta sa fie lasat cu usa deschisa, pentru ca daca ursul vine si va vrea sa inspecteze cortul, nu-i va fi o problema sa-si creeze el o intrare. Daca va vedea ca nu gaseste nimic in cort, probabil va pleca cum a venit. Acum, practica asta nu mi se pare chiar foarte buna, pentru ca la fel de bine pot intra in cort si alte animalute (paianjeni, serpi) pe care sa nu-i vedem la intoarcere, fiind neplacut sa dormi cu ei pe urma, peste noapte. Inainte de culcare, ar fi recomandat ca de pe cort sa se puna un tricou ce a fost folosit in ziua respectiva, eventual al unei persoane care transpira mai mult, sau mai multe tricouri. Astfel mirosul de om l-ar putea indeparta pe un eventual urs apropiat prea tare.
Chiar si ciorapii murdari pot fi utili daca sunt leganti de ancorele cortului... aia sigur miros
Apoi, cand se merge pe potecile de munte, exista sansa sa te intalnesti accidental cu un urs. De cele mai multe ori, ursul te va simti cu mult inainte sa il simti tu pe el, si iarasi de cele mai multe ori probabil ca isi va cauta de drum, prin alta parte, fara sa te deranjeze. Nu are tendinta sa atace omul, fara sa aibe un motiv. In general e bine sa vorbesti cand mergi pe poteci pe care ar putea sa apara vreun urs, sa canti chiar, pentru ca ursul sa fie constient de prezenta ta si nu sa fie surprins de tine. (Dar nici sa urli, sa dai casetofonul la maxim, daca ai asa ceva, pentru ca vei deranja alte animale, sau poti provoca o cadere de pietre...)
Daca tu l-ai vazut pe el, dar el inca nu te-a simtit pe tine, intoarce-te usor si vezi-ti de drum prin alta parte. Niciodata nu trebuie sa te apropii de un urs, chiar daca pare calm si inofensiv. Mai mult, niciodata nu trebuie sa te apropii de puii de urs, pe ideea ca ce dragalasi si inofensivi sunt, ca probabil ursoaica nu e departe! Daca incepe sa se apropie de tine, observa-i comportamentul. Este agresiv? Devine agresiv?

Daca nu pare agresiv, incearca sa te retragi. Trebuie sa faci cumva ca distanta dintre el si tine sa se mareasca. Daca te-a vazut si nu pare prea interesat de tine, e un moment bun sa te retragi cat mai mult si sa-ti cauti de lucru in alta parte. Fii calm, incearca sa nu pari agresiv sau iritant. Nu il intereseaza omul pasnic!
Daca cumva s-a ridicat in doua picioare, nu te speria. Nu este un semn de atac, ursul doar inspecteaza, incearca sa vada mai departe...
Daca cumva se apropie spre tine, gandeste-te daca nu cumva ii blochezi calea de fuga. Poate ursul nu e interesat de prezenta ta si poate vrea doar sa plece, insa daca ii blochezi drumul e foarte posibil sa se supere pe tine.
Dar daca are un motiv?
In primul rand ce ar putea sa-l deranjeze? Pai:
- daca este ranit.
- daca ursoaica simte ca ii sunt amenintati puii. De notat aici ca ursoaica poate considera amenintatoare chiar simpla prezenţă
- daca este intaratat si daca este enervat (cu blitzurile aparatelor foto, cu aruncat de pietre spre el).
- daca simte ca vrei sa ii iei hrana.
In aceste situatii sunt foarte mari sansele ca ursul sa devina agresiv.
Daca ai dat nas in nas, cumva, cu un urs si acesta nu pare agresiv, sunt sanse mari ca el singur sa plece (nu il intereseaza in mod deosebit prezenta ta).
Daca insa se apropie sau se arata agresiv de la bun inceput, cel mai si cel mai important lucru de facut in primul rand este sa nu te panichezi. Daca te panichezi, nu vei putea gandi limpede nici o solutie de scapare, sau vei ingheta efectiv sau vei deveni agitat ceea ce ar putea sa-l enerveze si mai tare.
  Mai departe, ce nu trebuie sa faci: nu trebuie sa-l provoci si mai tare, nu trebuie sa arati la randul tau un comportament agresiv fata de el. Nu trebuie sa-l incoltesti intr-o zona de unde nu are iesire decat din directia ta, pentru ca in acest caz, instinctual, va ataca. Nu trebuie sa fugi! Ursul oricum alearga mai repede ca tine, fie ca alearga la deal sau la vale (un urs adult poate alerga cu 40-50 de km/h...). Nu trebuie sa te cateri intr-un copac, pentru ca ursul este un catarator destul de bun, iar daca va incepe sa se catere dupa tine, din copac chiar nu ai alta cale de a scapa.
Cat despre ce trebuie sa faci, parerile sunt destul de impartite. In general se zice ca e bine sa vorbesti cu el, pe un ton cat mai calm posibil (daca mai poti!). Sa te indepartezi incet (si cu fatza spre el!). Daca vine spre tine, sa ii arunci rucsacul in fata iar in timpul in care ursul cerceteaza rucsacul si nu e atent la tine, departeaza-te cat mai mult posibil.
Daca e deja foarte aproape de tine, unii zic ca "sa faci pe mortul". Pentru asta, in primul rand, iti trebuie ceva curaj. Sa stai nemiscat in fata namilei de 300 de kile, care te poate sfasia intr-o singura miscare, eventual sa-ti mai mormaie pe la urechi si sa-i simti rasuflarea in ceafa. Dar daca ti-ai facut curaj sa faci pe mortul, aseaza-te pe burta, cu spatele in sus, ai grija sa-ti acoperi capul cu mainile. Incearca sa stai cat mai nemiscat. Iar daca (inca mai) ai un rucsac in spate, pastreaza-l in spate, pentru ca iti va proteja spatele de eventuale zgarieturi. Daca ursul te intoarce cu fata in sus, rostogoleste-te la loc cu fata in jos. La un moment dat, nu va mai fi interesat de tine, si va renunta. Stai in continuare jos, pana s-a indepartat destul, iar atunci fa cale intoarsa. De mentionat ca, in ciuda numelui de a face pe mortu, aceasta tehnica incearca sa demonstreze ursului ca nu esti de nici un pericol pentru el si nu ca esti intr-adevar mort. Ursul infometat se hraneste si cu hoituri. Plus ca te simte el, ai corpul cald inca, stie si el sa faca diferenta intre ceva viu si un hoit.
Daca ursul ataca, de cele mai multe ori atacurile pot fi doar pentru a te speria. Probabil i-ai incalcat teritoriul si te vrea plecat de-acolo. Imediat inainte de a ataca, ursul este foarte agitat, isi schimba pozitia des (iti cauta punctul slab). In acest caz, daca chiar nu mai ai alta solutie lupta cu el. Incearca sa ii pari un adversar puternic, sa realizeze el ca e mai bine sa nu se puna cu tine. O lovitura puternica peste bot l-ar putea impresiona. De tinut minte insa ca osul craniului de urs poate avea si 3-5 cm grosime, asa ca o lovitura de topor sau de piolet cel mai probabil nu ii va crea prea mari probleme.
Legat de ursii din Bucegi acum, ei sunt deja destul de obisnuiti cu omul. Marea majoritate sunt "gunoieri" sau "cersetori", venind spre grupurile de oameni doar cu intentia de a capata ceva de mancare. Oamenii i-au invatat asa. Au fost multe cazuri de atacuri de urs in Bucegi si cu siguranta vor fi si pe viitor. Zona de la Poiana Stanii este cunoscuta ca alee a ursilor (si totusi am dormit cu cortul de cateva ori acolo). Gura Diham la fel. Poiana Costilei sau zonele de platou, Babele, Pestera, Caraiman, Piatra Arsa, Malaiesti... sunt zone frecventate de ursi.
E o chestie si de atitudine pana la urma. Tuturor ne place cu cortul la munte, e frumos. Mergi la munte, prin padure, e ca si cum mergi prin casa ursului. Nu il deranja si cel mai probabil nu te va deranja. Daca respecti viata acestui animal, daca ai grija sa nu il intarati, el te va lasa sa te bucuri si tu de frumusetea naturii. Depinde mult mai mult de oameni decat depinde de urs.
Sursa:lsggiasi.ro

Piatra Galbenei *muntii Apuseni


Piatra Galbenei
*Drumetie

Piatra Galbenei (1.243 m) văzută dinspre nord, este un versant situat în extrema sudică a Gropii de la Barsa. Partea sudică a versantului însă, este un abrupt calcaros de peste 200 m, cu largi privelişti, străjuind Poiana Florilor.
Sub Piatra Galbenei se întinde o frumoasă pădure de fag, în care se decupează mici poieni presărate cu adăposturile cosaşilor, alcătuind împreună Poiana Florilor. Dincolo de acestea se adânceşte între culmi împădurite Valea Galbenei şi afluentii sai, între care unul despică muntele de vizavi având în partea superioară o imensă "rană" roşietică;
este Groapa Ruginoasă, săpată de torenţi în Muntele Ţapu, obârşia Văii Seci, cu numeroase canioane pline de săritori şi cascade. În partea dreaptă se înşiruie vârfurile Ştirbina şi Tătăroaia, ultimul înconjurat de poieni.
Din Valea Galbenei porneşte spre stânga Valea Luncşoara, care îşi are obârşia aproape de Arieşeni, sub cătunul Cobleş, ale cărui case se zăresc în zare. Tot în acea direcţie se vede pârtia de schi de la Vârtop, dincolo de care se zăreşte în zilele senine vârful Curcubăta Mare cu releul de televiziune. În fine, planul stâng apropiat este dominat de Muntele Borţig, împădurit, care coboară în pantă destul de abruptă spre Izbucul Galbenei, ascuns de culmi împădurite, dar trădat de o stâncă de calcar în formă de portal.
Prin priveliştile pe care le oferă, Piatra Galbenei reprezintă unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din Munţii Apuseni.
Sursa:parcapuseni.ro


sâmbătă, 20 aprilie 2013

Sfaturi pentru drumetii *Aragazul pe munte


Sfaturi pentru drumetii
Aragazul pe munte



Ce arzator sa-mi aleg ? Cu benzina sau gaz ?


