miercuri, 30 decembrie 2009

LA MULTI ANI!

FISHERMAN SOLITARY*Lostrita*

LOSTRITA(Hucho hucho)
Riveranii ii mai spun:lostoca,lostita,lostuca,puica.
Cu toate ca putini pescari vor avea prilejul sa pescuieasca vreo data lostrita,nu se poate sa nu pomenim de ea.Este cel mai mare peste ,din familia salmonizilor,care traieste in apele noastre,familie din care mai fac parte pastravul si lipanul,si a carui prindere in undita constituie cel mai frumos trofeu pescaresc.In acelasi timp este una dintre vietatile alese ale tarii noastre ,pe cale de disparitie ,dewclarat monument al naturii.Odinioara traia in multe rauri mari de munte ale tarii noastre:in Cerna,Olt,Jiu,si Lotru.Astazi se mai gaseste in Bistrita si Viseu.Ca raspandire este un peste specific bazinului dunarean si nu traieste decat in unele ape tributare acestui fluviu(Germania,Slovacia,Austria,si Romania)Locul de trai este in raurile mari de munte cu debit mare ,incepand de la limita de sus a zonei mrenei ,urcand in zona lipanului .O vom gasi in valtorile tumultoase ale apelor ce se zbat intre stanci ,sub cuptoarele sapate de apa in malurile abrupte ,in dorne(bulboane),sub stancile pravalite in rau,locurile adanci unde lostrita isi are locul ei de panda.Are trupul alungit ,cilindric,asemanator cu al pastravului .Pana la varsta de un an are un colorit cenusiu pe spate ,argintiu pe coaste si pe burta .Cu timpul i se inchide culoarea ,pana ajunge pe spate vanata-plumburie ,apoi vanata-roscata,cafenie,cu pete negre lunguiete.Are o gura mare ,cu dinti puternici .In apele noastre lostrita ajunge pana la o greutate de 14-15kg.in mod exceptional 18kg.Peste extrem de hraparet ,se hraneste cu larve ,insecte,pesti(zglavoci,boisteni,pastravi,lipani,cleni,mrene etc.)in care se repede cu lacomie din locul ei de panda.Vaneaza mai cu seama noaptea si asa se explica de ce masurile de ocrotire in vigoare opresc pescuitul lostritei-ca si al celorlalti salmonizi-noaptea.Epoca de reproducere este primavara ,incepand din luna aprilie si pana la mijlocul lui mai .Atunci este timpul cand paza lostritei trebuie sa fie intarita.Cresterea este rapida :in al 4-lea an masoara 60cm.lungime si depaseste greutatea de 2kg.Legal,pescuitul ei incepe la 1 iunie si se incheie in ultima zi a lunii februarie.Recoltarea lostritei ,oferind un pescuit de mare sportivitate,legiuirile noastre au scos peste din exploatarea industriala ;pescuitul ei nu este ingaduit cu nici o altfel de unealta ,decat undita.Sezonul prielnic pescuitului incepe toamna ,din luna septembrie ,dupa ce cade bruma si dureaza pana la inghetul apei .Un timp foarte bun este acela cu ceata ,pe un cer inchis sau pe o ploaie usoara cu lapovita.Metodele de pescuit sunt variate:
a)Cea mai simpla este cea cu momeli naturale :pestisori morti(zglavoci,clenisori,mrene etc.)sau broaste.O varga lunga robusta de aproape 5-6m lungime prevazuta cu o mulineta larga ,pe care se infasoara o sfoara de matase impregnata si ceruita ,rezistand la o greutate de 10-15kg.sau un fir de nailon lung de 60-100m,sunt cele mai potrivite acestui pescuit.La capatul firului se va lega o struna de nailon 50-60/100,terminata cu un fir subtire de otel,de 15-20cm.lungime.Pestisorul momela se prinde de un carlig dublu cu plumb sau cu carlig triplu nr.3 .Foarte bun ca nada naturala e pestisorul mort ,prins in monturi.Momeala fixata in montura se lanseaza spre acele locuri ale apei in care banuim prezenta unei lostrite.Conducand nada fie din varful vergii ,fie manevrand sfoara cu mana stanga ,o plimbam prin adancuri ,prin bulboane ,pe langa obstacole etc.,ca sa