duminică, 30 august 2015

Ziua unor frumoase capturi




Ziua unor frumoase capturi

*Data:29 August 2015
          -intre orele 07.00-17.00
*Locul:Raul Mures(3 km de orasul Deva)
*Capturi:3 somotei;3 carasi;1 scobar
*Momeli:Rame rosii;viermusi
*Vremea:Temperatura 32 grade Celsius;cer senin;briza usoara
*Solunar:Activitate foarte buna (de data aceasta solunar-ul sa adeverit!)

Gh."six-ray" NICA

sâmbătă, 22 august 2015

Sat Botus-Vf.Floarea-Vf.Macies-Sat Fundu Sadovei *Obcinele Bucovinei




14. Sat Botuș, 800 m – vf. Floarea, 1135 m – vf. Măcieș, 1026 m – sat Fundu Sadovei, 800 m.

Marcaj: bandă galbenă.


Distanță: 8 km.


Durata: 2 -3 ore.


Caracteristici: Traseul este accesibil în timpul verii; nu este recomandabil iarna (decît în grup și pe vreme bună). Traseu transversal.

Sursa:http://www.traseeromania.ro/trasee-obcinele-bucovinei/


duminică, 16 august 2015

Fantoma


Era una dintre acele zile speciale cand toata lumea era multumita pe balta la Moara Domneasca. Pestele fusese atat de darnic cu ‘vantorii’ lui incat pana si inevitabilele comparatii nu-si mai aveau rostul. Satui de caras am hotarat sa facem un concurs de crap, fiecare cu o singura lanseta si cu reteta preferata in carlig, mai ales ca pe ici pe colo se vedeau semne ca s-ar plimba prin zona. Acesta se lasa greu si doar cei rabdatori si in primul rand norocosi aveau parte de un asemenea trofeu. Fiecare isi masca pregatirile pentru a incerca sa termine ziua in plina glorie. Viorel si-a tras geanta langa scaun si scotocea prin ea aruncandu-ne ocheade de control. Mihai si-a bagat cutia intre picioare si apoi s-a ghemuit peste ea trabaluind prin forfacuri. Eu mi-am impins rucsacul langa stuf si m-am intors cu spatele, chipurile, sa ma joc cu Saba. Ea nu coopera invartindu-se mai mult pe langa Misu, care mancand mai tot timpul era o sursa inepuizabila de cate-o gustare, desi renunta destul de greu la cate-o imbucatura… mai mult de gura noastra.
Ne urmaream pe sub sprancene, incordati, pentru a descoperi secretul adversarului. Ce sa vezi la Viorel? Se acoperise cu un prosop iar Misu mai avea putin si cadea in cutie. Am ales un forfac cu plumb culisant si am infipt direct pe carlig trei boabe de porumb si-un plutitor sa le tina deasupra malului. La Misu am zarit niste patratele si mamaliga pe arc, inainte sa arunce, iar Viorel umbla cu boabe pe fir atasat de carlig ca era cu croseta in mana. Numai Broscoiu nu avea ce sa ascunda. Voia sa incerce o montura cu doua arcuri si o gramada de margele si alte sclipiciuri pe care o luase din Obor si de care era mandru. Noi eram pe jos. Ce dracu faci cu tiribomba aia, ai dat bani pe ea?… Arunca cu ea noaptea sa nu te vada cineva… Sigur ai luat-o de la ‘pescari’, nu e pentru lustra?… Dar el nu se cobora la nivelul nostru si isi umplea tacticos arcurile cu mamaliga. Cand a ridicat-o in aer si am vazut lanseta ca gemea sub greutatea monturii ne-am pus mainile la ochi. A reusit s-o urneasca, a zburat cu arcurile-n vant vreo zece metri si a cazut ca un bolovan improscand apa in toate directiile. Dupa o asa demonstratie de forta insotita de distractia aferenta, vietuitoarele acvatice s-au imprastiat care-ncotro caci nici un semn de viata n-am mai observat mult timp dupa aceea. Incet, incet sperantele noastre de a prinde crapi s-au spulberat una cate una.
Doar Broasca mai privea bambina, eu m-am tras la umbra iar Misu si Viorel au plecat sa faca baie. Saba a fugit dupa ei fara sa se sinchiseasca de chemarile mele. Dupa vreo jumatate de ora au aparut susotind si facand semne bizare. Se mai priveau si izbucneau in ras. Imi era prea lene sa incerc sa dezleg misterul veseliei, am verificat doar daca patrupeda era prezenta. Voi nu va duceti la baie, ne-a incercat Misu… Stiti cum e apa, turbezi, a subliniat si Viorel… Broscoiul tocmai isi umpluse sapca cu apa si si-o turnase in cap sforaind de placere iar eu simteam ca temperatura a crescut si la umbra peste nivelul de confort acceptabil. Dupa cateva minute eram deja in drum spre ‘piscina’, locul unde fundul apei era nisipos si ne simteam ca la mare. Am bagat-o si pe Saba desi nu-i placea in balta si ne distram copios cand o vedeam cum inoata pana la mal cu coada drept carma. Se scutura ca nebuna si alerga prin iarba si venea la marginea apei latrand la noi. Cu greu ne-am desprins din unduirile racoritoare si am luat-o prin arsita spre ‘tabara’.
Cei doi intinsesera masa pe un pled iar Misu era deja cu gura plina si inghitea aproape pe nemestecate... Stai hipopotame ca nu-ti ia nimeni nutretul de la rat, baga incet ca te-neci si n-avem bani de coroana, l-a sfatuit Brosca… Viorel, rosu la fata isi cam ferea privirea si se apucase s-o mangaie pe Saba… Din instinct am privit spre lanseta si mi-a sarit inima. Cotorul era cazut din stativ, firul moale, bambina in apa. M-am repezit zbierand ca apucatul: crapul, ba a fost crapul si am am tras cu diperare. Am simtit greu si am inceput sa mulinez. Pestele nu prea se zbatea, venea cuminte avand devieri de la stanga la dreapta. La cativa metri de mal, l-am tras mai tare, s-a ridicat spre suprafata si am vazut o umbra care venea catre mal fara sa-ncerce sa se opuna. Cand l-am ridicat din apa, desi era destul de mare mi s-a parut cam teapan si… subtire. Atarnat in carlig, pestele a inceput sa se roteasca si daca, la prima vedere, pe fata arata normal, spatele m-a lasat inmarmurit. Mai erau ceva urme de oase in scobitura capului, sira spinarii era intacta si alte cateva oase si ceva maruntaie pietrificate. In nari am simtit mirosul specific ce nu mai lasa nici o indoiala. ‘Regizorii’ isi savurau victoria cu gura pana la urechi… Ce-ai facut nene, l-ai omorat cu zile… Ba da pana l-ai scos a putrezit saracul… Da-i repede cu sare ca mai are ceva carne… I-al incet si baga-l in juvelnic ca se descompune… Ce tare e Georgel prinde si pestele mort… La ce-ai luat fantoma, la cocolos de tamaie?… Nu m-am mai putut abtine si balta rasuna de rasetele noastre dezlantuite.