Info:

Arzatoarele cu benzina au numeroase avantaje:

1. benzina este de circa 10 ori mai ieftina decit gazul butan, la putere calorica egala;
2. functioneaza la temperaturi joase si altitudini mari;
3. puterea calorica (de incalzire) e mai mare ca cea a gazului;

Dezavantaje: Functionare mult mai delicata, miros de benzina, inevitabil plus posibilitatea afumarii vaselor in care gatiti !

Arzatoarele cu amestec gazos sunt mai mici, mai usor de manevrat si transportat, nu miros (butelia are valva), nu afuma, pot fi folosite imediat dupa montare (arzatoarele cu benzina au nevoie de un timp de pre-incalzire, vezi mai jos), la nivel minim, in cazuri extreme, pot fi aprinse si folosite ca sursa de caldura in cort (chiar daca nu e recomandat). Pe de alta parte, puterea calorica este ceva mai mica decit cea a benzinei si amestecul de gaze din butelii ingheata la temperaturi sub 0 grade. Exista totusi butelii MSR, Primus sau goSystem, proiectate sa fie folosite la -20 grade.

Ideal are fi sa aveti un arzator cu combustibil gazos pentru vara, cind vreti rapiditate in incalzirea alimentelor si echipa este de 1-2 persoane si unul cu combustibil lichid pentru iarna sau atunci cind aveti de gatit mult (multi membrii in expeditie) !

Important !

1. Pentru toate arzatoarele cu benzina, chiar si pentru cele multi-fuel, este de preferat benzina de calitate. Aceasta da cele mai bune rezultate si functionarea perfecta;
2. Atentie la aprindere ! Pentru toate modelele, aprinderea trebuie sa se faca la exterior din cauza flacarilor foarte mari de la inceput (flacara mai moale si de culoare galbena). Aceste flacari apar in timpul pre-incalzirii, inainte de stabilizarea flacarii la flacara scurta (stabila, albastra, de dimensiune constanta). Aceasta este flacara corecta, finala, de dorit. Faza tranzitorie, cu flacara galbena, moale si de marime variabila corespunde starii in care temperatura arzatorului creste deci starii de vaporizare progresiva a benzinei.
3. La umplerea rezervorului (Atentie ! departe de flacara) pastrati un gol si nu incercati sa umpleti rezervorul la maxim. Riscati probleme grave la aprindere (jeturi de benzina aprinsa !). Incercati sa tineti rezervorul inclinat, chiar orizontal.
4. Utilizarea gazolinei sau petrolului, pentru arzatoarele care la accepta, au nevoie intotdeauna de pre-incalzire folosind alcool, combustibil solid, etc.
5. La temperaturi prea scazute, pre-incalzirea este indispensabila, chiar in cazul folosirii benzinei.
6. Alcoolul este un combustibil cu putere calorica mult mai mica decit benzina dar se gaseste mult mai usor si are avantajele urmatoare:
* nu e primejdios, ca benzina
* relativ ieftin
* anti-gel
* se transporta in bidoane, ca si benzina
Sursa:lsggiasi.ro

