luni, 26 august 2013

(Traseu de legatura)Orasul Uricani-Saua Tulisa-Dealul fagetel-Vf.Pilugu Mic-Vf.Pilugu Mare-Vf.Lazaru-Vf.Gruniu-Vf.Custura-Saua Plaiului Mic-Vf.Dragsanu-Sub varful Albele-Piatra Iorgovanului-Culmea muntilor Godeanu-Baile Herculane *muntii Retezat


7. (traseu de legatura). Orasul Uricani (725 m) — saua Tulisa (1555 m) —dealul Fagetel (1591 m) — vf. Pilugu Mic (1532 m) — vf. Pilugu Mare (1755 m) — vf. Lazaru (2290 m) — vf. Gruniu (2300 m) — vf. Custura (2457 m) — saua Plaiului Mic (1879 m) — vf. Dragsanu (2080 m) —sub vf. Albele (2013 m)— Piatra Iorgovanului (1997 m) — culmea Muntilor Godeanu — Baile Herculane.

Marcaj: banda rosie. (De mentionat ca acest marcaj a devenit astazi aproape inexistent; el apare numai pe dealul Fagetel si, sporadic, pe Pilugul Mic. Alte semne de marcaj se intilnesc la Piatra Iorgovanului si pe Stanuletii Mari).


Timp de mers: 12—14 ore, pina la Piatra Iorgovanului; de aici mai departe, pina la Baile Herculane, circa 2 zile.

Portiunea de traseu de la Uricani si pina la vf. Custura a fost descrisa in cadrul prezentarii traseului nr. 6 (pe acest parcurs exista deci doua marcaje: cruce galbena si, rar, banda rosie); particularitatile sectorului cuprins intre vf. Custura si Piatra Iorgovanului au fost aratate in descrierea facuta pentru traseul nr. 4 (pe acest parcurs se intilnesc deci doua semne de marcaj: triunghi albastru si, uneori, banda rosie); restul de traseu (Piatra Iorgovanului — Baile Herculane) se desfasoara in afara ariei Muntilor Retezat, descrierea drumului putind fi gasita in lucrarile ce trateaza despre Muntii Godeanu si Muntii Cernei.
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/TRASEE-DE-PATRUNDERE-IN-MASIV-34579.php

Adevarul despre moartea lui Benazir Bhutto



Asasinarea fostului prim-ministru al Pakistanului Benazir Bhutto, la 27 decembrie 2007 în Rawalpindi, în timp ce se afla în plină campanie electorală a scris un nou capitol în politica pakistaneză, dar şi în neînțeleasa carte a misterelor omenirii. Asupra morții sale au planat mai multe teorii, unele plauzibile, care nici până în ziua de astăzi nu au făcut lumină asupra ceea ce a însemnat un asasinat cu sânge rece.
Cei mai mulţi l-au acuzat pe generalul Pervez Musharraf, președintele Pakistanului din acea vreme, că ar fi comandat acest asasinat. El a preluat conducerea Pakistanului în anul 2001, atunci când printr-o lovitură de stat militară i-a îndepărtat pe opozanții săi de la putere. Abia în august 2008 a fost forțat să-și dea demisia.
Revenirea lui Bhutto din exil reprezenta o amenințare iminenta la adresa puterii. Scaunul lui Musharraf se cutremură, iar Partidul Ligii Musulmane pierdea fonduri importante dacă era înlăturat de la putere. Se zvonește că Bhutto îşi dăduse acordul asupra unei înțelegeri prin care Musharraf urma să-și reducă prerogativele. În urma acestei înțelegeri, președintele urma să-şi piardă ruşinos puterea.
Al-Qaeda şi-a asumat responsabilitatea pentru moartea lui Benazir Bhutto, dar această mărturisire este departe de a-l absolvi pe Musharraf de orice responsabilitate. Preşedintele în exercițiu din acea vreme și acoliții săi aveau ample legături cu mișcările extremiste şi se presupune că s-au folosit de acestea pentru a-şi îndepărta opozanţii politici. Din această cauză se presupune că Musharraf a plătit mercenari din Al-Qaeda pentru a scăpa de Bhutto.
Ușurința cu care lunetistul şi atacatorul cu bomba au reușit să se apropie de mașină de teren blindată a lui Bhutto ridică mari semne de întrebare asupra colaborării dintre securitate şi atacatori. Breșele sistemului de pază au fost evidente şi lăsate special pentru că cei doi asasini să poată acționa în voie. Nu trebuie neglijat faptul că Bhutto supraviețuise unui atac similar cu câteva luni în urmă. Securitatea trebuia întărită şi breșele de la primul atentat acoperite, însă nu a fost deloc aşa.
Mai mult decât atât, conform unui ziar din Israel, Bhutto fusese împiedicată, de guvernul Pakistanului, să-şi angajeze paza particulară din SUA şi Marea Britanie. Agenții de pază nu au primit niciodată viza pentru Pakistan, iar celebra femeie a politicii pakistaneze şi-a găsit moartea mișelește.
Imediat după asasinarea ei, Ministrul de Interne a declarat că Bhutto murise în urma unei fracturi craniene care s-a produs în clipa în care s-a izbit cu capul de portiera mașinii. Această declarație a contrazis raportul pe care l-a emis spitalul în care fusese internată în urma asasinatului.
Indiferent de argumentele pe care le-a adus ulterior Musharraf, asasinarea lui Bhutto a reprezentat un ultim gest disperat al unui om care a a ținut cu dinții de putere şi a recurs la orice mijloace posibile pentru a-şi îndepărta opozanții de pe scenă politică.

Sursa:http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-moartea-lui-benazir-bhutto

Poiana Varasoaia *muntii Apuseni


Poiana Vărăşoaia
*Drumetie


Zona numita Vărăşoaia cuprinde două platouri carstice de mari dimensiuni situate la nord de Platoul Padiş şi este cuprinsă între Vârful Piatra Boghii, Muntele Măgura Vânătă, Vârful Vărăşoaia şi bazinul Someşului Cald.
Zona este împărţită în Poiana Vărăşoaia - Sud, despărţită printr-o şa (prin care trece drumul forestier şi traseele spre Stâna de Vale, Vlădeasa şi Cheile Someşului Cald), de Poiana Vărăşoaia - Nord, care se desfăşoară la nord-est de Vârful Vărăşoaia şi se constituie ca un bazin închis.
Poiana Vărăşoaia - Sud are o forma eliptică şi este presărată de o puzderie de doline, printre acestea găsindu-se numeroase peşteri. În Poiana Vărăşoaia - Sud există două lacuri carstice ce umplu două doline bine căptuşite cu depozite aluvionare.
Poiana Vărăşoaia-Nord este depresiunea situată la cea mai mare altitudine din bazinul endoreic Padiş – Cetăţile Ponorului.
Vărăşoaia este o depresiune de contact carstic formată pe seama ponoarelor care drenează în subteran mici cursuri subaeriene organizate pe pantele estice ale muntelui Măgura Vânătă. Cursurile de apă infiltrate se constituie în cel mai adânc sistem hidrocarstic pus în evidenţă pe teritoriul României (Sistemul Vărăşoaia – Izbucul Boga).
Vârful Vărăşoaia (1 441 m), care domină întreaga poiană, constituie un excelent punct de belvedere, cu privelişti ample asupra Depresiunii Beiuşului, Văii Boga, Abruptului Brăiesei şi Văii Rele, Vârful Cârligate şi Şaua Cumpănăţelul, Poiana Cuciulata, Poiana Onceasa şi Cheile Someşului Cald, Muntele Măgura Vânătă, Şesul Padiş şi Vârful Biserica Moţului, iar în partea sudică până la Groapa Ruginoasă şi vârfurile Vârtopul şi Curcubăta Mare. Datorită acestui tur de orizont complet, Vârful Vărăşoaia reprezintă unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din zona Padiş.
Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=74&Itemid=79&lang=ro

Unde se afla duhurile necurate?


Unde se află duhurile necurate?

