vineri, 11 decembrie 2015

Operaţiunea "Autonomus"- 21/22 dec. 1943, De Chastelain, Ivor Porter, Silviu Meţianu


 Operaţiunea "Autonomus"- 21/22 dec. 1943, De Chastelain, Ivor Porter, Silviu Meţianu 
de Cicerone Ionitoiu

După telegrama din 20 noiembrie, prin care Moscova anunţa Foreign Office că „Guvernul sovietic este de acord ca Maniu să fie informat că poate să-şi trimită un reprezentant..." englezii i-au sugerat lui De Chastelain să-i ducă personal mesajul lui Maniu. Aşa s-a reluat operaţiunea ce fusese întârziată din motive meteorologice. Între timp Maniu primise prin intermediul postului de radio BBC mesajul şi cu precizarea ca delegatul să meargă la Nicosia. În noaptea de 21/22 decembrie 1943, De Chastelain, Ivor Porter şi Silviu Meţianu (specialist în sabotaje), au fost paraşutaţi.Pe teren erau aşteptaţi la sud de Roşiorii de Vede, dar din cauza cetii s-au pomenit în apropierea comunei Plosca din jud. Teleorman.
Zona fiind împânzită de jandarmi şi autorităţi din cauza manifestelor ce se răspândiseră aici în loc de Piteşti, cei trei au fost trădaţi de o femeie pe care o întrebaseră ce distanţă mai aveau până la Roşiori şi care a primit recompensa de 20.000 de lei. Arestaţi, au fost duşi la Bucureşti şi găzduiţi în sediul jandarmeriei de pe Str. Ştefan cel Mare. Au reuşit prin intermediul autorităţilor să stea de vorbă şi cu Maniu şi cu unii miniştrii. Li s-au făcut multe înlesniri şi chiar au putut să transmită în străinătate despre situaţia lor. În noaptea de 23/24 august 1944 au fost trimişi la Ankara să comunice arestarea guvernului şi lovitura de stat.
Fiind informat prin BBC de paraşutarea celor trei din operaţiunea „Autonomus", a doua zi după capturarea lor, Iuliu Maniu, pe 23 decembrie s-a dus la Mihai Antonescu, asumându-şi întreaga răspundere pentru sosirea lor. In acelaşi timp, la intervenţia tot a lui Maniu către conducerea statului, cerând indulgenţă asupra unor persoane în curs de cercetare judiciară pentru activitate comunistă, în răspunsul primit de la Mareşal i se comunicau:
„ Luând act că aveţi la îndemână soluţii personale pentru a crea imediat o situaţie mai bună Ţării, Guvernul este dispus să vă înlesnească acele înalte răspunderi, dacă:
- Puteţi garanta că ceea ce preconizaţi n-ar provoca dimpotrivă dificultăţi şi suferinţe mai mari Ţării;
- Dacă prin conflictele ce le-aţi deschide în mod fatal, n-aţi atrage automat consecinţe dintre cele mai grave, privind liniştea, securitatea şi independenţa terito*riului nostru naţional."
Maniu a răspuns: „ Cât mă priveşte, cred că aceste considerente sunt chemate să hotărască atitudinea noastră în politica de stat a României şi trebuie să declar că sunt gata să iau răspunde*rea pentru o astfel de politică, cu singura condiţie ca să mi se lase urgent posibilitatea să coordonez această radicală schimbare cu evenimentele internaţionale determinante. În special să sincronizez atitudinea schimbată a României cu acţiunile Aliaţilor, şi în consecinţă să iau de cu bună vreme, garanţiile necesare ca atitudinea schimbată a ţării noastre să fie îmbrăţişată cu sprijinul necesar al puterilor aliate, care, în prin*cipiu, au aceleaşi interese ca şi noi şi au de apărat aceleaşi compartimente ale confi*guraţiei internaţionale, ce formează şi principalele noastre preocupări. Ţara nu poate fi aruncată într-o aventură pe bază de simple informaţii şi vagi promisiuni!...Paşii ei trebuie să se sprijine pe înţelegeri precise şi mai trebuie susţinuţi prin concertări concrete în care scop este necesară o libertate de mişcare şi de acţiune, de care eu şi partidul meu pe care-l prezidez, de atâta vreme, am fost lipsiţi. "
Imediat după Crăciun, Iuliu Maniu a revenit de la Sibiu, pentru a acţiona, deoa*rece „România nu mai are decât un scurt răgaz pentru a-şi revizui politica sa externă şi militară, înainte de începerea ofensivei conjugate a Aliaţilor... "

Acţiunile politice şi diplomatice prevăzute de Maniu, urmăreau să obţină:

a. Ca România să nu fie socotită solidară cu Germania şi să i se ofere posibili*tatea de a ieşi din Axă, fără a avea de suportat represaliile germane;
b. Ca România să poată începe discuţii cu guvernul sovietic, întrucât în ultimele evenimente rezultă influenţa pe care şi-a asigurat-o URSS-ul în Balcani;
c. Maniu vrea să reia demersurile pentru a putea trimite în străinătate delegaţi, capabili să ducă negocieri cu reprezentanţii guvernelor englez, american şi rus.
Iuliu Maniu era informat că Mareşalul Antonescu va opune rezistenţă înaintării sovietice, dar nu se va bate cu anglo-americanii dacă aceştia ar intra în Peninsula Balcanică. Preşedintele PNŢ mai deţinea ştirea că von Ribbentrop chemase pe ministrul nostru la Berlin spre a-i notifica guvernului român să-şi fixeze în mod clar poziţia sa în faţa unui eventual atac anglo-american în Balcani. Pe de altă parte, informaţiile dr. N. Lupu că la Constanţa, Brăila şi Galaţi se fac lucrări de fortificaţii, înseamnă că războiul se va duce şi pe teritoriul românesc.
Iuliu Maniu a precizat că Mareşalul caută să ne angajeze total şi definitiv alături de germani şi a precizat: „Dacă dl Mareşal nu vede altă situaţie decât continuarea luptei, fiindcă o capitulare ar aduce la o ocupaţie germană şi nimic din partea aliaţilor, nu înseamnă însă să ipotecăm şi de acum înainte politica ţării angajându-ne în acţiuni militare hotărâtoare pe frontul de răsărit şi chiar pe cel eventual de sud. "

Iuliu Maniu socotea timpul sosit pentru a-i cere Mareşalului precizări dacă:

a. înţelege să meargă alături de germani până la capăt, lăsând României o singură eventualitate, aceea de a împărtăşi soarta Germaniei în luptă şi la conferinţa păcii, sau
b. înţelege să păstreze loialitatea în executarea angajamentelor economice şi militare, dar să nu distrugă total perspectivele ţării, în ipoteza cealaltă, a unei înfrângeri germane, cu atât mai mult cu cât această eventualitate se discută pretutindeni, chiar şi la Berlin.
Barbu Ştirbei argumenta:„Adoptând o atitudine de pasivitate, se va crea la un moment dat o situaţie din care ţara nu va mai putea ieşi, iar oamenii politici care au militat într-adevăr în altă direcţie, nu vor mai avea nici o autoritate."
La acest sfârşit de an, Barbu Ştirbei a convocat pe Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu să le aducă la cunoştinţă informaţiile primite din străinătate şi prin care i se comunica, că a sosit momentul hotărâtor pentru România, să se decidă pentru continuarea războiului din răsărit cu suportarea tuturor consecinţelor grave sau să facă un gest de retragere, fie revenind cu trupele pe Nistru, fie să anunţe că România se retrage din război. Părerea lui era că dacă nu poate fi salvată ţara de la dezastru distrugerilor de război, cel puţin să câştige situaţia pentru conferinţa păcii. Politicienii români aveau de ce să se îngrijoreze la acest sfârşit de an, deoarece ei doar percepeau dezastrul ce se abătea asupra Germaniei.
Realitatea ea dură. Aliaţii trecuseră la pregătirea operaţiunii „Overlord" şi numiseră comandant suprem pe generalul american Eisenhower, pe care-l chemaseră de pe frontul italian, ca odată cu începerea anului să se treacă la organizarea debarcării.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-052)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1155-Operaţiunea-Autonomus-21-22-dec-1943-De-Chastelain-Ivor-Porter-Silviu-Meţianu