Moartea calaului omenirii #3



Moartea călăului omenirii

de Cicerone Ionitoiu
#3


Niciodată moartea unui om n-a adus mai mare bucurie decât aceia a lui Stalin din 5 martie 1953. Milioanele de fiinţe umane care zăceau în sclavie de la Vladivostock până la Berlin, au tresărit de bucurie, iar sutele de milioane ce munceau după modelul sovietic pe aceiaşi întindere, au răsuflat ca după o trudă de infern.
 Despre acest "geniu" al omenirii, Lenin, care-l păscuse în apropiere câţiva ani, pe patul lui de moarte lasă scris: "Stalin este din cale afara de brutal şi acest defect care poate fi tolerat fără prejudecăţi între noi... devine un defect intolerabil din partea celui ce deţine funcţia de secretar general. De aceea propun să se analizeze mijloacele prin care Stalin ar putea fi demis şi prin care un alt om ar putea fi ales pentru a-l înlocui..."
 Fioros şi răzbunător s-a folosit de toţi şi i-a lichidat pe toţi, chiar pe cei mai fideli executanţi ce-şi umpluseră mâinile cu sânge nevinovat. Beţiv ordinar, îşi batjocorea toţi tovarăşii de drum. Până şi soţia si-a omorât-o, iar victimele se numărau cu zecile de mii, la el în ţara îşi exterminase un sfert din populaţie.
 Megaloman, boala ce şi-a manifestat-o la superlativ. El era genialul conducător de armata, el care n-a fost nici o zi pe front şi planurile, pentru că nu le descifra, le prezenta comandanţilor pe un glob geografic; genial în politica externă, trişând şi minţind pe toţi marii oameni ai lumii din epoca lui, iar pe cei mai mici care nu-l ascultau le trimitea doctori sa-i trateze (Gottwald), sau îi aducea la el în staţiuni de unde-i trimitea îmbălsămaţi (Dimitov), scăpându-i numai Tito care n-a căzut la ridicarea degetului său mic.
 Cel mai mare agricultor care, din 1928 n-a intrat în nici un sat, în schimb i-a înfometat pe ţărani, i-a exterminat şi deportat în toată Siberia, genocidul asupra lor extinzându-se până la moartea lui. Socotindu-se cel mai mare peste viitor şi bănuind ca alţii nu-i vor mai ridica statui, în 1952 a semnat rezoluţia de ridicare a statuii la despărţirea canalului din Volga, aprobând 33 tone de bronz necesare lucrării, iar în imnul naţional al URSS şi-a introdus elogiul: "Stalin ne-a educat în spiritul devotamentului faţă de popor, şi a îndeplinirii muncii măreţe..."
 A mers până acolo încât si-a montat complotul contra lui din partea medicilor care "plănuiau" să-l asasineze. Adresându-se anchetatorilor le-a spus: "Dacă nu obţineţi mărturisiri vă voi tăia capul. Voi sunteţi orbi ca pisoii. Ce v-ati face fără mine? Ţara ar pieri pentru că nu ştiţi să recunoaşteţi duşmanii!".
 Am insistat asupra acestei megalomanii fiindcă a fost o boala molipsitoare pe care au luat-o toţi cei veniţi în contact cu el: B.Bierut, Gottwald, Rakosi, Dimitrov, Ulbricht, Gheorghiu Dej până la geniul Carpaţilor, iar boala nu s-a oprit aici. Am insistat pentru că au văzut în jurul lor numai duşmani şi au încercat din ţărănime să-si facă primii sclavi, încolonându-i în colhozuri cu gamela la sold; au dus poporul la sărăcie, înflorind inflaţia şi făcând să curgă boabe de sânge în loc de grâu, după modelul sovietic impus cu forţa armelor.
Am zis că imediat după moarea acestui călău, multe sute de milioane au răsuflat, printre primii numărându-se cehoslovacii care s-au ridicat pe 1 iunie 1953 (la Pilsen) şi după ruperea drapelelor sovietice au plătit cu 42 morţi acest curaj de liberalizare.
Peste tot în acest bloc răsăritean s-au făcut procese "între ei" încercând să întârzie reformele ce se impuneau, însă răbufnirea din octombrie 1956 de la Budapesta a condus spre o noua represiune şi sângerosul Beria fusese şi el exterminat.
Cu toate mimările de reforme totul era insuficient, tendinţa fiind de instaurarea unor regimuri liberale după ce vântul dezgheţului suflase începând chiar de la Moscova spre apus. Dar lumea a crezut în himere.
SI IN ROMÂNIA...
După moartea lui Stalin, în aprilie 1953, în România se încearcă să se stabilizeze preţurile care o luaseră razna ca în Cehoslovacia, Germania răsăriteana, în toate tarile "surori". In România se recunoaşte că datorită industrializării forţate, producţia agricolă a rămas în urma comiţându-se chiar abuzuri: "Masurile contrarii liniei partidului luate de către elemente iresponsabile sau provocatoare faţă de unele gospodarii chiabureşti, prin impuneri exagerate şi ilegale în domeniul impozitelor, cotelor de colectare şi altor obligaţii, au dus la scăderea producţiei acestor gospodării, la lăsarea lor în paragina şi chiar la părăsirea lor de către proprietari, ce a dăunat economiei naţionale."
Prin această autocritica se recunoştea dezastrul în care fusese adusă ţărănimea, nevoita sa-si părăsească casa şi pământul.
 Imediat, pe 10 sept. 1953, se acordă unele scutiri de impozite şi taxe gospodăriilor agricole individuale şi scade presiunea economica asupra micilor producători de la sate. Toate acestea erau numai o tactică de amorţire, ţinând seama că fierberea în lumea satelor era peste tot, în toate ţările surori.
Dar ţăranii îşi cunoşteau dreptul. Pământul este al lor şi cu toate ca fuseseră forţaţi să-l dea, ei continuau nu numai să spere că este al lor de drept, dar încercau să şi-l recupereze. In acest an 1953, în 48 de gospodării colective un număr de 284 familii din regiunea Bucureşti făcuseră cereri de ieşire din colectiv.
Dacă regimul se vede obligat de rezistenta ţăranilor şi mai ales de atmosfera creată după moartea lui Stalin, să reducă cu 10% cotele obligatorii, în schimb agravează sancţiunile împotriva celor ce nu-şi predau cotele la timp, mergând până la ridicarea pe loc a bunurilor casnice pentru acoperirea datoriei. La sfârşitul anului 1954 se trece la desfiinţarea cartelelor de alimente, în afara de zahăr şi pâine, care vor continua să se vândă pe tichete.
Continuându-se tendinţa de părăsire a gospodăriilor colective, la sfârşitul anului 1954 se aflau, tot în regiunea Bucureşti, 134 familii care ceruseră iesirea şi revenirea la gospodăria individuala.
In faţa scăderii ritmului colectivizării, Gheorghiu Dej critică regiunea Timişoara care se menţine mereu în coada cu aproape 14% de "realizări" de colhozuri faţă de Dobrogea unde ritmul se apropia de 50%, datorită impulsionării lui Vâlcu, Doicaru şi mai ales a lui Ceauşescu ,care promisese să duca Dobrogea în fruntea regiunilor.
Faţă de starea nemulţumitoare, Gheorghiu Dej hotărăşte în jurul Crăciunului din 1955 să intensifice ritmul colectivizării:
 "In ţara noastră n-au fost lichidate încă clasa chiaburilor şi a unor rămăşiţe din celelalte clase exploatatoare. Iar atâta timp cât clasele exploatatoare n-au fost complet lichidate, lupta de clasă este lege a dezvoltării societăţii noastre.
TOTUL SE JUCA PE SPATELE ŢĂRĂNIMII
 Nu cu mult înainte, ajunşi la disperare, ţăranii dăduseră foc la colectiv în com. Biştret-Doij. In com. Fântânele, de pe malul Jijiei, din jud. Iasi, colectorul Pârvu Dumitru ,îsi făcea de cap golind casele oamenilor care nu puteau acoperi cotele. Unul dintre năpăstuiţi, în noaptea de Sf.Nicolae 1955, împreuna cu alţi 4-5 săteni, fiind ameninţat că-i va lua boii din jug, l-au aşteptat târziu în noapte când beat fiind, l-au momit pe Pârvu şi l-au luat la judecată: "Ne-ai luat vaca, junca, porumbul, mi-ai dat în judecata, acum te judecam noi." Acesta încercând să se justifice ca nu a făcut-o de capul lui, Botoc Censtantin n-a mai aşteptat şi scoţând suvacul din buzunar, l-a lovit peste cap şi faţa omorîndu-l. Arestat, el şi ceilalţi participanţi au fost condamnaţi prin Sent. 81/17-03-1956 la muncă silnică până la 15 ani M.S. cel mai puţin.
Satele începuseră să fie împânzite cu muncitori din uzine, slabi la muncă dar tari în politică şi alături de ei cu haimanale fără căpătâi cărora partidul le încredinţase funcţii de conducere administrativă a treburilor obşteşti. Erau folosiţi şi unii veniţi cu diviziile de trădători din URSS.
 Aşa s-a întâmplat ca în 1956 să fie numit ca primar în com. Ţibucani, de lângă Razboienii lui Ştefan cel Mare de pe Valea Moldovei din jud. Neamţ, Manole Văideanu( venit cu T.V.) iar preşedinte CAP-ului, un anume Gheorghe Maftei. Cei doi au început persecutarea celor ce refuzau înscrierea în colectiv, învinuindu-i pe mulţi de sabotaj şi trimiţându-i în temniţe. Oamenii terorizaţi au auzit că pe 4 aprilie 1956, cei doi hotărâseră să le ia sătenilor tarlaua "Prisaca" şi s-o includă în întovărăşire.
 Săteanul Baluţă Ion, a început în miez de noapte să tragă clopotul bisericii, la care ţăranii au pus mâna pe ce-au apucat şi au răspuns prezent înfiinţîndu-se la Prisacă. Dumitru Stafie cu hârleţul în mână l-a înfipt în marginea ogorului spunând: "Până aici. Dincolo de hat e pământul meu".
Primarul scoate pistolul şi trage ameninţându-i pe ţărani. Aceştia după ce Dumitru i-a dat un hârleţ după cap au sărit pe primar.
 Văideanu s-a sculat fugind să anunţe securitatea, în timp ce Dumitru Cruşitu căuta să se ascundă în răchitele din marginea pârâului, el fiind politrucul comunei, secretarul organizaţiei p.m.r.
 Venind la faţa locului, securitatea, văzând spiritele agitate, a evitat o confruntare cu ţăranii. Pe 18 mai au fost arestaţi Dumitru Stafie şi Radu Rusu. Tot satul s-a dus la primărie pentru a-i elibera şi au aflat ca ajunseseră la securitatea din Tg. Neamţ. Mulţi au plecat după ei, dar au aflat ca fuseseră trimişi la securitatea din Bacău.
 Represiunea s-a dezlănţuit imediat asupra satului, fiind arestaţi peste 30 de săteni. Unii dintre ei au fost bătuţi bine ca să spună celor de acasă ce îi aşteptă. Altora, după tortură, li s-a înscenat un proces şi T.M.Iasi s-a deplasat la Bacău unde au pronunţat prin Sent.nr.270/21-01-1957 următoarele pedepse: Constantin I I0VU (7 ani), Victor MUNTEANU (7 ani, mort în temniţă), Vasile AMBROZA (7 ani),Constantin STAFIE (6 ani), Radu N.RUSU (5 ani), Manole Gh.OLARU(4 ani), Vasile-Dimitrie ACATRINEI(3 ani), Gheorghe AZ0IŢEI(3 ani), Vasile ASIMINEI(3 ani),Ion Gh.STATE(2 ani), Dumitru STAFIE(2 ani), Lazăr VÂRLAN(2 ani), Manole CL0ŞCĂ(2 ani), Vasile CLOŞCĂ(1 an), şi Dumitru NICHITA (1 an).
Nu numai în jud. Iaşi se manifestase dreptul de apărare contra celor incitaţi de P.M.R. sa le ia totul din casă dacă refuza sa se înscrie în colectiv şi să predea cotele, dar şi pe malul Jiului. În com. Ţuglui, din raionul Segarcea, primarul fusese omorât de doi fraţi din cauza abuzurilor se le săvârşea împotriva ţăranilor. Unul a fost condamnat pe viată, iar celalalt la 15 ani.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0026]
Sursa:universulromanesc.com

Vinovati fara vina #2



Vinovaţi fără vină
 de Cicerone Ionitoiu
#2
De fapt această calificare se poate da tuturor arestaţilor de regimul comunist după 6 Martie 1945, în scopul instalării regimului de nenorocire naţională, comunist.
 Situaţia ţării, ajunsă pe mâna unor necalificaţi în conducere şi care erau împinşi de la spate de consilieri sovietici, s-a degradat într-un mod înfiorător. Şi în acest an 1952 era ţara la margine de prăpastie şi datorită sarcinilor excesiv de mari cerute de URSS pentru înscenarea războiului din Coreea şi care ajunsese la faliment.
 Acum şi în România se căutau ţapi ispăşitori ştiindu-se că în lucrarea faraonica -Canalul Dunare-Marea Neagră - se făcuseră investiţii peste puterile bugetului, urmărindu-se prin acest proiect să se folosească utilajele perimate ale URSS, vândute sau închiriate la sume fabuloase şi desigur care trebuia să fie mormântul intelectualităţii române şi mai ales al ţărănimii.
 Vinovaţii de acest dezastru trebuiau inventaţi.
 In primăvara lui 1952, Alexandru Draghici susţinea că la canal este un "regim boieresc", că se manifestă multă bunăvoinţa faţa de deţinuţi care trăiesc mai bine decât ostaşii care îi păzesc, datorită lipsei de control al conducerii MAI."
 Paralel cu instrumentarea procesului celor trei (Ana, Teo şi Vasile ), s-a constituit o comisie cu Alex.Draghici, Iosif Chisinevschi, generalii Gheorghe Pintilie,Alexandru Nicolschi, Vladimir Mazuru, şefii de direcţie Mişu Dulgheru, Gogu Popescu şi Garabedian, iar din partea sovietica consilierii Mihailovici, Tiganov şi Maximov, care a dispus să se facă urgent un proces public şi Chisinevschi a comunicat ca Dej îl vrea cât mai repede şi până la 1 Sept.1952 să fie condamnaţi vinovaţii.
 Chiar în noaptea respectivă au început arestările şi pe 1 Sept. 1952, în procesul înscenat, s-au pronunţat 5 condamnări la moarte din care 3 au fost executaţi, iar pe 17 Sept.1953 , după 1 an sentinţa a fost casată.
Vinovaţii au fost ucişi, multele zeci de mii, în marea majoritate ţărani au fost exterminaţi prin muncă forţată inutilă, iar adevăraţii vinovaţi, care au condus aceste operaţiuni au rămas în continuare să extermine cât mai mulţi.
Dovedindu-se inutilitatea lucrării, pe 19 Iulie 1953 s-au închis lucrările Canalului, rămânând deschise şi în funcţie alte centre de genocid.


Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0025]
Sursa:universulromanesc.com

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Pietrele Boghii si Gardul Boghii *muntii Apuseni


Pietrele Boghii şi Gardul Boghii
*Drumetie

Zona Pietrelor Boghii reprezintă un obiectiv turistic major dat de ampla privelişte pe care o ofera asupra zonei vestice a Munţilor Bihor şi Depresiunii Beiuşului.
Vârful Boghii (1.436 m), mărgineşte în partea de nord-vest Şesul Padiş. Panta vestică a vârfului, după o scurtă coborâre destul de lină prin pădure de molid şi frasin, este ruptă, creând o prăpastie adâncă de peste 300 m formata din două sectoare: Pietrele Boghii şi Gardul Boghii, între care se află un culoar foarte abrupt şi plin de grohotişuri.
Punctul de privelişte de deasupra Pietrelor Boghii se află pe o terasă cu pământ şi smocuri de iarbă, sub care se găseşte un perete vertical de peste 100 m şi o pantă foarte abruptă cu grohotişuri şi pădure ce coboară încă vreo 300 m diferenţă de nivel până în Valea Boga. Din acest loc se poate contempla întreaga Vale Boga şi afluenţii săi:
  - sectorul de chei situat în aval de izbucul Boga, sub Piatra Boghii, apoi drumul pe valea Boga şi casele din satul de vacanţă;
- versantul drept coborând abrupt din vârful Cârligate şi Cornul Munţilor, cu Valea Rea plină de săritori şi cascade, Creasta Cornetu cu cele câteva poieni pitoreşti, şi Piatra Bulzului, dincolo de satul de vacanţă Boga;
  - partea stângă cu cele trei văi: Oşelu, Bulbuci şi Valea Plaiului şi drumul spre Padiş care şerpuieşte pe un versant mai domol. De asemenea se pot contempla crestele calcaroase Piatra Ciungilor şi Măgura Seacă.
Vederea depăşeşte însă acest bazin, lăsându-ne să zărim la stânga culmea Tătăroaia ce se ridică dincolo de Valea Galbenei. În dreapta zărim succesiv piramida triunghiulară a Măgurii Guranilor, apoi Măgura Ferice şi picioarele prelungi ale versantului vestic al Bohodeiului. Câmpia plată, situată cu aproape 1.000 m diferenţă de nivel mai jos, este Depresiunea Beiuşului, spre care zărim şerpuind Crişul Pietros şi se văd construcţiile din comunele Pietroasa, Sudrigiu şi oraşul Ştei.
În zilele cu vizibilitate bună, întrevedem dincolo de depresiunea Beiuş, culmile lungi, împădurite ale Munţilor Codru – Moma.
Zona de sub abruptul Pietrelor Boghii, fiind deosebit de greu accesibilă, adăposteşte o pădure intactă de foioase care se prelungeşte pe văile şi coamele ce urcă spre Cârligate (dreapta) şi Scăriţa (stânga).
Tot sub Pietrele Boghii, pe o brână cu grohotişuri, se află intrarea în Peştera Şura Boghii, o peşteră uşor ascendentă de 212 m, având câteva concreţiuni în sectorul final. La aceasta se ajunge pe o potecă abruptă marcată.
Un alt punct de belvedere, poate mai spectaculos, cu aceleaşi perspective, este balconul natural situat deasupra Gardului Boghii, în limita vestică extremă a Poienii Vărăşoaia.
Sursa:parcapuseni.ro

Sfaturi pentru drumetii *Lanterna


Am nevoie de o lanterna. Ce sa aleg ? Una cu LED-uri, cu bec halogen sau xenon, cu bec normal ? Frontala sau de tinut in mina ? Cu 2 sau mai multe baterii ? Impermeabila sau nu ?


Pare destul de complicat. De fapt si este complicat. Fiecare tip de lanterna a fost conceput pentru o anumita activitate outdoor.
In ultimii ani s-au impus lanternele frontale ca fiind cele mai practice si comod de folosit.


Lanternele cu LED-uri:

* Consuma extrem de putin, timpii de utilizare fiind cel putin de ordinul zecilor de ore.
* Lumina furnizata este oarecum asemanatoare cu cea a neoanelor. Rece, irizeaza straniu noaptea firele de iarba umede, in padure.
* Ideale pentru activitati in jurul cortului, deplasari de noapte pe poteca clara, citit in cort.
* Gama lor se extinde si la cercetarea zonei folosind lanterne din gama celor cu LED-uri, cu putere reglabila.
* Desi la toate tipurile de lanterne este recomandata utilizarea de baterii alcaline, datorita consumului extrem de redus, aceste lanterne pot folosi si baterii comune, ieftine.

Lanternele cu bec halogen/xenon:

* Constituie o sursa de lumina de putere mare/foarte mare.
* Utile in cercetarea zonei invecinate, orientarea in padure sau pe traseu, noaptea.
* Dau o lumina "normala" dar posibil si una rece
* Consumul extrem de mare o fac nerecomandabila pentru activitati comune pe linga cort. Bateriile dureaza in medie citeva ore, comparativ cu zeci de ore la lanternele cu LED-uri.
* Utilizeaza numai baterii alcaline, utilizarea bateriilor normale duc la pierderea dramatica a performantelor.

Recomandari:

* Pentru inceput folositi o lanterna cu LED-uri. Este extrem de eficace, usor de folosit, compacta si consuma extrem putin
* O lanterna completa este cea cu LED-uri si bec halogen de putere mare
* Daca exista riscul deplasarilor in medii umede (ploaie, pesteri etc) folositi o lanterna adecvata, water-proof
Sursa:lsggiasi.ro

duminică, 7 aprilie 2013

James Cracknell spre cascada Victoria

Sfaturi pentru drumetii *Ochelarii de soare


Sfaturi pentru drumetii
Ochelarii de soare

* Ochelarii cu lentile real filtrante sunt necesari (vitali !) pentru practicarea sporturilor montane, in special in cazul deplasarilor pe zapada sau gheata. Citi dintre Dvs n-au avut, cel putin, neplaceri la deplasarile pe zapada si soare ?
* Acum exista o norma CE obligatorie pentru aceste produse !
* Normele existente claseaza ochelarii in 5 categorii, de la 0 la 4, dupa gradul de protectie in gama vizibila si UV;
* Singurii ochelari potriviti pentru activitatile enumerate mai sus sunt din categoriile 3 si 4
o categoria 3: inchisi la culoare, protectie UV mai mare de 91%, protectie pentru spectrul vizibil intre 82 si 92%, utilizati la lumina solara foarte puternica (inaltimi si mare)
o categoria 4: foarte inchisi la culoare, protectie UV mai mare de 96%, protectie pentru spectrul vizibil intre 92 si 97%, utilizati la lumina solara extrem de puternica (munti foarte inalti - peste 8000m) Protectia Infra Rosie (IR) furnizata este utila doar in cazul utilizarii in apropierea unor surse foarte puternice de caldura (industrie - sudura). Protectia IR nu are relevanta pentru munte.
o categoriile 1,2, cu lentile interschimbabile, sunt indicate pentru calatorii si altitudini relativ joase.
* Exista doua tipuri de sticla pentru ochelari:
o sticla minerala, cu calitatile optice cele mai bune foarte rezistenta la zgiriieturi dar susceptibile sa se sparga (unele modele sunt "securizate" impotriva spargerii)
o sticla organica, cu calitati optice putin inferioare decit la sticla minerala, mai putin rezistenta la zgiriieturi dar incasabili si legeri in purtare
Sursa:lsggiasi.ro

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Poiana Florilor *muntii Apuseni


