joi, 29 noiembrie 2012

Fluviul Amazon(curiozitati)


Fluviul Amazon
-Curiozitati-

Amazonul este fluviul cu cel mai bogat debit de apa de pe globul pamantesc. Daca din punct de vedere al lungimii este intrecut cu putin de Nil, in privinta cantitatii de apa, cu el nu se masoare nici un alt fluviu din lume.Amazonul varsa in oceanul Atlantic in fiecare ora, cate 300 miliarde de litri de apa, ceea ce reprezinta 20% din totalul fluviilor existente pe glob.
(Rio Amazonas). Fluviu în America de Sud, cu cel mai mare debit (212 377 m3/s debit mediu la Obidis, oras aflat la 800 km de ocean) si cel mai întins bazin fluvial din lume - 7 050 000 km2, ceea ce reprezinta 2/5 din suprafata continentului sud- american. Izvoraste din Anzii Peruvieni, strabate teritoriul a sase tari (Venezuela. Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Brazilia) si se varsa în Oceanul Atlantic. Latimea fluviului în zona de varsare are 80 km. Fluxul partrunde pe Amazon pîna la cca 1 000 km sub forma unui val înalt de 4,5 m, numit Pororoca. Cu lungimea lui de 6 280 km ocupa locul doi în lume, dupa Nil. Are peste 200 afluenti mari, 15 dintre ei cu o lungime mai mare de 1500 km, iar doi - Madeira (3 379 km) si Purus (3 200 km) - sînt mai lungi chiar decît fluviul Dunarea (2 857 km). Reteaua lui navigabila este lunga de peste 50 000 km, fara egal în lume.
În legatura cu denumirea fluviului sînt mai multe versiuni. Una considera ca ar proveni din cuvîntul unui indian Amassunu, care înseamna "Apa galagiosa". Alta explica denumirea de Rio Amazonas ca ar fi fost data de contemporanii navigatorului spaniol Francisco Orellana, în 1941, ar fi întâlnit de malul fluviului un sat în care traiau numai femei înalte, puternice, razboinice, care i-au atacat pe spanioli silindu-i sa se retraga la barcile lor si sa-si continue calatoria pe apele fluviului. Amintindu-si de vechea legenda greaca despre amazoane (populatie mitologica de femei, care locuiau în regiunea Pontului, fiind celebre pentru îndemânarea lor la calarie si la tragerea cu arcul) le-a dat numele de Rios de las Amazonas, care înseamna Rîul Amazoanelor.
Dar cu toata maretia lui, Rio-Amazonas este fluviul cel mai putin cunoscut din lume. Primul european care a ajuns pe malul acestui urias intre fluvii a fost spaniolul Vincente Pinzon. Acesta s-a petrecut in jurul anului 1500. Vincente Pinzon l-a asemanat cu o ''mare de apa dulce'' si i-a dat numele de ''Rio Maria de la Mar Dolce''. Cu 40 de ani mai tarziu un alt spaniol Francesco Orellana a parcurs fluviul de la izvoare pana la varsare. In timpul calatoriei a fost atacat de un trib in care atat barbatii cat si femeile purtau parul lung. Orellana a crezut ca este atacat de niste femei pe care le-a considerat urmasele ''amazoanelor'' din mitologia greaca. Pentru acesta el a dat fluviului numele de ''Raul Amazoanelor''; mai tarziu, fluviul a luat denumirea de Amazon.
Tinand seama de dimensiunile sale, se pare ca numele dat de Vincente Pinzon era mai potrivit decat cel de Amazon, pe care-l poarta astazi.
Impreuna cu navalnicul sau confrate de izvor, Ucayali, Amazonul are o lungime de peste 6280 km. In unele locuri adancimea lui depaseste 70 m, fiind si cel mai adanc fluviu din lume.
In timpul revarsarilor se transforma intr-o adevarata mare de apa dulce depasind uneori latimea de 30 km.
La varsare formeaza un estuar cu latimea de 300 km asa cum nu mai gasim la nici un alt fluviu pe glob. In mijlocul aceste mari de apa dulce se gaseste insula Marajo a carei suprafata este de aproape doua ori maimare decat a indulei Sicilia din Europa.
De la izvoarele sale in Muntii Anzi si pana la varsare in Oceanul Atlantic, Amozonul primeste peste 1 100 de afluenti, unii fiind chiar mai mari decat Dunarea.
Amazonul impreuna cu numerosii sai afluenti, isi aduna apele de pe o suprafata de peste 7 milioane de km patrati, avand cel mai mare bazin hidrografic de pe glob. Suprafata acestui bazin este mai mare decat intreg continentul australian si cu putin mai mic decat Europa.
Regiunea udata de apele Amazonului si de afluentii acestuia se mai numeste si Amazonia. Ea ocupa cea mai mare parte din suprefata Braziliei si suprafete intinse din Columbia, Peru, Ecuador, Bolivia,precum si o mica parte din Venezuela.
De o parte si de alta a Amazonului, pe o suprafata de peste 5 milioane de km patrati, se intinde jungla umiditatii si a umbrei vesnice, formata din uriase paduri pe care nu le poti strabate decat cu toporul in mana pentru a-ti putea face loc de trecere.Aici se intalnesc copaci inaltide cate 80 m, bambusi care cresc cu cate 30 cm pe zi si palmieri cu frunze late de cate 2 metri.
In nici o regiune de pe suprafata globului pamantesc nu se gasesc atat de multe de specii de plante ca in jungla Amazoniana. Daca reusesti sa patrunzi in acest infiorator desis te asteapta nenumarate surprize. In Jungla misuna tot felu de animale salbatice si insecte, care de care mai ascunse vederii si mai periculoase. Pe scoarta cate unui copac misuna zeci de mii de insecte. Daca scuturi o singura creanga, i-ti pot cadea in cap tot felul de ganganii urat mirositoare si lipicioase. O singura muscatura a minusculei furnici negre eucadeira , care traieste in acesta jungla, inseamna moartea sigura.
Ca toate regiunile ecuatoriale, si jungla Amazonului este populata de nenumarate si felurite animale, adaptate prin felul de a se agata si sari, precum si prin culoare, scpecificului unor astfel de paduri. Se intalnesc aici si maimute, caprioare, ursi, porci spinosi, furnicare, lei argintii, soparle iguana, jaguari, puma si multe altele.
Pretutindeni misuna reptile de tot felul, de la sarpele fir, pana la sarpele Boa, care atinge o lungime de pana la 10 metri si este denumit si mancatorul de caprioare. Tot prin aceste regiuni traieste si sarpele Anaconda ( sicurul, dupa cum mai este numit), care are o lungime de 11-12 m. Anacondele batrane pot ajunge pana la 15 - 20 m lungime si la grosimea unui om matur. De multe ori anaconda ataca si omul.
Printre crengile copacilor traiesc nenumarate pasari frumos colorate, iar in apele Amazonului misuna pestii carnivori ''pirahna'', crocodilii, Broasca '' Mata-mata'', lunga de doi metri si cu un gat ca al unui sarpe etc.
Lasand la o parte Antarctida, Amazonia este regiunea cu cea mai mica densitate a populatiei din lume. Aici se inregistreaza doar 0,5 locuitori pe km patrat. Daca in secolul al 14-lea amazonia era populata de milioane de indieni, astazi nu au mai ramas decat cieca 100 000. De-a lungul secolelor care au trecut de la descoperirea americii, bastinasii Amazoniei au cunoscut greutati fara margini. Goana europenilor dupa castiguri, care au inceput sa cultive aici cauciuc, cafea, trestie de zahar, orez si sa caute aur si diamante, s-a soldat cu exploatarea pana la exterminare a bastinasilor.
Astazi se cunosc inca prin desisurile Amazoniei triburi izolate de indieni Suya, Anca, Tupinguarani si altele, care traiesc din vanat si pescuit. I-si vopsesc corpul in culoarea rosie sau alba si stiu sa scoata otrava din diverse plante, lucru pe care il tin foarte secret. Fara indoiala ca jungla Amazoniana pastreaza inca multe taine. Omanii nu au reusit sa cunoasca decat o foarte mica parte din ele. Sunt frecvente cazurile cand in inima junglei se intalnesc triburi absolut necunoscute, cu obiceiuri si credinte extrem de curioase.
Pe baza prospectiunilor facute, se stie ca in subsolul Amazoniei se gaseste mangan, cositor, petrol, aur si diamante. Solul s-a dovedit a fi foarte fertil si specialistii apreciaza ca Amazonia ar putea hrani singura circa 1 miliard de oameni.
In prezent se priecteaza construirea pe amazon a unui grandioas baraj si crearea unei mari interioare in vestul Braziliei, cu o suprafata de circa 1000 km precum si alte cinci lacuri de acumulare in Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia si Venezuela.
Sursa:travelers-way.com