dam impresia ca pestele inoata.Daca simtim atacul brutal al pestelui ,intepam printr-o miscare scurta data din pumn.Bune rezultate se obtin momind cu broasca.Broasca omorata se prinde in carligele monturii(la nevoie,spre a se fixa si mai bine,o legam cu un fir de ata de culoare asemanatoare)Picioarele broastei vor fi frante si lasate sa atarne libere ,astfel ca ,miscandu-se liber in curentul apei,sa dea impresia ca broasca inoata.Toamna tarziu o atare nada este foarte "apreciata"de lostrita ,asa ca trebuie sa ne ingrijim s-a avem din timp pregatita .Broastele vor fi adunate si pastrate vii pe fundul unui butoi captusit cu muschi verde si umezit ,pe care vom avea grija sa-l spalam din cand in cand .Se vor tine la adapost ca sa nu moara de frig.
b)Dar dintre toate,metoda cea mai sportiva si cea mai potrivita pescuitului lostritei este aceea cu naluci.Ea ne ingaduie sa exploram apa la distante mari ,la care de obicei se afla tainite4le pestelui,
in raurile mari in care traieste .Ca unelte vom folosi o lanseta mai puternica si mai lunga de 2-2,40m .Unii prefera insa lanseta pentru doua maini ,de 2,40-3,60m,cu care se poate arunca mai departe si conduce mai usor naluca.Mulineta va fi oricare din cele pentru lanseu.Sfoara sau firul de nailon vor fi aceleasi pe care le-am amintit mai sus,afara de cazul intrebuintarii mulinetei cu tambur fix,unde un fir de nailon de 40-50/100 este suficient.Ca nada putem arunca momeli naturale in montura ,ca in metoda precedenta,dar le vom folosi mai ales pe cele artificiale(nalucile)specifice folosirii lanseului.In primul rand se recomanda lingura ,verificata ca foarte atragatoare pentru lostrita,in cazul in care conditiile de functionare obligatorii unei naluci bune ;greutatea ei depinde de puterea lansetei si grosimea firului .La o lanseta pentru o singura mana ,cu fir mai subtire ,greutatea nu va depasi 14-18g,lucrand cu o lanseta mai puternica ,pentru doua maini ,greutatea practica a nalucii va varia intre 18-22g.Dintre pestisorii artificiale ii vom prefera pe cei din lemn ,ondulati,sau cu cap metalic.Sunt foarte buni cei prevazuti cu o barbie de celuloid ,metal sau cauciuc ,care le ingaduie sa evolueze si in plan vertical,imitand pestisorii ce se joaca,inotand in toate straturile apei ,si la care lostrita se repede uneori cu furie.Foarte bun randament au nalucile de lemn care imita soarecii.Pentru linguri ,marimea carligelor triple va fi nr.1-3 ;pentru pestii artificiali nr.3-5 .Lostrita fiind un peste insectivor ,amatorii de pescuit cu masca artificiala o vor putea prinde mai ales vara ,folosind la acest pescuit o varga mai solida decat aceea pentru pastravi ,iar ca mustele artificiale ,cele de talie mare (ca pentru somon),cu trupul mai paros(tip Palmer)sau musca cunoscuta sub denumirea de Laifliege,
montate pe carlige nr.4-6.Agatarea unei lostrite in carligul unditei va da pescarului clipe de emotie,vrednice de amintit in tot restul vietii sale .Lupta si manevrarea pestelui ,spre a-l obosii ,se va conduce in raport cu talia si puterea lui ,si va dura pana la totala lui istovire.A incerca sa scoatem "peste cap"sau "de autoritate"(prin forta)un peste de o asemenea talie si greutate ,inseamna a capitula in fata puterii pestelui ,prin ruperea strunii ,a sforii sau chiar a vergii.La acest pescuit este necesar sa avem mereu la indemana un minciog cu gura larga ,dar si mai bine un carlig special(gafa)Dimensiunea minimala la pescuit ,atunci cand se aproba ,reamintim,autorizatie speciala ,este de 65cm
Sursa:"Pescuitul de A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