Poiana Florilor

Situată pe versantul ce coboară de sub abruptul Pietrei Galbenei până în Valea Galbenei, Poiana Florilor este constituită dintr-un grup de poieni ca nişte insule în pădurea de fag. Meritându-şi pe deplin numele, Poiana Florilor este un adevărat paradis în lunile de vară când sute de specii de flori inundă parcă pantele însorite, colorându-le viu. Fâneţele sunt deosebit de bogate în această zonă.
În partea de jos a poienii, la marginea drumului forestier pe Valea Galbenei este un izvor cu apă rece, potabilă. Peisajul este dominat spre nord de Piatra Galbenei, ale cărei abrupturi depăşesc 200 m.
Versantul opus este un abrupt împădurit despicat de Valea Seacă, ce coboară de pe Muntele Ţapu, aducând aluviuni loesice din Groapa Ruginoasă.
În dreapta Văii Seci, Dealul Vârseci adăposteşte peştera cu acelaşi nume, având un portal impunător şi o galerie de 440 m, concreţionată.
O serie de pâraie, marcate de benzi de pădure şi tufărişuri, traversează partea superioară a poienii, creând o vale cu debit considerabil. Din aceasta cauză, pe alocuri terenul este destul de mlăştinos.
Sursa:parcapuseni.ro


Cabana Obarsia Lotrului-Poiana Muierii-Vf.Pravatul Mare-Pasul Groapa Seaca-Cabana Obarsia Lotrului *muntii Parang


24. Cabana Obirsia Lotrului - Poiana Muierii -vf. Pravatul Mare - pasul Groapa Seaca - cabana Obirsia Lotrului

Marcaj: Cabana Obirsia Lotrului - Poiana Muierii (triunghi rosu refacut); Poiana Muierii - pasul Groapa Seaca (banda albastra); pasul Groapa Seaca - cabana Obirsia Lotrului (poteca si sosea)                            

Timp: 6-6½ ore.                                                                                                                                        

Traseu accesibil si iarna.


Traseele 24, 25 si 26 constituie ansamblul culmii principale de legatura Paring - Sureanu. Aceasta frumoasa culme este accesibila din bazinul Lotrului mai ales in trei puncte: Poiana Muierii, pasul Groapa Seaca si saua Huluzul. Traseele 24 si 25 ne ofera circuite relativ comode si frumoase, avind ca baza de plecare cabana Obirsia Lotrului. Traseul 26 este mai dificil si necesita un timp mai indelungat. Cei care folosesc pentru innoptare cortul pot alege din traseele 24, 25 si 26 partile corespunzatoare culmii principale in 1-2 etape de la Poiana Muierii la vf. Piatra Taiata si in continuare spre lacul Cilcescu etc.
De la cabana Obirsia Lotrului pornim pe DN 67 C in urcus pe valea Pravatului. Dupa circa 200 m (km 61,2) trecem pe malul sting si incepem urcusul in padure. Soseaua, aici cu aspect de drum forestier, urca treptat si dupa 3,5 km ajunge pe un afluent al Pravatului. Urcam spre izvorul lui, apoi urmam bucla soselei in ascensiune pe malul opus, pina la curba de sub pasul Tartarau (1590 m alt.). Aici parasim drumul 67 C (care urca spre dreapta) si intram spre nord-vest, pe o veche scurtatura, urcind prin padure si raristi, pe linga mici izvoare. Dupa circa 10 minute de la parasirea soselei iesim intr-o sa, la 1605 m alt. Aici se afla un drum de tractor care vine din pasul Tartarau si pe care intram la stinga. Dupa inca 10 minute de mers iesim in capatul estic al Poienii Muierii (1650 m alt.). Timp: 1½-1¾ ora.
Dupa un popas parasim drumul de tractor si poteca spre Voievodul (traseul 23) si ne orientam la stinga, pe panta cu iarba a muntelui Poiana Muierii. Lasam in stinga stinele si urcam spre o troita (1715 m alt.) care se vede pe muchia ce leaga saua Poiana Muierii de virf. Poteca devine clara si ocoleste prin vest si sud-vest vf. Poiana Muierii (alt. max. 1756 m). chiar pe liziera padurii. Dupa ce ajungem pe flancul sudic, coborim spre sud in inseuarea cu izvor, la 1676 m alt. Urcam pe muchia cu bradet, trecem printr-o portiune de padure batrina si iesim in golul intins al muntelui Pravatul Mare. De aici se profileaza niste urme de tractor care vor fi vizibile pina aproape de muntele Capra. La circa 1815 m alt., cu 70 m mai jos de virf, putem ocoli cupola Pravatului Mare pe flancul vestic, atingind in ocol o culme vestica la 1845 m alt. (Cotul Ursului). Terenul plin de lastari de molid si tufe de ienupar lasa loc potecii care razbate dupa ocol in saua Pravatului, la 1740 m alt., intr-o raspintie de poteci. Timp: 1¼ -3¾ ore.
In stinga (est) se vede poteca intinsa pe sub vf. Pravatul Mare spre muntele Pravatul Mic. Inainte, spre sud, poteca se bifurca. Varianta de sus urca pe culme, printre tufe de ienupar, atinge platoul virfului Buha (1905 m alt. max.) la circa 1860 m alt. si coboara pe sub culmea muntelui Costisele pina in saua Scovarda.
Varianta pe curba de nivel dureaza l½ -1¾ ora. Din saua Pravatul urcam usor spre stinga, pe flancul estic al muntelui Buha. Trecem pe deasupra stinei Buha si inaintam comod pe curba de nivel, la circa 1740 m alt. Dupa ce trecem pe piciorul estic traversam doua ravene (cu izvoare) si parcurgem flancul sud-estic al muntelui Costisele, cu vizibilitate si spre poteca variantei de sus. Dupa un larg ocol pe la izvorul Gropii iesim pe platoul mlastinos din saua Scovarda (1770 m alt.). Timp: 4½ -5¼ ore.
Lasam spre nord virful Capra (1927 m alt.) si traversam saua spre sud-sud-est, ocolim prin sud vf. Scovarda (1871 m alt.) si, dupa traversarea unei ravene de la izvorul Jivinelor, cotim pe culme spre sud. Trecem pe linga stina din Scovarda (stinga) si intram in padure; dupa o coborire scurta atingem pasul Groapa Seaca (1598 m alt.) pe DN 7 A. Timp: 5¼. Ultima parte o traseului este o coborire continua. Parasim culmea principala, evitam soseaua si, pe directia est, urmarim poteca prin zona defrisata. Mai jos, la circa 1520 m alt., intilnim un piriias; poteca coboara pe linga acesta si la circa 1490 m alt. ajunge din nou la sosea, linga un podet. DN 7 A coboara pe valea Groapa Seaca si de la podet se instaleaza pe stinga vaii. Coborim pe sosea, apoi, la gura vaii Izvorul Gropii, urmarim bucla in adincimea vaii. Revenim odata cu DN 7 A la firul principal al vaii pe care coborim inca 1 km. Iesind din padure in valea larga a Lotrului atingem punctul de racord cu DN 67 C. In dreapta se afla cabana I.F. Groapa Seaca. Urmeaza inca un mars de 1,3 km pe drumul montan (DN 7 A este comun cu DN 67 C), pina la Obirsia Lotrului (1340 m alt.).
Sursa:scrigroup.com