De la :Pescadorul Alevin

Sursa:http://www.prietenipescari.ro/pescuit/forum/topic,3895.0/

vineri, 14 august 2015

Cel mai spectaculos asasinat *Mahmoud Al-Mabhouh




1) Mahmoud Al-Mabhouh (2010)

Pe locul 1 de află asasinarea cadrului Hamas Mahmoud Al-Mabhouh, în ianuarie, crimă în legătură cu care este acuzat Mossadul, serviciul secret israelian. Poliţia din Dubai a anunţat că 11 persoane, care au folosit paşapoarte europene false pentru a comite acest asasinat, sunt implicate. Scandalul a cuprins Marea Britanie, Franţa, Irlanda, care cer explicaţii Israelului pe tema presupusei implicări a Mossad şi a circumstanţelor folosirii paşapoartelor false.


joi, 13 august 2015

Loc de pescuit pe raul Mures in apropierea podului metalic de la Soimus,jud Hunedoara


60 de lucruri amuzante despre România, constatate de un brazilian: ”Românii vorbesc cu umerii. Observați-i când cineva spune: Pai, nu stiu…”




Un tânăr din Brazilia care a petrecut mai mult timp în țara noastră și-a scris, la revenirea acasă, pe contul de Facebook, impresiile despre români și despre România. Tânărul se numește Fernando Castilho Cintra și redă, cu un umor fin, principalele trăsături – așa cum le-a remarcat el – ale țării și locuitorilor ei.