Demonii se găsesc în văzduh, adică în spatiul de sub cer, pe suprafata pământului si în iad. "Intinderea dintre cer si pământ, tot abisul pe care îl vedem cu ochii, văzduhul, pământul, servesc drept sălăsluire duhurilor necurate, alungate din Cer"(Sf. Ignatie Brianceaninov).
In Cartea lui Iov, satana este înfătisat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a pământului. El cutreieră pământul "dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată fată de neamul omenesc"(Iov 1,7).
Sfântul Apostol Pavel numeste pe demoni "duhurile răutătii, care sunt în văzduhuri" (Efes 6,12), iar pe căpetenia lor "stăpânul văzduhului" (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli si suferinte, deci pot intra în oameni si animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16).
Demonii trăiesc în ape, iar acest lucru îl stim din învătătura Bisericii Ortodoxe, care în rugăciunile sale de sfintire a apei roagă pe Dumnezeu să curete apa de posibila prezentă acolo a duhurilor necurate.
Părintele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu-zise ale Raiului si ale Iadului, spune că aceste locuri se găsesc în afara coordonatelor sistemului nostru spatio-temporal. Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se află într-un spatiu de o altă natură, care începe nemijlocit de aici, dar se întinde ca si cum ar fi în altă dimensiune.
In timpurile noastre, satana, căpetenia demonilor, se află în Iad. Sf. Prooroc Isaia a prevestit acest sălas al satanei: "Si acum tu cobori în Iad, în cele mai de jos ale pământului"(Is. 4,15). Cele prezise s-au împlinit odată cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ, care l-a legat pe satana pentru toată perioada dintre cele două veniri pe pământ ale Sale: "l-a aruncat în adânc si l-a închis si a pecetluit deasupra lui" (Apoc. 20,3). Inainte de cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ: "Satana va fi dezlegat din închisoarea lui (din lad) si va iesi să amăgească neamurile, care sunt în cele 4 unghiuri ale pământului" (Apoc. 20,7).
Din vietile Sfintilor aflăm că mai marele demonilor se află în Iad, iar la suprafata pământului si în văzduh se află diavolii condusi de căpeteniile lor, adică de duhurile necurate, din clanurile superioare. Demonii coboară în Iad pentru a-l informa pe satana asupra celor săvârsite de ei si asupra a tot ceea ce se petrece pe pământ si pentru a primi noi porunci si instructiuni de la stăpânul lor.
După căderea lui Adam si a Evei din Rai, mintea omenească a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apăra de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra în mintea omului si de a-i insufla gânduri păcătoase. Demonii pot să intre în oameni cu toată esenta lor volatilă. Demonul care intră în acest fel în om nu se amestecă cu sufletul, ci trăieste în trupul oamului, posedând în chip fortat sufletul si trupul. Datorită imaterialitătii si subtilitătii lor, demonii pot intra într-un număr foarte mare în om (Luca 8,30).
Sfântul Grigorie Teologul spune că: "Diavolul nu poate pune stăpânire pe noi în întregime, prin nici un fel de mijloace. Dacă stăpâneste puternic unii oameni, acest lucru se datorează faptului că acestia s-au lăsat stăpâniti de ei, de voie bună, fără să se împotrivească" (Iacob 4,7). Deci instalarea directă a duhului necurat în om se face numai cu îngăduinta lui Dumnezeu, constituind adesea urmarea vietii desfrânate si usuratice a celui păcătos. Sunt însă si cazuri în care oamenii de bună voie se leapădă de Hristos si în cadrul unor rituale demonice primesc pe diavoli (satanistii, masonii, New Age...). In alte situatii, Dumnezeu îngăduie diavolilor să se sălăsluiască si să lupte pe oameni, pentru ca acestia să se roage mai mult si din cauza suferintelor să nu mai păcătuiască. De remarcat este si faptul că cel mai des se întâlneste nu instalarea diavolului în om (îndrăcirea), ci posedarea omului de diavol, prin subordonarea sufletului său vointei demonice. Drept exemplu ne poate servi Iuda. Cuvintele Sfintei Evanghelii că a intrat satana în Iuda nu se interpretează că Iuda s-ar fi îndrăcit. Sfântul Apostol Ioan spune că: 1. Satana a pătruns mai întâi în sufletul ucenicului, datorită lăcomiei acestuia de bani (In. 12,6); 2. După aceasta a pus stăpânire pe inima lui (Ioan 13,2); 3. In cele din urmă a intrat satana desăvârsit în el (Ioan 13,27).
Aici avem un exemplu grăitor de posedare treptată de către diavol a sufletului păcătos, datorită pasiunii crescânde a acestuia pentru bani, băutură, desfrânare si celelalte păcate. Duhul necurat se poate înfătisa sub chip prefăcut, întinzând o cursă sau alta. El reprezintă fie răul evident, fie că se transformă în înger luminos, luând chipul binelui si cucerind astfel mintile noastre.
Prea bunul Dumnezeu nu îngăduie diavolilor ca să lupte pe oameni peste puterile lor, ci în aceste lupte îi dă omului putere ca să poată birui. Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care este întemeietorul virtutilor, dă putere crestinilor care se luptă cu diavolii si în acelasi timp smereste mânia înversunată a duhurilor necurate, care, fără îngăduinta lui Dumnezeu, nu pot ispiti pe oameni (Iov. 1,12). In lupta cu oamenii, diavolul încearcă să influenteze trupul, simturile, vointa si imaginatia. Dar cum actionează duhurile necurate asupra trupului omenesc? S-a văzut limpede că demonii, cu îngăduinta lui Dumnezeu, pot să ucidă pe oameni sau să abată asupra lor diferite boli si să intre în ei, adică să le stăpânească trupul (Iov 1,13-19).

Sursa:http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor1.htm
-VA URMA-

joi, 22 august 2013

Adevarul despre moartea lui Elvis Presley


Moartea celebrului artist Elvis Presley a produs tristețea milioanelor de fani şi a născut foarte multe controverse cat și teorii ale conspirației care au încercat s-o explice. Numeroase supoziții care mai de care şocante, despre moartea sa, au văzut lumina zilei în acea perioadă şi se mențin chiar şi în zilele noastre.
Dacă Elvis a fost un agent CIA, atunci majoritatea oamenilor nu ştiau acest lucru şi nici nu erau conștienți de implicațiile acestui fapt. După cum explică unii teoreticieni ai conspirației, creşterea popularităţii regelui rock’n'roll a fost acoperirea perfectă pentru construirea unei baze ultrasecrete în Memphis Tennessee. Se crede că locuința lui Elvis a fost transformată într-un loc în care se întâlneau agenţii secreţi americani, care erau angrenaţi în spionajul internaţional. În acest fel nu existau oameni care să suspecteze casa unei vedete ca fiind locul unde se colectau informaţiile despre diverşii inamici ai SUA din acea vreme. Pentru că aleile din faţa casei să nu fie aglomerate de maşinile agenţilor secreţi a fost dezvoltată o reţea de tuneluri subterane care serveau la accesul la baza secretă. La moartea “agentului” Presley, guvernul s-a asigurat că locuința să rămână în posesia familiei. Există zvonuri că în pofida valurilor mari de turişti şi în ziua de astăzi tunelurile secrete sunt folosite.
O altă idee mai puţin cunoscută despre Elvis Presley este faptul că a fost acuzat că l-ar fi ucis pe John F. Kennedy pentru că acesta din urmă se bucura de o popularitate ieşită din comun. Dacă această teorie este adevărată atunci nu putem să ne întrebăm cine l-a ucis pe Elvis? Unii ar spune că în spatele asasinatului sta de fapt John Lennon, care la rândul său a fost asasinat indirect de un fanul desăvârşit al “regelui”, Michael Jackson, care a închis cercul conspiraţiei însurându-se cu Lisa Marie Presley.
Cea mai cunoscută dintre teoriile despre moartea artistului este că nu ar fi murit în dată de 16 august 1977. Foarte mulţi apropiați ai “regelui” au declarat că ceea ce au văzut în sicriu nu a fost corpul lui Elvis. Nasul şi sprâncenele nu erau ale lui, ele având o altă formă, mâinile erau foarte moi pe când Elvis le avea foarte tari pentru că practicase artele marţiale. Cei mai mulţi au afirmat că în sicriu nu se afla Elvis ci o replică a sa, menită să inducă în eroare întreaga opinie publică cum că artistul ar fi murit, în timp ce el se afla în viaţă. Mai mult de atât o fostă iubită a lui Elvis a primit a doua zi după înmormântare un trandafir roşu cu o notă semnată “El Lancelot“, numele ei de alint pentru fostul său iubit, pe care nu îl ştia nimeni.
Dar de ce să-și însceneze moartea? Există două mari motive, unul se referă la faptul că în ultimele luni dinaintea morții sale tocmai pierduse 10 milioane de dolari dintr-o afacere imobiliară în care era implicată şi Mafia. În schimbul informaţiilor oferite justiției americane, i s-a oferit o nouă identitate şi implicit o nouă viaţă. Un al doilea motiv este faptul că greutatea sa corporală îl împiedicau să mai cânte atât de bine precum o făcea în tinerețe, iar showurile erau din ce în ce mai slabe. Moartea era cea mai la îndemână scuză pentru a salva o carieră muribundă.
Adevărul despre moartea lui Elvis Presley este departe de orice supoziție sau teorie a conspirației. Nimeni nu poate susţine cu exactitate ceea ce s-a întâmplat şi dacă regele muzicii rock’n'roll a murit cu adevărat în dată de 16 august 1977.
Sursa:http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-moartea-lui-elvis-presley

marți, 20 august 2013

Procesul Memorandului - Existenta unui popor nu se discuta, ea se afirma

Procesul Memorandului - Existenta unui popor nu se discuta, ea se afirma
de Cicerone Ionitoiu



După ce avocaţii apărării au fost obligaţi să plece, după ce „inculpaţii" au fost supuşi violenţelor, Ioan Raţiu, preşedintele Partidului Naţional, din boxa acuzaţilor şi-a asumat misiunea istorică de apărător al poporului român, spunând printre altele: „...Ceea ce ne-a forţat, pe noi şi pe naţiunea română să facem acest demers, este că legislaţia şi guvernul ne-au convins definitiv că nu putem aştepta de la ele niciodată să ne facă dreptate... Guvernul ne-a împiedicat să fim primiţi de monarh şi acum ne-a adus să fim judecaţi de către cei contra cărora ne-am plâns.

CEEA CE SE DISCUTĂ AICI, DOMNILOR, ESTE ÎNSĂŞI EXISTENTA POPORULUI ROMAN! EXISTENŢA UNUI POPOR NU SE DISCUTĂ, EA SE AFIRMĂ. De aceea, nu ne gândim deloc să venim în faţa dumneavoastră pentru a proba că avem dreptul să existăm... nu ne rămâne decât să denunţăm în fata lumii civilizate sistemul asupritor care ţinteşte să ne răpească ceea ce un popor are mai de pret: limba si naţionalitatea. IATĂ DE CE NOI NU MAI SUNTEM AICI ACUZAŢI, CI DE FAPT ACUZATORI.