luni, 7 decembrie 2015

Cabana Omu-muntii Bucegi



Pentru a ajunge la Cabana si Varful Omu (2505m), traseul care porneste de la Cabana Babele reprezinta cea mai comoda modalitate. Este un traseu usor, dar care ofera privelisti spectaculoase spre Valea Cerbului, Coltii Moraruluisi Valea Obarsiei. La Cabana Babele urcam cel mai usor cu telecabina. Un sfat util ar fi acela de a fi foarte devreme la telecabina, pentru ca se formeaza cozi foarte lungi de turisti dornici sa urce la Platoul Bucegilor. De la Cabana Babele spre Varful Omu urmam traseul marcat Banda Galbena.Traseu: Cabana Babele (2200m) – Cabana Omul (2505 m)Marcaj: Banda GalbenaDurata: 2hTraseul trece pe langa stancile Babele si Sfinx, apoi urmeaza o scurta portiune de drum alpin care ajunge la Releul Costila. Continuand mersul pe marcaj, dupa o portiune de urcus domol, ajungem in Saua Sugarilor (2295m) unde traseul se bifurca. In stanga este poteca de iarna care urca peste Coltii Obarsiei, iar inainte este varianta de vara, pe la Cerdacul Obarsiei, ambele variante intalnindu-se in Saua Vaii Cerbului. In continuare se trece de Varful Gavanele (2493m), si dupa ocolirea Varfului Bucura Dumbrava (2503m), ajungem la Cabana Omul.Pentru intoarcere in Busteni putem folosi acelasi traseu pana la Cabana Babele sau putem alege varianta de a cobori prin Valea Cerbului, marcaj cu banda galbena. Traseu este pe cat de lung si obositor, pe atat de minunat de parcurs datorita panoramelor spre Coltii Morarului si Muntele Costila. Traseul nu este recomandat pe timp de iarna. De la Cabana Omu pana in Poiana Vaii Cerbului avem de mers aproximativ 4 ore, iar de aici avem 2 variante de a ajunge in Busteni.Prima este aceea de a merge pe traseul prin Poiana Costilei, marcat cu triunghi rosu, care in aproximativ 2 ore ne scoate la Caminul Alpin, sau putem alege drumul spre Cabana Gura Diham (banda galbena) la care ajungem intr-o ora si jumatate. De aici mai trebuie parcurs drumul auto de aproximativ 3 km spre Busteni.

Asasini in slujba Mafiei


In cultura populara, prin intermediul melodiilor, al romanelor politiste, dar mai ales al numeroaselor filme hollywoodiene care i-au fost consacrate, Mafia a capatat o imagine aparent umanista, bazata pe mituri urbane ce-i confera onorabilitate si respect. De la pusti saraci, crescuti in cartiere marginase, care vedeau prin ea unica cale de a se impotrivi destinului mizerabil ce le fusese sortit, pana la intelectuali si oameni de afaceri care ovationau vointa de putere sau barbatia si caracterul darz al mafiotilor, Mafia, machiata pana la sufocare de industria de divertisment, a inflacarat generatii intregi – nu de putine ori, Capone, Dillinger sau Luciano au fost priviti ca niste adevarati eroi. Istoria reala a crimei organizate, asa cum incercam sa o povestim in articolele ce compun acest maraton, este, insa, cu totul alta.
E o istorie intunecata si sangeroasa, bantuita de cele mai abjecte si deviante trairi si comportamente umane. Pentru a fi facut mafioso, iar apoi pentru a accede pe scara ierarhica pana la titlul de capo, cineva era nevoit sa calce la propriu pe cadavre, pe zeci si sute de cadavre. Cu cat urca mai sus, cu atat carnagiul era mai cumplit, intrucat pozitia si afacerile trebuiau din ce in ce mai atent protejate. Astfel incat, fiecare mare cap mafiot a avut in subordine o adevarata armata de asasini.
In anii de glorie ai Mafiei, intre 1930 si 1940, in America, chiar ajunsese sa se vorbeasca despre o asociatie criminala profesionala, Murder, Inc. - cum a fost numita de presa sau The Combination - cum ii spuneau chiar mafiotii, care ar fi fost bratul armat al Sindicatului National al Crimei, gruparea de gangsteri intemeiata de Charlie "Lucky" Luciano, Meyer Lansky si alti bossi mafioti care incercau sa reproduca sistemul piramidal si total al stavechii Cosa Nostra siciliene pe teritoriul SUA. Murder, Inc. a fost arcada care a strans sau a inspirat mare parte a celor mai fiorosi asasini mafioti, soldati fanatici ai bossilor sau, dupa cum veti vedea in unele cazuri, psihopati si ucigasi in serie care au gasit in razboaiele de strada mediul propice pentru a-si exprima nestingherit pornirile criminale.
Topul pe care vi-l prezentam in continuare, realizat pe baza numarului cunoscut sau estimat de crime comise de asasini, este unul relativ. Crima era o actiune obisnuita, cotidiana a vietii de mafiot - nici macar cei care si-au recunoscut singuri crimele, cum este ocupantul locului doi, care declara senin in fata politiei ca a ucis intre 100 si 200 de oameni, nu au tinut o socoteala exacta. Pe de alta parte, multe asasinate au avut loc in infruntari de grup, iar politiei nu i-a fost facil sa descopere de fiecare data cine a tras exact glontul care a adus moartea. Chiar si asa, acestia sunt cei mai fiorosi criminali care au servit intereselor Mafiei.

( VA URMA )

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Hernan Cortes si caderea Imperiului Aztec



Hernan Cortes şi căderea Imperiului Aztec

Hernan Cortes s-a născut în Medellin, în ceea ce se numea atunci regatul Castilei, Spania.
A studiat la Universitatea din Salamanca de la vârsta de 14 ani, dar la scurt timp a renunţat la studii şi s-a întors în Medellin, atunci când ştirea despre descoperirea lui Columbus ajunsese în Spania. Cortez a părăsit Spania în favoarea Lumii Noi în 1504 şi s-a hotărât să devină colonist al insulei Hispaniola (o insulă Caraibiană mare, acum locul unde se afla Haiti şi Republica Dominicană) şi s-a înregistrat ca cetăţean.
Cortez a luat parte la cucerirea Hispaniolei şi Cubei în 1506 şi a fost recompensat cu multe bunuri şi scalvi indieni. În 1518 a condus o expediţie în Mexic. Când guvernatorul care l-a trimis în expediţie s-a razgandit (din cauza rivalităţii dintre ei), Cortes a plecat singur. A plecat în februarie 1519 cu 11 vase, 500 de oameni, 13 cai şi multe tunuri. Ajuns în peninsula Yucatan şi-a ars vasele, astfel putându-se gândi doar la cucerire. S-a mutat în oraşul Tenochitlan, ocrotind sute de indieni care erau sătui de dominaţia aztecă a locului.
Când a ajuns în oraş, Cortes a fost primit de împăratul Montezuma II, care credea că acesta e zeul reîntors Quetzalcoatl (acest lucru a dus eventual la întemniţarea lui). Cucerirea a fost de scurtă durată şi atunci când Cortes a auzit că un grup al armatei spaniole din Cuba vroia să iasă din comanda sa, a părăsit Tenochitlan cu un căpitan de vas şi a plecat să opună rezistenţă.
Când s-a întors victorios, oraşul s-a răsculat iar el şi-a condus trupele afară din oraş. S-a întors în 1521 şi în acest timp nu a cucerit doar oraşul, ci întreg Imperiul Aztec.