1. Din afara României, Dracula este un vampir;
2. Același bărbat, Vlad Țepeș, este un erou național;
3. În timp ce vampirii beau vin, adevăratul lucru roșu pe care l-am băut cu drag a fost vișinata.
4. O altă băutură diavolească este țuica, ungurii o numesc pălincă, dar este același lucru;
5. Cei mai mulți moldoveni, munteni și alții nu au nicio idee de ce se întâmplă cu ungurii din Ardeal;
6. Românii fumează o cantitate absurd de țigări. Fumeaza acasă, în restaurante și chiar și în mall-uri.
7. Românii își scot tot timpul încălțările înainte de a intra în casă;
8. Cred că românii preferă să mențina mai degrabă podelele curate decât plamânii;
9. Călătoriile din România sunt cele mai frumoase amintiri din viața mea: râuri, canioane, dealuri, munți – românii le au pe toate;
10. Drumurile din România sunt într-o condiție destul de bună, însă au un număr absurd de curbe;
11. De asemenea, când vrei să faci pipi – nu îți face probleme! Sunt atât de multe case pe marginea drumurilor încât va fi mai ușor să ajungi într-o baie decât într-un tufiș;
12. Maramureș este o zonă foarte veselă; oameni veseli, costume vesele, culori vesele… chiar și un cimitir vesel;
13. Singurii care nu sunt veseli in Maramures sunt cainii ciobanesti. Nu sunt deloc fericiti. Nu plac pe nimeni. Fugi cat de tare poti cand vezi vreunul.
14. De fapt, daca nu esti intr-un oras, de fiecare data cand vezi un caine in Romania, fugi!
15. O alta tactica ar fi sa ai tot timpul la tine mici. Si cum eu sunt vegetarian, nu ma suparam sa dau mici cainilor;
16. Vegetarian fiind, pot spune sigur ca romanii IUBESC carnea;
17. Sarmale, tocanita, slanina, carnati – aveti de toate, iubitori de carne;
18. Romanii mananca supa in fiecare zi a vietii lor;
19. Taxi-urile in Romania sunt ridicol de ieftine;
20. O alta modalitate usoara de a calatori este cu autostopul. Romanii o fac foarte des si returneaza favorul;
21. Romanii se asteapta sa le platesti cand faci autostopul. Bineinteles, poti spune „Nu am bani” cand urci in masina, dar poti da peste un sofer frustrat care sa tipe „INCHIDE USA” la sensibilul de tine (poveste adevarata);
22. Cel mai bun mod de a calatori in Romania, dupa parerea mea, este cu trenurile inter-regio. Sunt ieftine, confortabile, precise si, de obicei, destul de lejere (mai prinzi si trenuri aglomerate);
23. Totusi, poti ramane intr-un tren timp de 12 ore pe directia Suceava Mures, chiar in perioada Anului Nou. Atunci vei intelege ce inseamna „aglomerat” (poveste adevarata);
24. Romanii iubesc sa mearga la schi;
25. Schiatul in Romania este absurd de ieftin;
26. Am avut nevoie de trei zile pentru a invata sa schiez. Schiatul nu este pentru brazilieni sau locuitorii tarilor tropicale;
27. Insa odata ce ai invatat te vei indragosti de acest sport. Asa mi s-a deschis o noua usa catre partea mea preferata a Romaniei: MUNTII;
28. Romania are cele mai frumoase privelisti pe care le-am vazut pana acum in viata mea. Toate dintre ele sunt din varful muntilor;
29. Muntii din Romania au carari frumoase pentru excursionisti, cabane pentru calatori pentru a se caza peste noapte si locuri pentru cei mai indrazneti pentru a pune corturile;
30. Pana acum, ar fi trebuit sa ghiciti ca o calatorie in Romania este absurd de ieftina;
31. Interesant este ca foarte multi romani nu au urcat niciodata pe munte;
32. Ceea ce este si mai interesant este faptul ca, de cele mai multe ori, romanii supraestimeaza locuri simple precum Mamaia sau Manastirile din Bucovina si subestimeaza locuri minunate (ca exemplu – Bucuresti-ul);
33. Bucuresti este un oras minunat. Bineinteles ca nu are o arhitectura precum cele din Budapesta, Cracovia sau alte orase din Europa de Est, insa are muzee, parcuri si viata de noapte – ceea ce putine orase au;
34. Oamenii spun ca sunt foarte multi caini fara stapan in Bucuresti;
35. Sincer, am vazut mai multi caini alergandu-ma cand ma plimbam cu bicicleta decat am vazut intr-o saptamana in Bucuresti;
36. Nu am vazut foarte multi caini vagabonzi in Bucuresti;
37. Limba romana este frumoasa. Suna frumos si este usor pentru brazilieni sa o invete;
38. „Cu carne de vaca nu se poare de foame” – si Google translate a crezut ca scriu in portugheza;
39. Cu toate acestea, cea mai obscura parte a limbii romane este dativul;
40. AHHHH DATIVUUUUL;
41. Poti spune „Mi-e foame”, „mi-e sete”, „mi-e somn”, dar nu poti spune „mi-e oboseala”;
42. AAAAHHH DATIIIIIV!!!!
43. Romanii vorbesc cu umerii. Observati-i! Cand cineva spune „pai, nu stiu…”;
44. Urmati acelasi exercitiu de mai sus si fiti atenti la gurile lor si la barbie;
45. Ungurii nu vor recunoaste asta niciodata, dar au accent romanesc. Modul de a spune „Nu stiu” este acelasi lucru cu a spune „Nem tudom”;
46. Modul meu preferat de a imi exersa limba romana era cu soferii care ma luau cu autostopul;
47. De multe ori ma intrebau ce dracu fac intr-o astfel de tara daca sunt brazilian;
48. Acesti soferi nu stiau ca sistemul de sanatate romanesc este incredibil, ca aici exista o rata mai mica de omor decat in Norvegia si ca este tara cu cea mai rapida crestere a economiei din tarile est-europene;
49. In general, romanii se plang de Romania. Ei gasesc tot timpul sa se planga: politica, economia, societatea…
50. Aceasta gandire a lor este complet gresita;
51. Am invatat ce inseamna patru anotimpuri: veri calde, toamne reci, ierni reci si primaveri superbe;
52. Romania are toate cele patru anotimpuri, cu doua avantaje imense, spre deosebire de tarile nordice: iarna exista soare. Vara nu este innorat;
53. Romania are o fauna superba: vezi des caprioare, caprele negre sunt vazute ocazional, iar ursii si lupii sunt invizibili;
54. Odata am calcat pe urmele unui urs – atunci am fost cel mai aproape de el;
55. Romanii sunt latini in vorbire, insa nu sunt latini in sange;
56. Cand intri intr-un birou, trebuie sa dai mana cu barbatii si doar sa faci cu mana femeilor;
57. Romanii se asteptau ca eu, brazilian, sa joc fotbal foarte bine… GRESIT:
58. Chiar si la cateva luni dupa ce incheiase Cupa Mondiala, auzeam „Deci, iti place echipa germana”… Duceti-va dracu!
59. Cei mai multi romani de 18 ani au doar doua vise in minte: sa se mute in Anglia sau sa se mute in orice alta tara care nu este Romania;
60. In timp ce romanii viseaza sa plece, eu visez ca ma voi reintoarce candva.



