vineri, 31 decembrie 2010

La multi ani!


Spune anului ce vine,
sa-ti aduca numai bine…
si mai spune-i sa iti dea,
tot ce vrea inima ta…
fericire, sanatate si multi bani
“La Anu’si La Multi Ani!”

joi, 30 decembrie 2010

Ed Wardle

Un temerar cameraman scotian, Wardle este ultimul expert in arta supravietuirii din seria emisiunilor care ruleaza pe Discovery Channel. Ed a urcat pe Everest in anii 2007 si 2009, iar in anul 2008 a intreprins o calatorie la Polul Nord, filmand de fiecare data experientele pe care le-a avut in timpul expeditiilor sale.
Ultima sa aventura a fost reprezentata de viata in padurile salbatice din Yukon, acolo unde scotianul a supravietuit, de unul singur, dormind intr-un adapost improvizat, direct pe pamant si hranindu-se doar cu ceea ce putea prinde legal. Singura sa legatura cu lumea erau postarile pe care le facea zilnic pe Twitter. La finalul expeditiei, Ed Wardle slabise 13 kilograme
iar bataile inimii i se redusesera la mai putin de 30 pe minut.

Sursa articol: http://www.pacpac.eu/news/arta_supravietuiri/2010-10-28-659#ixzz19Zz9X5tH









miercuri, 29 decembrie 2010

Dave Caterbury(Supravietuire in doi)

Are peste 20 de ani de experienta in armata americana, acolo unde s-a inrolat inca de la varsta de 17 ani si unde a activat in randul fortelor speciale SRT ca lunetist si instructor in tehnici de lupta corp la corp. Dupa ce s-a retras din armata, Dave a lucrat la o ferma de reptile din Florida, apoi ca pescar comercial si scanfandru in mlastinile din Parcul National Everglades.
Expert in tehnici de lupta corp la corp si in arta supravietuirii, Dave Canterbury s-a folosit de toate cunostintele sale pentru a trece la o noua etapa din viata sa, aceea de a preda tehnicile de supravietuire la Pathfinder Training School din Ohio. Tot el este si autorul unui ghid de supravietuire The Pathfinder System: A Common Man’s Survival Guide si a peste 300 de clipuri in care prezinta tehnici esentiale pentru a rezista in mijlocul celor mai dificile situatii.

Sursa articol: http://www.pacpac.eu/news/arta_supravietuiri/2010-10-28-659#ixzz19V13kjVm




Cody Lundin(Supravietuire in doi)


Biolog si instructor de tehnici de supravietuire cu peste 20 de ani de experienta, Lundin a probat pe propria piele eficienta tuturor tehnicilor pe care le preda. A locuit intr-un adapost improvizat din crengi, in mijlocul salbaticiei canadiene, pentru doi ani, dormind pe un pat din ace de pin si hranindu-se doar cu ceea ce ii oferea natura. A experimentat viata in desert si pe cei mai duri munti ai lumii, iesind teafar din fiecare incercare. In prezent, Cody preda tehnicile de supravietuire la Insitutul Ecosa si la Colegiul Yavapai.
Acelasi Cody Lundin este si autorul celor mai vandute doua carti despre supravietuire: 98.6 Degrees: The Art of Keeping Your Ass Alive si When All Hell Breaks Loose: Stuff You Need to Survive When Disaster Strikes. Iar ca sa va convingeti ca este vorba de un adevarat profesionist, trebuie spus ca Lundin traieste in desertul din nordul Arizonei, intr-un adapost proiectat de el insusi, acolo unde isi asigura cele necesare vietii de zi cu zi doar din ceea ce ii ofera desertul. In plus
, Cody Lundin merge descult de peste 20 de ani, ca parte a propriei sale filozofii de viata, exceptie facand iarna, atunci cand paseste prin zapada incaltat in sosete de lana.

Sursa articol: http://www.pacpac.eu/news/arta_supravietuiri/2010-10-28-659#ixzz19V5azj3i






Bear Grills(Ultimate Survival)