Cine l-a îndrumat

Când a debarcat pentru prima dată în Mexic, Cortes l-a întâlnit pe Geronimo de Anguilar, un preot spaniol care supravieţuise unui naufragiu şi unei perioade de captivitate într-un oraş maiaş. În timpul captivităţii sale a învăţat limba maya şi a devenit translator pentru Cortes. După câştigarea unei bătălii la Tabasco, lui Cortes i-au fost date 20 de tinere, dintre care una numită La Malinche, devenea concubina lui, dăruindu-i şi un copil, Martin. Dar această tânără, a fost mai mult decât iubita lui, deoarece cunoştea şi limba Nahuatl a aztecilor şi maiaşilor, astfel devenind şi interpreta şi sfătuitoarea lui.


joi, 3 decembrie 2015

Supravietuire-adaposturi in desert sau pe tarm

Supravietuire-adaposturi in desert sau pe tarm
Articolul preluat de pe http://traseeromania.ro/wiki/supravietuire-adaposturi-in-desert-sau-pe-tarm/

CAND CONSTRUIESTI UN ADAPOST TREBUIE SA FII ATENT LA:
in desert, pe tarm, sau in zonele fara umbra permanenta este nevoie de un adaost care sa ne fereasca de razele ultraviolete
ridica sau sapa un sant pentru a creea o zona mai racoroasa decat suprafata solului
construieste un acoperis din doua straturi de material lasand aproximativ 10 cm intre ele pentru a lasa aerul sa circule
sa nu te pozitionezi intr-o albie de rau uscata, care in cazul ploilor torentiale devine foarte repede un torente rapid de apa, noroi si alte obiecte aduse de amonte
alege un loc mai inalt, in caz de ploaie sa nu balteasca apa chiar in adapostul tau
alege un loc ferit, neted si destul de mare incat sa iti permita sa te intinzi
lasa loc pentru ventilatie astfel incat adapostul sa se mentina uscat
in zonele temperate avem nevoie de un adapost care sa ne fereasca de ploaie si frig
lasa o gaura pentru ventilatie, este importanta caldura dar trebuie sa si respiri aer proaspat



DIN CE CONSTRUIM UN ADAPOST:
foloseste-te de barca, automobil sau epava avionului in cazul in care am ramas izolati din cauza defectionarii acesteia
construieste adapostul in functie de ce materiale ai la dispozitie si de cat timp intentionezi sa-l folosesti; in cazul in care alegi sa stai pe loc si sa astepti sa fii gasit de echipele de salvare, merita sa construiesti un adapost mai serios
daca ai la dispozitie un poncho, o pelerina de ploaie, o folie de plastic, o patura sau o prelata o poti folosi pe post de acoperis; daca lungimea materialului iti permite, aseaza un pliu sub zona in care vei dormi
aseaza pe sol crengi, frunze – nu dormi direct pe sol
cand pui pe acoperis elementele, incepe de jos in sus intr-un mod asemanator sindrilei de pe case, astfel incat apa sa se scurga spre sol
cand folosim o prelata, patura sau alt fel de folie pe post de acoperis, ai grija ca acesta sa fie cat mai bine intins si tensionat
construieste acoperisul cu o inclinatie de 40-60 grade
in caz de ploaie cu cat avem mai multe straturi, cu atat riscul de a intra apa prin acoperis scade




SI PENTRU A RECAPITULA:

acoperisul si peretii: paturi, poncho, parasuta, sac sau folie de plastic, scoarta uscata de copac, muschi uscat, iarba uscata, noroi, pietre, crengi cu frunze, lemne
podea: material din barca pneumatica, frunze, muschi, iarba, burete sau pernele scaunelor



miercuri, 2 decembrie 2015

Tentativa de asasinat a lui Hitler (1944)




Tentativa de asasinat a lui Hitler (1944)

Pe locul 4 s-a introdus o tentativă de asasinat a lui Hitler, şi anume cea din 20 iulie 1944. În acea zi, colonelul Claus von Stauffenberg a plasat într-o sală de conferinţe din Prusia o servietă cu explozibili. Explozia s-a soldat cu patru morţi şi 20 de răniţi. Hitler a suferit răni minore.


duminică, 29 noiembrie 2015

Tim SMITH -Bushcrafter celebru


Tim SMITH

Traducerea din limba engleza este modesta si a fost facuta cu Google Traducere.
Textul a fost adaptat de catre Gh "six-ray" NICA

Bushcrafter celebru;Fondatorul -Jack Mountain bushcraft school.Tim reprezinta noua generatie a ghizilor din Maine.Este un vanator licentiat,trapper si pescar ,dar in acelasi timp ,naturalist,fotograf,consultant media,scriitor si cadru didactic.Tim a crescut pe un lac in New Hampshire.Inca de tanar a trait intr-o tabara (camping),sa ocupat de pescuit si a invatat sa se deplaseze cu canoea.Dupa obtinerea unei diplome de licenta sa mutat in Alaska,unde a trait timp de un an intr-o rulota de 12 picioare,ocupanduse de pescuit si obtinand un masterat in educatie.Tim Smith a invatat totul despre ambarcatiuni si  modul de a trai in padure folosind ghidul -Maine Ghid Raymond Reitze.La avut ca mentor pe celebrul Mors Kochanski
Tim a invatat de la nativii Cree din nordu Ouebec-ului ,tehnici de supravietuire atat pe timp de iarna cat si pe timp de vara.A trait trezeci de zile ,folosind resurse naturale si metode primitive de supravietuire in Alaska Bush.A stat in Alberta 11 zile folosind ca hrana resursele din zona.
A facut numeroase drumetii singur prin padure precum si calatorii cu canoea pe raurile din Maine,New Hampshire,Ouebec,Alaska.

Sursa:http://www.jackmtn.com/background.html

vineri, 27 noiembrie 2015

Chris SWANDA *Bushcrafter celebru


CHRIS SWANDA

Traducera este modesta si este facuta cu ajutorul Google Traducere.Textul a fost adaptat de catre Gh."six-ray" NICA


Este un celebru practicant al tehnicilor de supravietuire in salbaticie,avand obiceiul de a 
merge descult.Sa auto-proclamat un "baiat sarac de la tara" din Carolina de Nord.Pentru Chris ,
Backcountry bushcraft a constituit o parte din viata sa.In tinerete si-a petrecut mult timp ocupandu-se cu : vanatoarea,pescuitul ,punerea de capcane,cautarea hranei in natura.Supravietuirea nu este pentru a te distra ci pentru a ramane in viata ii place sa spuna lui Chris.Chris Swanda a lucrat ca ofiter de politie,pompier si EMT.Chris este un strateg Technology.Astazi Chris Swnda continua sa traiasca  folosind abilitatile de supravietuire la
ferma sa din Kansas .Aici el preda tehnici de supravietuire in salbaticie,bushcraft si pregatirea pentru actiuni de urgenta.

Sursa:http://www.discovery.com/tv-shows/dude-youre-screwed/bios/chris-swanda/

miercuri, 25 noiembrie 2015

Legenda infricosatoare *Jinmenken .cainele japonez cu fata umana



Jinmenken, câinele japonez cu faţă umană

V-ați dorit vreodată ca un câine să vorbească cu dvs? Ei bine, atunci de ce nu vă duceţi în Japonia şi vă luaţi un Jinmenken? Acesta este un câine cu faţă umană, fiind văzuţi de mulţi martori în marile oraşe japoneze. Spre deosebire de alte creaturi înfiorătoare japoneze, Jinmenken sunt destul de inofensive.Dacă îi lași în pace, probabil că te vor ignora. Dar ce sunt ei? Experimente științifice îngrozitoare, fiind scăpaţi dintr-un laborator subteran secret? Sufletele “prinse” ale victimelor accidentelor de mașină?
O teorie mai aproape de realitate ar fi aceea că Jinmenken nu reprezintă altceva decât macaci japonezi, care au blană asemănătoare câinilor şi chipuri asemănătoare oamenilor. Nu e greu să ne imaginăm că noaptea în oraş, cineva să confunde un macac cu un câine cu faţă umană!


luni, 23 noiembrie 2015

O aniversare sub semnul cenzurii-Un sfert de veac de la Marea Unire



O aniversare sub semnul cenzurii - Un sfert de veac de la Marea Unire
de Cicerone Ionitoiu