luni, 28 decembrie 2009

FISHERMAN SOLITARY*Mreana*

MREANA(Barbus barbus)
In diferite regiuni ale tarii acest peste este cunoscut si sub urmatoarele denuniri:barcaci,breana,jama,imbreama,imreana,mireahna,mbreana,mreana balana,mreana rosie,mreana galbena,umbreana etc.Ca repartitie o gasim in toate raurile de deal si de ses :Dunare,Prut,Siret,Jiu,Olt,Arges,Mures,Cerna,Trotus,Tarnave,Somes.Bistrita,etc. formand o zona specifica ei ,cunoscuta sub numele de zona mrenei.Spre partile mai de sus ale acestor ape ,
spre zona lipanului vom intalni si o alta specie inrudita cu mreana (Barbus meridionalis),de o talie mai mica,careia riveranii ii spun tot mreana sau mreana vanata ,dar si jamla ,jamna,jimbla,
moioaga ,etc.Pescuitul celor doua specii este foarte asemanator.Intre pestii preferati de pescari ,
mreana ocupa un loc de frunte .Pescuitul ei,bogat in peripetii si emotii,marimea la care ajunge,si nu mai putin,carnea deosebit de gustoasa ,fac sa avem pescari specializati in prinderea mrenei si care neglijeaza cu desavarsire toate celelalte specii.Trupul mrenei este alungit ,aproximativ cilindric,cu spinarea curbata lin,capul prelung,cu gura dispusa subterminal si buzele carnoase ,
cu patru mustati groase.Aripa dorsala si coada sunt putin scobite .Spatele gros este albastrui-cenusiu-verzui inchis ,pe coaste este argintiu ,cu mici pete mai inchise ,iar pe burta -alba.Ajunge pana la o greutate de 10 kg,dar in undita rar se vor prinde exemplare de peste 4-5kg.Traieste in apele mai repezi si cu albie pietroasa .Este un peste de fund ,acolo isi cauta hrana si tot acolo il vom cauta si noi.In apele unde albia se adanceste si apa curge mai repede ,ne putem astepta sa dam peste un card de mrene.In dosul insulelor ,al bancurilor de nisip,la gura afluentilor ,la coturi,
unde apa sapa in albie ,adancituri(acolo unde raul isi trece suvoiul repede dinspre un tarm spre celalalt ,puterea suvoiului adanceste malurile pe langa care trece) totdeauna insa unde curentul apei este puternic,putem nadajdui sa prindem mrene.Ca si cleanul ea se hraneste cu tot ce-i aduce apa :seminte,viermi,rame,insecte,melci si nu ocoleste nici hoiturile .Este un fel de agent sanitar al raurilor,adunand din ele toate putreziciunile .In apele curgatoare din preajma oraselor mari,acolo unde se scurg canalurile ,traiesc de obicei mrene si dintre cele mai mari.Bataia mrenei incepe de la sfarsitul lui aprilie pana in iunie .Icrele sunt aratoase ,dar otravitoare.Iarna mrenele se aduna in carduri si ierneaza in cuptoarele de pe sub maluri si in bulboane,fara sa se hraneasca cu nimic.In martie si chiar la sfarsitul lui februarie mrenele ies din hibernare ,sunt hamesite,si mananca orice.Pentru pescuitul cu undita ,apa tulbure este cea mai prielnica ,pe cand o apa limpede va imputina mult prada.Rele sunt zilele ce urmeaza unei nopti reci ,cu bruma.Zilele caldute cu cerul acoperit si apa tulbure ,crescuta dupa vreo ploaie buna ,sunt mai imbelsugate.Adevaratul pescuit al mrenei incepe la sfarsitul verii ,luna cea mai buna fiind septembrie .Daca timpul se mentine calduros ,mai mananca bine ,chiar si doua luni mai tarziu ca apoi,odata cu frigul sa intre in postul de iarna.De altfel mreana are toane .Adeseori ,in imprejurari pe care le socotim foarte favorabile ,este lenesa,nu se da la momeala,ca apio sa ne surprinda tocmai atunci cand experienta ne spune ca pierdem vremea in zadar .Se pescuieste cu undita cu pluta si cu plumb usor .In apele repezi,ce au curent puternic si fundul pietros ,se va intrebuinta o varga puternica -chiar mai scurta -,fara pluta si cu plumbi de fund mai grei ,care trebuie sa mentina momela pe loc.Locurile adanci
fiind de cele mai multe ori spre mijlocul apei ,vom avea o varga lunga de 4-5m.cu mulineta.Pluta va fi cat mai usoara ,dar de ajuns de mare ca sa poata sustine momeala deasupra fundului apei .Plumbul va avea o greutate de 8-10g.Ceea ce este foarte important este ca plumbul sa nu fie tarat de curentul apei si sa nu se agate usor de pietrele fundului.De acea este necesar sa intrebuintam plumbi mobili ,in forma de maslina sau sferici ,iar greutatea lor sa fie potrivita cu viteza apei.Struna va fi facuta din fir rezistent ,iar carligul va avea o deschidere de 10-12mm.La mreana pescuitul mai ales cu doua feluri de momeli primavara si toamna cu rame mari ,iar vara pe caldura,cu cascaval.Mrenele mari se prind mai ales vara ,pe apa tulbure si calda,pescuind cu cascaval,cat mai fermentat,sau branza topita,amestecata cu mamaliga facuta cocoloase sau cuburi mici de svaiter.Un procedeu bun folosit la pescuitul mrenei este