Totul despre geografia Romaniei

Fiind situata pe jumatate in peninsula Balcanica si acoperind o suprafata eliptica, de 238,391 km², Romania ocupa mare parte din bazinul inferior al Dunarii si regiunile din estul bazinului de mijloc al acestui fluviu. Se afla atat la sudul, cat si la nordul Muntilor Carpati, care formeaza bariera naturala intre bazinele Dunarii.
Pozitionare: Sud-estul Europei, la granita cu Marea Neagra, intre Bulgaria si Ucraina
Teren: Campia Transilvaniei este separata de Podisul Moldovei prin Carpatii Orientali si de Campia Romana prin Carpatii Meridionali (Alpii Transilvaniei)
Extremele altitudinii:
cel mai jos punct: Marea Neagra, 0 m
cel mai inalt punct: Vf. Moldoveanu, 2.544 m
Resurse naturale: petrol (resurse in scadere), cherestea, gaze naturale, carbune, sare, teren arabil, energie hidraulica.
Folosirea terenurilor:
teren arabil: 41%
semanaturi permanente: 3%
pasuni permanente: 21%
paduri: 29%
altele: 6% (estimativ, 1993)
Terenuri irigate: 30.016 km² amenajati din care cca. 15.000 km² in functiune; (2005)
Riscuri naturale: cutremure mai severe in sud si sud-est; structurile geologice si climatul provoaca alunecari de teren; inundattii frecvente in Nordul si Vestul tarii.
Mediu inconjurator - probleme curente: eroziune a solului si degradare; poluare a apei; poluare a aerului in sud din motive industriale; contaminare a Deltei Dunarii.
Mediu inconjurator - intelegeri internationale: partasa la: Poluarea Aerului, Tratatul Antarctic, Biodiversitate, Schimbarea Climatului, Desertificare, Specii pe cale de Disparitie, Modificari ale Mediului Înconjurator, Risc de Dezastru Natural, Legea Marii, Interzicerea Testului Nuclear, Protejarea Stratului de Ozon, Poluarea provocata de Vase, Delte semnate, dar inca nu ratificate:
Poluarea Aerului - Poluanti Organici Persistenti, Protocolul pentru Mediul Antarctic, Protocolul de la Kyoto pentru Schimbarea Climatului Geografie - nota: controleaza cea mai usor de traversat ruta intre Balcani, Republica Moldova si Ucraina
Clima - Romania
Temperat; ierni reci, innorate cu ninsori si ceata frecvente; veri insorite cu ploi si furtuni frecvente
Amplasarea Romaniei ii da un climat continental, in special in Vechiul Regat (la est si la sud de Carpatii Meridionali) si mai putin in Transilvania, unde climatul este mai mult moderat. O iarna lunga si severa (decembrie - martie), o vara fierbinte (aprilie - iulie), si o toamna prelungita (august - noiembrie) sunt principalele anotimpuri, cu o tranzitie rapida din primavara in vara.
În Bucuresti, temperatura medie in sezonul rece este de -7 C iar vara mercurul termometrelor indica o medie de 25 C. Totusi fenomenul de incalzire globala tinde sa schimbe aceste valori si in Romania. In vara anului 2007 s-au atins temperaturi de 40-42 grade C in unele zone ale tarii.
Relief - Romania
Raportat la suprafata relativ mica a Romaniei, relieful se caracterizeaza printr-o mare diversitate si complexitate. Din intreaga suprafata a Romaniei, 28% este ocupata de munti (peste 800 m altitudine), 42% de dealuri si podisuri (200-800 m altitudine) si 30% de campii (sub 200 m altitudine).
Relieful este axat pe arcul Carpatilor. În centrul teritoriului se afla Podisul Transilvaniei, inconjurat de lanturile muntoase ale Carpatilor Orientali, Meridionali si Occidentali, la exteriorul carora se intind, ca o treapta mai joasa, podisuri si campii, catre care trecerea se face prin intermediul dealurilor subcarpatice.
Munti - Romania
Carpatii romanesti fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin directia generala a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate si structura. Rezistenta Platformei Ruse le-a impus Carpatilor la formare o directie de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, directie modificata apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.
Carpatii romanesti se impart in trei mari grupe:
Carpatii Orientali cuprinsi intre granita nordica a Romaniei si Valea Prahovei reprezinta cel mai lung sector al Carpatilor romanesti. Masivele care alcatuiesc Carpatii Orientali au urmatoarea alcatuire: in vest roci vulcanice, in centru roci cristaline iar in est si sud roci sedimentare. Principalele resurse sunt: minereuri de cupru, plumb, aur, argint, mangan, carbuni, ape minerale etc.
Carpatii Meridionali cuprinsi intre Valea Prahovei in est si culoarul Timis-Cerna in vest. În aceasta grupa se intalnesc cei mai inalti munti din Romania, 11 varfuri au altitudini de peste 2500 m. Muntii sunt formati din roci cristaline si culmi calcaroase.
Carpatii Occidentali cuprinsi intre Valea Dunarii la sud si Valea Somesului la nord. Grupa este caracterizata de altitudinile cele mai reduse ale Carpatilor romanesti. Principalele resurse sunt: minereuri feroase si neferoase, carbuni, materiale de constructii, izvoare minerale etc.
Dealuri si podisuri - Romania - Aceste unitati morfologice constituie o treapta intermediara de relief intre munti si campii, fiind situate la interiorul si preexteriorul arcului carpatic. Cele mai importante sunt: Podisul Somesan, Podisul Transilvaniei, Piemonturile Vestice, Subcarpatii, Podisul Moldovei, Dobrogea. Aceasta unitate morfologica cuprinsa intre valea Dunarii, Marea Neagra si granita cu Bulgaria este alcatuita din urmatoarele zone de relief: Muntii Dobrogei, intre valea Dunarii si podisul Babadagului Podisul Dobrogei de Nord, cuprins intre Dunare, Muntii Dobrogei, Marea Neagra si Podisul Dobrogei de Sud, Podisul Dobrogei de Sud cuprins intre Podisul Dobrogei de Nord, Dunare, Marea Neagra si granita cu Bulgaria. Campiile si Delta Dunarii.
Aceste unitati morfologice constituie cele mai recente formatii geologice pe care s-a dezvoltat cel mai tanar relief. Campia Romana cuprinsa intre Piemontul Getic, Subcarpati, Podisul Moldovei si valea Dunarii se imparte morfologic in urmatoarele sectoare: Campia Piemontana, Campia de divagare, Campia dunareana. Este cea mai mare campie a Romaniei. Campia de Vest cuprinde extremitatea estica a marii campii panonice. Principalele resurse sunt: zacaminte de petrol, gaze naturale si ape termale. Delta Dunarii reprezinta cea mai noua unitate naturala din Romania.
Este situata in nord-estul Podisului Dobrogei si este alcatuita dintr-o asociere de grinduri fluviatile, de cordoane litorale vechi si noi, de resturi ale reliefului predeltaic, de depresiuni cu suprafete si adancimi variabile si de albii vechi si noi ale Dunarii. Este traversata de paralela 45° latitudine nordica.
Geologie - Romania
Pozitia Romaniei intre cratonul Panonic, cel Getic si cel Scitic determina structura sa geologica articulata in jurul lantului Carpatic, parte din orogeneza alpina. Punctul unde cele trei cratoane se intalnesc este tara Vrancei, epicentrul multor cutremure. În timp ce podisul ardelean este ridicat deaspura campiilor apuseana si dunareana, la rasarit podisul moldovean este crestat de eroziunea hidrografica, din cauza coborarii nivelului de baza in decursul perioadei messiniene, cand Mediterana si bazinul Pontic se golisera de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale si eoliene, au acoperit podisurile si campiile, fiind la randul lor erodate de topirea post-glaciara de acum 12-9000 de ani. Printre aceste sedimente, loess-ul. Rocele cele mai varstnice, din orogeneza hercinica de varsta paleozoica, apar in Muntii Macinului
Hidrografie - Romania
Reteaua hidrografica a Romaniei - cea mai mare parte a apelor curgatoare de pe teritoriul Romaniei izvorasc din Carpati si apartin bazinului Dunarii (exceptie fac unele rauri din Dobrogea). Datorita configuatiei reliefului, reteaua apelor curgatoare este dispusa radiar. Apele curgatoare principale care izvorasc din Carpati au un profil longitudinal caracterizat prin pante mari in regiunea muntoasa, mai line in regiunea dealurilor si piemonturilor si foarte line in regiunea de campie. Principalele bazine hidrografice de pe teritoriul Romaniei sunt: al Dunarii si al Marii Negre.
Raurile din vestul Romaniei Viseul, Iza, Somesul, Crasna, Crisurile, Muresul, Bega se varsa prin intermediul Tisei in Dunare, iar Timisul, Carasul, Nera, Cerna, direct in Dunare. Jiul, Oltul, Vedea, Argesul, Ialomita, Siretul, Prutul sunt tributare Dunarii. Din bazinul Marii Negre fac parte Casimcea, Taita, Telita. În afara de aceste bazine hidrografice pe teritoriul Romaniei sunt cateva zone semiendoreice. Principalul colector al apelor curgatoare de pe teritoriul Romaniei, Dunarea, are o lungime in limitele Romaniei de 1075 km.
Resursele de apa - Romania
Resursele de apa endogene (care se formeaza din precipitatiile cazute pe teritoriul tarii) sunt evaluate la 42 km³/an. Aceasta reprezinta abia 0.67% din totalul resurselor de apa endogene de 6.223 km³/an ale tarilor europene. Resursele endogene specifice ale Romaniei raportate la populatie sunt de 1.894 m³/an, loc. iar cele raportate la suprafata sunt de 0,18 m.
Dupa ambele criterii Romania este una din tarile cu resursele de apa cele mai scazute din Europa, asa cum rezulta din graficul alaturat. Daca se iau in considerare si resursele de apa exogene (care reprezinta aportul raurilor care se formeaza pe teritoriul altor tari si intra apoi pe teritoriul tarii) - in cazul Romaniei Dunarea si cursurile de apa din bazinul Siretului superior - de 170 km³/an, resursele totale de apa ale Romaniei se ridica la 212 km³/an. De aceea, Romania depinde in foarte mare parte de resursele de apa venind din diferite tari din amonte.Aceste resurse de apa nu sunt in totalitate utilizabile.
Din cauza regimului variabil al resurselor de apa, o parte din aceste resurse se scurg in perioadele de viitura, pe cand, in perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici. Pentru a mari resursele utilizabile este nevoie de regularizarea debitelor prin lacuri de acumulare care sa retina debitele excendentare in perioadele ploioase, pentru a le face disponibile in perioadele secetoase. De aceea, spre deosebire de tarile din Europa de Vest si de Nord, lipsa unor resurse suficiente de apa risca sa devina un factor limitativ al dezvoltarii economice daca nu este promovata o politica stricta de utilizare rationala a apelor.