Tocmai se împlinise un sfert de veac de la Unirea Transilvaniei cu România, pe data de 1 Decembrie 1943, când studenţii refugiaţi la Bucureşti, întruniţi în Asociaţia Someşeană, au hotărât să nu treacă peste comemorarea ei, deşi condiţiunile erau vitrege, de două ori: în primul rând pentru că o parte din Transilvania era sfâşiată şi după aceea fiindcă artizanul unirii era în situaţia de a nu putea vorbi în public. Iuliu Maniu totuşi a ţinut să fie prezent în sala cinematografului „Aro", plină până la refuz de ardeleni şi în special de tineret. Susţinut de braţ de Corneliu Coposu, Preşedintele fostului Consiliu Dirigent şi-a făcut apariţia însoţit de urale nesfârşite.
Cuvântul pentru omagierea evenimentelor de atunci l-a avut Zenobie Pâclişeanu, fost secretarul Consiliului Dirigent şi care într-o alocuţiune succintă a prezentat evenimentele, pomenind de câteva ori numele făuritorului acelui act istoric, de fiecare dată fiind îndelung ovaţionat numele lui Iuliu Maniu, ovaţiuni ce nu încetau până ce autorul nu se ridica în picioare. Şi la sfârşitul acestei festivităţi solemne, multe minute în şir a fost salutat cu aplauze, dar Iuliu Maniu s-a mulţumit numai să dea din cap, dar fără să scoată vreun cuvânt. Şi aşa cum a venit în urale, tot aşa a plecat în urale şi în scandarea „ Vrem cuvântul lui Maniu".
După plecarea lui, studenţii au ieşit din sala cinematografului „Aro", care atunci s-a observat că era înconjurată de jandarmi şi cântând „Deşteaptă-te, Române" şi alte cântece patriotice, sau strigând lozinci pentru eliberarea Ardealului, au continuat să fie înconjuraţi de armată şi hărţuiţi ca să se disperseze. Nu a fost posibil. Manifestaţia pentru Maniu, mai ales, şi pentru Ardeal s-a continuat pe bulevard, până la statuia lui Mihai Viteazul, unde lumea se aduna de pe traseu solidarizându-se cu tineretul universitar, cerând eliberarea Ardealului.
În timp ce Statele Unite anunţau că de la 1 Mai 1940 au construit 150.000 de avioane, Goebbels pe 7 decembrie făcea o declaraţie în care spunea: „Nu am crezut niciodată, mai mult ca astăzi în victoria Germaniei", iar ministrul Karl Clodius se întorcea de la Berlin, cu noi instrucţiuni în vederea semnării convenţiei economice, dar mai ales cu şantaj. Prezentându-i proiectul de acord economic lui Antonescu, i-a întins şi o scrisoare a lui Hitler, ca răspuns la plângerile mareşalului, amintindu-i că trupele germane fuseseră chemate de români şi dacă n-ar fi venit, România n-ar mai fi existat, fiind împărţită de vecini. Sublinia Hitler că nu fuseseră date cantităţi suficiente de material de război Ro*mâniei, deoarece avusese nevoie să înarmeze noi divizii germane pentru front, nu pentru a fi folosite la parade militare, cum fac aliaţii Reichului.
Pe plan economic Hitler recunoaşte că nu este în posibilitatea de a livra produsele cerute de români în schimbul petrolului şi cerealelor. Rămâne o singură soluţie, câştigarea războiului, altfel totul va fi pierdut: „...Având în vedere că războiul din răsărit este foarte aspru şi foarte greu, să recunoaştem, domnule Mareşal, ce ne aşteaptă pe noi toţi dacă această luptă nu va fi câştigată... Fiecare tonă de petrol ce va putea fi economisită în România va reprezenta un sprijin pentru războiul purtat de Germania, deci pentru viitorul nostru comun... Iar fiecare tonă de cereale care zace undeva într-o şură, fără a aduce foloase, este crimă împotriva luptei comune... Când vom sfârşi victorioşi această luptă... sunt încredinţat că toate celelalte probleme care se resimt astăzi ca impor*tante sau împovărătoare îşi vor găsi rezolvarea..." Cu toate aceste presiuni, încheierea acordului economic va mai dura 2 luni.
Conducătorii Reichului îşi dădeau unul altuia curaj. După Goebbels şi Hitler pe data de 12 decembrie a venit rândul lui Ribbentrop care a făcut o declaraţie optimistă: „Puterile tripartite se găsesc încă intacte pe poziţiile cucerite", dar nu aminteşte nimic pe ce poziţie se află Italia tripartită. Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri căuta să contrabalanseze politica lui Ion Antonescu pe plan extern, prin acţiuni de sondare a anglo-americanilor, cu ajutorul ambasadelor române de la Ankara, Lisabona şi Stockholm.
Pe 15 decembrie, Camil Demetrescu sosise la Lisabona cu un mesaj din partea lui Mihai Antonescu, care se interesa printre altele: „Ministrul de externe român acceptă capitularea necondiţionată. Trupele române nu se vor opune anglo-americanilor dacă vor intra în Balcani. " Întreba care ar fi frontiera României şi dacă aceasta s-a discutat la Teheran. Solicita să nu se facă publicitate în cazul semnării capitulării.
La Stockholm se afla Gheorghe Duca, ce reprezenta interesele lui Iuliu Maniu, şi ambasadorul Frederic Nanu, ca trimis al lui Mihai Antonescu. Ministrul britanic din Suedia, la instrucţiunile guvernului său, pe data de 3 decembrie, s-a întâlnit cu Alexandra Kollontai, ministrul U.R.S.S., care s-a arătat interesată în a cere Moscovei instrucţiuni privind întâlnirea cu românul care reprezintă opoziţia românească. Mi*nistrul Mallet a mai continuat s-o vadă pe dna Kollontai şi i-a comunicat că guvernul său i-a dat dispoziţie să o informeze că guvernul britanic şi american, prin reprezentanţii lor la Stockholm, se aflau în legătură cu cercuri româneşti care pretindeau că sunt legate de o mişcare de opoziţie din România, aflată sub conducerea lui Maniu şi probabil a Regelui.
Doamna Kollontai se arăta dispusă să-l primească pe Duca, cu condiţia să aibă avizul guvernului său, iar Mallet i-a precizat că Duca e persoana cu care anglo-americanii au legături în Suedia. Pe 17 decembrie, Duca îl informa că primise veşti de la Bucureşti că nu este nici o obiecţiune ca să întâlnească pe dna Kolontai şi dacă va fi nevoie va putea fi trimis Niculescu Buzeşti, directorul cifrului. Pe fir intrase şi un ziarist bulgar, de proastă reputaţie, care voia să pună în legătură pe cei de la legaţia română cu cei de la cea sovietică.
Despre existenţa acum a două tabere în interiorul ambasadei, una a opoziţiei şi alta a guvernului, a fost informată dna Kolontai şi i-a mulţumit dlui Mallet pentru această informaţie, dar nu putea face nimic fără avizul Moscovei. Şi a mai insistat ca nici una din părţi să nu ştie dacă a contactat şi cealaltă parte, în cazul că se va aranja. Între timp, legaţia britanică de la Stockholm a primit instrucţiuni de la ministrul Mallet ca nimeni din personalul lor să nu se întâlnească cu George Duca, pentru ca nu cumva să-i ofenseze pe sovietici. Până în februarie legaţia sovietică din capitala Suediei a avut un rol pasiv.
Tot prin canalul suedez, ambasadorul român Frederic Nanu a lăsat ministrului belgian de la Stockolm o variantă asupra stării de lucruri din România, din punct de vedere al guvernului şi care ar putea fi înmânată „persoanelor oficiale americane şi britanice". Johnson Herschel, ministrul Statelor Unite la Stockholm, roagă să fie informat dacă astfel de note au fost prezentate misiunilor britanice sau americane din alte capitale, cum ar fi de exemplu, Ankara sau Lisabona. Nota este considerată foarte lungă şi nerealistă, făcută la instrucţiunile mareşalului Antonescu. In notă se spune, printre altele, că „majoritatea zdrobitoare a poporului roman are sentimente americane şi anglofile, în ciuda lipsei de înţelegere pe care o arată aceste ţări pentru situaţia ei tragică şi de care sunt ele, în primul rând, responsabile. Din sentiment şi din interes, România va fi deci dornică să iasă din război, dar cu condiţia firească ca soarta ei să nu fie mai rea în loc de mai bună... Pe de altă parte speranţa de a scăpa de bombardamentele aeriene ar fi în van, căci capitulând şi supunându-ne unei ocupaţii germane, chiar şi temporare, România nu ar scăpa to*tuşi de bombardarmentele aliate şi ar atrage în plus bombardamentele germane, cum o dovedeşte exemplul Italiei... Aliaţii au dat asigurări solemne că pacea va fi dreaptă.
Aliaţii ar trebui să-i facă cunoscut României în mod confidenţial ce soartă înţeleg să-i rezerve... Este aproape sigur că România va fi gata să capituleze fără condiţii, îndată ce trupele aliate (altele decât cele ruseşti) în număr suficient vor fi debarcate cel puţin în apropierea României... că soarta ei finală nu va fi aceea de a fi lăsată la bunul plac al Rusiei, pentru a fi divizată şi bolşevizată... Este în afară de orice dubiu că dacă România ar abandona lupta, victoria aliată va fi sensibil grăbită... De altfel prestigiul moral al Aliaţilor nu va avea decât de suferit dacă ei vor impune României un tratament pe care istoria îl va dovedi caftind nemeritat... "
Tot la sfârşitul anului 1943, pe 9 decembrie, Eduard Beneş a ajuns la Moscova având şi un mesaj din partea lui Maniu. Pe data de 16, în întâlnirea cu V. Molotov i-a spus acestuia:„Maniu a ţinut legătura cu mine. Este un democrat de vază... M-a rugat să pledez pentru ei... Cred că veţi avea în vedere interesele lor în privinţa Transilvaniei."
Molotov a spus:„... noi facem o deosebire între cei care ne-au atacat, între români şi unguri. Ungurii s-au purtat faţă de noi mult mai rău. Iar în privinţa Transilvaniei, în cursul verii trecute, le-am trimis englezilor un memorandum, în care am arătat că problema Transilvaniei nu a fost rezolvată în aşa fel încât să se facă dreptate românilor."
În protocolul semnat între conducătorii sovietici şi Beneş s-a menţionat cu privire la România:„S-a afirmat consensul ca poporul român, spre deosebire de regimul care a târât România în război, nu poartă o responsabilitate directă pentru război... S-a exprimat speranţa îndreptăţită că: e va putea crea o Românie nouă, democratică. URSS consideră, de asemenea, just să ia apărarea României în disputa cu Ungaria şi s-o ajute pe prima în rezolvarea justă a problemei Transilvaniei. " (Moscova 18 decembrie 1943).
Problema românească, după Italia, devenise la ordinea zilei şi toţi erau preocupaţi să o descifreze cât mai repede şi cât mai bine. Astfel, şeful serviciului de informaţii politice poloneze, de pe lângă guvernul polonez din exil, a făcut un raport cu privire la situaţia politică din România, la sfârşitul anului 1943, şi din care subliniem:„. ..înaintarea rapidă a trupelor sovietice de dincolo de Nistru a creat o panică de înţeles în rândul poporului român... Aproape întreaga lună noiembrie comitetele partidelor Liberal şi Ţărănesc au deliberat asupra a ceea ce aveau de făcut în continuare. .. Maniu a rostit o cuvântare enigmatică despre apropiata criză şi despre necesitatea de a fi pregătiţi pentru noi şi mari sacrificii, în convorbirile particulare, Maniu ş-a exprimat opinia că a continua războiul în momentul actual este pur şi simplu o nebunie.
.. .Ion Mihalache a fost acela care în timpul dezbaterilor Comitetului Ţărănist a subliniat experienţa neplăcută de care a avut parte Badoglio şi care trebuie să servească drept avertisment... s-a subliniat că toate poziţiile cheie din ţară rămân în mâinile germanilor... Partidul comunist a înaintat o propunere de colaborare lui Iuliu Maniu, care a respins-o motivând-o prin abţinerea comuniştilor de a-şi defini poziţia faţă de retrocedarea către România a provinciilor de nord luate de URSS. El a făcut, totuşi, un anumit gest prietenesc faţă de comunişti, trimiţându-şi avocatul consultant în calitate de consilier pentru comuniştii care erau judecaţi la Constanţa. El a adresat, de asemenea, o scrisoare Tribunalului — aceasta, se spune, a salvat viaţa acuzaţilor... Legaţia germană de la Bucureşti a desfăşurat o campanie împotriva lui Mihai Antonescu... în ceea ce-l priveşte pe mareşalul Antonescu, germanii îl acuză DE A TOLERA în mod conştient propaganda probritanică şi acţiunile opoziţiei...O lumină şi mai interesantă este aruncată asupra relaţiilor româno-germane de recenta demobilizare parţială a armatei române... pentru a asigura districtelor rurale mai multă mână de lucru şi prin lipsa de echipament militar pe care germanii n-au reuşit să-l livreze...
La sfârşitul lui noiembrie relaţiile dintre Antonescu şi germani au atins stadiul unei adevărate crize... Hitler i-ar fi dat lui Neubacher misiunea de a realiza o reconciliere între România şi Ungaria, propunând ca Ungaria să primească ieşire la Adriatica, cedând în schimb românilor o parte a Transilvaniei de Nord, inclusiv oaşul Cluj. Ungurii ar fi spus că nu cedează nici cea mai mică parte, iar Bucureştiul a spus că ar începe discuţii numai privind retrocedarea întregii Transilvanii de Nord. Aceasta a pus capăt negocierilor." (Istambul 27 decembrie 1943)