acela al strunei duble .In capul sforii se leaga doua strune scurte din fir de nailon,nr 30-35/100 ,dintre care una este cu 3-4cm.mai lunga decat cealalta.Plumbul mobil se va pune deasupra locului unde se imbina cele doua strune .Avantajul pe care-l prezinta struna dubla este ca putem pune in cele doua carlige nade diferite.Mai mult,daca suvoiul repede sau desele agatari in pietre golesc un carlig de momeala,mai ramane "in functiune"celalalt scutindu-ne astfel de lansari prea dese care,in cazul acestui peste,foarte sperios si banuitor, nu sunt indicate .Alte nade intrebuintate cu bune rezultate mai sunt sangele inchegat,carnea fiarta si putin prajita,bucati de carnat,sau de slanina,iar toamna ,tiparii taiati in bucati,lipitori si raci mici .
Momeala va sta intotdeauna aproape zacand pe fundul apei .Pescuind cu pluta,aruncam oblic in susul apei ,calculand ca nada sa fie adusa in locul dorit.Repetam lansarile,explorand pe rand toate locurile unde banuim ca sunt mrene.In locul de unde am scos una ,vom mai starui ,mrenele se aduna in cete si daca prima nu s-a zbatut prea mult ,vom mai putea scoate din acel loc si altele.Va trebui insa sa schimbam des momeala fiindca la o rama sfartecata ,care atarna moale in carlig ,mreana nu va mai veni ,iar cascavalul -oricat de consistent ar fi-se sfarama in apa.
Mai pe indelete se pescuieste cu plumbul la fund.Momeala este aceeasi.Aruncarile sunt destul de usoare,pentru ca plumbul greu duce nada pana departe.In raurile mari ,unde locurile bune pentru pescuit mrene sunt departe de tarm si nu putem ajunge bine la ele cu undita cu pluta ,acest din urma fel de pescuit este cel mai indicat.Se arunca oblic in susul raului ,judecand bine unde voim sa se aseze plumbul greu.Dupa ce vom simti ca plumbul s-a culcat pe albie ,mai incercam sa vedem daca nu s-a prins de vreo piatra ,daca struna aluneca usor prin tunelul din plumb si apoi asteptam.Din cand in cand miscam plumbul si chiar il ridicam usor ,ca sa se mute putin mai la vale.Tinand in mana varga cu sfoara intinsa simtim necontenit un fel de vibrare ,produs de struna care taie apa-,apoi deodata ,parca ar bate cineva struna ,acolo,in adancime ;urmeaza una sau doua smucituri puternice.In acelasi moment raspundem cu o lovitura energica ;imediat vom simti greutatea si zbaterile mrenei.Deoarece trebuie sa invinga curentul apei si frecarea strunei prin plumb ,lovitura trebuie sa fie mai puternica.De obicei mreana va pleca vijelios ,pe apa in jos.Trebuie sa-i dam sfoara sau,daca malul este liber ,sa o petrecem de-a lungul acesteia ,neancetand nici o clipa sa o strunim .Pe cat putem o vom tine departe de tarm si,in acelasi timp ,vom incerca sa o ridicam de pe fundul apei,unde ea taraste plumbul greu,care se agata usor si astfel am putea sa o pierdem.Mreana prinsa se opreste de multe ori ,se intepeneste la fund ,incat ni se pare ca s-a agatat ceva;cateva smucituri scurte sau lovirea repetata a vergii cu marginea exterioara a mainii o fac sa plece iarasi ,ca apoi sa inceapa sa dea semne de oboseala .Lupta dureaza destul de mult si nu s-a terminat inca nici cand mreana este intoarsa pe spate.Cele mai multe exemplare le pierdem cand santem siguri de ele ,adica atunci cand le-am apropiat de mal cu burta alba in sus.Pare ca invie dintr-o data ,isi recapata toata puterea ,se avanta spre larg si,daca nu suntem pregatiti sa o strunim mladios ,rupe carligul ,struna,sfoara si pleaca.Rezistenta si lupta mrenei este mai darza in lunile de vara ,pe caldura.Toamna nu se zbate cu atata indarjire ,poate din cauza grasimii care o ingreuiaza si o face mai putin mladioasa,deoarece vergile pentru mreana sunt grele ,iar popasurile lungi,pescuind cu plumb la fund putem sa rezemam varga de pamant ,tinand-o insa cu mana ca sa simtim ce se petrece in adancime si ca sa putem raspunde neantarziat.Cateodata mrenele fac si glume .In zilele cand nu au pofta de mancare ,isi bat joc de momeala ,o ating,o freaca cu coastele ,o plesnesc cu coada .Dar de multe ori ating si varful carligului si se prind de burta sau de vreo inotatoare.Atunci pescarului i se pare ca are in carlig un exemplar urias ,pestele proptindu-se in apa costis.Cu bagare de seama vom putea aduce la mal si aceasta prada prinsa de-a-ndoasalea,pielea fiind destul de rezistenta ,ca sa nu se sfasie usor.Daca apa nu este tulbure ,mreana-un peste banuitor ,atent-vede,din adancul unde se afla ,orice lucru suspect,si nu se lasa ademenita.Carnea ei este cu atat mai gustoasa ,cu cat este mai mare si cu cat a fost pescuita mai inspre iarna.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