vineri, 5 aprilie 2013

Noi reglementari de asuprire a taranilor-Deportarile in Baragan #1


Noi reglementări de asuprire a ţăranilor - Deportarile în Bărăgan

de Cicerone Ionitoiu
#1

Pentru cei ce se socoteau minori "agăţaţi" de scoală", pentru că vacanţele să le fie folositoare, s-a inventat munca voluntar-obligatorie. Hotărârea CC. al P.M.R. şi Consiliul de Miniştri privind întreţinerea culturilor, pregătirea şi executarea la timp a strângerii recoltei pe 1951 (publicată în Buletinul oficial 58/24 Mai 1951)cerea la punctul 5( implicarea în muncile agricole a celor ce reprezentau viitorul comunismului) precizând "strângerea spicelor este obligatorie imediat după recoltare .Organizaţia U.T.M. va face_ o larga mobilizare pentru această acţiune".
 Se făcea şi o excepţie pentru şoimii patriei. Dar daca voiau şi aceştia puteau să se ţină de fusta mamei pentru acomodare cu atmosfera şi ritmul muncii socialiste: toţi pentru unu, unu pentru toţi.
 După modelul sovietic, conducătorii împuşi ţării, au pregătit din primăvară şi pe 15 Martie 1950 , Teohari Georgescu, Iosif Chisinevschi, Vasile Luca, Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu Dej şi Dumitru Coliu au semnat H.C.M-ul. 344/I5 Martie 1951 cu privire la mutarea persoanelor ce ar dauna "construirii socialismului" şi au însărcinat o Comisie Centrala compusă din cinci persoane care să "ducă la îndeplinire ordinul: Alexandru Draghici , Marin Jianu, general Mihas Burca, gen.lt. de miliţie Pavel Cristescu şi gen.maior de securitate Vladimir Mazuru.
40 320 - cifra nereală, oficială Intre 60 000 şi 100 000 - apropiată de realitate
 Sunt cifre manevrate de comisia celor cinci care au participat la acţiunea declanşată în noaptea de 18/19 Iunie 1951,între localităţile Beba Veche şi Gruia, pe o adâncime între 25-30 km. urmărindu-se distrugerea satului, această cetate a rezistenţei prin degradarea spirituala şi lichidarea proprietăţii private şi a omului, cel mai preţios capital.Minciuna oficială era că dislocarea lor se făcea ca fiind "dăunători construirii socialismului prin manifestările fata de poporul muncitor".
Printre cei expulzaţi de pe frontiera sud-vestica a Tării se numărau: BASARABENI (8477), MACEDONENI (3557),SÂRBI (1.054), ŞVABI (871 familii sau 2601 persoane) şi alte categorii precum: cârciumarii şi chiaburii(19.034) cei mai numeroşi. Bulgarii cei mai putini. Au fost ridicaţi din 203 localităţi(pe când oficialii indică 172).Aceste cifre oficiale sunt mincinoase. Şvabii o dovedesc.
Pregătirile au fost strict secrete, ca pe front, punându-se la dispoziţia celor peste 20.000 cadre militare un număr de 2955 camioane şi 6.191 vagoane pentru a-i duce până la Lehliu. De acolo , împrăştiaţi în 18 aglomerări pe Bărăgan, unde fiecărei familii i se rezervaseră 4 ţăruşi între care să se chivernisească, având drept acoperiş cerul şi mila lui Dumnezeu.In aceea căldura insuportabilă de Rusalii, îi aştepta pe "teren" câte un butoi cu apa în care înotau viermii.
Asupra modului de transport s-au scris multe cărţi, nu destule însă să cuprindă suferinţa de neimaginat a oamenilor duşi ca să se îngroape de vii în bordeie.
 Autori ca Miodrag Milin şi Liubomir Stepanov (în Golgota Bărăganului), Viorel Marineasa şi Daniel Vighi (în Rusalii -51) şi Smaranda Vultur( în Istorie traită-Istorie povestită), sunt cu toţii de acord că cifrele oficiale sunt cu mult sub realitate.
Redactorul Franz Schuttack este de părere ca în Bărăgan au fost deportaţi în Iunie 1951 circa 30.000 şvabi bănăţeni, între care se găseau chiar supravieţuitori ai deportărilor din Donbas. Dintre şvabi, în jur de 1.000 si-au pierdut viata .
Dar cea mai valoroasă lucrare la capitolul şvabilor este cea a lui Heinrich Freihoffer (şvab bănăţean), publicată în 1981 sub titlul "SKLAVEN IM BĂRĂGAN", apărută la Deggendorf, care în 400 de pagini cu appendix documentar cuprinde fotografii şi hărţi. Zguduitoare sunt "fragmentele din deportare", iată din RUSALII -51,unele de neimaginat şi care definesc genocidul comunist:
 "..în cele din urma aceşti gealaţi(criminali) i-au luat pe tata şi pe mama şi i-au aruncat în camion, ca şi cum ar fi fost nişte obiecte fără nici o valoare.(Stoinel Ilie din Dalboset...)
Alt episod şi mai dramatic:
"Ne-am aşezat într-un lan de grâu înconjuraţi de tancuri, cuiburi de mitralieră, soldaţi din cinci în cinci metri. Optsprezece zile am suferit de sete. deoarece ne aduceau apa în cisterne cu miros de gaz, putină şi murdară...In aceste săptămâni mi-a murit de dezinterie copilul de zece luni. L-am îngropat eu şi cu soţia şi cu miliţianul la spate, ca pe un câine."
 Să nu uităm ca în acelaşi timp se omora în reeducarea din Gherla, se extermina în lagărele de munca, se omorau ţăranii în sate. . ." Acesta era genocidul generalizat.
Mai putem trage o concluzie, ca românii aplicând sistemul sovietic i-au depăşit pe ruşi. Pe când aceştia au deportat pe 5/6 Iulie 1949, după datele oficiale, 11.293 familii de români basarabeni, noi, românii din România, am dus în Siberia românească peste 60.000 de mii, expuşi la exterminare. Acolo au stat între 4 ani,unii ajungând până la 10 ani. Acasă li se distruseseră totul. Pe acest Bărăgan au continuat să se scurgă forţat, tot români mânaţi de români: din munţii Apuseni, care erau doar bănuiţi că sprijiniseră luptătorii din munţi; familiile şi sprijinitorii partizanilor din munţii Semenic; cei din Bucovina care se opuseseră colectivizării, ca şi fraţii lor din Arad şi Bihor; cei din jurul Belişului, unde se făcuse un lac; cei din regiunea Vaşcăului, unde ruşii au început exploatarea uraniului, familiile din Dobrogea şi multe alte categorii, dar cea mai importantă este cea a deţinuţilor eliberaţi şi aduşi la "odihnă" până la arestarea viitoare din 1959.
Legătura permanentă a ţăranului cu locul de baştină este redată în "Epilogul" de la pag.184, din "Rusalii -51", scrisă de Viorel Marineasa şi Daniel Vighi: Peste două decenii, trei bănăţeni încărcaţi cu rucsacuri burduşite coborînd la Băile Herculane, întrebaţi unde merg, răspund cu smerenie: "II ADUCEM PE AI NOŞTRI DIN BĂRĂGAN. LE-AM SPĂLAT OASELE CU VIN ŞI ACUM ÎI ADUCEM ACASĂ."
 Doamne iartă-i !
"..De când tot stau şi-aştept pe aspre plaiuri un vis olog şi o dreptate ciungă,
 De veacuri îmi tot pun în sac oftatul şi toamna plec la vale prin vâlcele... "
 Pe acesta MOŢ l-a ajuns şi năpasta comunistă, că răspândit pe cele 8 raioane : Huedin , Cluj , Câmpeni, Brad , Alba , Beius , Turda şi Gurahont , să nu mai poată pleca cu cercuri şi ciubere pentru că stăpânirea îi luase toata "sărăcia". Cu cotele de lapte, lâna şi papuşoi, pe care nu-l mai putea cultiva pe râpele date în schimbul păşunilor şi ochiurilor de verdeaţa răsădite printre stânci, îi adusese "bogăţia".
 In loc să macine pentru mămăliga copiilor era el măcinat de foame şi bolile promiscuităţii în care trăia. In Iunie 1951 când fraţii lor, ţărani din Banat, erau duşi cu vagoane în Siberia româneasca, ei au pornit singuri la vale, cu mic cu mare, după datina străbuna, să ceara foi de transport pentru lemne, fireze pentru lucru, sare, gaz, ulei, zahăr chibrite pentru casă şi sălaşe, pentru a-şi creste copiii şi a-şi târî zilele.
Unii mai întreprinzători plecaseră cu geamuri la oraş ca să aducă, nu bani, ci bucate pentru gurile flămânde ce-i aşteptau acasă.
 Nemulţumirile şi abuzurile din partea funcţionarilor s-au adunat şi au îngroşat partizanii din munte. Primul secretar al raionului Câmpeni raporta ca a văzut în câteva case de moţi ca se mâncau - buruieni - şi erau câte 7 până la 10 copii flămânzi, şi cum spune tot poetul Radu Gyr: "Curg zdrenţele ca ploaia, ca o jale peste ciolanele ce ies prin piele..."
 Toate relele parcă special adunate peste el au dus la răbufnirea din Iunie 1951 când şuvoiul din munte nemaiputând fi zăgăzuit, au început să se audă strigându-şi ofurile: vrem fereze, daţi-ne foi de transport, daţi-ne mâncare, vrem de lucru... Se dusese vestea până sus, la CC. ca se înfiinţaseră colhozurile pe date false şi prin forţarea ţăranilor.
 După doi ani, în loc ca numărul lor să crească, se cerea desfiinţarea la ce se făcuse numai pe nisip.
DOMNIA FRICII SE ÎNSCĂUNEAZĂ
 Peste tot şi între toţi se instaurase teama de aproape şi asupriţi şi chiar între asupritori, care de la spălatul rufelor pline de sânge, în familia lor artificial creată, au ajuns să o facă public şi cu acuzaţii din ce în ce mai grave. Singura monedă de parvenire era delaţiunea.
Cei ce slujiseră unor principii ce apărau demnitatea şi dreptatea, foştii magistraţi, ofiţeri superiori, intelectuali de renume ce depăşise hotarele tării, erau aruncaţi în temniţe iar familiile ridicate şi ele , luaseră drumul Canalului şi lagărelor de munca in Aprilie 1951.
 Cei de "mâna doua", înstăriţii de odinioară, care nu militaseră prin partide, umblau cerşind posturi de hamali sau încărcători de vagoane. Alţii ce găsiseră câte o mârţoagă, făceau pe căruţaşii la treburile casnice(lemne, cărbuni, legume), sau pe şantierele de construcţii cărând pământ şi materiale. Toţi trăiau cu frica zilei de mâine. Loviturile date ţărănimii nu reuşiseră să o îngenunche şi au recurs pentru a doua oară în 5 ani la o nouă reforma monetara.
 Mergând pe drumul sărăcirii populaţiei, ca la răsărit de Nistru, conducerea comunistă, hotărând încă din August 1951 să treacă la reforma monetară, a dat indicaţii ministrului de finanţe să reducă ritmul încasării impozitelor(care acopereau în mare parte cheltuielile bugetare), urmând ca acestea să fie luate în moneda consolidată, făcând în primul rând pe ţărani să mai fie jupuiţi.
 Prin preschimbarea banilor din 28 Ianuarie 1952 , ţăranii iar erau furaţi de stat fiindcă nu li se preschimba decât o sumă derizorie. Cu trei zile înainte avuseseră grijă să dea 2 decrete: Nr.13/25-01-1952 prin care se stabilea regimul vânzării produselor agricole de către producători ,şi Nr.D.36/25-01-1952 prin care se modifica impozitul agricol.
 Mergând spre pauperizarea ţărănimii înstărite, prin Decretul 125 din 31 Mai 1952 s-a anunţat majorarea impozitului cu 50% pentru chiaburi. Ţărănimea se găsea în fata unui nou asalt pentru a o distruge. Dar perfidia comunistă a scos la iveala lupta dintre clanurile de conducere pe spatele ţărănimii, în folosul unora din CC al P.M.R
Aceştia, prin plenara din 26-27 Mai 1951, au trecut la înlăturarea lui Vasile Luca, Anei Pauker şi Teohari Georgescu din conducere, arătându-le drumul subsolului din MAI.
Gheorghiu Dej cu clica lui au trecut la pregătirea unui proces după modelul stalinist, făcându-i răspunzători de dezastrul economic deliberat şi în subsidiar relevând ca toţi fuseseră agenţi informatori ai vechii siguranţe. Mai reieşea că Vasile Luca fusese membru al partidului bolşevic din URSS, până în 1946 deputat în Sovietul Suprem URSS şi tot timpul războiului ca cetăţean sovietic lucrase în Direcţia politica a Armatei Roşii.
In România se făcea vinovat de favorizarea elementelor chiabureşti, ca pe 8-03-1951 a anulat datoriile către bănci ale foştilor fabricanţi şi moşieri, ca diminuase impozitul celor înstăriţi (chiaburi) şi mărise preţul la achiziţionarea produselor agricole favorizându-i că n-a redus ritmul încasărilor agricole înaintea reformei monetare şi altele, iar între cei trei proscrişi era o solidaritate, şi exercitarea presiunii şi torturilor asupra ţăranilor s-ar fi datorat lor.
 Acuzat de sabotarea reformei monetare şi a politicii financiare, V.Luca încercând să se apere a spus că în politica economica a fost îndrumat şi ajutat de consilierul sovietic Dobrohotov, fapt ce l-a "enervat" pe Dej care i-a replicat că este o "calomniere a tovarăşului sovietic".
"Nevinovatul" Dej uitase că în 1950 la Constanţa strigase ca "acolo, la Canal va fi mormântul intelectualităţii româneşti".
In timp ce se juca această tragi comedie, se continuau deportările din valea Crişului, unde se accentua extragerea de către ruşi a uraniului românesc şi transportarea lui în URSS; Ţăranii care nu păstrau secretul exploatărilor, în urma delaţiunilor, erau ridicaţi, duşi la Vaşcău, pe 19 Mai 1952 şi apoi pe Bărăgan , în domiciliu obligatoriu. Şi în acest an, 1952, s-au scurs spre bordeiele din Bărăgan încă 2-3000 de ţărani.
Începând din Iulie 1952 până în noaptea de Sf. Mărie a anului 1952, încă un val uriaş s-a ridicat din ţară, rostogolindu-se spre lagărele de exterminare ale Canalului. Intr-adevăr de exterminare fiindcă, în rostogolire, a adunat pe toţi care mai erau în viata după 1 Decembrie 1918 şi ocupaseră funcţii de prefecţi, primari, notari, administratori financiari, pretori , perceptori sau orice funcţie administrativa. Au fost aduşi ca să nu moara acasă, unii având vârsta de 90 ani şi se sprijineau în beţe de lemn, pentru că bastoanele le fuseseră confiscate.
Odată cu aceste personalităţi care au făcut cinste organizării României după primul război mondial, în ziua de Sf.Mărie au fost arestaţi sute_ de preoţi, alte sute de învăţători şi ţărani înstăriţi care făcuseră cinste satului românesc, învinuiţi cu toţii ca sunt instigatori ai procesului colectivizării care nu se poate înfăptui din cauza lor. Toţi aceştia, în număr ce poate a depăşit cifra de 10.000, au fost împărţiţi în două categorii: cei din Moldova, Bucovina şi regiunea Galaţi au ajuns la Capul Midia, iar ceilalţi de la Satu Mare, culeşi până la Olteniţa au ajuns la Galeş, Poarta Alba şi Peninsula , într-adevar centre de exterminare.
Erau socotiri instigatori, fără altă motivaţie penala şi au fost condamnaţi administrativ cu pedepse trecute în luni, nu în ani.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0024]
Sursa:universulromanesc.com