Sursa: 60 funny facts about Romania. Dracula’s country through the eyes of a brazilian


Preluat de pe:http://www.voceatransilvaniei.ro/60-de-lucruri-amuzante-despre-romania-constatate-de-un-brazilian-romanii-vorbesc-cu-umerii-observati-i-cand-cineva-spune-pai-nu-stiu/

Legende japoneze *Papusa Okiku



Păpuşa Okiku.

Fără îndoială, mulţi sunt de acord că unele păpuși sunt înfiorătoare. Dar, ce ziceţi de o păpuşă care e posedată de fantoma unei fete? Faceţi cunoştinţă cu păpuşa japoneză Okiku, numită aşa după numele primului proprietar. Păpuşa e destul de mare (are 40 de centimetri în înălţime), poartă un kimono şi are un păr care creşte. Da, aţi auzit bine. Părul păpuşii creşte! Şi, din acest motiv, se spune că părul este tuns anual.
Păpuşa Okiku poate fi găsită în templul Mannenji. Legenda spune că un adolescent a cumpărat păpușa pentru sora lui de doi ani, Okiku. Fetiţa a iubit păpuşa; se juca zilnic cu ea, o îmbrăca, vorbea cu ea. În mod tragic, prietenia lor a fost de scurtă durată: fata a murit. Familia ei nu a vrut să arunce păpuşa; dar, după ceva timp, ei au observat că părul păpuşii creştea, astfel încât au ajuns la concluzia că spiritul fiicei lor locuia în păpuşă. În 1938, ei au luat decizia de a oferi păpuşa unui templu, unde a rămas până în ziua de azi.


marți, 11 august 2015

Asaltul Anglo-American asupra Siciliei - Paraşutarea misiunilor engleze în Balcani


Asaltul Anglo-American asupra Siciliei - Paraşutarea misiunilor engleze în Balcani 