Lumea va afla cu mirare că s-a găsit un tribunal ca să judece unii oameni fără ca ei să poată avea cel puţin apărători. Aţi proclamat pe faţă că forţa primează dreptul... Nu ne cereţi deci să devenim complici ai acestei făţărnicii de proces... Prin violenţă şi insulte aţi forţat apărătorii noştri să plece... (şi noi) am fost chiar supuşi violenţelor aici, aşa cum am fost terorizaţi totdeauna şi chiar astăzi, dar mai ales de când am denunţat lumii civilizate jignirile pe care le îndurăm. Cum ar putea fi deci, chestiunea de judecare, de apărare, în sensul juridic al acestui cuvânt! NU Faceţi ce credeţi de cuviinţă. Sunteţi stăpâni pe persoana noastră fizică. Dar ceea ce vă scapă, este conştiinţa noastră, care este conştiinţa naţională a poporului român.

Dumneavoastră nu sunteţi în drept de a ne judeca, dar există un alt tribunal mai mare, mai luminat şi negreşit fără părtinire, tribunalul lumii civilizate care vă va condamna odată mai mult, şi cu mai multă severitate decât până azi... Declar, prin urmare, în numele meu şi al tuturor camarazilor mei co-acuzaţi, că, pentru motivele expuse mai sus, renunţăm să ne apărăm."

După 53 de ani de la acest monstruos proces, lui luliu Maniu i se va înscena tot o farsă juridică, în care judecătorii şi procurorii vor fi români şi după nume şi după origine, puşi în slujba ocupantului ca trădători ai neamului. Teroarea şi metodele folosite împotriva lui luliu Maniu, după cum vom vedea, au depăşit imaginaţia ungurească. Şi au avut neruşinarea aceşti „români" să-l acuze pe ctitorul României de pactizare cu imperiul austro-ungar, numai pentru a fi pe placul cotropitorului şi jefuitorului comunist.

In faţa abuzurilor ce se petreceau la Cluj, o delegaţie de ţărani formată din Teodor Onişor, Gavrilă Trifu şi Nicolae Herlea a luat trenul la Viena pentru a protesta şi nefiind primiţi au depus la cabinetul imperial o scrisoare spunând printre altele: „reprezentanţii aleşi ai naţiunii noastre, care au aşternut în anul 1892 la treptele tronului un memorand, sunt traşi astăzi pentru acest act de lealitate înaintea barei judecătoreşti ca orice alţi criminali ordinari. Ceea ce aceşti meritoşi bărbaţi au făcut este numai rezultatul unei hotărâri puternice a celor 3 000 000 de români".

Această atitudine de afirmare în scris a majorităţii româneşti de către câţiva plugari, fusese exprimată cu doi ani mai înainte de Vasile Lucaci, care declarase tot la Viena într-o întrunire publică cu ocazia depunerii Memorandului:„De vom pieri noi care am venit la Viena ca reprezentanţi în număr de peste 300 de oameni, naţia noastră nu va pieri pentru că acasă mai sunt două milioane nouă sute nouăzeci si nouă de mii de români... Azi vorbim înaintea Europei..."

La Viena se găsea o generaţie tânără care s-a avântat în luptă pentru a face cunoscută durerea celor 3 000 000 de români. Printre conducătorii acestei noi generaţii de luptători se numărau Mihai Popovici şi Alexandru Vaida care au şi alertat Europa. Solidaritatea studenţimii era unanimă şi printre nenumărate atitudini merită subliniat „Manifestul junimii academice române din Transilvania, Ungaria şi Banat" expresie a domnişorilor plecaţi peste tot, în Europa, să se instruiască şi care exprima hotărârea lor de a continua lupta: „...Părinţii şi strămoşii noştri au luptat veacuri de-a rândul pentru drepturile naturale ale naţiunii române. Desconsiderând interesele lor personale, înfruntând necazuri, insulte, pericole şi vijelii, membrii Comitetului partidului nostru naţional, cu fruntea ridicată, au mers tot înainte spre ţinta libertăţii noastre naţionale. Demni urmaşi ai lor, voim să trăim şi, dacă va pretinde soarta, să şi murim în servicul cauzei poporului nostru. Prin osânde grele, persecutări, asupriri, nu ne vor înfrica puternicii zilei! Dar ne vom învăţa că numai prin fapte organizate şi rezistentă va putea învinge cauza românilor! DIN TEMNIŢA S-A NĂSCUT LIBERTATEA TUTUROR POPOARELOR."

Ecoul nedreptăţii cauzei româneşti s-a auzit pe tot întinsul Europei şi cea mai verosimilă apărare, în lipsa avocaţilor români îndepărtaţi cu baionetele din tribunalul de la Cluj, a făcut-o Georges Clemenceau, viitorul preşedinte al Franţei, pe data de sâmbătă, 12 mai 1894 în ziarul "La Justice", scriind printre altele: „...în acest moment se judecă la Cluj, capitala Transilvaniei, un proces de înaltă trădare care interesează în cel mai înalt grad supuşii împăratului Frantz losif şi pe toţi cei ce doresc o mai bună repartiţie a dreptăţii faţă de popoare. Toată lumea ştie că Austria datorită aşezării geografice este victima naţionalităţilor. Peste tot sunt numai conflicte şi lupte. Gândiţi-vă la grija unui împărat ai cărui supuşi vorbesc 17 limbi!

Când îţi arunci ochii pe o hartă colorată cu repartiţia naţionalităţilor, cu ideea de a atribui fiecăruia partea ce-i revine, te găseşti în mare încurcătură în faţa nenumăratelor enclave răspândite la întâmplare. Ungaria, pentru a nu cita decât pe ea, este presărată cu grupuri germanice; găsim chiar nuclee cu populaţie cehă destul de importante. Nimeni n-a propus, după cite ştiu, să constituie aceste enclave în state cu guvernare separată.

Sunt cu totul altceva românii din Ungaria şi Transilvania, care în număr de 3 milioane şi jumătate luptă pentru a obţine autonomia la care ei au dreptul, pe drept cuvânt... în 1892, românii din Transilvania s-au întrunit într-o conferinţă naţională si au ales 25 de delegaţi care să redacteze un Memorand cu doleanţele lor.

Acest Memorandum a fost tradus şi publicat în mai multe limbi. O delegaţie însărcinată să-l prezinte împăratului n-a fost primită din cauza presiunilor ministrului ungar. Aceştia sunt cei 25 de delegaţi trimişi în judecată pentru crimă de înaltă trădare. Acest proces este cu adevărat o ruşine pentru libera naţiune maghiară. Poate să fie condamnat doctorul Ion Ratiu şi prietenii săi. OPINIA EUROPEANĂ L-A ACHITAT DINAINTE... Independenţa naţionalităţii maghiare va fi mai bine garantată prin pacea şi libertatea naţionalităţilor vecine, decât prin opresiunea violentă cu consecinţele inevitabile: războiul totdeauna primejdios, In interesul chiar al Ungariei trebuie acordată libertate românilor din Transilvania."

Aceasta a fost o pledoarie magistrală în apărarea memorandiştilor. A fost cuvântul de justiţie al Europei în favoarea celor oprimaţi de un regim bazat numai pe terorizarea supuşilor nemaghiari. Pedepsele pronunţate împotriva conducătorilor poporului român au fost grele, iar torturile şi mai grele.

Să urmărim sentinţele:
Vasile Lucaci 5 ani
Ion Raţiu 2 ani
Dimitrei Comşa 3 ani
Mihai Veliciu 2 ani
luliu Coroianu 2 ani şi 8 luni
Aurel Suciu 1 an şi 6 luni
Gherasim Domide 2 ani şi 6 luni
Nicolae Criste 8 luni
Teodor Mihali 2 ani şi 6 luni
Patriciu Barbu 2 luni
Rubin Patita 2 ani şi 6 luni
Daniil Barcianu 2 ani si 6 luni

Glasul Europei asupra fărădelegilor din Transilvania s-a făcut auzit şi prin pana ziaristului Maximilian Harden, care cu un curaj excepţional a înfierat starea de spirit din monarhie, într-un articol critic publicat în ziarul „Die Zukunft" din 2 octombrie 1897: „...De multă vreme Ungaria este grija de căpetenie a monarhiei habsburgice, ale cărei neamuri au avut o pildă rea în egoismul neînfrânt si nesăţios al maghiarilor. Ei care sunt doar minoritari în ţările coroanei ungare, au exploatat şi călcat în picioare toate celelalte naţiuni din cuprinsul imperiului Sfântului Ştefan şi îşi arată puterea prin cea mai neruşinată corupţie. Fraza gazetărească, cum că Ungaria este o ţară liberă, este cea mai neruşinată înşelăciune care a putut fi vreodată servită cetitorilor naivi. In această ţară liberă, majoritatea popoarelor este lipsită de drepturi, fiind redusă la starea de robie. Aici domneşte silnicia brutală unită cu o perfidă viclenie şi orice gest care nu convine elicei stăpânitoare este reprimat cu o implacabilă cruzime. De aceea europeanul liber nu aude nici un protest împotriva mizerabilei legi electorale, împotriva voturilor cumpărate, împotriva asupririi neruşinate..."

De-abia se încheiase procesul Memorandului şi conducătorii poporului român porniseră pe drumul temniţelor, iar prestigiul lor era elogiat în presa franceză, italiană, belgiană, engleză şi germană. Românii, deşi condamnaţi, câştigaseră moraliceşte procesul, demnitatea lor făcând vâlvă în parlamentul de la Budapesta unde problema românească devenise „o boală grea a statului maghiar" şi făcuse pe deputatul Pazmandy Deves să sublinieze necesitatea de a „Tăia firele care leagă iredentismul cu străinătatea şi să zăgăzuiască mişcarea naţionalităţilor". Cu durere, acest deputat se plângea în faţa deputaţilor unguri: „Ei (acuzaţii) vorbeau atât de bine limba maghiară încât ar fi putut deveni membri ai Academiei maghiare de ştiinţă. însă în faţa instanţei, au declarat că nu ştiu limba noastră şi astfel Curtea a fost nevoită timp de trei săptămâni să martirizeze publicul, pe juraţi, pe ea însăşi."