Consumuri specifice de apa pe cap de locuitor ale diferitor tari europene. Penuria de resurse de apa ale Romaniei, dependenta de resursele exogene si necesitatea regularizarii debitelor a fost scoasa in evidenta inca din 1960 prin Planul de amenajare a apelor din Romania. Drept urmare, autoritatile responsabile cu gospodarirea apelor din acea vreme au luat decizia de rezerva apelor interioare ale tarii, utilizand cu precadere apele exogene ale Dunarii, de a initia un amplu program de realizare de lacuri de acumulare pentru marirea resurselor endogene utilizabile si de a promova o politica de economisire si utilizare rationala a resurselor de apa.
Totusi, in anii urmatori, importanta unei gospodaririi rationale a apelor a fost adeseori neglijata. De doua ori (in 1968 si 2004) organele centrale de gospodarire a apelor au fost desfiintate, de fiecare data cu urmari negative grave. Consumurile de apa au crescut foarte mult; desi este o tara saraca in resurse de apa, Romania este unul din cei mai mari consumatori de apa din Europa. Consumul de apa specific pe locuitor al Romaniei depaseste cu mult valorile altor tari europene cu un nivel de dezvoltare mult mai ridicat.
Lacurile - Romania
În Romania sunt circa 2300 de lacuri (plus circa 1150 de iazuri) care ocupa o suprafata totala de aproape 2620 km², adica 1,1% din teritoriul Romaniei. Caracteristica este insa predominarea lacurilor cu suprafete sub 1 km² (90% din numarul total al lacurilor).
Cele mai mari lacuri sunt raspandite pe litoralul Marii Negre si in Lunca Dunarii iar cele mai mici (sub 0,5 km²) in regiunile montane. Dupa raportul dintre evaporabilitate si cantitatea precipitatiilor atmosferice, lacurile din Romania se impart in doua mari categorii: Lacurile zonei cu umiditate deficitara, sunt repartizate geografic astfel: Lacurile din Dobrogea, situate in lungul zonei litorale maritime si de-a lungul vaii Dunarii.
Sudul Deltei Dunarii se intinde complexul lagunar Razelm, format din doua grupe: nordica (a lacurilor cu apa dulce) si sudica (a lacurilor sarate). Lacurile din Podisul Moldovei, in majoritatea lor artificiale (iazuri), iar in cazuri izolate formate datorita alunecarilor de terenuri si conurilor de dejectie laterale, au adancime mica (2-3 m); majoritatea sunt lacuri de apa dulce, dar in Campia Jijiei ele au o mineralizare destul de ridicata.
Lacurile din Podisul Transilvaniei, legate, ca geneza, de masivele saline din zona diapira (lacurile Ursu, Negru etc). Unele din ele s-au format prin prabusirea vechilor saline (lacul Avram Iancu, Sic etc). Lacurile din Campia Romana, formate in majoritatea lor datorita fenomenelor de sufoziune din depozitele de loess (Ianca, Plopul, Colentina etc). Lacurile de lunca, raspandite de-a lungul luncilor raurilor mai importante, avand un regim hidrologic strans legat de cel al raurilor (Potelu, Rastu, Suhaia etc).
Lacurile zonei cu umiditate excedentara, sunt repartizate geografic astfel: Lacurile din Carpatii Orientali, lacuri de baraj (Lacul Rosu), vulcanice (Sf. Ana), glaciare (Lala, Buhaescu, Iezer etc.). Lacurile din Carpatii Meridionali, lacuri glaciare (Zanoaga, Bucura, Capra, Balea, Galcescu etc), care constituie, in majoritatea lor, obarsii ale raurilor.Marea Neagra Marea Neagra formeaza granita Romaniei pe o distanta de 245 km.
Vegetatia - Romania
Flora Romaniei este compusa din urmatoarele elemente fitogeografice: nordic si alpin (circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc) european (circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit si adventiv (circa 4%). Variatia conditiilor topoclimatice determina o diferentiere a invelisului vegetal prin etajarea formatiilor vegetale: Vegetatia alpina si subalpina, care ocupa culmile muntoase mai inalte de 1500-1700 m, este reprezentata prin pajisti alpine, formate din graminee, ciuperacee si plante cu flori viu colorate, rogozul alpin, parusca etc.
În cadrul lor se intalnesc si tufisuri pitice de smirdar, salcii pitice si alti arbusti, tufarisuri subalpine si jneapan, ienupar pitic, afini. Pajistile alpine alterneaza pajisi subalpine, formate pe terenuri despadurite, in care predomina iarba stancilor, parusca si taposica.
Vegetatia montana, care acopera regiunile muntoase sub altitudinea de 1700-1500 m, este reprezentata prin:paduri de molid, in care predomina molidisurile pure, iar in locurile mai joase, doar local, intalnindu-se brad si pin.paduri amestecate de fag cu rasinoase, in care specii caracteristice sunt fagul, bradul si molidul.paduri de fag, caracterizate prin predominarea fagului (in amestec slab cu bradul),a molidului (in pareta superioara), teiului, paltinului, frasinului, ulmului etc.Vegetatia de dealuri si de podisuri este reprezentata prin:paduri de fag, care se continua din zona montanapaduri amestecate de fag cu gorunpaduri de gorun si pajisti secundare stepizate dezvoltate pe locul padurii de gorunpaduri de stejar pedunculat, in care predomina stejarul pedunculat in amestec cu diverse alte esente lemnoasepaduri de cer si garnita, cu pajisti stepizate si pajisti stepice secundarepajisti dezvoltate pe locul padurilor alcatuite din diverse specii de stejar si pajisti xeromezofile de silvostepa.
Vegetatia de campie este reprezentata prin:paduri de stejar pedunculatpaduri de cer si garnita si pajisti formate pe locul fostelor paduri de stejari, vegetatie de silvostepa, care cuprinde paduri izolate de stejar brumariu si de stejar pufospajisti xerofile de stepa, unde predomina paiusul, colilia etc.Vegetatia luncilor este reprezentata prin paduri de salcie, plop, prin sleauri de lunca si pajisti de lunca. Vegetatia acvatica. Baltile si lacurile prezinta in general o repartizare zonala a vegetatiei in raport cu adancimea. La mal apare o zona de rogozuri si stanjenei de balta, urmata apoi de o zona de stuf (foarte extinsa in Delta Dunarii), in care predomina stuful in amestec cu papura si pipirigul. În zona centrala predomina nuferi si broscarita iar la adancimi mai mari bradisul.
Fauna - Romania - Datorita pozitiei geografice si diversitatii conditiilor naturale, in Romania exista o fauna bogata si variata, care cuprinde atat elemente locale vechi cat si elemente relativ tinere. Fauna terestra - În Romania sunt urmatoarele complexe faunistice: Complexul alpin, care constituie domeniul caprei negre, al vulturului barbos, al cintezei alpine si scatiului. Dintre reptile ajung pana aici vipera comuna si soparla de munte.Complexul padurilor, cu o fauna bogata si variata, in care apar: cerbi, ursi, rasi, jderi, veverite, soareci de padure, pajura, vulturul plesuv, ciuful de padure, huhurezul, uliul, ciocanitoarea pestrita, pitigoiul, cinteza, gaita, cucul, dumbraveanca, porumbelul si sitarul.
Mai apar si specii apte sa traiasca in diferite conditii geografice ca: mistreti, caprioare, iepuri, lupi, viezuri, dihori, nevastuici si arici. Dintre reptile, cea mai larga raspandire o au: sarpele de alun si naparca. În padurile de campie traiesc cotofene, stancute, ciori, granguri, botgrosi, privighetori, dumbravence, pupeze, sitari, becatine, soimul dunarean si viesparul.
Complexul de stepa are o fauna alcatuita mai ales din rozatoare, dintre care cel mai reprezentativ este popandaul. Mai apar: harciogul, soarecii de camp si cateii-pamantului. Animalele mai mari sunt: lupul, vulpea, viezurele, dihorul de stepa, dihorul patat. Dintre pasari se intalnesc: ciocarlia de camp, ciocarlia mare, prepelita, graurul, dumbraveanca etc. Dintre reptile apar: serpi, soparle, broaste testoase.
Este de remarcat prezenta unor insecte caracteristice, cum este calugarita. Fauna acvatica - Fauna acvatica se repartizeaza in urmatoarele complexe faunistice: Complexul lacurilor alpine, in general cu o fauna saraca, datorita conditilor si caracterizata prin prezenta salmonidelor.Complexul lacurilor montane (situate sub limita superioara a padurilor), caracterizat prin prezenta pastravului, a ochianei si a boisteanului.
Complexul lacurilor litorale caracterizat printr-o fauna amestecata si foarte variata, formata din animale de apa dulce, marine si relicte sarmatice. La limita dintre apele dulci si cele usor salmastre traiesc scoici, raci, melcisori. Complexul luncilor si al deltei are o fauna bogata si variata, alcatuita in primul rand din specii al caror mod de viata este amfibiu. Pe malurile raurilor traiesc vidre si nurci. Dintre animalele mai mari sunt prezente: vulpea, lupul, mistretul si iepurele.
Nu lipsesc reptilele, dintre care mai caracteristice sunt: broasca testoasa de balta, sarpele de apa si batracienii: broasca de lac, tritonii, buhaiul de balta. Pasarile de balta sunt numeroase si variate in special in Lunca si Delta Dunarii: pelicanul comun, pelicanul cret, califarul alb, califarul rosu, lebada muta, lebada cantatoare, lisita, rata salbatica mare, garlita, starcul, lopatarul, starcul alb, tiganusul, gainusa, pitigoiul de stuf, privighetoarea de stuf etc.
Dintre pasarile rapitoare sunt prezente: vulturul pescar, vulturul codalb, uliul de balta. Rauri. În functie de particularitatile regimului hidrologic al diferitelor sectoare, se disting urmatoarele etaje de fauna: Pesti (in portiunile de munte fauna pastravului, a lipanului si a moioageib) in cursul mijlociu al raurilor fauna scobarului si a cleanuluic) in cursul inferior fauna mrenei, care cuprinde: somnul, cleanul, scobarul, si fauna bibanului, care cuprinde: babusca, obletele, crapul, stiuca) in senalul Dunarii si in portiunea inferioara a raurilor de ses fauna crapului, care cuprinde un foarte mare numar de specii, printre care pesti marini migratori (nisetrul, pastruga, morunul, scrumbia de Dunare), cega, pesti care se retrag periodic in balti (vaduvita, somnul, crapul, salaul, platica, stiuca) si pesti care traiesc de obicei in baltile Dunarii (zvarluga, bibanul-soare, carasul, rosioara).
Marea Neagra are o fauna formata din numeroase specii de nevertebrate, pesti si mamifere marine (delfinul). Dintre nevertebrate se intalnesc unele gasteropode, celenterate, unele moluste, protozoare, s.a. Dintre pesti se intalnesc hamsii, heringi, scrumbii albastre, caini-de-mare, sturioni si palamide.
Sursa:portalroman.com