Edward Michael Grylls (n. 7 iunie 1974), supranumit Bear (Urs), este un aventurier, scriitor şi prezentator de televiziune britanic.
Este renumit pentru seria de emisiuni de televiziune Born Survivor: Bear Grylls (Marea Britanie), cunoscută şi sub denumirile de Man vs Wild (Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă), Ultimate Survival (Europa, Asia şi Africa) respectiv Tehnici esenţiale de supravieţuire în România. Bear este unul dintre cei mai tineri alpinişti care au escaladat muntele Everest, reuşind această performanţă la vârsta de 23 de ani, şi cea mai tânără persoană care a devenit Cercetaş Şef (35 de ani).
Viaţa personală
Grylls a crescut în Bembrige, Isle of Wight. Este fiul politicianului Sir William Michael John Grylls, membru al Partidului Conservator, şi al lui Lady Grylls (născută Sarah Ford). Bunicii săi din partea mamei au fost, de asemenea, persoane publice: Patricia Ford a fost membru al Parlamentului (Camera Comunelor) din partea Partidului Unionist Ulster, prima femeie din Irlanda de Nord membru al Parlamentului, în vreme ce bunicul său, Neville Ford, a fost jucător de top de cricket. Sora sa mai mare, Lara Fawcett, este antrenor de tenis iar Grylls, în episodul din Man vs Wild realizat alaturi de actorul Will Ferrell, a afirmat că ea a fost cea care l-a poreclit “Bear” (Urs) pe când avea numai o săptămână.
Educaţia lui Bear Grylls s-a definitivat la Eaton House, şcoala Ludgrove, liceul Eton şi Birkbeck, Universitatea din Londra, unde a absolvit obţinând o diplomă în studii hispanice în 2002. De la o vârstă fragedă a învăţat tehnici de navigaţie şi alpinism de la tatăl său, la vârsta de 8 ani s-a implicat în activităţile cercetaşilor devenind membru al acestei asociaţii iar în adolescenţă a câştigat centura neagră cu doi dani la Shotokan, în prezent practicând Yoga şi Ninjutsu. Cunoaşte, alături de limba engleză, limbile spaniolă şi franceză. Grylls este creştin, descriind credinţa drept “coloana vertebrală” a vieţii sale.
Grylls s-a căsătorit cu Shara Grylls (născută Cannings Knight) în 2000, alături de care are trei fii: Jesse, Marmaduke şi Huckleberry (născut la 15 ianuarie 2009 pe cale naturală chiar pe barja care reprezintă reşedinţa familiei Grylls).
Perioada activităţii în serviciul militar
După finalizarea studiilor, Grylls a luat în calcul opţiunea intrării sale în Armata Indiană, petrecând câteva luni în Himalaya şi străbătând regiunile Sikkim şi Assam din Bengalul de Vest. Din 1994 până în 1997, după ce a trecut selecţia efectuată de Forţele Speciale ale Marii Britanii, a servit la normă redusă în rândul acestora, mai precis în Regimentul 21 Serviciul Special Aerian (SAS(R)), iniţial ca soldat apoi instructor în tehnici de supravieţuire şi în Patrula Medicală. Aici a fost antrenat în tehnici de luptă corp la corp, razboiul în deşert şi condiţii de iarnă, luptă de supravieţuire, tehnici medicale, paraşutism, semnale, alpinism şi explozibili, servind de două ori în misiuni în Africa de Nord.
În 1996, Bear Grylls suferă un accident de paraşutism în Kenya. Paraşuta s-a deschis parţial, partea de pânză rupându-se la o altitudine de 500 de metri, fapt ce a cauzat aterizarea în viteză pe echipamentul din spate. Accidentul s-a soldat cu strivirea parţială a trei vertebre şi paralizie temporară. Mai târziu, Grylls a declarat:
Colaboraţi la Wikicitat „Ar fi trebuit să tai paraşuta principală şi să cobor cu rezerva dar am crezut ca am timp să rezolv problema.”
Potrivit chirurgului său, situaţia lui Grylls prezenta o mare probabilitate de paralizie pe viaţă, la început fiind discutabil daca va mai putea merge vreodată. Următoarele 18 luni le-a petrecut în etape de recuperare la centrul medical militar Headley Court, înainte de a fi eliberat de îndatoririle militare şi a-şi canaliza eforturile spre recuperarea completă şi pregatirea sa pentru împlinirea visului din copilărie: escaladarea Everestului.

În anul 2004, Grylls a fost decorat cu gradul de Locotenent Comandant al Royal Navy Reserve.
Everest
La 16 aprilie 1998, Bear Grylls reuşeşte atingerea ţelului său urmărit încă din copilărie (când tatăl său i-a dăruit o fotografie cu muntele Everest): escaladarea vârfului de 8848 metri, la doar 18 luni de la accidentul avut. La acel moment Grylls stabilea un record, fiind cel mai tânar britanic ce a escaladat muntele Everest (23 de ani), daca ignorăm performanţa lui James Allen care reuşea acelaşi lucru la 22 de ani, în 1995, dar care avea dublă cetăţenie, australiană şi britanică. De atunci recordul a fost doborât de două ori, de Jake Meyer (21 de ani în 2005)[26] şi de Rob Gauntlett (19 ani în 2006).
Expediţia a constat în patru luni de antrenamente şi escaladă efectuate pe versantul sud-estic, de la prima tentativă de recunoaştere Grylls întâmpinand probleme. Acesta a alunecat într-o crevasă şi a fost lăsat inconştient atârnand de o coardă[28]. Au urmat saptămâni de alpinism pe faţa sudică în scopul aclimatizării, negocierea râului îngheţat Khumbu, a gheţarului vestic Cwm, a zidului de gheaţă de 1500 de metri denumit faţada Lhotse, precum şi ascensiuni istovitoare alături de un alt fost soldat al trupelor speciale SAS, Neil Laughton, implicând ore de escaladă nocturne. Toate acestea l-au călit pe Grylls, experimentând condiţii diverse de climă extremă, oboseală, deshidratare, privare de somn, odihnă si oxigen în zona morţii
Tot pentru a se pregăti pentru marile înălţimi din munţii Himalaya, în 1997, Grylls devine cel mai tânar britanic ce escaladează Ama Dablam, un vârf descris de Sir Edmund Hillary drept inaccesibil(~6858 m).
În 2001, Bear Grylls lansează cartea Facing Up (titlul pentru varianta lansată în Statele Unite este The Kid Who Climbed Everest), în care descrie întreaga acţiune de cucerire a Everestului, cartea intrând rapid pe lista succeselor editoriale şi primită favorabil de către critici.