Când conducerea Partidului Naţional intra în închisorile ungureşti, deja schimbul de „mâine" era pregătit şi continuitatea a fost asigurată. Preşedinte al „Societăţii Petru Maior", luliu Maniu şi-a făcut intrarea la vârsta de 20 de ani în Partidul Naţional Român, iar în anul 1895 a fost ales împreună cu „fratele" Alexandru (Vaida), în Comitetul de conducere al partidului, preluând ştafeta unchiului (Iuliu Coroianu) pornit pe drumul temniţelor ungureşti, la Seghedin... Tânărul de atunci, luliu Maniu, devenise o personalitate politică foarte cunoscută, nu numai prin jurământul depus la Roman, dar şi faptul că în 1893 când a luat fiinţă „Asociaţia studenţilor români şi slovaci" el a fost ales ca preşedinte. Lupta românilor se împletea, în acea epocă, cu a popoarelor asuprite din imperiul austro-ungar. în acest scop s-a întrunit la 10 august 1895, în capitala asupritorului, la Budapesta, Congresul românilor, slovacilor şi sârbilor, un adevărat forum al naţionalităţilor oprimate, deoarece existau atunci în Ungaria numai 7,5 milioane de unguri dintr-o populaţie de 17,5 milioane locuitori.

Conducerea partidului fiind în temniţe, Gheorghe Pop de Băseşti a fost ales ca preşedinte al congresului (proaspăt ieşit din închisoare), slovacii şi-au ales pe Paul Mudron iar sârbii pe neînfricatul luptător Mihail Polyt.

Atunci s-au pus bazele „Clubului parlamentar al naţionalităţilor din Ungaria", comunicându-se „Uniunii Internaţionale" de la Bruxelles atrocităţile săvârşite în acest imperiu. La sfârşitul congresului, Gheorghe Pop de Băseşti şi-a terminat astfel cuvântarea: „Să cază blăstămurile cerului pe acei ce nu vor ţinea ce au făgăduit astăzi - frăţietatea naţionalităţilor - fi pe toţi urmaşii lor care nu vor stima ceea ce noi astăzi am întemeiat".

CICERONE IONITOIU-Viaţa politică-PROCESUL IULIU MANIU-Volumul I (A-004)
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/841-Procesul-Memorandului-Existenta-unui-popor-nu-se-discuta-ea-se-afirma

duminică, 18 august 2013

Adevarul despre moartea lui Marilyn Monroe


Marilyn Monroe a fost a făcut parte din rândul oamenilor care stârnesc controverse foarte mari indiferent de comportamentul adoptat. Imediat după moartea frumoasei blonde, mai multe cărţi au văzut lumina tiparelor, care încercat să desluşească cauza morţii sale. În acest fel mai bine de 50 de teorii conspiraţioniste stau în spatele poveştii a uneia dintre cele mai frumoase femei din lume.
Concluzia oficială a fot că actriţă s-a sinucis cu o supradoză de somnifere Nembutal şi hidroxid de clor, dar există foarte multe detalii ciudate în relatările privind moartea sa, care au rămas neexplicate chiar şi în prezent.
Un prim exemplu este ora decesului sau, care a fost estimată în prima fază între orele 21:30 şi 23:30. Această oră a fost schimbată în mod misterios atunci când ancheta s-a finalizat şi nimeni nu a acordat nicio explicaţie. Medicul şi menajera sa au oferit răspunsuri vagi, iar unii dintre prietenii săi au susţinut că Marilyn Monroe murise în jurul orei 3:00, iar poliţia fusese chemată abia la ora 4:00. Care este motivul pentru aceste diferenţe mari de timp? De ce i s-a permis menajerei să fugă în Europa fără să fie interogată de mai multe ori?
Nimic nu demonstra că Marilyn Monroe
luase medicamentele care i-au produ decesul. Şi atunci cum le-a luat? Medicii au susținut că le-a luat sub forma unei clisme. Acesta teorie pare puţin probabilă pentru realizarea unei sinucideri. Şi în plus raportul final a demonstrat că erau foarte mulţi oameni care vroiau să scape de ea din diferite motive.
Marilyn Monroe
Este posibil că aventurile lui Marilyn Monroe cu indivizi aflaţi în poziţii cheie să fi permis să aibă acces la unele dintre cele mai bine păstrate secrete ale SUA. Din această cauză CIA devine un suspect veritabil în moartea sa. Dacă au descoperit câte de multe ştia Marilyn atunci este logic că au dorit s-o elimine prin orice metodă. În acest fel, au plănuit o moarte accidentală pentru a-şi ascunde urmele.

Membrii clanului Kennedy, la acea vreme cea mai influentă familie din SUA, intra indubitabil în categoria suspecţilor. Relaţia lui Monroe cu preşedintele John F. Kennedy este bine cunoscută în prezent, dar în acele vremuri era un secret foarte bine ascuns. Se presupune că frumoasă blondă a intrat în posesia unor informaţii vitale, fapt pentru care familia Kennedy a comandat moartea sa sau au făcut-o chiar ei.
Aceasta teorie capătă credibilitate pentru că atunci a existat un zvon cum că Robert Kennedy ar fi fost văzut în zona chiar în noaptea morţii sale.
O altă teorie interesantă despre moartea lui Marilyn Monroe este aceea care susţine legătură sa cu Mafia. Deşi modul în care a murit pare străin de practicile Mafiei, este posibil ca la mijloc să fi existat un complot, pentru că suspiciunile să se îndrepte către crima organizată. Însă după cum ştim foarte bine nimic nu este imposibil pe această lume.
La decenii după dispariţia actriţei americane (5 august 1962), cauza morţii sale rămâne un adevărat mister. Foarte multe teorii ale conspiraţiei au fost inventate de către fanii săi, dar niciuna nu se poate proba cu adevărat.

Sursa:http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-moartea-lui-marilyn-monroe

Cum arata diavolii


Cum arată diavolii

Ingerii au chip si înfătisare, la fel ca si chipul sufletului omenesc. Iar acest aspect exterior este constituit de chipul si înfătisarea omului exterior în trupul său.
Sfântul Ignatie Brianceaninov spune că sufletele îngerilor sunt niste corpuri subtile, eterice, pe când trupurile oamenilor sunt materiale, pământesti. Ingerii, la fel ca si sufletele omenesti, au membre, cap, ochi, gură, degete, mâini, picioare. Intr-un cuvânt, o asemănare deplină cu a omului în trupul său. Frumusetea virtutilor, harul dumnezeiesc strălucesc pe figurile sfintilor îngeri.
Chipul demonilor este întunecat si hidos, asa cum l-a văzut Iov pe diavol, ca un monstru hidos. Demonii s-au desfigurat, prin distrugerea în ei a binelui, prin zămislirea si dezvoltarea în ei a răutătilor. Aceasta a lăsat amprenta si pe aspectul exterior.
De aceea Sfânta Scriptură îi numeste "fiare", iar pe căpetenia lor Lucifer - balaurul cel mare (Apoc. 12,9).
Din Sfânta Scriptură aflăm că demonii au aceleasi puteri pe care le are si omul: văz, auz, miros, pipăit, pot vorbi si pot fi muti si surzi. Insusi Domnul Iisus l-a numit pe demon - mut si surd (Marcu 9,25).
In cartea Sfântului Prooroc Daniel aflăm cum îngerul l-a adus pe proorocul Avacum într-un loc îndepărtat, ca acesta să dea hrană proorocului Daniel, care se afla în groapa cu lei (Dan 4). Dar si diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid în spatiu, de a "teleporta" materia, cât si pe oameni.
In Sfânta Evanghelie de la Matei aflăm că diavolul, ispitindu-l pe Domnul Iisus Hristos, L-a dus în Sfânta Cetate si L-a pus pe aripa templului. După aceea, l-a dus pe un munte foarte înalt (Mt. 4,11-1). In viata Sfântului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, se descrie călătoria pe care a făcut-o pe un diavol, de la Novgorod la Ierusalim si înapoi timp de 3 ore. Este o dovadă că viteza demonului este mare, dar nu infinită (instantanee).
Demonii, asemenea îngerilor, au capacitatea să facă schimbări uimitoare în lumea materială. In cartea lui Iov (1,13-19) citim cum focul, trimis din cer de diavol, a aprins si a ars turmele de oi si pe păstori. Tot aici aflăm că, în urma actiunii unui duh necurat, a venit un vânt puternic si a prăbusit casa în care se adunaseră fii si fiicele lui Iov si care au murit. In cartea lui Tobit se descrie un demon pe nume Asmodeu, care a ucis pe cei sapte bărbati cu care fusese măritată, rând pe rând, Sara (Tobit 3,8).
Actiunea duhurilor asupra materiei, ca si alte multe însusiri ale îngerilor, sunt descrise în Cartea Judecătorilor (6,21). Ingerul s-a arătat viitorului judecător izraelit Ghedeon si când acesta i-a pregătit darul, "îngerul Domnului, întinzându-si vârful toiagului ce-l avea în mână, s-a atins de carne si de azime si a iesit foc din piatră si a mistuit carnea si azimile; îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochii lui" (Jud. 6,21).
Observăm că duhurile imateriale au fost create de la început dintr-o substantă mai subtilă decât omul si au fost înzestrate de la început cu forte care le îngăduie să exercite o influentă puternică asupra lumii materiale. In afară de acestea ele au cunostinte foarte mari despre organizarea materiei si legile lumii materiale si stăpânesc mijloace care le dau posibilitatea să influenteze legile lumii materiale. Dar aceste puteri care le posedă duhuriie imateriale rele, demonii, dezorganizează si distrug.
Sursa:http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor1.htm