Pe 10 iulie 1943, la orele 2,45 s-a năpustit asupra Siciliei o armată formată din 2.500 de vase care transportau 160.000 de soldaţi, 14.000 de maşini, 600 de tancuri şi 1.800 de tunuri, sprijinită de 700 de vase de război şi acoperită de 4.000 de avioane, toate sub comanda generalului şef Eisenhower, având ca adjunct pe gen. Alexander, comandant naval pe amiralul englez Cunningham, comandant al aviaţiei gen. Tedder, trupele britanice conduse de gen. Montgomery, iar cele americane de gen. Patton. In faţa lor, anglo-americanii aveau o armată a Axei compusă din 40.000 de germani şi 230.000 de italieni, sub comanda generalilor Guzzoni şi Kesselring. 
Pe drumul dintre Tunisia şi Sicilia se găsea insula italiană Pantellaria care după italieni era de neînvins, bucurându-se de reputaţia Gibraltarului şi Maltei. Trebuia să se pună mâna pe ea pentru a nu împiedica acţiunea de debarcare. Divizia 1 britanică a fost însărcinată să o cucerească. Dar n-a apucat să dea drumul vaselor de asalt pe mare că deja garnizoana s-a predat sub pretextul că nu mai are apă. Şi cu toată furtuna foarte puternică ce ameninţa întârzierea debarcării, ca prin minune în seara de 9 iulie s-a potolit şi s-au lansat cei 3.400 de paraşutişti în plină noapte, în regiunea Gela din sudul Siciliei, planoarele care au fost decroşate mai devreme au avut pierderi, foarte mulţi înecându-se. Au ajuns pe pământ 12 planoare.
Aceste prime forţe au început să coboare spre plaje, distrugând căile de comunicaţie şi anihilând forţele de apărare, putându-se astfel debarca grosul trupelor sub protecţia avioanelor şi a tunurilor grele de pe cele 6 cuirasate. Americanii au pus piciorul înainte de miezul nopţii, iar britanicii au pus piciorul cu vreo 2 ore mai târziu decât timpul prevăzut. Marina italiană nu-şi făcea probleme în această noapte de infern când totul urla pe mare. Dar furtuna aşa cum s-a pornit, tot aşa s-a oprit după miezul nopţii. Suprave*gherea flotei italiene era făcută şi de 6 submarine britanice şi 2 poloneze, care patrulau între Messina şi Taranto, pentru a proteja debarcarea, dar şi pentru a alerta şi împiedica inamicul dacă s-ar trezi.
Tehnicienilor radar ce supravegheau coasta Siciliei nu le-a venit să creadă concentrarea extraordinară de nave ce le apărea pe ecrane şi a trupelor ce debarcaseră pe plaje, cu tancuri, tunuri şi camioane ce se puneau în marş. Peste 200 de ambarcaţiuni aliate fuseseră pierdute, în primele 3 zile toate aerodromurile din sudul Siciliei erau în mâinile aliaţilor, care mai capturaseră 18.000 de prizonieri, în timp ce înregistraseră 1.000 de morţi şi răniţi. Şi înaintarea, paralel cu curăţirea terenului, a continuat spre nordul insulei, până când generalul Alexander a telegrafiat: „La ora 10 a.m. azi dimineaţă, 17 august 1943, ultimul soldat german a fost alungat din Sicilia şi întreaga insulă este acum în mâinile noastre."
Intre timp, pe 19 iulie, o puternică forţă de bombardiere americane a atacat căile ferate şi aeroporturile din Roma. Panica era mare şi prăbuşirea regimului fascist era iminentă. Cu toată declaraţia Ducelui: „ Vom riposta la toate tentativele de debarcare ale inamicului, cu toate forţele noastre, cu o putere de fier", anglo-americanii n-au ţinut seamă de ameninţare şi acum aruncau tone de bombe asupra Romei, chiar în ziua când Fiihrerul sosise la Rimini şi-l încuraja pe Mussolini spunându-i că Italia trebuie apărată „în aşa fel încât Sicilia să devină pentru inamic ceea ce Stalingradul a fost pentru noi", în schimb, marele Fuhrer îi spusese iubitului său Duce că apărarea Italiei trebuie să fie o problemă a italienilor, deoarece întăririle şi echipamentul cerut este necesar pe frontul din răsărit, pentru a face faţă presiunilor ruseşti, care trecând Donul ameninţau Ucraina şi linia Niprului, după luptele înverşunate de la Kursk şi Orel.
Hitler îşi da seama de pierderile suferite pe frontul central prin înaintarea rusă cu 500 km după Stalingrad şi cu 1.500 km în sectorul de sud al frontului. Fusese nevoit Hitler să declanşeze operaţiunea „Citadela" în speranţa opririi înaintării ruseşti. De fapt, nici n-ar fi avut ce face, fiindcă era prins cu 13 divizii în Balcani, spre a opri trecerea aprovizionării ruşilor prin strâmtori, bănuind că debarcarea s-ar pro*duce în Grecia, în acelaşi timp aceasta ar fi provocat schimbarea atitudinii Turciei faţă de Axă. Pentru aceasta îl trimisese pe Rommel la Salonic, ca să pregătească apărarea Balcanilor, unde mişcările de partizani începuseră să acţioneze sub directivele engleze, care paraşutaseră unele misiuni militare.

Asistăm la paraşutarea unor misiuni engleze în Balcani, pentru a pregăti terenul în vederea marilor acţiuni de anvergură din sudul Europei:

1. Misiunea It. colonel Myers lansată cu paraşute în Grecia, octombrie 1942;

2. Misiunea căp. Deakin lansată cu paraşute pentru a lua legătura cu Tito;

3. Lansarea cu paraşute pe 15 iunie 1943 a lui David Russell şi Nic. Ţurcanu în România, urmată de a doua lansare pe 22 decembrie 1943 a echipei formată din lt. col. Gardyne de Chastelain, Ivor Porter şi Silviu Meţianu.
Acţiunea lt. col. Myers, după victoria Aliaţilor din Tunis, a întreprins câteva misiuni spectaculare cu partizanii greci, reuşind să arunce în aer un pod de cale ferată în apropiere de Atena şi alte câteva acte de sabotaj împotriva vaselor germane din portul Pireu, căutând să concentreze atenţia Axei asupra acestui obiectiv. Şi au reuşit să facă să se aducă în plus două divizii germane ce ar fi trebuit să întărească apărarea Siciliei şi împreună cu ele pe Rommel, care să vegheze la tragerea pe sfoară a nemţilor.
În timp ce acest Mareşal veghea, Ducele era arestat pe 25 iulie 1943 din ordinul Regelui şi el chemat de urgenţă la Marele cartier al Fiihrerului, unde acesta furios vroia să dea o lovitură de stat, să aresteze pe Rege, guvernul şi trădătorii din Marele Consiliu fascist. Dar nu-şi dădea încă seama că fascismul se pulverizase. Ducele însă se calmase, în timp ce Hitler se înfuria. Şi a ascultat năuc pe Rege:
„Dragul meu duce, nu mai e nimic de făcut. Italia s-a fărâmat. Moralul armatei e la pământ. Soldaţii nu mai vor să lupte... In momentul acesta eşti omul cel mai urât din Italia. Nu mai poţi conta decât pe un singur prieten. Ţi-a mai rămas un singur prieten şi acela sunt eu. De aceea, îţi spun că nu trebuie să te temi pentru siguranţa ta personală, pentru care eu am să-ţi acord protecţie. Eu m-am gândit că omul potrivit acum pentru funcţie este Mareşalul Bodoglio... "
A mai apucat să spună Regelui că „ia o decizie extrem de gravă... care va fi considerată ca un triumf pentru tandemul Churchill-Stalin... în orice caz doresc noroc omului care va lua situaţia în mâini." Şi a plecat cu faţa lividă, nu spre maşina cu care venise... ci spre o ambulanţă sub pază şi dus în câteva locuri discrete până ce i-a dat de urmă Fuhrerul. Pe data de 28 august a fost „răpit" de Otto Skorzeny, de pe masivul Gran Sasso, dintr-o vilă situată la 2.172 m şi dus tot în captivitate, dar la Hitler. Tot pe 28 august, ginerele lui, Ciano, care scăpase din Italia şi fugise în Germa*nia, a reuşit să evadeze, tot din domiciliul obligatoriu. 
Intre timp, Aliaţii îşi continuau acţiunile de înaintare şi de bombardament peste tot. Numai Hamburgul a suferit bombardamentul în două raiduri într-o singură zi, pe 24 iulie 1943. în primul raid au fost aruncate 2.300 de tone de bombe, iar în cel de-al doilea 3.000 de tone. De acum şi România a intrat în raza de acţiune a aviaţiei. Pe 1 august, Ploieştiul a fost atacat de 125 de bombardiere, din care 36 au fost doborâte, dar au produs pagube însemnate, printre care 147 de morţi şi 116 de răniţi.
Încă de la sfârşitul lui iulie, ministrul de externe englez A. Eden elaborase un text de 17 puncte ca bază a armistiţiului cu Italia, dar pe care Roosevelt l-a găsit cam dur, putând arunca pe italieni în braţele nemţilor. Primele sondaje pentru pace italienii le-au făcut pe 3 august, prin Lisabona şi negocierile s-au purtat de pe 19 august, în Sicilia până pe 3 septembrie, când s-a semnat protocolul, care în fond era o capitulare şi nu s-a acceptat capitularea. Până la semnare, Italia a fost supusă la bombardamente necruţătoare. Armata urma să fie dezarmată şi demobilizată, avioanele predate, iar vasele de război să meargă în Malta.
În aceeaşi zi, armatele aliate au trecut strâmtoarea Messina şi au debarcat în Calabria şi pe 8 septembrie, când s-a anunţat semnarea armistiţiului, Eisenhower a anunţat debarcarea trupelor anglo-americane la Salerno, la sud de Neapole, regiune în care aflase că germanii înlocuiau pe italieni, în seara aceleaşi zile germanii au înconjurat Roma şi Regele cu guvernul de abia au putut să plece la Brindisi. A doua zi, Aliaţii au ocupat fără probleme importantul port din tocul cizmei Italiei, Taranto, iar flota de aici şi cea din portul Genoa au plecat să se predea la baza engleză din Malta. Dezarmarea trupelor italiene s-a făcut într-un timp record şi locul lor a fost ocupat de nemţi, care s-au bătut cu înverşunare, dar până la urmă în zadar.
Pe 9 septembrie partizanii corsicanii s-au revoltat şi imediat generalii de Gaulle şi Giraud decid să se intervină, mai ales că primiseră pe 11 septembrie o nouă telegramă: „Patrioţii conduc prefectura şi toată administraţia, înţelegere cu italienii contra nemţilor... care au fost izolaţi de trupele italiene, dar pericolul este iminent. Sosiţi prin Ajaccio fără pericol. Cereţi pilotare pentru a vă conduce. Avem o navă." în noaptea de 12-13, primul detaşament al francezilor liberi a debarcat, fiind urmat de altele din ce în ce mai numeroase şi în cursul lunii Corsica a devenit o bază cu 17 aeroporturi şi numeroase porturi ce au servit în 1944 la eliberarea Franţei.
Când în seara de 9 septembrie 1943 Hitler a auzit de semnarea armistiţiului s-a înfuriat şi a ordonat ca în 48 de ore armata italiană să fie neutralizată. Trupele italiene din Balcani şi Franţa, lipsite de o conducere, ca să lupte împotriva nemţilor au încercat să vină în Italia. Nemţii au pus mâna pe mijloacele de transport, au oprit coloanele şi au făcut prizonieri cu zecile de mii. La Cefalonia şi Chambery, unde italienii au rezistat, 4.500 dintre ei au fost masacraţi şi lăsaţi neîngropaţi mai multe zile, sub cerul liber. în Italia, acelaşi dezastru. Unii depun armele în faţa nemţilor, fără rezistenţă. Rommel venit la Milano, ca să-i „învingă" pe italieni, a simulat o alarmă aeriană, care a durat până ce au fost adunate armele celor 40.000 de foşti camarazi de arme, după care dezarmaţi i-a încărcat în vagoane de vite şi i-a trimis în Germania, la muncă. Peste 700.000 s-au găsit în această situaţie umilitoare pe teritoriul marelui Reich.
Şi Aliaţii şi-au continuat înaintarea spre nord, în timp ce la Quebec se întâlnise Roosevelt cu Churchill şi hotărâseră noi amănunte pentru debarcarea de pe coasta franceză, în iunie 1944. Vestea capitulării Italiei a făcut ravagii în Balcani. Partizanii lui Tito au dezarmat 6 divizii italiene cărora le-au folosit armamentul, iar două divizii le-au înrolat alături de ei în lupta contra germanilor. Tito a pus stăpânire pe toată coasta Adriatică. În Grecia, partizanii din grupul E.L.A.S. de influenţa comunistă, au dezarmat, tot în septembrie, o divizie italiană, mărindu-şi astfel supremaţia asupra celorlalte grupe de partizani E.E.D.E.S., care erau regalişti, în jurul Regelui George al II-lea, aflat în exil la Cairo, între cele două grupe au început certuri şi lupte pentru întâietate. Principalul era că deruta intrase în trupele germane din Balcani, hărţuite ba în Pind, ba în Peloponez sau Muntenegru.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-048)


Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1151-Asaltul-Anglo-American-asupra-Siciliei-Paraşutarea-misiunilor-engleze-în-Balcani

luni, 10 august 2015

Demonii universului *Baal

Sursa:http://vigilantcitizen.com/wp-content/uploads/2013/04/baal-worship.jpg
Baal

Câţiva demonologi îl consideră comandantul suprem al armatelor infernale. Era divinizat de caldeeni, de babilonieni şi de sidonieni, uneori chiar şi de izraeliţi. Cei care i se închinau nu ştiau dacă e bărbat sau femeie. Mahomedanii povestesc că Abraham, cunoscându-l pe adevăratul Dumnezeu, a pândit momentul când tatăl lui era plecat, a sfărâmat statuile idolilor, cu excepţia celei a lui Baal, la gâtul căreia a atârnat securea cu care le-a sfărâmat pe celelalte. Când tatăl lui s-a întors, Abraham i-a spus că idolii s-au certat între ei din cauza unei ofrande de grâu, şi că Baal, cel mai puternic, i-a distrus pe ceilalţi. Pentru această ispravă, adaugă unii cercetători, regele Nemrod a fost cât pe ce să-l ardă pe Abraham.


sâmbătă, 8 august 2015

Carti controversate *The Poem Of The Man-God



Poem of the Man God

Maria Valtorta s-a născut în anul 1897 în Caserta, în regiunea Campania din Italia. Pe 17 martie 1920, la vârsta de 23 de ani, Maria a fost atacată de un tânăr delincvent în timp ce se afla pe stradă cu familia sa. A fost lovită cu o bară de fier fără niciun motiv aparent, şi a fost ţintuită la pat timp de 3 luni. La vârsta de 27 de ani, Maria s-a stabilit împreună cu familia în oraşul Viareggio, de pe coasta Toscanei. S-a putut deplasa timp de un deceniu după ce a fost atacată, dar în cele din urmă complicaţiile leziunii au imobilizat-o la pat pe Valtorta în ultimii 28 de ani de viaţă. În toiul celui de-al doilea război mondial, la 23 aprilie 1944 (în Vinerea Mare), Maria Valtorta a declarat că dintr-o dată a început să audă o voce care îi spunea să scrie.
De atunci încolo, Maria a scris aproape în fiecare zi până în 1947, şi cu mici întreruperi în anii următori, până în 1951. Folosea un stiou şi scria în diverse caiete. A fost declarat faptul că Valtorta nu folosea ciorne. Nu ştia ce avea să scrie de pe o zi pe alta, şi nu corecta nimic. În una din declaraţiile ei afirmă: „Pot spune că nu am avut nicio sursă umană pentru a şti ce scriu, şi de multe ori nu înţeleg ce scriu”.. Din 1943 şi până în 1951, Valtorta a produs peste 15,000 de pagini scrise de mână în 122 de caiete. Aceste pagini au devenit baza celei mai importante lucrări ale sale, Poem of the Man God, şi constituie aproximativ două treimi din publicaţiile ei literare.