Alte expediţii
Circumnavigaţia Marii Britanii
În anul 2000, Grylls conduce o echipă formată din colegii săi de cucerire a Everestului, reuşind circumnavigaţia Marii Britanii pe jet ski. Aventura a durat 30 de zile iar scopul său a fost strângerea de fonduri pentru Royal National Lifeboat Institution, organizaţie preocupată de salvarea vieţilor aflate în pericol în jurul coastelor Marii Britanii şi Irlandei.
Colaboraţi la Wikicitat „A durat 30 de zile iar distractiv a fost pentru doar o jumatate de oră. Noi ne găseam pe acele mici “uscătoare de păr” în vreme ce valurile erau atât de mari încât ne pierdeam din vedere.”

Bear Grylls.
Tot în planul actiunilor caritabile se înscrie şi acţiunea întreprinsă pe râul Tamisa unde a vâslit dezbrăcat pe o distanţă de 35 de km într-o cada de baie obişnuită, strângând fonduri pentru un prieten care îşi pierduse picioarele într-un accident de alpinism.
Traversarea Atlanticului de Nord
Trei ani mai târziu, Grylls se află la conducerea unei echipe de cinci persoane (printre care şi prietenul său din copilăre, coleg în trupele speciale SAS şi partener în expediţia de pe muntele Everest, Mick Crosthwaite), într-o tentativă reuşită de traversare a Atlanticului de Nord. Performanţa a constat în faptul că a fost prima expediţie neasistată şi s-a efectuat într-o barcă pneumatică rigidă proiectată chiar de el, capabilă să alunece peste sloiurile de gheaţă.
„ A traversat teritoriul “Furtunii Perfecte”, cu valuri de patru etaje şi depăşind aisberguri de mărimea catedralei St Paul. ”

—EverestNews
Luptându-se cu vânturi de intensitate 8, cu hipotermia, aisberguri şi furtunile des întâlnite în Atlanticul de Nord, echipa aflată în barca de 11 metri lungime a traversat regiuni întinse recunoscute ca fiind printre cele mai înşelătoare din lume, precum Marea Labrador, Strâmtoarea Danemarcei sau întinderea de apă renumită prin formarea furtunii neobişnuite din anul 1991 care a devastat coastele Statelor Unite. În cele din urmă, Grylls şi echipa sa au finalizat expediţia începută în Halifax, Nova Scotia ajungând cu bine în John o’ Groats, Scoţia, expediţia fiind filmată de un cameraman al postului BBC. Este anul în care, drept recunoaştere a serviciilor lor pe mare şi a patrimoniului maritim al Marii Britanii, Regina aprobă avansarea onorifică a opt ofiţeri printre care şi Bear Grylls care devine Locotenent Comandant.
În 2005, Grylls lansează Facing the Frozen Ocean, a doua sa carte, în care sunt descrise detalii ale temerarei expediţii.

Zborul cu paramotorul deasupra cascadei Angel
În anul 2005, Grylls conduce prima echipă care a încercat vreodată zborul cu paramotorul pe deasupra junglei de pe platoul cascadei Angel, cea mai înaltă cascadă din lume. Scopul echipei a fost acela de a atinge cel mai înalt şi izolat tepui, faimos prin faptul că a reprezentat o temă centrală în romanul de ficţiune Lost World al lui Conan Doyle, o regiune neexplorată şi despre care se cunosc puţine date ştiinţifice oficiale
Punctul culminant al expediţiei l-a reprezentat înălţarea de pe culmile cascadei Angel, plutirea pe deasupra acesteia şi coborârea verticală de peste 900 de metri, de 13 ori înălţimea cascadei, spre jungla de dedesubt. Acţiunea a fost sponsorizată şi filmată de Channel 4 şi se înscrie între acţiunile caritabile întreprinse de Bear Grylls, strângându-se fonduri pentru Hope & Homes for Children, organizaţie internaţională preocupată de soarta copiilor din ţările răvăşite de războaiele civile.
Dineul la altitudine
Tot în anul 2005, alături de expertul în zborul cu balonul şi alpinistul David Hempleman-Adams (cel care în 1996 devenea primul britanic ce ajungea pe jos la Polul Sud într-o expediţie solitară şi neasistată iar în 2000 devenea primul om care efectua un zbor cu balonul pe deasupra Polului Nord) şi de Locotenent Comandantul Alan Veal, liderul Royal Navy Freefall Parachute Display Team (echipă de elită de paraşutişti a marinei regale), Grylls stabileşte un record mondial pentru un dineu formal în aer liber desfăşurat la cea mai mare altitudine. Operaţiunea s-a desfăşurat sub un balon cu aer cald ridicat la altitudinea de peste 7000 de metri cu protagoniştii îmbrăcaţi în costume militare de paradă şi echipaţi cu măşti de oxigen. Antrenamentele pregătitoare au constat în peste 200 de sărituri cu paraşuta.
Cascadoria s-a dorit a fi suport pentru organizaţiile The Duke of Edinburgh’s Award şi The Prince’s Trust iar directorul de proiect, Alex Rayner, a declarat că a fost verificată de oficiali ai Cărţii Recordurilor.