VA URMA

Diavolul ucigas de oameni


Diavolul - ucigas de oameni

Sfânta Scriptură si Sfânta Traditie au numit în felurite moduri pe diavoli: "Ducă-se pe pustie", "întunecatul", "stăpânitorul mortii" (Evr. 2,14), "potrivnicul", "mincinos si tată al minciunii" (Ioan 8,44), "cel viclean" (Matei 13,19), "urâtorul binelui", "înselător", "siret", "vrăjmas", "ucigas", "leu care răcneste", balaur", "Belzebut" s.a. In toate aceste numiri, caracteristice sunt răutatea si vrăjmăsia, dirijate împotriva oamenilor.
Diavolul urmăreste, prin orice mijloc, pierderea sufletelor noastre.
Sursa:http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor1.htm

VA URMA

Orasul Uricani-Saua Tulisa-Dealul Fagetel-Vf.Pilugul Mic-Vf.Lazaru-Vf.Gruniu-Vf.Custura-Vf.Papusa-Vf.Peleaga-Lacul Bucura *muntii Retezat


6. Orasul Uricani (775m) — saua Tulisa (1555 m) —dealul Fagetel (1591 m) —vf. Pilugu Mic (1532 m) — vf. Pilugu Mare (1755 m) — vf. Lazaru (2290 m)— vf. Gruniu (2300 m) — vf. Custura (2457 m) — vf. Papusa (2500 m) — vf. Peleaga (2509 m)— lacul Bucura (2041 m).

Marcaj: cruce galbena.                                                                                                                          

Timp de mers. 12—14 ore.


Traseul acesta face parte dintre drumurile turistice grele ale Muntilor Retezat astfel incit nu-l recomandam decit drumeti lor avansati, ce lor care, in peregrinarile lor montane, au avut de rezolvat unele probleme mai dificile in ceea ce priveste orientarea si depasirea accidentelor terenului. Dintre dificultatile carora trebuie sa l i se faca fata, notam: lungimea mare a parcursului; lipsa oricarui adapost care ar putea fi folosit fara prea importante abateri din itinerar; starea proasta a marcajului (pe mari intinderi de teren, semnele marcajului lipsesc sau sint cu totul sterse); doua zone de teren (saua Custura si coborirea la lacul Bucura) a caror dificultate le face accesibile numai celor avansati si numai pe timp favorabil.
Faptul ca traseul este prezentat prin mentionarea piscurilor mai importante ale culmii nu insemneaza ca se urmareste fidel linia crestei; traseul ocoleste unele virfuri, atinge altele la cota lor maxima si, uneori, paraseste poteca ciobaneasca.
Din Uricani se porneste catre nord, urcind piciorul de munte coborit, pe dreapta vaii Sterminosu, din culmea Serpilor. Trecind prin padure si strabatind o serie de poieni, urcam la Dealu Serpilor (1463 m) pe care il ocolim prin dreapta lui, ajungind astfel la stina de sub el. De aici mai departe, prin padure si in lungul culmii Serpilor, ajungem intr-o sa larga, la 1544 m alt., sub vf. Tulisa (1793 m) la obirsia vaii Bradului. Din sa, cotind catre vest, urcam pina la dealul Fagetel (1591 m) si coborim apoi in saua Fagetel, la obirsia vaii Pilugul.
In continuare, urcam pe muntele Pilugu Mic (1532 m) si, prin padure, ne continuam calea peste vf. Pilugu Mare (1755 m), apoi pe Custura Vacarei, muchia de NE a vf. Vacarea (2284 m). Mai departe de acest virf, traseul nostru urmeaza culmea inspre vest, trecind printr-o serie de sei si pe linga citeva dintre piscurile crestei: vf. Lazaru (2290 m), vf. Gruniu (2300 m) si vf. Ciumfu Mare (2338 m). In saua dintre vf. Ciumfu Mare si vf. Valea Mare (2386 m), culmea se arcuieste puternic si traseul paraseste poteca ciobaneasca. Pe aici, calea noastra urca pe un vilcel pina pe vf. Valea Mare. In continuare, vom urca si cobori inca o serie de mici piscuri si de sei, adevarate trepte de piatra. Este deosebit de important ca, pe aceasta portiune de cale, sa nu parasim pe nicaieri drumul de creasta (marcajul este rar si destul de greu de gasit). Orice abatere din linia Cumpenii de ape, fie de-o parte, fie de alta a ei, ne va purta de-a coasta unor versanti pravaliti si captusiti cu lespezi si bolovani mari, cladariti intr-un haos de pietraraie care interzice orice tentativa de strabatere a zonei de aici. Acest dificil drum de creasta sfirseste sub vf. Custura (2457 m), zona prin care, mai jos cu circa 50 m diferenta de nivel, se desfasoara traseu l marcat cu triunghi albastru (traseul nr. 4) care trece peste Custura Papusii, venind de la Stina de Riu si conducind la saua Plaiului Mic.
De sub vf. Custurii, cotim la dreapta si, impreuna cu marcajul triunghi albastru, ajungem curind la Fereastra Custurii (2255 m), in locul unde marcajele se despart, triunghiul albastru marcind cararea ce coboara, la dreapta, in caldarea superioara a Riului Barbat. De aici mai departe, traseul nostru (cruce galbena) parcurge creasta ascutita care, pornind din vf. Custura, ajunge pina in vf. Papusa (2500 m), legind astfel cele doua lungi culmi principale ale Muntilor Retezat. Pe aceasta portiune a sa, Custura Papusii prezinta accidente de teren care o fac accesibila numai drumetilor avansati. Panta mare nu reprezinta singura dificultate a acestei parti a traseului; pe aici profilul crestei, in afara unui ascutis puternic, prezinta si importante denivelari.
De pe vf. Papusa mai departe, ne indreptam catre NV (in lungul culmii Vf. Mare — vf. Bucura) coborind in saua dintre piscurile Papusii si Pelegii, pina la „momiia' din sa. Urcusul pe vf. Peleaga (2509 m), decanul de altitudine al Muntilor Retezat, se face urmind muchia dinspre NE a acestui pisc.
Izolat fiind de celelalte virfuri ale masivului, vf. Peleaga ne ofera prilejul de a admira o vedere panoramica a carei frumusete intrece mai tot ceea ce ti-ai inchipuit ca e frumos in Carpati. Daca din muntii nostri, am cunoaste numai pitorescul privelistei ce se desfasoara in jurul nostru dupa ce am ajuns pe Peleaga si inca ar fi destul.
Inspre nord, se adinceste caldarea glaciara a Vaii Rele, vasta zanoaga pe fundul careia, jos, sub noi, batute de soare, sclipesc taurile Vaii Rele. Ca fundal, departe in zare se vede minunata depresiune a Hategului. Culmea Pietrele, cu vf. Pietrele (2268 m) sta de straja in stinga Zanoagei. Dincolo de valea Pietrele, culmea Stinisoara acopera poalele culmii Retezatului, lasind insa liber virful Retezat (2485 m alt.) care, de aici, ne apare ascutit si nu ca taiat de palos. Ai crede ca, opintindu-se avan, zmeul a retezat motul Bucurei, al carui pisc (2439 m) se vede de aici, tesit. Vecinul Bucurei, vf. Judele(2400 m), sta in capatul estic al Muntilor Birlea, iar inspre SE culmea Slaveiului strajuieste, semet, valea Lapusnicului Mare, dindu-si binete, peste ea, cu culmea Dragsanului. Spre SV, se vede vf. Custurii (2457 m), strajer al virfurilor ce se insiruie, lant, inspre soare-rasare, pina la Tulisa.
Inspre NE, pornind din vf. Papusa, raschirate ca degetele de la mina, se lasa devale culmile Valea Rea, Galesu, Virfu Mare si Vasielu, Picioru Lancita. Te afli parca in mijlocul unui ocean framintat de un uragan naprasnic care a ridicat valuri cu creste de spuma, inalte de sute si sute de metri, vinzoleala pe care fortele naturii au impietrit-o pentru vecie.
Drept catre Soare-apune si la 500 de metri sub noi, uriasa caldare glaciara a Bucurei ni se infatiseaza plina de grandoare. Pe fundul caldarii, mai catre buzunarul ei nord-estic, lacul Bucura straluceste in soare, intrecind ca marime si pitoresc, intreaga salba de lacuri ce chenaruiesc cealalta margine a zanoagei.
De aici, de pe Peleaga, se vad lamurit cele doua fire vecine ce formeaza obirsia vaii torentului Bucura, vale cu pronuntat caracter alpin, creata prin actiunea ghetarilor cuaternari care, intre circuri si zanoage, au daltuit pereti pravaliti in adinc, cu muchii inguste si creste zdrentuite ca dintii unei lame de ferastrau. Firul din dreapta al vaii este dominat, inspre vest, de o enorma cuveta glaciara inchisa, scobita sub vf. Judele; pe partea stinga a vaii, sus, la circa 2200 m alt, sub vf. Bucura, se afla un alt circ glaciar.
La 2208 m alt., valea Bucura primeste apele unuia dintre cele mai inalte lacuri alpine din Carpatii romanesti, Taul Agatat. Mai sus, la 2240 m alt., sub clinele vestice ale vf. Bucura, sclipeste in soare oglinda Taului Portii. De forma neregulata, pe la 2080 m alt., se vede lacul Florica. Foarte neregulat ca forma, urmeaza in jos lacul Viorica (2070 m), cu trei sateliti, trei mici lacuri fara nume. Firul din dreapta al vaii Bucura, dupa ce s-a scurs prin lacul Ana (1979 m), se termina in lacul Lia (1910 m), Ia fel ca si firul sting al vaii, care coboara aici din lacul Bucura.
Din lacul Lia, inmanunchind cele doua fire de apa intr-unul singur, valea Bucurei, coboara repede catre Gura Bucurei (1587 m) unde nuntind cu torentul Pelegii, da nastere Lapusnicului Mare.
Desprinzindu-ne cu greu din vraja privelistei ce ne-o ofera popasul pe virful Peleaga, drumul de coborire catre lacul Bucura se poate face fie pe marcajul banda rosie (traseul nr. 8), fie continuindu-necalea calauziti de crucea galbena, semnul de marcaj pe care am venit pina aici. De pe virf, urmind un hatas strecurat pe greabanul si pe clinele Piciorului Pelegii, traseul nostru (in varianta marcaj cruce galbena) coboara catre coltul de nord-est al lacului Bucura luind sfirsit apoi in zona prin care se face golirea lacului. Coborirea de pe vf. Peleaga este dificila atit ca efort cit si ca orientare (marcajul aproape sters, creeaza probleme pentru gasirea firului cararii).
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/TRASEE-DE-PATRUNDERE-IN-MASIV-34579.php