FISHERMAN SOLITARY*Linul*

LINUL(Tinca tinca)
Este pestele care traieste pe fundul apelor.In ceea ce priveste forma trupului seamana cu crapul:
spinarea bombata,pantecele lasat ,capul scurt si gros ,gura carnoasa cu doua mustacioare mici in colturi .Il cunoastem imediat si dupa mazga baloasa care il acopera ,cat si dupa solzii marunti si lipiti de trup.Are aripile si coada rotunjite ,iar linia laterala este bine marcata.Desi culoarea pestelui este influentata de felul in care traieste ,cel din baltile maloase fiind mai inchis la culoare decat cel din apele curate totusi,caracteristica pentru toti linii este culoarea verde-inchis ,maslinie,de pe spate,care spre coaste si spre burta devine galbena-aurie ,ochii sunt de un rosu aprins.Ii plac apele statatoare si limpezi ,cu fundul nu prea adanc ,dar namolos ,si cu o vegetatie bogata .In afara de lacuri si balti ,il mai gasim in bratele moarte ale raurilor de ses si in ochiurile ramase dupa retragerea apelor statatoare ale Dunarii si Prutului,in baltile Muresului ,Oltului,Crisului,in Sieu,Bistrita(zona mrenei de la Roznov la Bacau) bratele moarte ale Siretului
(Iordanesti si Rogojesti),baltile Comana,baltile Vaii Mostistei,ale Timisului ,Begai etc.Isi cauta hrana mai ales scurmand in albia namoloasa .Adeseori vom vedea ridicandu-se de pe fundul apei nori de namol si basici de aer .Aceasta inseamna ca linii cauta hrana pe fund .Aruncand undita acolo ,putem avea sperante mari .Perioada de bataie este mai tarzie decat la toti pestii de balta .
Marimea obisnuita variaza intre 20 si 30cm ,dar au fost prinsi lini si de 40cm cu o greutate de 2kg.Hrana principala o constituie larvele,viermii ,insectele cat si alte mici vietati de apa.Pescuitul presupune cunoasterea locurilor unde traiesc ,altfel nu ne vor cadea in undita decat intamplator.
In general acestea sunt pe langa malurile acoperite cu ape mari de revarsari ,in baltile ce au legatura cu apele curgatoare ,in coturi de stufarisuri spre care se aduna plavia (insule rupte de plaur) unde apa nu este prea adanca si numai daca fundul este malos.Dibuindu-le insa locurile in care se gasesc ,in numar mare ,putem avea un pescuit bogat.Varga intrebuintata la pescuit va fi lunga,usoara si,daca se poate prevazuta cu mulineta ,sfoara fiind rezistenta si trecuta prin inele .
Daca n-avem mulineta ,vom aseza pe tarm ,langa picioare,in colaci,sfoara destula ,ca sa putem face fata alergarilor linilor mai mari .Struna va fi facuta din fir de nailon ,de 18-20/100,destul de rezistenta pentru a sustine pesti cu o greutate de pana la 1kg.Vom alege marimea carligelor dupa momeala folosita :pentru rame ,nr.6-7,pentru viermusi,nr.8-10.pentru boabe de grau fiert,nr.10-11,pentru mamaliga,nr.6-7,Pluta va fi de pana usoara ,pe care plumbul greu o va tine scufundata aproape in intregime .Greutatea plumbului va fi cat se poata duce momela la fund.Ca nada sunt foarte bune ramele cafenii ,pe care le gasim in pamantul umed de pe marginea apelor ,
de asemenea,si pastele de mamaliga si de paine.Vom avea grija ca ramele sa acopere carligul in intregime.Linul incepe sa apuce primavara de timpuriu ,pe la inceputul lui aprilie,si mananca bine pana dau caldurile si se apropie timpul bataii.Atunci inceteaza sa mai vina la undita pana la sfarsitul lui iulie,cand incepe din nou o epoca buna de pescuit.Favorabile sunt zilele racoroase si diminetile si serile zilelor calde.De asemenea vanturile slabe din vest ,care increteste apa ,si ropotele de ploaie trecatoare.In baltile care au legatura cu ape curgatoare ,ca de pilda bratele moarte ,cand ploile umfla raurile si deci apa se ridica si in aceste parti ,pescuitul linului va fi foarte bogat.Atunci,linii se aduna la malurile acoperite de apa mare ,scurma in ele ,mai ales la radacinile vegetatiei inecate ,si nu lasa mult timp sa se odihneasca nici undita pescarului.In schimb,cand se retrag apele ,este mai bine sa cautam alt peste.Linul umbla de obicei "cu nehotarare" la carlig,pare sa se joace cu momeala,o ciupeste,o lasa,o prinde iarasi,facand sa tresara pluta si chiar sa se scufunde pentru o clipa sub apa.In sfarsit,cand prinde cu nadejde ,
pluta se scufunda ,dispare sau o zarim trasa de-a lungul apei.Atunci a sosit momentul sa dam lovitura de intepare usoara ,din varful vergii.Adeseori se intampla sa se intepe singur ,ramanand nemiscat ,cu carligul in gura,incat ne pomenim cu el prins cand ridicam undita sa o montam in alt loc .In carlig se zbate destul de vijelios ,adeseori trebund sa-i dam sfoara si sa-l obosim incet ,
ca si pe crap.Multi pretuiesc carnea linului mai mult decat pe cea a crapului,deoarece carnea pestilor din apele foarte maloase are un gust de mal ,este bine sa tinem linii cateva zile intr-o apa curgatoare ,de exemplu ,intr-un vas in care se primeneste neancetat cu apa de izvor sau de cismea.Cum linului nu-i trebuie mult oxigen ,il putem duce acasa viu ,daca indata ce l-am prins il penem intre ierburi sau carpe ude.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z- Ghidul pescarului sportiv"