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-051)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1154-O-aniversare-sub-semnul-cenzurii-Un-sfert-de-veac-de-la-Marea-Unire

vineri, 20 noiembrie 2015

Adaposturi iarna in zapada

Acest articol are scop pur informativ, nu recomandam practicarea acestor tipuri de adaposturi decat in caz de extrema urgenta si/sau pericol iminent. Nu promovam taierea copacilor doar pentru a ne “satisface” dorinta de a-l imita pe ursul grizzly, cunoscut si admirat de majoritatea practicantilor de bushcraft din Romania sub numele de Bear Grylls. Sa fim seriosi, un iubitor de natura nu doreste ciuntirea sau taierea copacilor, el doreste sa lase in urma sa natura asa cum a gasit-o, el putand purta prins de rucsac un cort, sau poate sta la refugii si cabane montane.
CAND CONSTRUIESTI UN ADAPOST TREBUIE SA FII ATENT LA:
iarna sau in zonele polare sau subpolare avem nevoie de un adapost bine izolat care sa ne fereasca de frig, viscol si inghet.
zapada este cel mai bun material izolator
lasa o gaura pentru ventilatie, este importanta caldura dar trebuie sa si respiri aer proaspat
daca atunci cand respiri nu vezi condensul in aer inseamna ca inauntru este prea cald si exista riscul ca adpostul sa inceapa sa se topeasca
evita zone cu risc de avalansa
sa nu ai copaci uscati care se pot prabusi peste adapostul tau
alege un loc ferit, neted si destul de mare incat sa iti permita sa te intinzi
lasa loc pentru ventilatie astfel incat adapostul sa se mentina uscat
DIN CE CONSTRUIM UN ADAPOST:
foloseste-te de barca, automobil sau epava avionului in cazul in care am ramas izolati din cauza defectionarii acesteia
construieste adapostul in functie de ce materiale ai la dispozitie si de cat timp intentionezi sa-l folosesti; in cazul in care alegi sa stai pe loc si sa astepti sa fii gasit de echipele de salvare, merita sa construiesti un adapost mai serios
daca ai la dispozitie un poncho, o pelerina de ploaie, o folie de plastic, o patura sau o prelata o poti folosi pe post de acoperis; daca lungimea materialului iti permite, aseaza un pliu sub zona in care vei dormi
aseaza pe sol crengi, frunze, muschi, ace de brad – nu dormi direct pe sol
peste structura de lemn pune crengi cu frunze, muschi, incearca pe cat posibil sa faci cat mai impermeabil acoperisul
in zonele cu zapada este esentiala o unealta: lopata, fierastrau, cutit, cu care sa putem taia stratul intarit de zapada
cand folosim o prelata, patura sau alt fel de folie pe post de acoperis, ai grija ca acesta sa fie cat mai bine intins si tensionat
construieste acoperisul cu o inclinatie de 40-60 grade

ADAPOST IARNA IN PADURI DE CONIFERE

In cazul padurilor de conifere putem gasi usor protectie sub coroana deasa si joasa a copacilor, de regula ramanand o zona mai joasa si mai ferita in jurul radacinii.