Semenic-Bozovici(prin Valea Poneasca)*muntii Semenicului


SEMENIC—BOZOVICI, PRIN VALEA PONEASCA






De la Piatra Nedeii se continua drumul spre sud, pe culmea denumita Gruiul Bun, care separa valea Birzavei de cea a Nerei la obirsiile lor. La izvoare, valea Birzavei este vecina cu valea Poneasca. Depasind culmea ce separa cele doua obirsii, se poate cobori din poiana Ali Beg in valea Poneasca, pe care, urmind-o la vale, se ajunge la tabara de pionieri Poneasca, apoi in valea Minisului, de unde se poate continua drumul la Bozovici
Sursa:scrigroup.com

Valea Draganului-Saua Cumpanatelu*muntii Apuseni

6. Valera Dăganului – Șaua Cumpănățelu


Marcaj: triunghi roșu.                                                                                                                                                

Durata: 6 ore.                                                                                                                                                        

Distanța: 16 km.                                                                                                                                             

Caracteristici: Oferă priveliști minunate aspra văii Draganului și bazinului Someșului Cald. Accesibil vara și iarna. Trasee intersectate: Piatra Tîlharului – traseul nr. 10; șaua de sub vf. Briței – traseul nr. 11; șaua Cumpănățelul – traseul nr. 2.

Sursa:traseeromania.ro

marți, 27 noiembrie 2012

Aventura din copilarie(drumetie de la Santandrei,Jud,Hunedoara-Releul din Deva)

Acest traseu a fost parcurs de mine cand am fost copil, cu cativa dintre prietenii mei:Nelu.Milu,Cornel ,Viorel ,Albut. Sa fi tot fost in anul 1967.Punctul de plecare Santandrei(Hunedoara) pana la Releul din Deva .Am plecat intr-o dimineata la ora 10 si am ajuns inapoi la ora 16.Imi aduc aminte cu nostalgie si acum de acea frumoasa aventura.
George "six-ray" ACIN