joi, 4 aprilie 2013

Magura Vanata *muntii Apuseni


Măgura Vânătă

Creasta în formă de sector de cerc, lungă de aproximativ 12 km se înalţă din zona de izvoare a Someşului Cald spre est până în Vârful Măgura Mică (1.573 m), apoi coteşte lin spre sud printr-o alternanţa de vârfuri şi şei line. Urmează sectorul vârfului Măgura Mare (1.642 m) cu aspect de piramidă, coborând abrupt spre Valea Bătrană. În extrema sudică, Măgura Vânătă este legată printr-o şa de vârful Biserica Moţului, prin care intră în Padiş drumul de la Huedin.
Creasta Măgura Vânătă oferă largi privelişti asupra bazinului Padişului, iar în zare spre Muntele Ţapu (1.475 m) cu Groapa Ruginoasă şi în ultimul plan coama prelungită a Masivului Biharia cu vârful Curcubata Mare (1.848 m).
Spre nord, dincolo de valea adâncită a Someşului Cald se observă Abruptul Brăiesei şi vârful Cârligate (1.694 m), apoi Şaua Cumpănăţelul şi creasta spre piramida Muntelui Vlădeasa (1.836 m) cu vârfurile Piatra Graitoare (1.678 m), Briţei (1.759 m), Buteasa (1.792 m) şi Micău (1.640 m), iar sub aceasta, poienile Cuciulata, Piatra Arsă şi Onceasa.
Partea estică ne dezvăluie Valea Someşului, trecând prîntre casele cătunelor Ic Ponor şi Doda Pilii şi pierzandu-se prîntre culmile deluroase ale Măgurii Călăţele, pe care sunt presărate cătunele comunelor Mărgau şi Beliş. În plan îndepartat se zăresc casele de pe versanţii lacului de acumulare Fântânele.
Sursa:parcapuseni.ro




miercuri, 3 aprilie 2013

Sfaturi pentru drumetii *Sacul de dormit


Sfaturi pentru drumetii *Sacul de dormit
Să-mi iau sac de puf sau sintetic? Aceasta este întrebarea!


Materialele sintetice sunt mai ieftine iar proprietăţile lor izoterme se menţin bine şi la umezeala (sac ud!). De exemplu, umplutura sintetică este de ne-înlocuit în condiţiile de temperaturi extrem de joase însoţite de umiditate sau din peşteri. Ele au însă şi dezavantaje:
• capacitatea izotermă este mult mai mică decât cea a pufului;
• greutate mai mare (sac greu!);
• mai puţin comprimabile decât puful.
Structura anatomică a sacului este din nou, foarte importantă. Cea mai răspândită formă, în diverse variante, este sarcofagul. Acest model permite reducerea pierderilor de căldură prin înconjurarea corpului uman cu un strat protector de izolator, puf sau material sintetic.
Modelele vechi de saci, cu gura largă mai sunt folosite doar pentru temperaturi mult peste 0 grade.


Criterii de alegere:

Când cumpăraţi un sac aveţi în vedere mai degrabă utilizarea sa decât temperaturile extreme pe care oricum le veţi întâlni rar. Poate niciodată! E mult mai uşor să te protejezi de frig decât de cald. Când e frig, mai poţi lua o haină pe tine sau alte echipamente care te pot proteja în aceste situaţii extreme. Tocmai în acest sens, deschiderea laterala permite ajustarea izolării termice a sacului, atunci când îl utilizaţi în condiţii mai blânde.
Chiar si cu produsele actuale de calitate medie se poate face un sac la -30 grade. Dar acesta va fi extrem de greu şi, odată strâns, vă va ocupa tot rucsacul. Mă rog, o mare parte din el! Înainte de cumpărare comparaţi cu atenţie greutatea sacului şi dimensiunea sa odată pliat în sacul de compresie. Pentru o aceeaşi temperatură de referinţă, aceste două criterii fac diferenţa între un sac bun şi unul mai puţin bun, între materiale folosite bune şi unele mai puţin bune.
Şi dacă vreţi să dormiţi bine noaptea gândiţi-vă ca sacul să fie uşor de purtat ziua în spate!