Avenul Bortig *muntii Apuseni


Avenul Borţig
*Drumetie

Este un aven spectaculos, cu o intrare având un diametru de 35 m. La baza puţului de intrare (de -38 m), se ajunge pe un mare bloc de gheaţă evidenţiat pe o diferenţă de nivel de 16 m.
Avenul are o lungime totală de 150 m şi adâncime de 54 m pe care o obţine datorită unei galerii scurte ce dă acces la o sală de mari dimensiuni. Avenul este situat deasupra traseului subteran al Cetăţilor Ponorului, accesul fiind însă împiedicat de blocul de gheaţă. Blocul de gheaţă pe care-l adăposteşte avenul are un volum de 30.000 m3, situându-se pe al doilea loc din ţară, dupa Gheţarul Scărişoara, situat tot în Parcul Natural Apuseni.
Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=73&Itemid=79&lang=ro

duminică, 11 august 2013

Cand au aparut diavolii?


Când au apărut diavolii?

Lucifer, fiind înger de lumină si căpetenia celei de a doua trepte îngeresti, în loc să progreseze în sfintenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfânt si astfel s-a transformat în diavol (Le.10,18). Impreună cu el au căzut si îngerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supusi Satanei (Efes. 6,12).
Domnul nostru Iisus Hristos ne arată căderea îngerilor: "Am văzut pe satana, căzând ca un fulger din Cer..." (Luca 10,18). Sfântul Apostol Pavel scrie că îngerii răzvrătiti au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu si trimisi în Iad, până în ziua în care vor fi judecati pentru păcatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: "Dumnezeu, n-a crutat pe îngerii care au păcătuit, ci legându-i cu legăturile întunericului în Iad, i-a dat să fie păziti, până la judecată" (2 Ptr. 2,4). Sfântul Apostol Iuda ne spune că răzvrătirea acestor îngeri care nu au vrut să rămână în starea lor, ci au dorit să fie în locul lui Dumnezeu, a fost pedepsită astfel: "pe îngerii care nu si-au păzit vrednicia, ci au părăsit locasul lor,i-a pus la păstrare, în întuneric, în lanturile vesnice, spre ziua judecătii celei mari" (Iuda 6).
Diavolii au însusirile îngerilor, cu diferenta că, desi au fost creati de Dumnezeu buni si sfinti, ei n-au rămas în starea lor de sfintenie si bunătate, ci au căzut fără de întoarcere, în întunericul mândriei si vicleniei. Asadar, întâiul vinovat de păcat si întemeietor al răutătilor este diavolul: "...pentru că, de la început diavolul păcătuieste" (1 loan 3,8). El a păcătuit, nu pentru că asa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinatia spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de Dumnezeu bun, el însusi, prin propria vointă, s-a făcut diavol, adică clevetitor, vrăjmas, mincinos si defăimător.
Sfântul prooroc Iezechiel spune:"...tu erai pecetea desăvârsirii, deplinătatea întelepciunii si cununa frumusetii. Tu te-ai aflat în Eden, în grădina lui Dumnezeu"; "fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale si până s-a încuibat în tine nelegiuirea" (Iezec. 28,15).
Decisiv, răul nu ti-a fost dat tie din afară, ci tu însuti l-ai zămislit. Sfântul Antonie cel Mare ne învată scopul principal al lucrării diavolesti pe pământ: "Diavolii se numesc asa, nu pentru că asa s-au făcut sau pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din întelepciunea cerească, (mândrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, încercând să împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei".
Oamenii, având trup si suflet, pot să treacă de la plăcerea trupească la cea sufletească. Diavolii însă sunt lipsiti de această posibilitate, pentru că în ei binele firesc a fost nimicit prin căderea si pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu răul, dar la demoni, precumpăneste si actionează numai răul.
Păcatul lor cel mai mare este ura neînfricată fată de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea fată de Dumnezeu, firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire si într-o vrajbă neîncetată. De aceea, căderea lor este fără de întoarcere.
Ei îsi găsesc plăcerea în tot felul de păcate, se complac mereu în rele, trecând de la un păcat la altul. Neputând săvârsi păcate trupesti, ei păcătuiesc cu imaginatia si cu simturile. Si-au obisnuit esenta lor cu viciile firesti ale cărnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult decât la oameni.
Demonii nu pot face nimic rău Creatorului, Care fiind Dumnezeu Atotputernic, este inaccesibil oricăror influente de afară, din partea făpturilor. De aceea, demonii si-au îndreptat toată răutatea lor, împotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura mâinilor Sale. Demonii, stiind că Dumnezeu îsi iubeste făptura sa, caută să dăuneze cât mai mult obiectului iubirii Sale. Duhurile necurate, având în sine principiul tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni, să-i facă robii lor, pentru a-i duce le pierzarea vesnică răzbunându-se astfel, împotriva lui Dumnezeu. Diavolul este duhul cel rău care desparte pe om de Dumnezeu si inspiră ură, perfidie si minciună între oameni. Ispititor (Matei 4,3), stăpânitor al acestei lumi (Ioan 12,31; 14,30; 16, 11).
In Vechiul Testament, diavolul este duhul răutătii, de a cărui fiintă tine însăsi păcatul, zavistia si minciuna. Pentru că El, de la început a fost ucigător de oameni si nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. "Când grăieste minciuna, grăieste dintru ale sale, căci este mincinos si tată al minciunii" (Ioan 8,44).
Sfintii Părinti ai Bisericii Ortodoxe spun că locul diavolilor căzuti din ceata a doua îngerească se va completa cu sfinti, preoti si călugări, după care lumea se va sfârsi, datorită păcatelor oamenilor.
Libertatea vrăjmasilor nostri depinde de sufletele omenesti care se mântuiesc si, de aceea, îi atacă pe oameni asa de tare, ca să tragă cât mai multe suflete în Iad.
Dacă sufletul omului, după moartea trupului, ajunge în Rai, diavolul care l-a ispitit, va fi trimis la Satana în Iad, deoarece nu si-a îndeplinit misiunea încredintată. Dacă sufletul omului ajunge în Iad, diavolul care l-a ispitit va fi trimis de satana la alt om, ca să-l ispitească. 0 altă cauză pentru care diavolul luptă asa de tare pe oameni este si dorinta de răzbunare împotriva lui Dumnezeu, Care i-a blestemat si acest lucru îl poate realiza, prin osândirea cât mai multor suflete în Iad.
Sursa:http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor1.htm
-VA URMA-

Adevarul despre moartea lui Bruce Lee



Bruce Lee, unul dintre cei mai cunoscuţi practicanţi de arte marţiale, devenit un actor de succes, prezintă o poveste de viaţă dubioasă şi o moarte învăluită în mister. La 20 iulie 1973, Bruce Lee, îmbrăcat în costumul tradiţional chinezesc, a fost înmormântat în cimitirul Lake View din Seattle. A murit la fragedă vârstă de 32 de ani, iar cu câteva luni înainte morţii sale, întreaga Asie vuia despre moartea sa. Concluzia pe care medicii au dat-o asupra morţii sale a fost de “moarte accidentală“, dar conform unei surse, Triadele din Hong Kong l-au omorât pentru că a refuzat să plătească taxa de protecţie.
O altă ipoteză susţine că un fost sensei l-ar fi drogat şi apoi omorât pentru că îi învăța p
e străini secretul artelor marţiale. Cu toate acestea, foarte mulţi chinezi au considerat că marele Bruce Lee a fost doborât din cauza regimului său de viaţă care includea foarte multe antrenamente istovitoare. Mai există o altă teorie care susţine că Lee a murit din cauza consumului excesiv de medicamente.
Cea mai populară versiune asupra morţii actorului, pe care a publicat-o şi presa din Hong Kong, susţinea că mafia din SUA l-ar fi omorât. Imediat după ce terminase filmările la filmul Viespea Verde, reprezentanţi ai mafiei l-ai abordat şi i-au propus să devină prima vedetă asiatică de la Hollywood. Bruce Lee, foarte curajos din fire, i-a refuzat. Capii mafiei s-au simţit umiliţi şi au angajat un asasin plătit. În acest fel şi-ar fi găsit moartea celebrul Bruce Lee. O altă întâmplare stranie s-a petrecut şi cu fiul lui Lee, Brandon, care a murit şi el “accidental” după ce se presupune că a aflat detalii despre moartea tatălui său.
O altă teorie, mai puţin plauzibilă, invoca faptul ca Bruce Lee ar fi fost omorât de o prostituată. Înainte de consumarea actului sexual actorul ar fi luat un afrodiziac puternic care l-ar fi transformat într-un monstru. Prostituată s-a speriat pentru viaţa sa şi i-a dat cu un obiect contondent în cap. În acest fel Lee a murit.
Nenumărate cărţi care au apărut după moartea celebrului actor au pretins că deţin adevărul asupra morţii sale. Nici până în ziua de astăzi nu s-a aflat varianta reală a morţii sale şi nici nu se va afla vreo dată. Toate teoriile care încearcă să explice moartea profesorului de arte marţiale sunt pure speculaţii, iar adevărul rămâne ascuns bine de ochii curioşilor.
Sursa:http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-moartea-lui-bruce-lee