Running route 1915912 - powered by Runmap 

Secretele adevăratei Insule a Comorii din sudul Pacificului

Cât de romantic ar fi să credem că atolul parcă rupt din vis din sudul Pacificului de care s-a îndrăgostit soţia lui Robert Louis Stevenson în anul 1890, l-ar fi inspirat să scrie nemuritoarea "Comoara din insulă".
Dar adevărul este că a publicat faimoasa sa colecţie cu şapte ani înainte să vadă comoara din sudul Pacificului de la bordul vasului cu aburi Janet Nicoll, în drumul lor spre o viaţă nouă în Insulele Cook în speranţa că autorul, având probleme de sănătate, ar putea să-şi redobândească vitalitatea într-ul climat mai cald.
Cu toate acestea, acel petic de pământ de jumătate de kilometru pătrat despre care a scris Fanny Van de Grift Osborne că este "cea mai romantică insulă din lume", a fot într-adevăr o adevărată insulă-comoară, cu atât de multe mistere, împuşcături, comori la care soţul ei, maestrul povestitor, ar putea visa vreodată
Căci în timp ce Robert Louis ar fi căzut pe gânduri la faptul că Fanny a descoperit comoara din insulă într-un punct mic de teren numit Suwarrow, el nu ştia că 38 de ani mai devreme comoara a fost găsita acolo, într-o casetă de oţel ruginit încărcata cu monede din aur şi argint, coliere, broşe preţioase şi alte bijuterii.
Şi asta nu era totul.
În anul 1850 o navă americană, "the Gem" încărcată cu butoaie pline cu ulei de balenă a eşuat în jurul recifului tăios de corali ai Insulei Suwarrow. Echipajul n-a suferit pierderi şi a putut să îşi găsească drum către Tahiti, de unde o echipă de salvare a fost trimisă pentru a recupera uleiul de balenă.
Dar căpitanul echipei de salvare, Livingston Evans ştia zvonurile despre comoara îngropată în Suwarrow şi în timp ce echipa sa recupera uleiul de balenă, el a pornit în căutarea comorii şi în mod remarcabil a găsit un depozit secret conţinând monede mexicane şi spaniole îngropate sub o plajă, având o valoare în jurul a 15.000 USD (în 1852).
Isteţ, Evens a dispărut cu comoara sa după ce s-a întors în Tahiti.
După trei ani, în Samoa, un comerciant german a cumpărat informaţii de la un căutător de comori, ce spunea că o comoară zăcea îngropată în Suwarrow. Când comerciantul a ajuns acolo a urmat aceste informaţii...ca să descopere monede spaniole în valoare de 2.400 USD la baza unui copac.
Între timp, alţii manifestau interes faţă de micul atol pentru a stabili o bază de comerţ acolo, o companie construind o fortăreaţă de apărare înconjurată de ziduri de corali, pe care a montat două tunuri îndreptate către laguna atolului.
Dar relaţiile dintre doi comercianţi s-au agravat şi în 1878 într-o tentativă de a evita un război între aceştia doi, un alt vas a fost trimis pentru a rezolva problema. O luptă armată a avut loc, de vreme ce un al treilea vas a ajuns având un membru al echipajului din Noua Zeelandă numit Henry Mair, un prieten al unuia dintre protagonişti, care a primit ordin de la căpitanul lui să rămână la bordul navei.
Dar în toiul nopţii, Henry Mair a fugit de la bord să-şi ajute prietenul şi după ce a înotat, s-a târât până la plaja din Suwarow redobandindu-şi suflul. Dar distras de un zgomot ce semăna cu un scurmat, în lumina lunii a văzut o broască ţestoasă săpând în nisip - înotătoarele sale zgâriau o cutie de metal, iar de la un capăt al cutiei cădeau numeroase monede şi bijuterii strălucitoare... .
Mair a târât repede cutia către un loc mai sigur şi a îngropat-o mai adânc în nisip cu mâinile goale înainte de a se duce să-şi ajute prietenul şi urmînd ca apoi să se întoarcă la navă; mai târziu a scris fratelui său despre comoara pe care a îngropat-o şi a spus că a lăsat instrucţiuni pentu a găsi comoara, care trebuia găsită numai după moartea sa.
În mod trist, Mair a fost ucis în New Hebrides la scurt timp după ce căuta oameni care să lucreze pentru el, iar cutia care conţinea indicii preţioase către comoară n-a fost găsită niciodată.
Se crede că preţioasele comori din Suwarrow cel mai probabil sunt venite de pe navele spaniole ce au făcut popas acolo în timp ce se reîntorceau în Filipine după efectuarea raidurilor în bogatul Mexic.
Dar misterul comorii lui Heny Mair în Suwarrow în zilele de astăzi - şi a multor altor comori îngropate acolo - ar putea aparţine mai degrabă imaginaţiei lui Robert Louis Stevenson decât realităţii.
David Ellis este un scriitor independent australian. El are peste 30 ani de experienţă în jurnalism, inclusiv în calitate de şef al Statului Major pentru ABC Radio National


Sursa:epochtimes-romania.com

Comoara comorilor, pe insula Robinson Crusoe


Opt sute tone de aur, bijuterii, fragmente ale unei comori incase... toate acestea au fost gasite pe mica insula Robinson Crusoe, situata in arhipelagul Juan Fernandez, la 600 de kilometri de coastele Chile. Descoperirea a facut deja inconjurul lumii, numai ca tot ce se stie despre fabuloasa comoara este... locatia unde a fost descoperita.
Conform autorilor expeditiei norocoase, adica firma de securitate Wagner Tecnologias, valoarea tezaurului se ridica la 10 miliarde de dolari. Numai ca "Le Monde" remarca faptul ca declaratia reprezentantilor firmei chiliene este singura sursa a informatiilor. Nimeni nu a vazut comoara, care s-ar afla in seiful unui notar din Santiago. Firma respectiva cere jumatate din valoarea acesteia, dar legislatia tarii respective afirma ca asemenea descoperiri intra automat in patrimoniul national. Insula Robinson Crusoe este declarata patrimoniu al biosferei si se afla sub administrarea UNESCO.
Presa franceza dezvaluie ca Wagner Tecnologias a descoperit tezaurul cu ajutorul unui robotel de jumatate de metru inaltime, dotat cu radar, care a sondat cele 9.700 de hectare ale insulei, din trei in trei metri, in numai trei zile. "Arturito", asa cum a fost botezat robotul, a fost creat si experimentat de Wagner Tecnologias, drept care compania este considerata, teoretic, proprietara comorii.
Sursa:9am.ro

vineri, 23 noiembrie 2012

Semenic-Lacul Buhui-Anina*muntii Semenicului



SEMENIC—LACUL BUHUI—ANINA

Traseu combinat — poteca si drum.                                                                                                                            
Distanta: 25 km.                                                                                                                                                        
Timp necesar: 6—8 ore.



Acest traseu, important prin faptul ca face legatura intre partea de nord a masivului si cea de sud, se desfasoara aproape in exclusivitate prin padure. De la Complexul Semenic, poteca marcata cu cruce rosie se indreapta spre sud prin golul alpin. Dupa ce trece de Baia Vulturilor, la o mica distanta, ea se abate in dreapta spre padure, despartindu-se de marcajul triunghi albastru care a insotit-o si care continua spre virful Nedeii si cantonul silvic Cosava. Ajunsa in padure, poteca coboara de-a lungul unei culmi bine impadurite, circa 4 km, ajungind in valea Birzavei la vila Klaus, o splendida constructie de vilegiatura, ridicata inca din veacul trecut, izolata in intinderile impadurite. In apropiere de apa Birzavei, pe un versant linistit, bine impadurit cu brad, constructia, cu o admirabila arhitectura, cu amenajarile din imediata vecinatate, se incadreaza armonios in peisaj.
De aici, marcajul cruce rosie urca pe versantul sting si se continua spre Comarnic, il vom parasi, traseul pe care-l descriem urmarind in amonte valea Birzavei. Spre obirsia sa, valea Birzavei este din ce in ce mai linistita, cu podoaba codrilor ce coboara pina in firul apei, cu lunci scurte si bine luminate, presarate ici-colo. Putin in amonte de vila Klaus se afla o pastravarie, iar la alti citiva kilometri ultimul canton silvic din aceasta vale.
Depasind si aceasta constructie, drumul trece valea Birzavei (aici un mic piriias de munte), urcind pe versantul sting, inainte de a ajunge in culme se bifurca: spre dreapta drumul duce la cantonul silvic Navesul Mare, in valea Carasului, iar spre stinga la Anina. Urmind drumul spre Anina, el se desfasoara numai pe versant, in bazinul superior al vaii Carasului, cu un mers unduios, ocolind toate piraiele ce-i ies in cale. Drum vechi, neintretinut, folosit pe anumite portiuni pentru exploatarea lemnului, el este practic inaccesibil pentru masini, fiind ingust, spalat de ape, dar foarte comod pentru picior. Trebuie mentionat ca este un drum monoton, fara frumuseti turistice pe o mare portiune a sa, deoarece este aproape total lipsit de perspectiva, dar reprezinta cea mai scurta legatura intre Semenic si Anina, centrul zonei de atractie din sudul masivului.
La inceput padurile sint numai de fag, unele tinere, altele batrine, treptat insa bradul le impestriteaza. Cind bradul devine numeros, drumul paraseste acel versant continuu pe care l-a urmat multi kilometri, angajindu-se intr-un relief neregulat, asemanator platoului calcaros din jurul coloniei Ceresnaia. Aici isi are obirsia valea Carasului. Unul dintre izvoare are o aparitie foarte scurta, pierzindu-se imediat printr-un ponor, in apropierea drumului, pentru a apare intr-un izbuc mult mai jos.
Se ajunge apoi la cantonul silvic Cirneala. Izolat intr-o poienita in mijlocul padurii intunecate, el este parca un punct de popas asteptat. La 4 km de cantonul Cirneala, urmarind drumul ce coboara in mai multe serpentine, se ajunge la lacul Buhui, lac de acumulare pentru necesarul de apa potabila al Aninei. Situat la obirsia vaii Buhuiului, intr-o regiune calcaroasa, la o confluenta de piraie, intr-un relief linistit, impadurit din plin, el este deosebit de odihnitor. In jurul barajului sint citeva amenajari: banci, peluze, plaje. La citeva sute de metri, reusit asezata fata de pozitia lacului, se afla cladirea cantonului silvic.
Superba este linistea acestui lac, in lumea aceasta a calcarelor si dolinelor, a numeroaselor taine subpamintene. Deosebit de tonica este padurea de brad, cu verdele ei inchis ce se reflecta in ape estompat in albastrul cerului. Perspectiva e inchisa de culmile domoale, dar atit de usor, incit nu ai de loc impresia de coplesire. Te afli parca undeva suspendat in azurul cerului, o frintura din el fiind inconjurata de un chenar gros de cetina.
Lacul Buhui se afla la 5 km de Anina, respectiv la marginea Aninei spre Steierdorf. Drumul trece prin Maial, la 2 km de Anina, locul unde la inceputul primaverii se tine serbarea cimpeneasca a minerilor. Drumul Anina—Buhui este accesibil in bune conditii vehiculelor auto. La lacul Buhui se mai poate ajunge si din Cuptoare, punct descris la traseul Resita—Comarnic— Anina.
Sursa:scrigroup.com