Zborul cu paramotorul deasupra munţilor Himalaya
Tot 2007, Grylls reuşeşte stabilirea unui nou record mondial. Într-o misiune sponsorizată de GKN, el zboară cu paramotorul pe deasupra munţilor Himalaya la o altitudine superioară vârfului Everest. Recordul nu este oficial, aparatele de înregistrare a datelor de zbor îngheţând la altitudinea de 7622 m (condiţia de bază fiind aceea de a funcţiona până la finalul misiunii), peste recordul oficial care este de 6101 m. Conform declaraţiilor lui Grylls, datele descărcate de pe aparatul GPS coroborate cu transpunerea imaginilor Google Earth a căii urmate şi a analizei imaginilor video obţinute de la camera amplasată pe cască atestau o continuă ascensiune de 67 m/minut din momentul eşuării aparatului GPS, altitudinea maximă atinsă fiind de 8880 de metri.
Ca toate proiectele de anvergură iniţiate de Grylls, şi acesta a presupus o atentă pregătire. Giles Cardozo, colaboratorul său, a trebuit să inventeze un paramotor puternic, capabil să depăşească dificultăţile zborului prin aerul rarefiat şi vânturilor de altitudine, dar suficient de versatil şi uşor pentru a putea fi purtat. În momentul decolării, butelia de oxigen, propulsorul, harnaşamentul şi restul echipamentului utilizat cântăreau 120 de kg. Membrii expediţiei şi 3000 de kg de echipament tehnic şi de filmare (operaţiunea a fost fimată pentru Discovery Channel şi Channel 4) au fost tranportaţi către Namche Bazaar, situat la 3400 m altitudine, de unde au pornit spre Periche, baza de antrenament unde oxigenul din aer este de 60% faţă de cel de la nivelul mării. Perioada aleasă a fost sezonul propice escaladei muntelui Everest, perioada în care au loc aproximativ 100 de expediţii pe versanţii de nord şi sud ai muntelui. Tot în scopul antrenamentelor piloţii au luat Diamox, un medicament care reduce formarea lichidului cefalorahidian şi ajută organismul uman să se aclimatizeze mai rapid.
La 14 mai 2007, după două încercări eşuate, cei doi piloţi reuşesc să decoleze de la Periche, situat la 4400 m altitudine, la 13 km sud de Everest. Depăşind problemele de oxigen şi temperaturile extreme, paramotorul se ridică peste recordul oficial cu aproximativ 3000 de metri, dar planul iniţial al lui Grylls, acela de a trece pe deasupra Everestului, nu s-a concretizat, permisiunea de zbor fiind acordată pentru planarea la sud de acesta iar traversarea ar fi însemnat încalcarea restricţiilor aeriene chineze.
Faptul că recordul nu a fost înregistrat oficial şi că nu a traversat pe deasupra Everestul nu au părut să îl afecteze pe Grylls, scopul expediţiei fiind acela de a împinge capacităţile personale dincolo de limite, atingerea unui obiectiv temerar şi strângerea a un milion de dolari pentru Global Angels Charity.

Cea mai lungă perioadă de cădere liberă în spaţiu acoperit
Pe 18 iulie 2008, o echipă formată din Bear Grylls, Al Hodgson — care avea picioarele amputate în urma unui atac terorist din Irlanda de Nord — şi scoţianul Freddy MacDonald, stabileşte un record mondial în tunelul vertical de la Airkix Milton Keynes. Aceştia planează susţinuţi de curentul de aer de 350 km/h timp de o oră şi 37 de minute, depăşind cu doar câteva secunde precedentul record deţinut de o echipă din Statele Unite, planarea corespunzând unei căderi libere continue pe o distanţă de 390 de km. Grylls a declarat ulterior că a fost una dintre cele mai solicitante misiuni, niciodată fiind supus la un efort de concentrare continuu atat de puternic precum în acest caz.
Din nou, această aventură are ca principal scop strângerea de fonduri pentru Global Angels Charity, la fel ca şi expediţia de explorare a unei regiuni Antarctice, în decembrie acelaşi an, când Grylls foloseşte diverse forme de energie alternativă precum forţa de propulsie a vantului, jet-skyuri şi bărci pneumatice alimentate cu bioetanol, paramotoare alimentate electric şi panouri solare şi mecanisme eoliene pentru echipamentele de campare. Misiunea a fost urmată, în 2010, de o nouă apariţie editorială prefaţată de Grylls, Riding the Ice Wind: By Kite and Sledge across Antarctica, de Alastair Vere Nicoll.