marți, 15 decembrie 2009

FISHERMAN SOLITARY*Carasul*

CARASUL(Carassius auratus gibelio)
Numiri populare:caras,caras argintiu,caracuda alba,crap-caras(denumire gresita ,nefiind vorba de un hibrid ci de o specie bine definita)argentina,caras-floran etc.
Carasul este un peste de origine nord asiatica ,ce a patruns in Europa initial ca peste de ornament iar apoi a trecut sau a fost introdus in mai toate apele continentale.Multi il confunda cu caracuda avand cateva caracteristici comune ,desi,normal,atinge talii mai mari si are o coloratie diferita .
Partea dorsala a capului si spatele sunt intunecate ,de culoare cenusiu-negricioasa-albastruie,care devine pe flancuri cenusiu-argintie cu usoare reflexe aurii ,apoi argintie curat.Talia maxima ajunge la 40cm.;ca greutate poate atinge usor 3kg.Hrana principala consta din mici organisme vegetale si animale ,pureci de apa ,larve de insecte,viermi,icre de peste etc.
Carasul se reproduce cam in trei rastimpuri ,incepand din aprilie si pana prin august .Nu este o incrucisare intre crap si caracuda ,asa cum s-a crezut multa vreme ,ci este o specie bine definita,
derivata din carasul rosu japonez,de acvariu.Un alt fenomen curios il constituie faptul ca toate exemplarele masurand peste 15cm.sunt femele.Sub aceasta talie se intalnesc si barbatusi in proportie de 50 o/o,dar dupa ce au ajuns in a doua vara a vietii lor ,se produce o transformare a organelor genitale si,din masculi devin femele.La noi pestele se intalneste in mai toate raurile cu un curs lent ,si mai ales in baltile lor de inundatie:Dunare,Prut,Somes,Olt,Mures,lacul Razelm,Tasaul,,in baltile Neajlovului,si ale vaii Mostistei,in lacurile capitalei etc.Pescuitul carasului ofera clipe foarte placute pescarului,mai ales toamna,cand se da foarte bine la undita.Il vom cauta mai ales in baltile si lacurile cu funduri maloase ,in apropierea vegetatiilor-de multe ori printre ierburi-unde traieste aproape in aceleasi biotipuri ca si caracuda.Ca momeli se foloseste rama rosie si,uneori,cocoloasele de mamaliga.O varga subtire,mladioasa,fir si struna de nailon de 20-22/1000,carlig nr.7-8 pentru rama ,9-10 pentru cocoloase de mamaliga si o pluta usoara constituie tot echipamentul ,fiind un pescuit de fund ,plumbul se va acorda cu puterea de plutire a plutei.Muscatura carasului se aseamana cu cea a crapului.Inteparea nu se face decat atunci cand pluta a disparut ,clar,sub apa.Carnea carasului este dulce ,gustoasa,si multi o pretuiesc mai mult decat pe cea de crap.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

luni, 14 decembrie 2009

FISHERMAN SOLITARY*Caracuda*





CARACUDA(Carassius carassius)
In unele regiuni ale tarii i se mai spune :carasul,crap de balta ,carasita,garasita,gurusel,lunita,ruginoasa etc.Populeaza aproape toate apele statatoare de la noi ,in afara de cele din regiunea muntoasa .O gasim in baltile Dunarii ,in Delta,in baltile Prutului si Siretului ,in iazuri si helesteie.Este un peste comun ,putin apreciat in comert ,insa pescuitul caracudei ofera ceasuri placute pescarului ce locuieste in apropierea lacurilor si a baltilor.Micimea caracudei este compensata de multimea exemplarelor prinse.Se recunoaste dupa trupul ei inalt ,cocosat,comprimat lateral .Pare un crap mic numai ca este mult mai lat decat acesta.Are capul scurt,botul carn,gura mica,inotatoarea de pe spate ,dorsala lunga,incepe din mijlocul spinarii si ajunge pana aproape de coada ,care este usor lobata.Pe spate este cenusie sau negricioasa .Pe coaste galbena-aramie-verde,iar pe burta galbena-portocalie.Este acoperita de solzi destul de mari ,grosi ,care au un usor luciu metalic .Inotatoarele au aceiasi culoare cu trupul ,cele de la burta fiind ,spre radacina lor ,rosiatice,pe coaste,linia laterala este desenata precis .In apele bogate in hrana ,caracuda atinge o lungime de 30-35cm..De obicei ajunge numai pana la 15-20cm.Greutatea ,80-100g,rareori 4-5kg.Traieste in apele statatoare ,nu prea adanci ,cu albia namoloasa .O pescuim cu undita cu pluta ,care are sfoara si struna fina si carlige din cele mai mici
Momelile pe care le folosim sunt pastele de paine si mamaliga ,dar sunt bune si ramele mici
Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