Cabana Stana de Vale-Valea Draganului*muntii Apuseni

5. Cabana Stîna de Vale – Valea Drăganului.

Marcaj: cruce albastră.                                                                                                                                              

Durata: 2 ore.                                                                                                                                                        

Distanța: 6 km.                                                                                                                                                      

Caracteristici: Drum ușor. Accesibil vara și iarna.                                                                                                                      

Atenție!Valea Drăganului este o zonă cu multe vipere.                                                                                                                  

Trasee intersectate: De la Ciripa – traseul nr. 6; Gura Zîrnii – traseul nr. 8.
Sursa:traseeromania.ro

Disparitia dinozaurilor

Aparitia vietii si, apoi, inmultirea fiintelor vii se situeaza in faza primara a istoriei Pamantului: in precambrian (sau antecambrian), numit astfel deoarece el a fost inaintea cambrianului, prima perioada a erei primare. Dupa precambrian, istoria Pamantului a fost impartita in trei ere: era paleozoica (primara), era mezozoica (secundara) si era neozoica.De-a lungul erei primare, plantele si animalele s-au raspandit, trecand din apele marine in apele dulci, apoi, unele dintre ele au iesit din apa pentru a trai pe pamantul uscat. Iesirea din apa a fost una dintre cele mai importante etape ale istoriei vietii.
Amfibienii sunt vazuti drept pionierii cuceririi pamanturilor eliberate de apa. Unii se vor transforma in reptile, treptat, in era primara, pentru ca mai apoi, in era secundara sa se diversifice foarte mult. A doua si a treia perioada a erei secundare, jurasicul si cretacicul sunt marcate de dominatia reptilelor.
Cele mai importante dintre aceste reptile sunt, dupa cum bine se stie, dinozaurii. Etimologic, acest termen inseamna "soparla ingrozitoare" (in greceste: saura-deinos). Dinozaurii nu sunt insa soparle, ci reptile foarte diferite, impartite in mai multe familii.
Cea mai cunoscuta specie de dinozaur este diplo-docus sau brontozaur. Acestea erau animale cu un trup urias, cu gatul foarte lung, terminat cu un cap mic, si cu o coada, de asemenea, foarte lunga. Masurau treizeci si, in unele cazuri, cincizeci de metri! Un dinozaur descoperit in Texas pare a fi atins aceasta marime.
O buna perioada de timp, dinozaurii au fost considerati amfibii si de cele mai multe ori se obisnuia sa fie reprezentati balacindu-se in noroi. In prezent insa, cea mai mare parte a paleontologilor ii considera fiinte terestre, locuind in paduri, mancand frunzisul arborilor, datorita gatului lor lung.
Alte specii de dinozauri erau bipezi si carnivori de temut. Asemanatori unor canguri uriasi, ei erau greu de clintit de pe trepiedul format din membrele inferioare si coada.
Cel mai cunoscut este Tyranno-saurus rex, al carui craniu masura un metru si patruzeci. O alta familie ii cuprindea pe dinozaurii bipezi, dar ierbivori. Cel mai cunoscut este iguanodonul, dotat, in loc de degetul mare, cu un pinten ce ii folosea la smulgerea crengilor incarcate de frunze cu care se hranea. Alti dinozauri, tot ierbivori, aveau forma unor rinoceri. Printre ei se numara si triceratops, cu trei coarne, doua pe frunte si al treilea pe nas; un guleras osos ii proteja ceafa.
Acesti dinozauri, si inca multi altii, au trat, dupa cum am spus, in jurasic si in cretacic, dar, la sfarsitul cretacicului, acum aproximativ saptezeci de milioane de ani, ei au disparut. Aceasta disparitie a imperiului reptilian a dat nastere la multe ipoteze. Care poate fi explicatia fenomenului?
Sursa:portalroman.com

Retelele Wireless


O noua tehnologie in domeniul retelelor incearca sa se impuna in momentul actual, cea a retelelor LAN in locul cablurilor, ca mediu de transmisie a datelor, este luat de undele radio sau infrarosii.
O retea WLAN (Wireless Local Area Network) este un sistem flexibil de comunicatii de date, folosit ca o extensie sau o alternativa la reteaua LAN prin cablu, intr-o cladire sau un grup de cladiri apropiate. Folosind undele electromagnetice, dispozitivele WLAN transmit si primesc date prin aer, elim

Astfel, daca o firma are un WLAN, la mutarea in alt sediu nu este nevoie de cablari si gauriri in pereti si plafoane pe care acestea le presupun, ci pur si simplu se muta calculatoarele si reteaua poate functiona imediat. Ce-i drept, in general retelele WLAN se folosesc impreuna cu LAN-urile clasice, mai ales pentru parte de tiparire in retea pentru legatura la server.
WLAN-urile folosesc unde electromagnetice din domeniul radio si infrarosu. Primul tip este cel mai raspandit, deoarece undele radio trec prin pereti si alte obiecte solide, pe cand radiatia infrarosu, ca si lumina nu poate strapunge obiectele opace si are o raza de acoperire mult mai mica. Totusi, si acest din urma tip este luat in considerare de unele solutii, pentru conectarea unor echipamente care nu se deplaseaza in timp ce se realizeaza transfer de date.
Dupa cum am spus, in majoritatea cazurilor este necesara o legatura intre WLAN si LAN. Acesta se realizeaza prin asa numitele puncte de acces (acces points, AP). Un punct de acces, care este un emitator sau un receptor de unde radio se conecteaza la un LAN prin cablu.
El primeste, stocheaza si transmite date de la/catre aparatele din WLAN si cele din LAN si are o raza de actiune care merge de la 30 pana la 300 de metri. De exemplu echipamentele Air Connect de la 3COM au o raza de actiune de 60 de metri, in cadrul unei cladiri cu birouri standard.
Aceste echipamente, folosite in aer liber, desi nu sunt proiectate decat pentru folosirea in incaperi, ajung pana la 300 - 400 de metri.
Utilizatorii acceseaza reteaua WLAN prin adaptoare speciale, care se prezinta sub forma unor placi PCI sau ISA, pentru PC-urile desktop, sau a unor echipamente externe, pentru notebookuri. Ele functioneaza ca si placile de retea clasice, iar sistemele de operare instalate le trateaz ca pe placile de retea. Practic, faptul ca exista o conexiune wireless in locul celei prin cablu este transparent pentru sistemul de operare.
La faza de configuratii ca si in cazul retelelor LAN, si la cele WLAN exista mai multe topologii.
Cea mai simpla este WLAN-ul independent. De fiecare dat cand doua PC-uri se afla in zona de actiune a adaptoarelor lor WLAN, se poate stabili o conexiune. Aceasta configuratie nu necesita o configurare speciala sau administrare. Un punct de acces adaugat acestei configuratii dubleaza practic raza de actiune, functionand ca un receptor.
Extinzand analogia cu retelele LAN, punctul de acces functioneaza ca un hub, dubland distanta maxima dintre PC-uri.
Cea de a doua topologie este cea numita infrastructura, unde mai multe puncte de acces leaga WLAN-ul de LAN-ul cablat, permitand utilizatorilor sa foloseasca eficient resursele retelei. AP-urile nu fac doar legatura cu LAN-ul, ci si gestioneaza traficul prin WLAN in raza lor de actiune. Mai multe AP-uri pot acoperi chiar si o cladire foarte mare.
Comunicatia fara fir este limitata dew distanta pe care o acopera un echipament WLAN, acesta din urma fiind o caracteristica a puterii emitator/receptor. WLAN-urile folosesc celule, care aici se numesc micro-celule, pentru a extinde zona de acoperire a WLAN-ului.
O microcelula este aria de acoperire a unui punct de acces. Principiul este asemanator cu al telefoniei celulare. In orice moment un utilizator care dispune de un PC mobil, dotat cu adaptor WLAN este asociat unei singure microcelule. Deoarece microcelulele se suprapun partial la trecerea utilizatorului de la o microcelula la alta nu se intrerupe comunictia dintre el si retea.
Sursa:portalroman.com