Media
Grylls a intrat în lumea televiziunii prin apariţia în reclame pentru deodorantul Sure, în strânsă legătură cu expediţia sa reuşită de pe muntele Everest. A fost invitat în emisiuni precum Friday Night with Jonathan Ross, The Oprah Winfrey Show, Late Night with Conan O’Brien, The Tonight Show with Jay Leno, Attack of the Show, The Late Show with David Letterman, Jimmy Kimmel Live! şi Harry Hill’s TV Burp. El înregistrează două reclame pentru Post’s Trail Mix Crunch Cereal, difuzate în Statele Unite începând cu ianuarie 2009, apoi este protagonist într-o serie de cinci episoade intitulate “Survival in the Modern Era” (Supravieţuire în epoca modernă) şi difuzate pe Internet pentru Dos Equis’ Most Interesting Academy şi în care Grylls demonstrează tehnici de supravieţuire urbană. A promovat Alpha Course, un curs despre bazele credinţei creştine iar Warner Bros. l-a solicitat pe Bear Grylls pentru apariţia în filmul Clash of the Titans.
Grylls a scris prefaţa pentru cartea Cool Camping Cookbook (Cool Camping) de Tom Tuke-Hastings şi Jonathan Knight. Expediţiile sale aventuroase au facut obiectul multor articole din presa de mare tiraj:
* ABC News Australia
* Outside Magazine
* CityLife
* Celebrity News Now
* Bush Craft Magazine
* Mens Journal
* BBC News
* Sunday Observer
* People Magazine
* Sports Magazine
* Adventure Travel
* Christianity
* Shortlist.com
* BYM Sailing & Sports News
* Radio Times
* Sorted Magazine Feature
* Saturday Telegraph
* InTouch Weekly
* Mens Vogue – USA
* Outside Magazine – USA
* The Times -Noua Zeelandă
* Telegraph
* Telegraph Weekend
* The Times
* The Sun
* Hello Magazine
* Mail on Sunday
* Outdoor Enthusiast
* The Week Magazine
* Daily Express
* Daily Telegraph
* Resource
* The Independent
* Express Magazine
* MBM Yachting
* Focus
* Daily Mail
* Saturday Telegraph
* Esquire
* S2 Magazine
* Observer
* YOU Magazine

şi subiectul unor apariţii editoriale:
* Riding the Ice Wind: By Kite and Sledge across Antarctica – de Alastair Vere Nicoll cu prefaţa de Bear Grylls, dedicată expediţiei antarctice din 2008
Succese editoriale
Grylls este şi scriitor de succes. Prima sa carte, Facing Up, lansată în Statele Unite cu titlul The Kid Who Climbed Everest, în care detaliază reuşita expediţiei de pe muntele Everest, ajunge în topul celor mai bine 10 cărţi vândute din Marea Britanie în 2001. Cea de-a doua sa carte a fost scrisă în urma expediţiei de traversare a Atlanticului de Nord. Facing the Frozen Ocean a fost nominalizată pentru premiul Cartea Anului 2004 în Sport de editura William Hill. Cea de-a treia carte a fost lansată în 2007, în completarea seriei de televiziune “Born Survivor: Bear Grylls” cu acelaşi titlu ca şi serialul (pentru Statele Unite cu titlul “Man vs Wild”, în aprilie 2008, în completarea emisiunii difuzate de postul Discovery). În ea Grylls înfăţişează aptitudinile necesare supravieţuirii în unele dintre cele mai ostile regiuni de pe glob. Cartea este listată de Sunday Times în top 10 succese editoriale. Din 2008, o serie de cărţi de aventuri pentru copii apar sub titlul Mission Survival:
* Gold of the Gods (2008)
* Way of the Wolf (2009)
* Sand of the Scorpion (2009)
* Tracks of the Tiger (2010)

Alte apariţii editoriale semnate Bear Grylls:
* Great Outdoor Adventures: The Ultimate Guide to the Best Outdoor Pursuits (2009)
* With Love, Papa – ilustraţii de Charlie Mackesy (2010)
* Living Wild: The Ultimate Guide to Scouting and Fieldcraft (2010)

Escape to the Legion
În anul 2005, Grylls realizează o emisiune de televiziune în 4 părţi, intitulată Escape to the Legion. Împreună cu alţi 11 “recruţi” sunt recreate într-o variantă scurtă metodele de antrenament pentru deşert specifice Legiunii Străine în deşertul Sahara.
„ Totul este controlat strict, nu sunt permise posesiuni personale, nici măcar un ceas şi tot timpul se ţipă la tine şi ţi se urlă ordine. Întreaga ta viaţă este controlată de un fluier. ”

—Bear Grylls
Legat de experienţa aceasta, Grylls a declarat că nu standardele fizice impuse de Legiune i-au creat probleme, acestea fiind mai scăzute decât cerinţele trupelor speciale SAS, cât procesul de uzură fizică şi psihică induse de metodele diverse şi brutale de formare profesională ale Legiunii, precum privarea de somn si petrecerea întregii zile făcând lucruri aparent inutile precum spargerea pietrelor în deşert. Emisiunea a fost difuzată în Marea Britanie de Channel 4 şi în Statele Unite de Military Channel iar în anul 2008 a fost redifuzată de History Channel.
Born Survivor/Man vs Wild
Grylls este gazda seriei de televiziune intitulate Born Survivor: Bear Grylls pentru postul britanic Channel 4 şi difuzat drept Man vs Wild în Australia, Canada şi SUA, Ultimate Survival pentru Discovery Channel în Europa, Asia şi Africa sau Survival Game în Japonia. Emisiunea are peste 1,2 miliarde de telespectatori în întreaga lume fiind difuzată în peste 150 de ţări de la debutul din octombrie 2006. Al doilea sezon a debutat în Statele Unite la 15 iunie 2007, al treilea în noiembrie 2007 iar cel de-al patrulea în mai 2008. În prezent Grylls lucrează la ultima serie a emisiunii, actorul Ben Stiller urmând a apărea în unul dintre episoade.
Tematica seriei este reprezentată de paraşutarea lui în unele dintre cele mai neospitaliere locuri de pe pamânt, aratând telespectatorilor diverse tehnici de supravieţuire prin utilizarea resurselor zonei şi a cunostinţelor personale. Grylls este paraşutat din elicoptere, baloane, avioane, zboară cu parapanta şi cu paramotorul, escaladează faleze, stânci, munţi, gheţari, traversează păduri în flăcări, râuri învolburate, ape îngheţate, jungle tropicale, deşerturi, mlaştini sau regiuni vulcanice. Deseori metodele utilizate sunt extreme şi şocante: Grylls mănâncă şerpi, insecte, larve şi scorpioni, bea apă dintr-o cămilă moartă şi foloseşte carcasa acesteia pe post de sac de dormit şi adăpost împotriva frigului nocturn din deşert, îşi înfăşoară capul în tricoul inmuiat în propria urină pentru a se proteja de caldura deşertică, bea urina păstrată în pielea unui şarpe cu clopoţei, bea lichidele obţinute din tescuirea bălegarului de elefant, foloseşte o oaie moartă pe post de dispozitiv de plutire, se aruncă intentionat în ape îngheţate şi nisipuri mişcătoare pentru a demonstra diverse tehnici de supravieţuire în astfel de cazuri. Telespectatorul este delectat cu diverse întâmplări şi istorii despre aventurieri (uneori ucişi) în lupta lor cu sălbăticia, alături de informaţii şi detalii privind fauna şi flora regiunii.
Episoadele incipiente ale emisiunii au fost criticate pentru faptul că induceau în eroare telespectatorul, creând senzaţia ca Bear Grylls este singur, neasistat. Discovery Channel şi Channel 4 au venit în întâmpinarea criticilor şi a adus clarificări subliniind că emisiunea nu este un documentar ci un ghid despre “cum să” şi promiţând transparenţă totală Episoadele ulterioare au beneficiat de un anunţ facut la începutul fiecăruia, prin care telespectatorii au fost anunţaţi cu privire la scopul şi metodica emisiunii.