ADAPOST IARNA – SANTUL IN ZAPADA SAU SANTUL LUPTATORULUI

Santul in zapada este usor de construit dar nu poate reprezenta un adapost permanent. Sapa pana la o adancime de aproximativ 60 cm pe o suprafata putin mai mare decat cea a sacului tau de dormit. Pentru a nu sta direct pe zapada, aseaza sub sacul de dormit crengi de brad, sau in cazul in care nu avem nimic la dispozitie, rucsacul.



ADAPOST IARNA – SANT CU ACOPERIS DIN BLOCURI DE ZAPADA

Folosind o lopata, fierastrau sau un cutit, taie blocuri de zapada asemeni unor caramizi, si aseaza-le sprijinite unele de altele in formand astfel un acoperis pe toata lungimea santului in care avem sacul de dormit. Nu uita as lasi si cel putin o gaura de aerisire.


ADAPOST IARNA – PESTERA IN ZAPADA

Alege un strat de zapada bine compact si sapa initial orizontal, dupa aceea vertical in sus. Tine minte ca aerul cald se ridica iar cel rece coboara, deci construieste un nivel mai inalt asemeni unei platforme pentru sacii de dormit.
Fa in tavan cu batul de ski sau alt obiect drept si subtire o gaura pentru a asigura ventilatia si a preveni intoxicatia cu monoxid de carbon in cazul in care aprinzi lumanari sau primusul. Bareaza intrarea pentru a tine afara aerul rece.
Tavanul niveleaza-l cat mai bine pentru ca picaturile de condens sa se prelinga si sa alunece pe acesta fara sa picure vertical pe tine si obiectele din adapost.


Textul a fost preluat de pe :http://traseeromania.ro/wiki/supravietuire-adaposturi-iarna-in-zapada/

miercuri, 18 noiembrie 2015

Recunoasterea urmelor animalelor salbatice


URMELE DE PISICA SALBATICA – prefera sa pastreze distanta fata de oameni, si activitatea sa este in general nocturna. Mersul lor lasa urme sub forma a 4 degete si o pernuta, ghearele acestora retragandu-se in timpul mersului.

URMELE DE LUP si VULPE – urmele afiseaza 4 degete cu urme de gheare, si o pernuta mai mare decat in cazul pisicii salbatice. Urmele lupului sunt distinctive, ele urmand o linie dreapta.

URMELE DE URS – este un animal adesea solitar, puternic si cu o viteza foarte mare in timpul alergatului. Urmele labelor prezinta urme de gheare si pot avea o dimensiune aproximativa de 30×18 cm, cu 5 degete lungi, si cu urme distinctive a pernitelor degetelor. Picioarele din spate lasa urme mai inguste.

URMELE DE VIDRA – lasa urme cu 5 degete unite de membrana interdigitala, de forma aproape circulara, de aproximativ 7,5x6cm.

URMELE DE NEVASTUICA – are 5 degete cu ghiare bine spatiate, prezenta parului pe pernuta principala deobicei face greu de recunoscut urma.

URMELE DE JDER – lasa urme de 8x7cm, sub forma a 5 degete cu gheare puternice. Parul de pe pernuta poate altera urma.

URMELE DE VIEZURE – prezinta 5 degete cu gheare proeminente, si o pernuta mare. Urma sa poate fi confundata cu cea a unui urs mic. Lungimea pasului este de aproximativ 50 cm.

URMELE DE CAPRA NEGRA – traieste in general in turme mici, pe grohotisuri si platouri alpine. Urmele copitelor sunt sub formate din 2 amprente neunite, urmele picioarelor din fata fiind mai rutunjite decat a celor din spate.

URMELE DE CERB/CAPRIOARA – au degetele copitate, lasand o urma formata din 2 segmente. Urmele lasate in timpul mersului se suprapun deobicei, cele lasate in timpul alergatului sunt mai departate.

URMELE DE PORC MISTRET – traieste in mici familii. Urmele sale pot semana cu cele ale cerbului, distinctia fiind degetele mici de pe lateral.

URMELE DE IEPURELE – lasa putine urme pe pamant moale, dar combinatia de urme rotunde si mici in fata si urme lunguiete in spate este distinctive. Putem observa 5 degete in fata si 4 in spate. In timpul alergatului, urmele picioarelor din spate sunt inainte picioarelor din fata, dar pe laterale.

URMELE DE ARICI – are o urma formata din 5 degete dar de obicei doar 4 sunt vizibile.

URMELE DE VEVERITA – are 4 degete in fata, 5 in spate, toate prezentand gheare.


Citește mai mult: http://supravietuirea-in-salbaticie.webnode.ro/hrana/recunoasterea-urmelor-animalelor-salbatice/

marți, 17 noiembrie 2015

Canionul Sapte scari *Muntii Piatra Mare


Cheile Sapte Scari sunt situate in partea central-vestica a Muntilor Piatra Mare, la o altitudine medie de 980m, nu departe de Valea Timisului (Dambu Morii), pe paraul Sapte Scari, afluent de stanga a Vaii Sipoaie. Sunt cele mai mari si mai spectaculoase chei din intreg arealul Masivului Piatra Mare.Au o lungime de 160m si o diferenta de nivel de 58m. Prima treapta a cascadei, de jos in sus, are o inaltime de 8m, urmata de alte 6 trepte, cea mai mare avand peste 35m inaltime.Sapte Scari, adancite in calcare jurasice, pastreaza urmele evolutiei morfologice recente a intregului masiv. Epigeneza accelerata a determinat adancirea in conglomerate cretacice si apoi calcare jurasice a paraului, avand ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele 7 cascade) ce succed pe talveg (inaltimi de 2,5 – 15 m) si au la baza marmite. Evolutia vaii s-a produs pe traseul complex al unei retele de falii si diaclaza, ce au deschis conditii pentru aparitia unor tuburi de presiune din care se pastreaza marmitele laterale etajate pe versanti, de varsta cuaternara.Traseul porneste din dreptul Cabanei Dambul Morii (670 m), accesul facandu-se din DN 1. Venind din directia Timisul de Jos spre Brasov, dupa ce trecem de o benzinarie, facem dreapta peste rau pe pod. Continuam drumul facand slalom printre gropile ramase din programul “Aici sunt banii dumneavoastra”, si mai trecem peste un mic pod pe dreapta pana in dreptul unei bariere unde putem parca masina. De aici incepe traseul propriuzis, marcat banda galbena pe care il urmam aproximativ o ora de mers pana la baza canionului. Traseul prin canion nu prezinta mari pericole, dar trebuie atentie la urcatul scarilor care din cauza apei sunt alunecoase.Dupa parcurgerea celor 7 scari in aprozimativ o jumatate de ora, ajungem la un punct de rascruce de unde putem alege: traseul din dreapta pentru ocolirea canionului (marcaj punct rosu) si intoarcerea pe acelasi traseu ca la venire (banda galbena) in aproximativ o ora, sau traseul din stanga marcat cu triunghi albastru spre Prapastia Ursului si continuarea pe traseul Drumul Familiar marcat cu banda rosie pana foarte aproape de bariera de unde ne-am inceput traseul. Noi am ales ultima varianta pe care am parcurs-o in aproximativ 2 ore, traseul neprezentand mari dificultati, el fiind mai mult de promenada.Traseul prin Canionul Sapte Scari este un traseu accesibil unui grup variat de iubitori de natura, el reprezentand o alternativa foarte buna pentru o iesire de o zi, in locul clasicului gratar la padure.