Memorandul - Conferinţa Partidului Naţional Român

Memorandul - Conferinţa Partidului Naţional Român
de Cicerone Ionitoiu

Memorandul
 Situaţia românilor devenise de nesuportat şi Conferinţa Partidului Naţional Român întrunită la Sibiu pe 21/22 ianuarie 1892 a ales în locul moderatului Vincenţiu Babeş, ca preşedinte, pe Ion Raţiu şi s-a hotărât redactarea unui Memorand, spunând că:
 „Plângerile noastre răspândite astfel în toată Europa, ascultate sunt şi recunoscute ca drept şi adevărate de toate naţiunile şi nu noi purtăm vina că opinia publică europeană a ajuns să recunoască că putred este ceva în statul acesta..."
Memorandul întocmit la Sibiu a purtat semnăturile conducerii: dr. loan Raţiu preşedinte, dr. Vasile Lucaciu secretar general, luliu Coroianu referent, George Pop de Băseşti vicepreşedinte, Eugen Brote vicepreşedinte, Septimiu Albini secretar.
Memorandul sublinia situaţia de teroare, abuzurile şi corupţiunea electorală, după ce prezentase istoricul pătimirii româneşti în vatra strămoşească, accentuat până la insuportabil după instituirea dualismului austro-ungar.
 Nedreptăţile împotriva majorităţii populaţiei româneşti erau în toate domeniile vieţii politice, sociale, economice sau culturale, dându-se exemplul că în cele două universităţi se găsea un singur student român şi în întreaga instrucţiune un singur inspector şcolar, iar în ministere nu se mai numiseră români după 1867.
„Noi românii, o poporaţiune compactă de peste 3 000 000 de suflete, contribuim cu sângele nostru şi cu averea noastră pentru susţinerea statului, nu avem încă pentru înaintarea noastră culturală nici un aşezământ susţinut de stat."
O delegaţie de 300 de români a plecat la Viena unde s-a încercat pe data de 28 mai 1892 să se înmâneze acest Memorand împăratului. Dar după 5 zile de aşteptări, neprimiţi de împărat, românii s-au întors în Transilvania unde au fost schingiuiţi de autorităţi. Preşedintele, dr. loan Raţiu a scăpat cu mare greutate de a nu fi omorât şi a trebuit să plece de la Turda şi să se stabilească la Sibiu unde era centrul Partidului Naţional Român.
Studenţii intră în luptă. Apariţia pe scena politică a lui luliu Maniu
 Acest tânăr crescut sub părul de la Bădăcin unde bunicul lui, Simion Bărnuţiu îşi redactase discursul ţinut pe Câmpia Libertăţii de la Blaj a preluat făclia pentru luminarea drumului naţiunii române spre scuturarea jugului austro-ungar şi unirea cu ţara.
 La procesul de formare a personalităţii lui a contribuit şi unchiul său luliu Coroianu, redactorul Memorandului. In acelaşi an 1892, luliu Maniu, născut la 8 ianuarie 1873, fiind reprezentantul studenţilor din Transilvania şi Banat, a trecut clandestin Carpaţii şi s-a dus la Roman, în vechiul regat, la congresul studenţilor, de unde toţi aşteptau ivirea zorilor libertăţii, şi acolo a fost depus jurământul:
„JUR ÎN FATA LUI DUMNEZEU PE CONŞTIINŢĂ SI ONOARE, CĂ ÎMI VOI JERTFI VIATA PENTRU TRIUMFUL CAUZEI ROMANEŞTI!"
După cum vom vedea şi-a respectat jurământul reuşind să contribuie din plin la scuturarea jugului asupritor austro-ungar, să unească Transilvania cu ţara şi să devină unul din ctitorii României întregite.
 Pe 1 decembrie 1918, la Marea Adunare de la Alba lulia, luliu Maniu a jurat pentru a doua oară, în faţa a patru arhierei, că va lupta pentru conservarea integrităţii hotarelor româneşti, până la sfârşitul vieţii.
 luliu Maniu şi-a respectat jurămintele şi toată viaţa a luptat pentru apărarea fruntariilor româneşti şi împotriva tuturor formelor de dictatură ce căutau să fie impuse poporului român.
 A murit exterminat în temniţa Sighetului pe 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani, în urma unui proces înscenat de trădătorii puşi în slujba imperiului sovietic, ce urmăreau să slavizeze ţara şi să o transforme într-o provincie sovietică.
 Am prezentat în rezumat, până acum, cadrul istoric în care s-a desfăşurat drama neamului românesc sub ocupaţia austro-ungară şi vom urmări evoluţia evenimentelor după apariţia în scena politică a lui luliu Maniu. A fost necesar acest lucru deoarece în raportul introductiv de trimitere în înscenarea judiciară din 29 octombrie 1947, susţinut de primul-procuror al Tribunalului Militar al Regiunii a ll-a Bucureşti, colonelul Alexandru Georgescu, în capitolul VIII, calificându-l trădător se spune:
„Crimele comise contra poporului român de Maniu, Mihalache si ceilalţi acuzaţi, în perioada care a urmat înlăturării dictaturii fasciste a lui Antonescu si victoriei obţinute de forţele democratice în tară au desăvârşit trădarea naţională care caracterizează toată istoria Partidului National Ţărănesc. Documente originale din trecut probează că încă din epoca imperiului austro-ungar, aşa-zisul Partid Naţional din Transilvania condus de luliu Maniu, era un susţinător al monarhiei habsburgice care oprima poporul român."
Numai nişte minţi bolnave, cum le caracterizează istoria pe cele ale comuniştilor, criminali odioşi, trădători de ţară şi de principii democratice au putut scorni astfel de acuzaţii, până la urmă ei, între ei, acuzându-se şi omorându-se ca nişte adevăraţi călăi, scursuri ale unei societăţi civilizate.
 Peste toată această lucrătură satanică ţesută de debilii mintali comunişti ce au înecat şi România în sânge, aici în cetatea carpatină s-a înălţat pentru vecie figura luminoasă a lui luliu Maniu, adevărat democrat de renume internaţional.
 Desfăşurarea vieţii de luptător şi martir a lui luliu Maniu, ctitor de ţară şi simbol al democraţiei şi moralităţii politice, va însufleţi generaţiile tinere ce vor să slujească adevărului şi dreptăţii, repere sigure în perpetuarea naţiunii române.
Luptător din tinereţe până la moarte
 In timpul mişcării Memorandului, luliu Maniu era preşedintele Societăţii studenţeşti „Petru Maior" şi devenise membru în conducerea Partidului Naţional Român, şi a fost însărcinat să se ocupe de organizarea „Tribunei", organul de presă al partidului încă de la vârsta de 21 de ani, din 1894.
 In această perioadă Transilvania era în fierbere, adunările de solidaritate cu memorandiştii se ţineau lanţ, încurajări veneau de peste tot şi mai ales din Ţara Românească.
 Autorităţile ungureşti îl aduseseră la judecată pe 21 septembrie 1892 pe Aurel Popovici şi-l condamnaseră la un an pe doctorul Lucaci, iar pe Eugen Brote îl cercetau pentru răspândirea Memorandului, care făcuse vâlvă în toată Europa, dar pe care împăratul nu cutezase să-l scoată din plic şi aşa sigilat l-a trimis guvernului de la Budapesta şi tot sigilat a fost găsit în 1919 de trupele române care l-au adus la Bucureşti.
 Şi totuşi, în timp ce procurorul general Vita Sandor extinsese acţiunea asupra întregului Comitet executiv al Partidului Naţional Român, autorităţile încercau prin corupţie (cu bani) să câştige pe preoţi şi învăţători rupându-i de partid. Răspunsul preotului vicar al Făgăraşului, Basil Raţiu, face cinste slujitorilor altarelor: „E foarte frumos că înaltul guvern vrea să vină în ajutorul preoţilor si învăţătorilor români, a căror stare materială este dureroasă; se înşeală însă dacă prin acest ajutor speră să obţină o schimbare în atitudinea politică a preoţimii fi învăţătorimii române. Noi românii cu toate că suntem oameni săraci, nu o să renunţăm niciodată la năzuinţele noastre politice, nici la punctele noastre de vedere, de dragul banilor." (Z. Pâcliseanu, „Guvernele ungureşti şi mişcarea memorandistă din Ardeal", 1934, Revista Fundaţiei Regale, nr. 5, p. 3 561).
 Primul-ministru ungar a încercat să-l înduplece pe loan Raţiu ca să renunţe la revendicarea autonomiei Transilvaniei şi pretenţiile cerute prin Memorand în schimbul unei legi electorale mai favorabile pentru români. Răspunsul Preşedintelui Partidului Naţional a fost demn: „Nu s-a născut acel român care să aibă îndrăzneala să modifice programul partidului".
 De pretutindeni veneau semnele de solidaritate cu memorandiştii care aşteptau senini procesul ce li se intentase de către stăpânirea austro-ungară. Gheorghe Pop de Băseşti, proaspăt ieşit din închisoare şi trimis în judecată şi în procesul Memorandului, îi scria lui Vasile Lucaci:
 „Scumpe Bade, ...Acest proces al nostru va trebui să aibă un răsunet istoric. Aştept cu nerăbdare procesul şi sunt convins că vom putea arăta din nou tiranilor noştri demnitatea noastră de a sta neclintiţi de orice tentativă sau uneltire... Recunoşti, dragă bade, cât a fost de zadarnic să te încrezi în graţia împăratului. Nu se deosebeşte nici el de guvernele sale... este ca şi când te-ai plânge directorului puşcăriei contra brutalităţii temnicerului.
 Cauza noastră nu se poate câştiga decât prin luptă şi solidaritatea noastră dârză şi neînfricată... Ne aşteptăm la cele mai grozave inchiziţii. Ele nu trebuie să ne intimideze, să ne slăbească credinţa, ci, din contră, să ne-o întărească, şi convingerea fermă este că trebuie să ne dezrobim de jugul străin cu orice preţ, aducând chiar jertfa supremă, viaţa...
 Este chestia numai de timp şi vom învinge... numai având curaj vom putea atrage simpatia întregii lumi civilizate spre noi... Am scris lui Ratiu la Sibiu; el mă întrece în însufleţire. Dacă avem un astfel de conducător curajos şi înţelept, vom putea fi condamnaţi, dar nu învinşi." (Gh. Pop de Băseşti a fost ales preşedinte al Partidului Naţional Român după loan Raţiu, din 1903 până în 1918, când l-a urmat luliu Maniu, în perioada luptei şi realizării unirii.)
 După 20 de luni de instrucţie a procesului s-a fxat data judecăţii pe 7 mai 1894, la Tribunalul din Cluj. în toată această perioadă presa românească de pretutindeni a dezbătut nedreptăţile făcute poporului român arătând dreapta argumentare a Memorandului, iar „Tribuna" condusă de luliu Maniu a fost prezentă, număr de număr, apărând fruntaşii partidului care avuseseră curajul să aducă la cunoştinţa întregii lumi drama poporului român.
Ziua de 7 mai 1894 a rămas şi ea memorabilă. Peste 20 000 de ţărani îmbrăcaţi în cămăşi albe au invadat străzile Clujului, veniţi de prin toate satele cu preoţii în frunte. „Tribuna" din acea zi a scris: „Ziua de azi va fi pururea înscrisă cu litere de aur în paginile istoriei poporului român ca o zi epocală, ca o zi de triumf a conştiinţei naţionale, ca o zi de izbândă a civilizaţiei europene. Ziua de 7 mai 1894 va fi de o însemnătate nepieritoare nu numai pentru politica naţională şi culturală a poporului român, ci ea îşi va săvârşi efectul binefăcător departe peste hotarele etnice ale neamului..." („Tribuna", nr. 83/1894 - Sibiu.)
CICERONE IONITOIU-Viaţa politică-PROCESUL IULIU MANIU-Volumul I (A-003)
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/840-Memorandul-Conferinţa-Partidului-Naţional-Român