Saci cu compoziţie sintetica

Compoziţia lor are la bază fibre de poliester supuse la diverse tratamente termice, lucru care dă naştere la diverse caracteristici variate şi la diverse denumiri comerciale.
Fibrele de bază sunt: holofibra, qualofibra, polarguard-ul şi thinsulate.
Holofibra şi qualofibra sunt fibre groase. Polarguard-ul este constituit din fibre lungi. Acestea se încâlcesc, de obicei, lucru ce dă naştere la umflarea sacului.
Siliconarea amestecului de fibre, permiţând o glisare relativa a fibrelor, produce o senzaţie mult mai plăcută la atingere.
O ultima diferenţă de calitate vine din modul de confecţionare a sacului: materialele sintetice sunt lucrate fie în dublu strat fie în "ţigle" parţial acoperite. Aceasta din urmă tehnologie este utilizată de modelele cele mai avansate.
Spălarea sacilor sintetici se face într-o maşină de spălat normală, la temperatură joasă, cu un detergent delicat.


Sacii de puf

• Oricât ne-am strădui nu putem depăşi natura mamă!
• Cu cât fulgii sunt mai mari, cu atât sunt mai bune calităţile pufului (reluarea volumului, rezistenţa la umiditate). Aceasta este cauza pentru care fulgii de gâscă sunt consideraţi cei mai buni. De asemenea, sunt mai buni fulgii de la păsări adulte decât cei de la păsări tinere.
• Puful rămâne incomparabil mai bun în ceea ce priveşte compresia şi greutatea
• Compoziţia în puf este dată de multe ori în formă 70/30 ceea ce înseamnă că în compoziţie intră 70% puf şi 30% pene. Cea mai buna calitate este în cazul utilizării unei compoziţii 90/10. Mai mult nu se poate deoarece minimul de 10% pene este necesar pentru structurarea compoziţiei, asigurarea omogenităţii şi asigurarea reluării volumului după comprimare


Temperatura de confort:

Temperatura de confort este acea temperatură la care o persoană cu rezistenţă medie la frig poate dormi în condiţii plăcute, confortabile.


Temperatura extremă:

Temperatura extremă este sub care modelul devine pur şi simplu de ne-utilizat, punând în pericol viaţa utilizatorului.
Între aceste două temperaturi există o zonă de toleranţă în care o persoană va simţi frig din ce în ce mai puternic, fără a i se pune în pericol sănătatea şi viaţa.
Termo-reglarea nu este o ştiinţă exactă aşa că senzaţia de frig variază mult de la o persoană la alta. Variaţiile pot atinge şi 15 grade între persoanele cele mai friguroase şi cele mai călduroase.
Un sac bun este scump deoarece foloseşte mai mult material izolant sau un izolant de calitate mai bună!
Sursa:lsggiasi.ro

Cimpa-Valea Jiului de Est-Cabana Voivodul-Muntele Sterminosul-Poiana Muierii-Cabana Obarsia Lotrului *muntii Parang


23. Cimpa - valea Jiului de Est - cabona Voievodul - muntele Sterminosul - Poiana Muierii -cabana Obirsia Lotrului

Marcaj: triunghi rosu (vechi).                                                                                                                

Timp: 8½ -9½ ore. Cimpa - cabana Voievodul (7,6 km pe drum forestier; 2 –2¼ ore); cabana Voievodul - cabana Obirsia Lotrului (6½ -7¼ ore).                                                                                                

Traseu greu accesibil iarna.


Cimpa (704 m alt.) este ultima localitate spre munte pe firul Jiului de Est. Pina aici putem ajunge cu autobuzul din Petrosani. Capatul liniei se afla chiar in marginea estica a localitatii. Soseaua pe care o urcam se mentine numai pe malul sting al Jiului de Est, prin lunci si prin pilcuri de padure. Dupa citeva minute de mers remarcam o ramificatie la stinga, cu pod mare peste Jiu (spre Rascoala). Dupa 7 km din Cimpa (1¾ ore) ajungem la gura piriului Lolaia. In dreapta se ramifica drumul forestier Lolaia, iar in stinga, peste Jiu, drumul forestier Molidvul. Urcam mai departe pe linga Jiul de Est si dupa o mica grupare de gospodarii sosim la obirsia Jiului de Est (820 m alt), la km 7,4. Aici se afla o raspintie importanta. Inainte, pe valea Voievodul, continua drumul forestier principal pina la izvoarele vaii Birlogul Mic si ale Cindresului (muntii Sureanu). La dreapta se desprinde drumul forestier Sterminosul (3,5 km), pe valea cu acelasi nume. De la gura piriului Voievodul mai urcam 200 m pe drumul forestier, pina la gura piriului Bilele, care vine din stinga. Trecem podul de beton peste Voievodul, intram 50 m pe valea Bilele si observam imediat la stinga poteca priporoasa care din doua serpuiri ne scoate pe piatoul cabanei Voievodul (835 m alt.). De la cabana Voievodul se poate traversa la cabana Obirsia Lotrului, urmarind in continuare traseul 23 (triunghi rosu). De la cabana Voievodul revenim pe drumul forestier Voievodul cale de 200 m, la gura piriului Sterminosul (km 7,4), unde se afla o cabana forestiera. Intram pe drumul forestier Sterminosul, trecem de gura vaii Fetita, iar la 200 m de cabana forestiera ajungem la punctul unde incepe ascensiunea. Poteca silvica intra in zona plantata a muntelui Sterminosul. Parasim soseaua, intram in plantatie si incepem urcusul pe poteca marcata cu triunghi rosu (marcaj rar si vechi). Prima parte a urcusului este dura. Serpentinele sint taiate pe coasta inclinata. Ajungem pe muchie, taiem si o serpentina prin padure (versantul dinspre valea Fetita) si revenim pe muchie. De aici, poteca este insotita si de marcajul forestier banda rosie, care este prezent atit timp cit tinem culmea. Dupa 1¼ ora de la plecare, iesim intr-o poienita, apoi reintram in padure, urcind mai departe pe culme. Ne abatem pentru circa 5 minute la stinga, in padure, pe o alta serpentina, revenim pe culme la 1330 m alt., intr-o poienita. Urcusul este mai usor pina intr-o mica sa impadurita; de aici urcam din nou panta iute spre mici cocoase acoperite cu fagi. Traversam un luminis, o portiune cu ar-bori prabusiti si razbatem in alta poiana frumoasa (1360 m alt.). Poteca si marcajul ne conduc paralel cu liziera din stinga. Atentie! Sa nu se intre la dreapta in poiana, in jos! Traversam o noua sa ingusta, cotim circa 30° la dreapta pe culme (liziera de brazi in stinga) si urcam la golul virfului Sterminosul (1435 m alt), unde sosim dupa 4½ -5 ore de la plecare.
Dupa popas reluam traseul pe culmea Sterminosul, coborim putin si ocolim spre stinga o mica zona de stincarii (prapastie spre sud); urmeaza o coborire mai preunga prin padure, pina in saua Sterminosul. Urcam o panta lina. Poteca se pierde sub trunchiuri, iar marcajul, cit mai exista, ne indruma exact pe mijlocul culmii, in urcus. Dupa circa 50 minute de la vf. Sterminosul iesim intr-un luminis, avind in stinga linia crestei stincoase. Din acest loc parasim culmea si iesim in ocol larg pe versantul din dreapta noastra. Poteca trece prin luminisuri succesive deasupra izvoarelor Sterminosului. Priveliste spre muntii Retezat. Traversam un izvoras, iar la al doilea sipot ajungem exact in dreptul seii Poiana Muierii. Urcam pieptis 20 m diferenta de nivel si sosim pe culmea principala, in marginea poienii (1665 m alt.). Timp: 4 -4½ ore. Coborim pe linga stina direct spre est (stilpii de marcaj lipsesc) circa 200 m, pina cind observam, la marginea poienii, doua stine. In stinga apare marcajul banda albastra al traseului de la cabana Sureanu prin Salane. Mergem in lungul unui mic drum alpin, intrind in padure. Trecem pe versantul sudic al muntelui Tartarau, mentinind numai curba de nivel. Trecem saua cu poienita. De aici, o scurtatura cu marcaje refacute in 1984 taie prin padure si prin raristi, iesind la DN 67 C mai jos, la sud de pasul Tartarau. Ocolim pe versantul impadurit izvoarele vaii Pravatul ca sa ajungem dupa circa 20 minute pe piciorul sudic al Tartaraului, la jonctiunea cu DN 67 C (km 65,9). La sosea observam marcajul triunghi albastru care vine de la cabana Oasa.
Ultima parte a traseului nostru (marcaj refacut triunghi rosu, marcaj vechi triunghi albastru) se desfasoara cale de 5 km pe DN 67 C, prin padure. La km 61,2 trecem apa Pravatului pe malul drept si dupa inca 200 m sosim in dreptul cabanei Obirsia Lotrului (1340 m alt.).
Sursa:scrigroup.com