FISHERMAN SOLITARY*Crapul*







CRAPUL(Cyprinus carpio)
Numiri populare:crap sular,crap florean,seran,sezan etc.
In functie de talie poarta diferite denumiri
-ciuciu,ciuciulean,ciortpnel,ciortpnica,crapean,
puiandrii pana la 30 de cm.
-ciortan:1kg.
-ciortocrap:1-3kg
-crap:de la 4kg.in sus
Este un peste indeobste cunoscut ca obiect de seama al pescuitului industrial.Fata de cantitatile mari de crap pe care le prind pescarii profesionisti
crapii prinsi in undita reprezinta o cantitate foarte mica .El ramane totusi unul dintre pestii cei mai cautati de unditarii de pe malurile apelor de ses iar mestesul de a-l prinde in carlig si-mai ales daca este mare-de a-l scoate la mal nu este mai prejos decat cel pe care il folosim pentru pescuirea celor mai de seama pesti rapitori .Datorita valorii comerciale pe care o are este prasit pe scar intinsa .Crapii din helestee cat si cei din apele libere ,au mai multe rase de cultura.Crapul are trupul gros ,spatele mai mult sau mai putin curbat si burta foarte putin lasata in jos..Crapul este scurt,gros,gura relativ mica si carnoasa;in coltul gurii are doua mustacioaremai lungi,iar spre nas alte doua foarte mici;falca de jos este ceva mai scurta decat cea de sus.Inotatoarea dorsala este foarte lunga ,se intinde pana aproape de coada bilobata.Corpul este acoperit cu solzi mari,pe margini cu o dunga ceva mai inchisa .Cei de rau au spinarea mai putin gheboasa dacat cei de balta.Culoarea variaza dupa apa si dupa varsta.Cei din raurile de la altitudine mai mare au nuante mult mai deschise decat cei din raurile de la ses.Pe spate crapul este verde-albastrui pana la negru-albastrui;pe flancuri cenusiu si galben-auriu pana la aramiu-inchis ,iar pe burta galbui.Nu este greu sa-l deosebim de alti pesti ,fiind si mai greu si mai indesat la trup decat toti ceilalti.Traieste in apele statatoare sau in cele care au un curs foarte domol;ii plac albiile lutoase,namoloase.Populeaza toate apele noastre mari,curgatoare,incepand cu Dunarea si Prutul cu toate baltile lor inundabile ,delta pana in fata gurilor Dunarii ,unele lacuri litorale,partea inferioara si medie a tuturor raurilor de asemenea lacurile,baltile,jepsele,si helesteele .Este un peste care se hraneste atat cu vegetale cat si cu viermi ,insecte,melcisori .Iarna se retage in cotloane adanci ,se ingroapa in namol si ierneaza fara sa manance aproape nimic.Reproducerea are loc in aprilie-mai ,atunci se strang in carduri ,isi cauta locuri prielnice si,in drumul lor ,trec obstacole de necrezut.Crapii batrani ajung pana la o lungime de 1m si la o greutate de 15kg.In Delta Dunarii au fost prinsi si crapi de 30kg.Deoarece vara traiesc imprastiati in apele mari,formarea unui vad este absolut necesara ,daca voim sa prindem cu undita cativa din ei.Cele mai bune nade pentru vad sunt pastele de mamaliga si de paine ,cartofii fierti,graul,porumbul,mazarea fiarta,si fructele.Hranirea la vad trebuie continuata mai multe zile,
lucru pe care nu-l poate face cel ce locuieste prea departe de apa respectiva.Se pescuieste cu undita,,cu sau fara pluta,Varga pe care o intrebuintam trebuie sa fie foarte lunga,pana la 5-6m.rezistenta si destul de mladioasa,ca sa reziste in lupta grea ce poate sa urmeze.Pe mulineta-care este foarte utila-vom avea 25-30m.de sfoara sau nailon de 50/60/100 grosime,
potrivit cu pestele pe care speram sa-l prindem.Cu acest fir,care are o rezistenta intre 7-9kg.,
cu o varga mladioasa si avand mulineta ,vom putea face fata unui crap mare,ce are o capacitate si o putere de aparare deosebite.O struna de nailon lunga de 50-60cm.va fi de regula ceva mai subtire decat sfoara propriu-zisa ,astfel ca la o manevra gresita a pescarului sau la o tractiune mai violenta a crapuli mare,acesta sa nu plece ducand cu el si tot firul (pentru ca nu reuseste sa rupa struna)Cand varga are un varf sensibil si mladios,si cand pescuim in ape repezi ,este mult mai bine sa nu folosim pluta.Prezenta pestelui la momeala precum si timpul cand trebuie data miscarea de intepare,vor fi mult mai vizibil semnalate de varful vergii decat de pluta.Daca totusi o folosim ,ea trebuie neaparat potrivita cu greutatea plumbului dupa struna si cu puterea curentului apei.O pluta complet scufundata nu ne va putea semnala nimic.