Motoare de cautare

Cautarea informatiilor pe internet
Se putea pomeni, la un moment dat, de o supraabundenta a informatiilor... In 1999 erau peste 800 milioane de documente pe web... Site-uri comerciale, personale, institutionale, universitare; articole, romane, pagini publicitare, cataloage... Peste 100 de limbi... Este suficient sa cauti, de exemplu, "istorie antica" si imediat te zapacesti... Internautul renunta, de obicei, la vizualizarea sutelor de documente propuse...
Anuare internationale sunt Yahoo! (http://www.yahoo.com) precum si versiunea in franceza, Yahoo!France (http://www.yahoo.fr) - Yahoo fiind primul anuar care a aparut pe web (mentionez ca Yahoo! intra totodata si in categoria portalurilor); Dmoz (http://www.dmoz.org) - un anuar care traieste datorita contributiilor internautilor, care valideaza site-urile si accepta sau refuza o inscriere. Dmoz are de asemenea o varianta francofona, animata la randul sau tot de un grup de voluntari.
Exista si alte anuare la fel de interesante prin forma si continutul lor, cum ar fi: Nomade (http://www.nomade.fr); Sharelook (http://www.sharelook.fr); Ctrouvé (http://www.ctrouve.com); Francité (www.francite.com).
Nomade
Nomade - ghidul Net-ului francofon - prezinta site-urile web in franceza postate pe Internet. A fost lansat in iulie 1996 de catre societatea ObjectifNet, si pe langa capacitatea de cautare, Nomade, ca si majoritatea concurentilor, propune diferite servicii pentru a incerca sa-si fidelizeze utilizatorii: meteo, selectii de site-uri, dosare, benzi desenate multimedia etc.
Contrar robotilor de cautare care indexeaza automat paginile web, Nomade este realizat de o echipa de documentalisti, stagiari si un redactor sef.Sunt oferite astfel doua tipuri de cautari: prin cuvinte cheie sau pe categorie (navigare in arborescenta tematica). Editorii si/sau administratorii de site-uri se inscriu in Nomade prin completarea unui formular online. Aceste formulare sunt integrate intr-o baza de date, Nomade primind in medie cca 150 de site-uri pe zi si 400 in week-end.
Echipa Nomade verifica toate intrarile saptamanale, sarcina lor fiind de a verifica sistematic URL-urile si conformitatea descrierilor cu continutul site-ului, numele editorului, situatia geografica precum si natura sa (asociatie, intreprindere, public, educativ sau personal), publicul vizat (pentru tot publicul, copii, adolescenti, adulti sau profesionisti), verificarea si eventual modificarea categoriilor alese de editor.
Si acum sa trecem la motoarele de cautare... principalele motoare de cautare la nivel international sunt: Altavista () si cu versiunea sa in franceza (); Google () este considerat astazi unul dintre motoarele cele mai performante prin calitatea algoritmilor si a rezultatelor afisate; Lycos (); Inktomi (); Hotbot (); Excite ().
Google
Google a cunoscut, doar in cativa ani, un succes fenomenal. Lansat ca un simplu motor in faza de testare, in septembrie 1998, de doi studenti de la Universitatea Stanford, Larry Page si Sergey Brin, motorul de cautare isi inaugura versiunea sa comerciala un an mai tarziu.
Google primeste in fiecare zi circa 130 de milioane de cereri din toata lumea... deoarece el nu este un motor de cautare ca toate celelalte. Chiar daca se bazeaza pe cautarea cuvintelor cheie, clasate in functie de numar si de site-urile de origine, Google nu merge pe principiul ca site-urile respective sa plateasca pentru a fi afisate in capul listei. Sistemul "page rank", inventat de cei doi studenti, reprezinta popularitatea paginilor.
O alta particularitate a sa este de ordin strategic: in timp ce alte motoare sunt invadate de zeci de bannere publicitare, pe Google, publicitatea se limiteaza doar la cateva link-uri hypertext discrete, care apar pe ecran doar daca sunt in raport cu informatiile cautate.
De asemenea, o alta caracteristica este functionarea in mai multe limbi. Poate chiar exagerat de multe: maghiara, sarba, ucraineana, turca, rusa, poloneza, olandeza etc.
Pe de alta parte, Google efectueaza cercetari documentare complexe pentru cine este interesat, fie persoana fizica sau juridica, bineinteles, contra cost.
Deoarece concurenta in acest domeniu devine din ce in ce mai acerba, recent, Google a organizat un concurs al carui premiu era de 10.000 de dolari. Castigatorul premiului a creat o modalitate de cautare care permite gasirea paginilor dupa zona geografica in care sunt localizate.
Dar adevaratul castigator al concursului poate fi chiar Google deoarece si-a imbunatatit tehnologiile de cautare prin programele primite de la participanti si pe care le poate administra dupa bunul plac, datorita conditiilor incluse in formularele de participare la concurs.
Astfel, tehnologiile pe care le-a primit Google se refera la reducerea erorilor in ceea ce priveste paginile create, posibilitatea ca hyperlink-urile sa fie conectate mai bine atunci cand site-ul tinta isi schimba locatia, cautarea informatiilor in fisiere compresate etc. Totodata, Google a lansat doua situri pentru a dezvolta tehnologiile de cautare experimentala si navigare.
Prima pagina de proba, Google Labs, permite utilizatorilor sa testeze tehnologii noi produse de echipa de cercetare si dezvoltare Google. Aceste experimente includ un glosar, o aplicatie de cautare vocala, shortcut-uri de la tastatura pentru navigarea prin rezultatele cautarii.
Pagina a doua prezinta add-on-uri experimentale la toolbar-ul lui Google, un download de software care permite utilizatorilor care fac surf pe Web cu navigatorul internet Explorer de la Microsoft sa caute baza de date Google printr-o aplicatie persistenta inclusa in interfata internet Explorer. Deci, la ora actuala, Google ramane cel mai bun motor de cautare.
WebCrawler
WebCrawler este primul dintre robotii de cautare ce a fost lansat pe piata. Dezvoltat in cadrul unui proiect de cercetare la Universitatea din Washington la inceputul anului 1994, a fost o veritabila reusita comerciala.De la inceputul exploatarii sale, baza sa de date continea informatii de pe 6000 de servere web.
La sfarsitul anului, serviciul primea mai mult de 15000 de cereri pe zi.Practic, un robot este compus din trei module distincte; un robot explorator (spider), un sistem de indexare si un program de cautare (searcher).
Ghidul
Dupa parerea mea, un anuar este mai generalist, mai exhaustiv in continut decat ghidul care este mult mai specializat, mult mai tematic, mult mai bine organizat.Ghidul, prin continutul sau, este mai aproape de internaut, deoarece ii propune o informatie cizelata, de o calitate net superioara fata de cea propusa de anuar.
Metamotorul
Un metamotor este un script (pe net) sau un program (pe calculator) care consulta bazele diferitelor unelte de cautare. Rezultatele sunt afisate intr-o pagina a browser-ului.
El poate clasa rezultatele in functie de dorintele voastre, poate suprima dublurile si ofera posibilitatea de a face o cautare avansata, tinandu-se seama de limba, tara etc.
Exista doua tipuri de metamotoare: cel mai bun exemplu este Copernic () care consulta mai multe unelte de cautare dupa tematica pe care ati ales-o.Pune intrebarea voastra si trimite rezultatele in pagina de browser.
De asemenea anuleaza site-urile in constructie si suprima raspunsurile duble; Metamotoarele online sunt foarte numeroase: Metacrawler (); Ixquick (); Infozoid ().
Portalul
Portalurile propun posibilitatea de a cauta pe web fie trecand printr-un anuar, fie printr-un motor.Ca definitie, un portal este un site web ce ofera internautilor o gama larga de resurse si servicii.
Cu ajutorul acestuia, puteti gasi toate informatiile pe care le cautati si chiar si pe cele pe care nu le cautati, cum ar fi ultimele cotari de la Bursa, stiri externe, interne, economice, sport, sociale, vremea in week-end din Bucuresti sau Praga sau oricare alt oras din lume, gestionarea casutei de e-mail, horoscopul, etc.
Cel mai bun exemplu al unei unelte de cautare devenita portal este chiar Yahoo.
Dintr-un simplu anuar, Yahoo a reusit sa-si imbunatateasca serviciile anexe. Alte portaluri cunoscute: Liberty Surf (); Wanadoo ().
Yahoo!
Cei doi dezvoltatori ai lui Yahoo! ("Yet Another Hierarchical Officious Oracle"), David Filo si Jerry Yang, au lansat acest portal al web-ului in aprilie 1994. Initial era o unealta rezervata uzului personal, acestia dandu-si ulterior seama ca listele lor incepeau sa devina foarte importante, dar in acelasi timp si dificil de administrat.
Nascut dintr-o idee simpla, inceput ca hobby, Yahoo a devenit, in timp, o adevarata intreprindere. Yahoo a cunoscut un succes fulminant si milioane de oameni l-au folosit regulat pentru a explora web-ul. O data cu lansarea lui Yahoo!France, portalul s-a extins cu Yahoo!Japon, Yahoo!Canada, Yahoo!Germany, Yahoo!Irlande, Yahoo!Spany.
Echipa primeste peste 500 de inscrieri zilnice. Site-urile al caror continut este ilegal sunt "exilate" si totodata, se face distinctia intre site-urile comerciale si celelalte. De asemenea, Yahoo se vrea a fi foarte precis in ceea ce priveste clasamentul geografic al site-urilor. Ca si concurentii sai, Yahoo! propune servicii gratuite: informatii financiare, meteo, sport, stiri, selectia saptamanii, site-urile zilei remarcate de surferi, adrese de e-mail gratuite etc.
La un moment dat, Yahoo! chiar a detinut suprematia prin milioanele de accesari zilnice.Intr-o alta categorie ar putea intra si uneltele de cautare care au in spate asistenta umana.
Aici intra WebHelp () realizat de Softwin pentru tarile francofone. Pana acum cateva luni, puteai afla raspunsul la aproape orice intrebare, in mod gratuit. Insa acum lucrurile s-au schimbat.Daca vrei sa gasesti ceva, te costa.
Totusi, pentru a vedea cum se desfasoara cautarea, care este calitatea informatiei afisate in urma cautarii, ti se ofera posibilitatea de a ti se raspunde gratuit la 2 intrebari.
Te inscrii, ti se da o parola si... ai pornit la treaba!Diferenta fata de alte motoare de cautare constand astfel in faptul ca raspunsurile la intrebari nu ti se ofera automat, ci prin intermediul asistentei umane. Adica te vei "conversa" cu unul dintre oamenii echipei WebHelp pentru a-ti putea raspunde exact la ceea ce cauti.
Sursa:portalroman.com