Worst Case Scenario
În prezent, Bear Grylls lucrează la un nou proiect pentru Discovery Channel, intitulat Worst Case Scenario, bazat pe cartea şi ghidurile cu acelaşi nume. În această nouă serie de televiziune sunt prezentate tehnici de supravieţuire urbană, metode de rezolvare a situaţiilor de criză precum cele apărute în urma cataclismelor naturale, accidentelor, dezastrelor şi a altor situaţii non-standard. Abilităţile presupuse sunt tehnicile învăţate de prezentator de-a lungul carierei sale atât în trupele SAS cât şi experienţa în natură: autoapărare, şofat evaziv, parkour, tehnici de supravietuire urbană şi în sălbăticie, etc.
Cercetaş Şef
The Scout Association, organizaţie a cărui lider este Bear Grylls din 11 iulie 2009

La 17 mai 2009, Asociaţia Cercetaşilor (The Scout Association) a anunţat numele lui Grylls drept viitorul Cercetaş Şef la finalul mandatului de cinci ani al lui Peter Duncan din iulie 2009. Evenimentul oficial a avut loc pe 11 iulie 2009, festivităţile de predare a funcţiei ţinându-se în faţa a peste 3000 de cercetaşi adunaţi în Gilwell Park. Grylls devenea cea de-a zecea persoană care deţine funcţia de Cercetaş Şef de la înfiinţarea sa de către Robert Baden-Powell în 1920, şi cea mai tânără persoană care a deţinut-o (35 de ani) în istoria de peste 100 de ani a organizaţiei. Grylls a declarat drept principal obiectiv mărirea numarului de voluntari adulţi la 90.000 de membri, pentru a veni în întâmpinarea celor 33.000 de tineri care doresc să se alăture dar nu pot fi asimilaţi din cauza lipsei de lideri îndrumători adulţi. De asemenea, şi-a exprimat intenţia de a oferi membrilor peste 200 de activităţi din cele mai diverse, demontând clişeul sedentarismului cercetaşilor îmbrăcaţi de modă veche şi stând în jurul focului.
Organizaţia se preocupă de dezvoltarea personală aceasta însemnând promovarea aptitudinilor fizice, psihice, sociale şi intelectuale prin atingerea potenţialului lor maxim; în prezent organizaţia numară 400.000 de tineri cu vârste cuprinse între 6 şi 25 de ani iar la nivel internaţional 28 de milioane de tineri se bucură de beneficiile oferite de asociaţie de-a lungul a 216 ţări.

Opere de caritate
Din 2002, Grylls este ambasador pentru The Prince’s Trust, o organizaţie care oferă pregătire, suport financiar şi practic tinerilor din Marea Britanie. De asemenea, este vice-preşedintele The JoLt Trust, o mică organizaţie de caritate care oferă expediţii de lungă durată copiilor cu dizabilităţi, dezavantajaţi, abuzaţi sau neglijaţi.
Multe din expediţiile şi cascadoriile lui Bear Grylls au avut ca scop strângerea de fonduri pentru organizaţii de caritate. Expediţia de cucerire a Everestului a constituit suportul echipei pentru o asociaţie care are ca scop ajutorarea foştilor şi actualilor membri ai forţelor militare britanice precum si a rudelor acestora, SSAFA Forces Help. Circumnavigaţia Marii Britanii pe jet-sky din anul 2000 a strâns fonduri pentru Royal National Lifeboat Institution, organizaţie preocupată de salvarea vieţilor aflate în pericol în jurul coastelor Marii Britanii şi Irlandei. Traversarea Atlanticului de Nord din 2003 a reprezentat suport pentru The Prince’s Trust iar zborul cu paramotorul pe deasupra cascadei Angel, din 2005, pentru Hope and Homes for Children. Dineul la altitudine din 2005, care a marcat şi stabilirea recordului mondial, a celebrat 50 de ani de la înfiinţarea The Duke of Edinburgh’s Award, un program de activităţi bazate pe aptitudinile personale, iniţiat în Marea Britanie şi popular în Commonwealth. Alături de sponsorul GKN, Grylls şi echipa sa au strâns prin zborul cu paramotorul pe deasupra munţilor Himalaya, din 2007, un milion de dolari, bani pentru organizaţia Global Angels. Tot pentru Global Angels, Grylls a întreprins expediţia cu tematică ecologică din Antarctica, în 2008, precum şi recordul de cădere liberă în spaţiu acoperit. Munca de caritate pentru Global Angels continuă pentru Bear Grylls prin noul său proiect de traversare a Pasajului de Nord Vest într-o barcă pneumatică rigidă, acţiune asemănătoare expediţiei de traversare Atlanticului de Nord.