miercuri, 11 noiembrie 2015

Căutarea Pasajului de Nord-Vest de către Roald Amundsen



Căutarea Pasajului de Nord-Vest de către Roald Amundsen

Roald Amundsen a fost născut într-o familie de norvegieni care deţineau corăbii. Cu toate că îi promisese mamei sale că o să devină doctor, după moartea acesteia s-a alăturat afacerii familiei.
Prima lui expediţie a fost numită Expediţia Antarctică Belgiană din anii 1897-1899, unde a fost însoţit de Adrien de Gerlache.
Prima expediţie pe care Amundsen a condus-o, a fost cea în căutarea Pasajului de Nord-Vest în 1903. Pasajul a fost căutat de mai mulţi exploratori, începând cu 1539 când Hernan Cortez l-a luat în misiune cu el pe Francisco Ulloa şi au navigat de-a lungul peninsulei Baha, California.
Amundsen şi-a început călătoria pe vasul Gjoa, de 47 de tone, cu doar 6 oameni. Au plecat din Baffin Bay şi au trecut prin Resolute şi Gjoa Haven, unde au fost obligaţi să se oprească din cauza iernii, dar până la urmă au ramas acolo un an întreg. Apoi au navigat de-a lungul coastei de nord a Canadei şi au ajuns în oraşul Eagle, Alaska. Pe 5 decembrie 1905, în timp ce erau în oraşul Eagle, Amundsen a telegrafiat şi a declarat succesul expediţiei sale. Au fost forţaţi să petreacă iarna în oraşul Eagle şi au ajuns în Nome în 1906, când Amundsen a primit veşti că Norvegia a devenit independentă de Suedia. El a trimis un mesaj noului rege, Haakon VII, în care i-a spus că succesul său a fost „o mare realizare pentru Norvegia”.
Amundsen a devenit astfel prima persoană care a atins Polul Sud şi prima persoană care a zburat deasupra Polului Nord.

Cine l-a îndrumat

În timpul călătoriei în Gjoa Haven (pe care l-a numit cel mai frumos port) a învăţat tehnici de supravieţuire de la localnicii Nattilik. A fost învăţat să folosească câinii la sanie şi să poarte piei de animale în loc de lână. De asemenea, în acest timp a învăţat şi noţiuni despre magnetism.


joi, 5 noiembrie 2015

Cel mai spectaculos asasinat *Trotki



Troţki (1940)

Pe locul 3 este eliminarea lui Troţki (duşmanul de moarte a lui Stalin) în august 1940 de către un agent NKVD. Mai întâi, ruşii au trimis asasini care au deschis focul asupra casei lui Troţki, dar nu au reuşit să-l omoare. Ei au încercat din nou în august 1940, când agentul NKVD de origine spaniolă Ramion Mercader l-a atacat pe disident în biroul său. Troţki a agonizat două zile înainte de a muri. Sovieticii au negat orice implicare, iar Mercader a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.


luni, 26 octombrie 2015

Legenda infricosatoare *Blestemul reclamei Kleenex



Blestemul reclamei Kleenex.

“Daţi-mi un șervețel. Mulțumesc. Staţi aşa…este un Kleenex, nu-i aşa?” În anii ’80, în Japonia, compania Kleenex a lansat o campanie publicitară masivă. Personajele principale din reclamă erau o femeie în alb și un băieţel îmbrăcat ciudat, asemenea unui căpcăun. Muzica pentru reclamă era “It’s a Fine Day” de Jane și Barton. Totuşi, imediat au apărut zvonuri conform cărora melodia ar fi copiat un fost cântec popular german cu versurile “Mori, mori; toată lumea este blestemată, iar tu vei fi ucis.”
S-au făcut mai multe plângeri, şi, drept urmare, reclama a fost în cele din urmă retrasă, dar lucrurile nu s-au oprit aici. Actrița principală din reclamă, Keiko Matsuzaka, ar fi înnebunit sau ar fi rămas însarcinată cu copilul diavolului. “Băieţelul-căpcăun” din reclamă a murit în mod misterios. La fel, fiecare membru al echipei care a lucrat la reclamă, a murit de asemenea în mod misterios. O reclamă cu adevărat blestemată!

marți, 13 octombrie 2015

Începe împarţirea lumii – Conferinta de la Teheran, 28 noiembrie 1943


Începe împarţirea lumii – Conferinta de la Teheran, 28 noiembrie 1943                                                       de Cicerone Ionitoiu                        

În drum spre capitala Iranului, Churchill şi Roosevelt s-au oprit la Cairo unde au stat de vorbă cu Tchang Kai-Chek, pentru a arunca o privire asupra Extremului Orient, unde Marea Britanie urmărea recuperarea Singaporelui şi Hong Kong-ului de care depindeau viitoarele operaţiuni în Pacific. La Teheran au ajuns pe 27 noiembrie 1943, sub psihoza unui complot german, ce urmărea răpirea preşedintelui Statelor Unite, de către un comando sub conducerea lui Skorzey. Se luaseră măsuri serioase şi Stalin aranjase ca locuinţa lui Roosevelt pe această perioadă să fie la ambasada URSS, pentru a se preveni orice surpriză.Pe deasupra, fusese însărcinată Ana Pauker să se ocupe de personalul şi tot ce va fi necesar preşedintelui Roosevelt ca să se simtă „ca la el acasă". Nu au lipsit nici microfoanele care au împânzit tot acest spaţiu şi cu ajutorul cărora, plus al persona*lului ce deservea, Stalin era la curent cu tot ce mişca, ca o gazdă foarte atentă. După o întâlnire între patru ochi, Stalin-Roosevelt, s-a hotărât ca discuţiile să se poarte fără o ordine de zi. Conferinţa a durat trei zile şi a început pe 28 noiembrie. Accentul a fost pus asupra deschiderii celui de-al doilea front, hotărându-se nord-vestul Franţei şi ca dată, luna mai, avându-se în vedere fazele lunii. După ce s-a combătut părerea lui Churchill pentru o debarcare în Balcani, s-a fixat şi o acţiune în sudul Franţei, pentru a dispersa forţele germane de la Canalul Mânecii. Desigur punctul de vedere al lui Stalin era să fie lovită Germania în inima ei, la Berlin, cu trupe venite din toate părţile, urmând ca problema Balcanilor, bine*înţeles, s-o rezolve el la sfârşit. S-a căzut de acord ca Germania să fie dezmembrată, pentru a nu se mai putea reface şi a constitui un nou pericol de război. Referitor la Polonia s-a căzut de acord în principiu ca să i se dea o parte din Prusia Orientală, în schimbul porţiunii ocupate de ruşi în 1939. Cât priveşte naţiunile mici, Stalin nici n-a vrut să audă de vreun drept al lor. Pentru garantarea operaţiei de debarcare în Franţa, Stalin a promis declanşarea unei mari ofensive pe frontul de est. De asemenea, Stalin a promis că va intra în război contra Japoniei, imediat după răsturnarea lui Hitler. De la Teheran, Roosevelt şi Churchill au plecat la Cairo, unde au invitat şi pe preşedintele Turciei, încercând în zadar să-l convingă să intre în acţiune. Nu s-a putut. Şefii militari turci aveau încă o mare admiraţie pentru germani. Împreună, cei doi au căzut de acord cu numirea lui Eisenhower în funcţia de comandant şei al operaţiunii „Overlord", ce trebuia să ducă forţele aliate pe coasta nord-vestică a Franţei. În Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r. 662, c. 662-664, se găseşte textul unei note asupra situaţiei din România, înmânată de ambasadorul britanic pe lângă guvernul iugoslav în exil, lordul Moyne, ambasadorul american pe lângă guvernul grec şi iugoslav în exil la Cairo, Lincoln MacVeagh, datat 28 noiembie 1943 şi în care se spune printre altele: „În ultimii doi ani, SOE (Direcţia operaţiunilor speciale) l-a sprijinit pe Maniu si partidul său naţional-ţărănist din România şi s-a aflat în contact cu el de-a lungul întregii perioade, după cum se ştie prin curier, datorită lipsei de comunicaţii radiotelegrafice, în august 1943, totuşi, un ofiţer de legătură britanic şi un operator radiotelegrafist român dotat cu un aparat au fost infiltraţi în ţară; ofiţerul britanic de legătură a murit după aceea, iar operatorul transmite şi primeşte zilnic mesaje între noi şi Maniu cu grupul său." Se subliniază unele contacte şi transmisiuni, inclusiv cea din 20 noiembrie, a U.R.S.S., care este de acord să stea de vorbă cu delegatul lui Maniu. Nota arată că pe 21 noiembrie trebuia să plece lt. colonel Chastelain la Bucureşti cu un mesaj, dar din cauza condiţiilor meteorologice s-a amânat. Maniu a fost sfătuit ca emisarul să plece în Cipru... dacă este aşa, se vor ridica o serie de probleme foarte importante şi se propune să se ia o hotărâre definitivă înainte ca emisarul român să sosească...Nota ajunsă la Cairo demonstrează vechile legături ale lui Iuliu Maniu şi continuarea lor, chiar zilnic, prin mesaje.                                                                                          