miercuri, 21 noiembrie 2012

Semenic-Comarnic-Carasova*muntii Semenicului

SEMENIC—COMARNIC—CARASOVA

Poteca marcata.                                                                                                                                            
Distanta: circa 30 km.                                                                                                                                                    
Timp necesar: 7—9 ore.



Legatura intre complexul Semenic si valea Birzavei, amonte de lacul Valiug, se face prin doua poteci marcate:
— marcajul banda albastra face legatura cu Complexul cabanei Crivaia;
— marcajul crucea rosie coboara in valea Birzavei la circa 3 km amonte de Crivaia, la vila Klaus.
Din valea Birzavei ambele duc la pestera Comarnic, pe trasee in parte diferite, ele intilnindu-se insa la poiana Betii. Pina la Carasova ajunge doar marcajul banda albastra.
In fata cabanei centrale a Complexului Semenic, poteci marcate se despart in evantai spre toate directiile. Poteca spre Crivaia (marcaj banda albastra) trece intii printre cabanele izolate ale complexului, prin apropiere de Piatra Goznei, pe la capul telefericului dupa care se afunda in padure. Se coboara continuu prin padurea de amestec, cu un singur divertisment: poiana Bolnovatului. Dupa circa l—1½ ore de mers se ajunge in spatele cabanei Crivaia. Exista aici o cabana centrala, bine amenajata, cu o asezare placuta si inca citeva cabane mai mici. Cabana se afla intr-o portiune cu finete, la cel mult l km de coada lacului Valiug.
De aici, poteca continua pe valea Birzavei in amonte, pe drumul forestier existent, dupa care se abate spre dreapta in urcus, pentru a trece culmea apelor spre valea Carasului. Urca intii prin padure, apoi in apropierea culmii intilneste numeroase poieni impestritate cu mesteceni si fagi rari, placut loc de popas. Aici se intilneste cu marcajul cruce rosie.
Urmeaza apoi un coboris lung, de asemenea prin padurea bine inchisa, lipsit de perspectiva, pentru ca dupa circa 2—2½ ore de mers de la Crivaia sa coboare in piriul Comarnicului, la citeva sute de metri in amonte de cantonul si pestera Comarnic. Aici se face legatura cu traseul descris anterior: Resita—Comarnic—Anina.
Piriul Comarnic este un afluent al vaii Carasului. In amonte de varsarea lui in Caras (Ia circa 2 km aval de canton) incep impresionantele chei ale Carasului. Adunindu-si cele mai multe ape din ultimele cline de sisturi ale Semenicului, valea strapunge cu indrazneala depozitele de calcar ce marginesc muntii spre vest. Este o trecere spectaculoasa, plina de farmec, cu multe curiozitati, din pacate insa accesibila abia pe o mica parte, in jumatatea inferioara, spre Carasova. Partea superioara, pina la deschiderea depresionara a Prolazului, este neamenajata si foarte greu accesibila. Trecerea prin apa este uneori aproape imposibila, valea fiind presarata cu „dorne' si „marmite' — portiuni de adincime mare a apei intre pereti abrupti. In partea inferioara, intre Carasova si Prolaz, exista o poteca sapata in stinca, permitind trecerea.
De la Comarnic poteca marcata ocoleste zona inaccesibila a cheilor urcind in platforma calcaroasa a Iabalcei si coborind numai la Prolaz. In spatele cantonului Comarnic, poteca are un urcus destul de repede dar scurt, si ajunge in platforma amintita. Printr-un relief foarte neregulat, culmi stincoase neclare, vai oarbe, numeroase doline prin pasuni, finetej livezi, poteca parcurge mai multi kilometri, apropiindu-se de Prolaz. Perspectiva este mereu larg deschisa, atragind insa atentia in mod special ruptura cheilor ce se mentine in stinga, cu neregularitatea peretilor ce se imbina parca, ascunzind in fundul lor apa in cursul sau salbatic. Dolinele sint numeroase si variate ca marime, unele ajungind la adincimi de 25 m. Vegetatia este interesanta, vadind o puternica influenta a climatului mediteranean. Abunda arbustii: paducelul, cornul, singerul, lemnul ciinesc, iar pe versantele abrupte spre chei, undele apele au dezgolit mult stinca, liliacul si mojdreanul. Primavara e si aici o lume a florilor. Coastele insorite pe care infloreste timpuriu liliacul sint o minunatie a regiunii.
Trecind pe linga citeva case razlete ale Iabalcei poteca se apropie mult de marginea abrupta a cheilor, pentru ca dintr-o data sa inceapa sa coboare pe versantul drept al cheilor, spre mica depresiune a Prolazului. In acest gavan se afla citeva salase si mici terenuri de cultura.
In continuare, cheile Carasului — circa 5 km pina la Carasova — sint ceva mai putin salbatice, cu o albie mai larga si cu versantele adeseori tocite si domolite de ape. Poate ca la aceasta impresie contribuie si poteca ce face comoda parcurgerea lor. Se intilnesc totusi si aici pereti amenintatori, blocuri imense ce stau gata sa cada, precum si citeva pesteri. Sus, pe o creasta, abia vizibile, confundindu-se aproape cu stinca, se afla ruinele cetatii carasovene, amintita intr-un traseu anterior. Apa curge mai linistit, fara framintarea cascadelor, adeseori adunata in mici laculete. Coborind mereu, portiunile mai largi se indesesc, adeseori fiind plantate cu nuci si pruni, semne ale miinii omului. La un cot ne apare gura suspendata a pesterii Liliecilor. Stincarie alba a cheilor, in care se intilnesc vipere, tine pina la marginea comunei Carasova, unde acestea se intrerup si ochiul cuprinde depresiunea destul de mare a Carasovei.
Cheile Carasului sint presarate cu mai multe pesteri, dintre care in portiunea accesibila amintim: pestera Liliecilor, Pestera de sub Cetate II si Pestera de dupa Cirsa. Pentru zona inaccesibila amintim pestera Socolovat si pestera Tolosu.
Pestera Tolosu este cea mai interesanta. Ea prezinta un complex de sifoane clasice, de drenaj subteran al apelor, functionind din plin in perioadele de abundenta de precipitatii. De la gura pesterii spre valea Carasului, pe circa 30 m, apele au sapat in caderea lor un sir de marmite sau caldari, asezate in trepte de mari dimensiuni. In perioadele de ploi abundente, apele se arunca peste sirul acestor caldari, formind o cascada continua, cu un zgomot asurzitor. Deasupra pesterii, un perete de peste o suta de metri inaltime da o nota deosebita de salbaticie.
Pestera Liliecilor, cu o lungime de peste 400 m explorati, este una din cele mai cunoscute.
Traseul descris, ducind de la domoalele cline ale Semenicului la abrupturile Carasului, de la lumina golului alpin la intunecimea misterioasa a pesterilor, de la aerul ozonat al molidului la parfumul liliacului, este unul din cele mai variate si interesante trasee ale masivului.

Sursa:scrigroup.com