;la fel si cea care ,neajustata ,va ramane culcata pe apa.Pozitia ei norala trebuie sa fie cat mai verticala ,fiind scufundata in apa cel putin 3/4 din lungimea ei.Fiind un pescuit tipic de fund ,alegerea plumbului este de o deosebita insemnatate .In primul rand greutatea lui trebuie sa invinga viteza curentului apei ,in cazul cand pescuim in rauri .Un plumb usor ,plimbat in toate directiile de curentii de fund ,va constitui o adevarata sperietoare pentru pesti,atat miscarea apei,cat si prin"norii"de mal ce-i va starni permanent.Din aceasta cauza pescuind in ape curgatoare ,vom infira pe struna un plumb cu mult mai greu -care sa "zaca"pe fund-decat atuncu cand pescuim in apa linistita a baltilor.Forma acestor plumbi de fund va fi asemanatoare unei masline ,deci rotunjita si fara colturi .In mijlocul lui ,plumbul va avea un tunel destul de larg,prin care struna va putea aluneca in voie,pe toata lungimea ei,pana la un prag de oprire ,fixat pe struna cam la 30cm.deasupra carligului.Marimea carligului nu trebuie exagerata ,crapul are gura mica si cartilajul buzelor slab.Este de preferat insa un carlig de o buna calitate,,cu bratul mai gros,si cu o deschidere de 8-10mm.Normal carligele intrebuintate sunt nr.3-5.Ca momeala folosim mai ales pastele de paine si mamaliga ,rame si chiar branza fermentata .Cea mai buna nada este pasta de paine alba ,framantata cu turta dulce.Din pasta facem cocoloase in forma de para ,in care infigem carligul ,lasand liber doar varful acului.In mod curent ,insa,crapul se pescuieste cu rama ,mai ales la inceputul sezonului si pana spre toamna ;apoi cocoloasele de mamaliga si boabele necoapte de porumb ("bobul la tinta")sunt momelile cele mai preferate de crap.Nada o coboram pana pe fundul apei ,unde pestele isi cauta hrana ,adeseori chiar scurmand in ape maloase.Uneori crapul se da la momela dintr-o data ,dar de cele mai multe ori mai intai o incearca ,o gusta si se codeste pana sa apuce.Indata ce pluta dispare scufundandu-se ,intepam scurt,dar destul de energic.Obosirea si scoaterea pe mal a unui crap voinic nu este o treaba usoara.El lupta impotriva pescarului cu greutatea trupului si proptindu-se in apa ,uzeaza de multa siretenie ,incercand sa scape in papuris si pe dupa obstacole,tinzand sa rupa legatura care il tine.Pescarul va avea multa rabdare si totdeauna va manevra cu grija ,ca sfoara sau struna sa nu se agate de radacini ,stuf etc.Un crap care a reusit sa se infunde in papuris ,sau sa incalceasca sfoara ,isi salveaza aproape totdeauna viata.Carligul,struna,buza nu rezista greutatii si puterii cu care trage .Dupa marimea crapului ,o lupta poate sa dureze si un sfert de ora si nu vom socotica s-a sfarsit ,decat cand vom vedea ,crapul rasturnat pe lat sau leganandu-se de pe o coasta pe cealalta .Abia atunci il vom apropia de mal si il vom scoate pe uscat.Primavara dupa ce se incalzeste ,crapul se da la undita .In aprilie si mai ,epoca lui de reproducere .In lunile iunie si iulie ,daca temperatura trece de 25 grade C,pofta lui de mancare dispare si nu se mai da la undita aproape de loc.Caldurile mari il lenevesc .In august pofta de mancare ii revine .De acum incepe un sezon mai imbelsugat pentru pescarul cu undita .O data cu venirea frigului ,crapii se lasa la fund ,unde vor ierna.Pentru pescuirea crapuli sunt bune zilele cu nori ,cu vant usor din vest si sud-vest ,care increteste apa.De asemenea sunt bine venite si ploile scurte si trecatoare.Pe vreme calduroasa vom iesi la pescuit dis-de-dimineata si seara,pana se intuneca de-a binelea .In septembrie crapii pun gura pe nada in tot timpul zilei.Locurile bune de pescuit vor fi acelea unde apa este mai domoala ,cu fundul mai adanc.Il vom gasi in cotul de mal ,pe sub maluri radacinoase,pe langa obstacole(picioare de pod,trunchiuri de copaci pravaliti,etc.)in canalele dintre balti ,sub buzele umbroase ale cocioacelor,in balti,in ochiurile de stuf,in locurile insorite in vegetatie nu prea deasa.Dimineata in zori ,crapul incepe sa circule in cautarea hranei ;pe masura ce timpul se incalzeste ,el urca mai spre suprafata .Spre amurg isi reia locul spre fund.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"