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-050) Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0 Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1153-Începe-împarţirea-lumii-–-Conferinta-de-la-Teheran-28-noiembrie-1943

vineri, 9 octombrie 2015

Carti controversate *Sexual Behavior in the Human Male



Sexual Behavior in the Human Male

Alfred Kinsey a fost un biolog american care a pus bazele Instituttului Kinsey pentru Cercetare a Sexului, a Genului şi a Reproducerii. Înainte de a da curs unuia dintre cele mai vaste studii asupra reproducerii sexuale din istoria Statelor Unite, Kinsey a fost profesor de entomologie şi de zoologie. Este autorul a două din cele mai Controversate cărţi ale secolului 20, Sexual Behavior in the Human Male (1948) andSexual Behavior in the Human Female (1953). În aceste lucrări, Kinsey analizează date asupra frecvenţei cu care oamenii iau parte la diverse tipuri de activităţi sexuale, şi observă cum factori precum vârsta, statutul socio-economic şi legătura strânsă cu religia influenţează acest comportament sexual. De asemenea, Kinsey face multe comparaţii între compartamentul sexual al bărbaţilor şi cel al femeilor.
În anii 1940, cartea a şocat publicul şi a devenit imediat Controversată. A cauzat deopotrivă şoc şi jigniri grave, deoarece punea sub semnul întrebării credinţa convenţională asupra sexualităţii, şi pentru că aborda subiecte care până atunci fuseseră tabu. Alfred Kinsey este considerat a fi tatăl sexologiei, care este studiul ştiinţific sistematic al sexualităţii umane. Activitatea sa a influenţat profund valorile sociale şi culturale din SUA, precum şi din alte ţări. Dar, după o examinare a datelor sale privitoare la subiect, oamenii au început să se întrebe cum de a fost capabil Alfred Kinsey să obţină informaţiile.

Controversa

Cercetarea lui Alfred Kinsey despre sex nu s-a rezumat la interviuri ale participanţilor. A inclus o observare directă şi activitate sexuală. A luat parte la multe astfel de activităţi homosexuale. Kinsey a justificat acest lucru ca fiind necesar pentru a câştiga încrederea subiecţilor săi. Şi-a încurajat personalul să facă la fel, şi să experimenteze o vastă serie de acte sexuale. A argumentat spunând că experienţa i-ar ajuta să înţeleagă răspunsurile participanţilor. Ca parte a acestui studiu, Kinsey a aranjat mansarda casei sale pentru a filma acte sexuale. Drept urmare a acestui fapt, autorul James H. Jones şi psihiatrul Theodore Dalrymple, printre alţii, au speculat că Alfred Kinsey era mânat de propriile sale nevoi sexuale.
După moartea prematură a lui Kinsey din 1956, a început să iasă la iveală adevarata controversă cu privire la datele din tabelele 30-34 ale subiecţilor masculi. Ele conţineau calcule referitoare la orgasmele pre-adolescenţilor. Kinsey a făcut observaţii asupra orgasmelor a 300 de copii, cu vârste între 5 luni şi 14 ani. Se pretindea că informaţia provenea din amintiri din perioada copilăriei, sau din observaţii ale părinţilor şi ale profesorilor. Alfred Kinsey a mai spus că a intervievat 9 bărbaţi care avuseseră contate sexuale cu copii. Aceşti bărbaţi i-au descris reacţiile copiilor. Aceste fapte au cauzat nelinişti cu privire la abordarea lui Kinsey a cercetării.
Datele incluse în suportul de informaţie masculin nu ar fi putut fi obţinute fără colaborarea unor pedofili. Institutul Kinsey contestă acuzaţiile, afirmând că Alfred a folosit informaţia obţinută de la un subiect, şi a prezentat-o ca provenind din partea mai multor indivizi. În plus, oamenii sunt îngrijoraţi din cauza eşantionului folosit de acesta în cercetarea sa. Teoretic, colectarea de probe este un simplu procedeu statistic. Se pare însă că Alfred Kinsey a utilizat un număr dispoporţionat de deţinuţi, prostituate, şi mai ales de bărbaţi homosexuali. Nu a folosit deloc persoane de culoare neagră. Toate aceste dovezi au dus la apariţia unei mişcări anti-Kinsey în toată lumea, mişcare care a fost începută de Judith Reisman în anul 1981.


Dupa Bryan Johnson
Preluare TopTenz

marți, 6 octombrie 2015

Sat Pojorita-Vf.Muncelu-Sat Sadova-Obcina Feredeului-Vf.Pausa-Sat Paltinu-Sat Vatra Moldovitei *Obcinele Bucovinei



15. Sat Ppojorîta, 700 m – vf. Muncelu, 1302 m – sat Sadova, 750 m – Obcina Feredeului, 1250 m – vf. Păușa, 1374 m – sat Paltinu, 700 m – sat Vatra Moldoviței, 630 m.

Marcaj: cruce galbenă.

Distanță: 25 km.

Durata: 7 – 8 ore.

Caracteristici: Accesibil numai vara. Traseu transversal.

vineri, 2 octombrie 2015

Cel mai spectaculos asasinat *Arhiducele Franz Ferdinand




Arhiducele Franz Ferdinand (1914)

 Asasinarea de către un naţionalist sârb a arhiducelui Austriei Franz Ferdinand în 1914,care a dus la declanşarea Primului Război Mondial.

luni, 28 septembrie 2015

Legenda infricosatoare *Blestemul camerei rosii



Blestemul camerei roşii.

“Blestemul camerei roşii” este simplu. Dacă vă aflaţi în Japonia sau folosiţi un soft japonez, pe computerul dvs. va apare deodată un “pop-up” (o fereastră), cu o ușă roșie și întrebarea “Vă place camera roşie?” După ce faceți click pe o serie de întrebări scrise într-un Flash cu design rudimentar, numele dvs. apare în partea de jos, într-o listă cu alte nume. Printre nume, s-ar putea să găsiţi chiar câţiva din prietenii dvs. Acest lucru însă va fi ultimul lucru pe care îl mai faceţi. Conform legendei urbane, a doua zi veţi fi găsit mort în camera voastră, căci v-aţi sinucis, iar pereţii camerei sunt pline cu desene pictate cu propriul sânge.
Ca și în alte legende urbane, există un element de adevăr în toată această poveste. În 2004, o elevă 14 de ani, cunoscută sub numele de “Fata A” şi-a ucis cel mai bun prieten, într-un eveniment cunoscut sub numele de “Masacrul Sasebo”. Când poliția a venit şi a investigat computerul ei, uitându-se la istoria browser-ului, a descoperit că înainte de crimă fata urmărise “Camera roşie”.


joi, 17 septembrie 2015

Salau capturat pe raul Mures



*Data:15 Septembrie 2015
*Loc:Raul Mures(la 3km de orasul Deva) la locul numit "Langa stana"
*Timpul de pescuit:07 00-18 00
*Vremea:Temperatura 29 grade Celsius;Senin,Viteza vantului 11km/h;
*Raul Mures limpede,nivelul apei in scadere usoara.
*Momeli:viermusi,rame rosii,rame negre
*Capturi: Salau(prins la pestisor-porcusor)
*Solunar:Activitate buna

Gh "six-ray" NICA