Controversa

Poem of the Man God oferă o serie de detalii privitoare la viaţa lui Iisus Christos, de la naşterea Sa şi până la răstignire. În multe aspecte, textul este mai elaborat decât Sfintele Evanghelii. Cartea descrie numeroasele căătorii ale lui Iisus, precum şi discuţiile Sale cu persoane precum apostolii. Paginile lui Valtorta nu au avut ciorne sau corecturi. Scrierile ei nu au avut o ordine, câteva din ultimele capitole din Poem of the Man God au fost scrise înaintea primelor capitole, dar cu toate acestea textul are o curgere lină. Majoritatea episoadelor despre care a scris au un format şi o structură uniforme. Maria descrie mai întâi o scenă, oferind detalii pitoreşti ale fundalului, ale copacilor, munţilor, si ale condiţiilor meteo din ziua respectivă. Scrierile ei arată o cunoaştere surprinzătoare a Pământului Sfânt.
Un geolog pe nume Vittorio Tredici a afirmat faptul că descrierile Mariei Valtrona asupra aspectelor topografice, geologice şi mineralogice ale Palestinei par inexplicabile. Cartea numeşte 255 de locaţii din Palestina, dintre care 52 nu au nicio referire biblică. De la publicarea lucrării, existenţa câtorva din aceste locuri a fost confirmată prin intermediul unor documente antice. În unele cazuri ca acela al Răstignirii, descrierile Mariei sunt foarte grafice şi amănunţite. Doctorul Nicholas Pende şi-a exprimat uimirea faţă de detaliile care au fost oferite în legătură cu spasmele lui Iisus din timpul Răstignirii, spunând că Maria a descris un fenomen pe care doar câţiva medici bine informaţi ar şti cum să îl descrie, şi a făcut acest lucru într-un autentic stil medical. Poem of the Man God clarifică unele mistere biblice. Judecata lui Iisus de către Caiphas este discutată în toate Evangheliile. Cu toate acestea, faptul că unii localizează evenimentul în timpul nopţii, iar alţii în timpul zilei, a fost văzut ca o problemă.
În versiunea lui Valtorta sunt două procese, unul în timpul nopţii, şi unul în zori. Naraţiunea din Poem of the Man God include un număr de observaţii specifice asupra poziţiei stelelor şi a lunii. În anul 1922, fizicianul Loonie VanZandt de la Universitatea Purdue a analizat textul pentru a estima data evenimentelor astronomice descrise şi a ajuns la concluzia surprinzătoare că ar fi putut avea loc numai în anul 33î.Ch., ceea ce susţine cronologia cărţii. În 1959, lucrarea a fost adăugată pe lista Cărţilor Interzise de Oficiul Sfânt. Însă de atunci încolo, Biserica Catolică s-a declarat neutră în ceea ce priveşte subiectul. Nu sprijină Poem of the Man God, dar nici nu îl interzic. Cei 6 copii care au declarat că au văzut-o pe Fecioara Maria la Medjugorje au susţinut cu hotărâre autenticitatea cărţii. Faptul că Maria Valtorta a reuşit să producă un text similar cu cel al Bibliei rămâne o realizare misterioasă. Pe piatra de mormânt a Mariei stă scris: DIVINARUM RERUM SCRIPTRIX („Scriitor de Lucuri Divine”).


vineri, 7 august 2015

Sat Colacu-Plaiul Bobecii-Vf.Floarea-Vf Pietris-Vf Joresti-Sat Vatra Moldovitei *Obcinele Bucovinei





13. Sat Colacu, 755 m – Plaiul Bobecii – vf. Floarea, 1135 m – vf. Pietriș, 1351 m – vf. Jorești, 1380 m – sat Vatra Moldoviței, 630 m.

Marcaj: punct roșu.


Distanță: 26 km.

Durata: 7 – 8 ore.

Caracteristici: Ușor accesibil vara, nerecomandabil iarna. Traseu transversal.

Sursa:http://www.traseeromania.ro/trasee-obcinele-bucovinei/