marți, 28 decembrie 2010

Animale periculoase pe munte-Lupul



Lupul-
este asemanator unui caine lup, are o talie medie si o culoare cenusie. Simturile sale sunt excelente, auzind de 6 ori mai bine ca omul. Este de precizat insa ca lupul actioneaza cel mai mult noaptea, si nu ataca omul decat atunci cand nu are alta alternativa. Nu prea intra in contact cu omul, preferand sa il evite pe acesta de cele mai multe ori. In tara noastra singura rezervatie de lupi e langa Zarnesti. Totusi in Romania, aceste animale sunt pe cale de disparitie.

Animale periculoase pe munte-Mistretul



Mistretul-
animal omnivor, poate ajunge pana in golul alpin, iar la sfarsitul toamnei se retrage de obicei spre padurile fructificate. Oriunde este hrana si adapost incepand de la Delta Dunarii pana la padurile alpine, mistretul este prezent. Cele mai mari densitati se intalnesc in zona colinara si in luncile raurilor. Mirosul si auzul sunt foarte fine, insa vederea este defectuoasa. Asa ca daca vedeti un mistret alergand spre voi stati nemiscat, iar atunci cand se apropie destul de mult, va dati mai incolo, pentru ca lui ii este foarte greu sa se intoarca si sa va detecteze. Daca incercati sa va urcati in copac, va va pandi mult timp la radacina aceluia, incercand sa il darame cu botul. Lupii sunt inamicii numarul 1 ai mistretilor.

Pericol pe munte-Roiul de albine si viespi



Roiurile de albine si de viespi- In cazul in care ati fost intepati, incercati sa aplicati o compresa rece si sa inlaturati acul pentru ca acesta emana un miros ce indeamna celelalte albine la “atac”. Pe cat posibil, evitati roiurile facand un ocol cat mai mare.

Pericol pe munte-Nevastuica



Nevastuica- un animal de dimensiuni reduse 16-21 cm, blana maro vara si iarna alba si cu varful cozii negru, este prezenta in golul alpin, in gramezi de lemne uscate si in maracinis. Muscatura de nevastuica este veninoasa.

Vulpea disperata...



Vine vulpea disperata la leu cu o reclamatie: a fost violata crunt de un necunoscut.
-Ceva semnalmente ? intreaba leul furios.
-Nu stiu nimic, zice vulpea, era intuneric. Tot ce-am retinut e ca avea niste urechi lungi.
-Bun. Da ordin leul sa se alinieze absolut toata lumea pe un sir si incepe:
-Doamna vulpe a fost violata de cineva cu urechi lungi. Acum va controlez si vedem noi cine-a fost nenorocitul.
Zice iepurasul dandu-si urechile pe spate:
-Prietene magar, ai dat de dracu.

Confuzia leului...



In padure invazie de paduchi, purici, capuse, etc. Leul da decret ca toate animalele sa se rada la piele, a doua zi urmand sa se faca inspectia pentru a se constata daca toate s-au tuns zero. Iepurele nu se tunde numai asa, de-al dracu’.
La ora 12 punct toate animalele s-au strans in poiana.
Leul, ras si el face inspectia:
-Bai vulpe, vezi ca nu te-ai ras pe coada!
-Da leule, asa e, dar coada e singurul lucru cu care ma mandresc. Cum sa ma rad?!? -GURA! maine te prezinti fara pic de par! AI INTELES? Urmatoru1! Vine lupul.
-Vezi Vulpe cum s-a tuns lupul? Ii sta chiar bine! Urmatorul!
Urmatorul era iepurele, care fuma interiorizat.
-Bai nemernicule, tu de ce, mata, nu te-ai tuns?
-Pai n-a vrut muschii mei!
-Nu ti-e rusine ma?!? Uite ca si sobolanul s-a ras! Nu-i asa sobolane?
Sobolanul:
-Maria Ta, n-as indrazni da’eu sunt Ariciul!

Cugetarea iepurelui...



Ziua de nastere a leului. Da asta un bairam bestial si invita toate animalele. Ceva de vis: discoteca, gagici, striptease, laseri etc. Spre dimineata, iepurele boraste intr-un boschet si adoarme acolo.
Leul se facuse muci, ia un topor si omoara toate animalele.
A doua zi se trezeste iepurele mahmur, in jurul lui numa’ sange, bucati de blana, creieri prin iarba etc. Se pocneste peste frunte:
-Ma, da’ urat mai fac la betie!