Cele mai misterioase fapte despre rechini


Megalodonul a fost cea mai mare specie de rechin care a trăit pe Terra. Nu se cunosc foarte multe detalii despre acestă specie de rechin, dar s-au descoperit fosile care indicau că avea dimensiuni de circa 15-20 de metri. Mai mult de atât, Megalodonul avea un maxilar extrem de puternic, cu care era capabil să rupă o mașină în două.
 Există foarte multe specii de rechini, dar cu toate acestea sunt foarte puțin cunoscute. Un lucru este cert, rechinii, indiferent de specie, sunt o parte importantă din ecosistemul oceanelor, unde controlează populația diverselor viețuitoare. Ultimele studiu din domeniu arată că în clipa în care rechinii ar dispărea, întreg ecosistemul s-ar distruge și în acest fel viața de pe Terra ar deveni istorie.
Anual sunt omorâți peste 100 de milioane de rechini în întreaga lume. De exemplu, în China supa din aripioare de rechin este considerată o delicatesă, chiar dacă acestea sunt toxice, conțin mercur în cantități extrem de mari.
Pentru a înțelege misterele acestor vietăţi, am cules cele mai impresionante lucruri despre diversele specii de rechin.
Rechinii nu fac carii
Rechinii nu fac niciodată carii pentru că dinții lor conțin conţin 100% fluorură și mai mult de atât își schimbă dinții de mai multe ori în viață. Indiferent de pradă, dinții rechinului sunt protejați de fiecare dată. De asemenea, dinţii rechinilor mai conţin şi dentină, la fel cum conţin şi dinţii oamenilor – o substanţă bogată în proteine şi elastică. Testele şi măsurătorile făcute de echipa de cercetători au arătat că dinţii rechinilor nu sunt mai tari decât cei ai oamenilor.
Rechinul cu gura mare
Rechinul cu gura mare este unul dintre cei mai misterioşi şi mai puţin înţeleşi rechini din lume. A fost văzut pentru prima oară în anul 1976, pe coasta Hawai. Poate creşte până la 5 metri în lungime şi poate atinge o greutate de o jumătate de tonă, are un cap mare, un bot scurt şi, după cum sugerează şi numele, o gură extrem de mare.
Pielea rechinului
Pielea rechinului femelei este mult mai groasă decât cea a masculilor. Acest fapt se datorează împerecherii. Atunci când se produce actul sexual, masculul mușcă femela și din această cauză are pielea mai groasă.
Dușmanii rechinilor
Chiar şi în adâncuri rechinii trebuie să fie foarte atenţi. Caracatiţele uriaşe “încătuşează“ rechini de până la 4 m cu tentaculele lungi şi puternice şi îi mănâncă cu totul.
Foarte periculoşi sunt şi şerpii veninoşi care au o lungime de până la 2,75 m şi care trăiesc în Oceanul Pacific şi în cel Indian. Aceştia sunt înghiţit de către rechini, iar la rândul lor îi muşca în gât, iar astfel mor amândoi.
Exista şi rechini care mănâncă alţi rechini. De exemplu rechinul gri de aproape 5 m îi ataca şi îi mănâncă pe cei mai mici din alte specii. În acest caz, regulă valabilă este: cel mare îl mănâncă pe cel mic.


Rechin Caine De Mare

Este unul dintre cei mai feroce răpitori din Marea Neagră.Este un înotător foarte bun datorită formei hidrodinamice deosebite, este de culoare cenuşiu închis pe partea dorsală şi alb spre abdomen. Are dimensiunile cuprinse între 40-60 cm şi 10-15 kg. Se găseşte în largul Mării Negre, mai frecvent până la adâncimi de până la 100 m, foarte rar apropiindu-se de litoral la adâncimi mai mici de 10 m.
Sursa:http://www.efemeride.ro/cele-mai-misterioase-fapte-despre-rechini

marți, 6 august 2013

Joe Teti-Celebru bushcrafter

 BUSHCRAFT ACIN

Joe Teti-Celebru bushcrafter
Traducere Google                                                                              Corector- George "six-ray" ACIN


Joseph Teti este un veteran al Operatiunilor Speciale Americane. El este un fost militar al Fortei Recon Marin, si al Fortelor Speciale "Beretele Verzi", si un fost operator într-o unitate de combatere a terorismului extrem de secreta.El este un veteran atât al OIF (Operatiunea Iraqi Freedom) în Irak, cat si OEF (Operatiunea Enduring Freedom) în Afganistan. El a planificat si desfasurat o gama larga de misiuni pentru operatii speciale. Aceste misiuni au fost dat de presedintele Statelor Unite ale Americii ca o optiune atunci când actiunile militare si / sau diplomatice evidente nu au fost viabile si fezabile politic. Operatiuni de aceasta natura necesita un raspuns rapid, cu aplicarea chirurgicala de o mare varietate de abilitati unice, mentinând în acelasi timp profilul cel mai mic posibil de implicare a Statelor Unite. A participat la numeroase misiuni de actiune directe clasificate cu mai multe Tier 1 SMU -lui (Unitati misiune speciala).Joseph a efectuat PSD (Detaliu de securitate personala) operatiuni cu risc ridicat, în Afganistan si Irak pentru guvernul SUA si clientii civili. El a fost, de asemenea, un membru al Departamentului de Stat din echipa SUA de protectie atribuit mai multor oficiali guvernamentali de rang înalt si diplomati ce au facut vizite în Israel. A lucrat la Ambasada SUA din Tel Aviv, iar la Consulatul SUA din Ierusalim, el a operat în zonele de risc ridicat în toata tara unde se includ: Ramallah, Abu Dis, Jericho, Fâsia Gaza si Cisiordania. El are o vasta experienta în totalitatea operatiunilor cu vehicule blindate, operatiunile de echipa avansate, operatiunile coloanelor, (echipa de asalt Counter) operatiuni CAT si supraveghere / operatiunile de supraveghere defensive.Un absolvent a peste 30 de scoli în ceea ce priveste operatiunile speciale, talentul sau si experientele sunt foarte diverse. El a participat la mai multe scoli de supravietuire de -a lungul carierei sale si este una din putinele persoane din lume care detine un certificat de instructor în cadrul operatiunilor de urmarire tactice de la tracker legendarul si fostul Rhodesian SAS (Special Air Service) si Scout Selous,David Scott-Donelan.El a deinut un TOP SECRET-SCI cu clearance-ul de securitate poligraf, cel mai înalt grad de securitate acordate de guvernul SUA.


Professional Affiliations
Special Forces Association | Member # M13305
Force Recon Association | Member # 2493
North Carolina Sheriffs Association | Member # 44296739
USPA(United States Parachute Association)IMember #205947

Sursa:http://dsc.discovery.com/tv-shows/dual-survival/bios/joseph-teti.htm