Legenda Pietrei Lacrimate(Ceahlau)



Pietrei Lăcrimate nu i se mai cunoaşte povestea. Semănând cu chipul unui om care plânge, legenda ei s-a pierdut odată cu trecerea timpului. A rămas doar forma. Misterioasă, provocatoare, hrănind închipuirile celor care o privesc şi încearcă să-i pătrundă secretul.
Despre ea unii spun că ar semăna cu o ursitoare, alţii că seamănă cu un îndrăgostit.
Unii se tem de ea, alţii o privesc cu evlavie.
Povestea ei, însă, poate că nu o vom şti cu adevărat niciodată.

luni, 27 decembrie 2010

Legenda Pietrei Ciobanului(Ceahlau)



La începutul timpurilor, minunaţi de frumuseţea locurilor, s-au aşezat pe vârful muntelui un neam de oameni cunoscuţi pentru curajul lor şi pentru turmele lor de bouri. Dintre toţi, cel mai viteaz era un tânăr căruia nimeni nu-i cunoştea numele şi de aceea i se spunea Ciobanul. Isprăvile sale erau atât de nemaiauzite, încât i se duse vestea în lumea largă.
La moartea lui se strânseră toate vietăţile şi-l jeliră zile în şir. Iar, pentru pomenirea lui, s-a dat numele său locului în care îi plăcea să se retragă, din când în când, singur, doar cu turmele sale.

Legenda Claii lui Miron(Ceahlau)


Cu mulţi ani în urmă, un cioban bătrân, venit de pe la Secu sau Izvorul Alb, obişnuia să-şi pască oile prin acele locuri pline de verdeaţă, poposind deseori lângă această stâncă, mai cu seamă în nopţile cu lună.

Pe ciobanul Miron, căci aşa îi fusese lăsat numele, Dumnezeu îl dăruise cu harul cântului şi se povesteşte că doinea din fluierul său ca nimeni altul. Şi atât de minunate erau doinele lui, încât toate vietăţile pădurii, vântul, izvoarele, stâncile, dealurile şi poienile îl ascultau ca vrăjite.
Şi atât de dragi îi fură toate acestea ciobanului Miron şi atât de drag le rămase şi el tuturor, încât se crede că a rămas să moară acolo, lângă stânca cea mai ascuţită.
Astăzi, cele două stânci cunoscute sub denumirea de “Clăile lui Miron” reprezintă un punct de atracţie pentru turiştii care urcă pe Ceahlău prin Poiana Maicilor (traseul 3).

Legenda Politelor cu Crini(Ceahlau)



Cu sute de ani în urmă, un sihastru fugit de lume s-a urcat pe hăţaşul din jgheabul cu paltini şi de acolo, pe o poliţă, unde cu mâna lui şi-a săpat un adăpost. A început apoi să sădească pe poliţe crini. Într-o zi, dând peste el nişte oieri, le spuse acestora:

de vreţi să vă fie iertate păcatele şi răutăţile, apoi să sădiţi oriunde în faţa casei noi ce o ridicaţi, sau a bisericii, câte un crin. Numai când îl veţi vedea mare, falnic, o să vă bucuraţi de străşnicia lui.

Şi uite-aşa au apărut crini prin toate satele din jur.

******************

În vremurile ce-au fost, un vânător cu mare fală şi iscusit la minte, pe numele său Vasile, cutreiera prin aceste locuri, purtând pe umăr o flintă făurită de un dibaci meşter fierar. În fiecare zi pleca la vânătoare, cutreierând potecile, adunând ouă de cilihoi şi cântând toată ziua.
Trecând timpul, Vasile îşi găsi o fată de oameni înstăriţi, dar abraşă, cu care se însoţi. Într-o seară de iarnă, Vasile povesti nevestei sale despre frumuseţile muntelui, despre florile ce le întâlnea şi despre o capră neagră şi puiul ei, care-şi avea culcuşul pe o poliţă. Auzind nevasta sa acestea, atât de mult îşi dori puiul de capră încât îl ruga în fiecare zi pe Vasile să-i aducă puiul. Vasile însă îi răspundea că nu vrea să tulbure viaţa bietelor capre. Văzând însă că nu scapă de gura nevestei, se hotărî într-o zi să plece după puiul de capră. Îşi făcu un curmei gros şi coborî cu greu pe poliţa unde ştia el că zărise puiul de capră stând la soare. Încet, pas cu pas, se apropie de culcuşul căpriţei şi înşfăcă puiul dintr-o mişcare. Când dădu să se întoarcă, numai iaca se trezi faţă în faţă cu capra neagră. Până să se dumirească, coarnele caprei îl şi loviră. Se prăbuşiră toţi trei în fundul prăpastiei, într-un vârtej de praf şi pietre. După ce liniştea se lăsă, poliţele cu crini rămaseră goale şi pustii. Deasupra, în înaltul cerului, vulturul cilihoi croncănea lung şi înfricoşător…
Aşa a pierit ultima capră neagră, cu puiul ei cu tot şi cu vânătorul care se încumetase să se urce pe Poliţele cu crini…

Legenda Uriesilor(Ceahlau)


Se spune că pe muntele Ceahlău ar fi trăit cândva un neam de uriaşi, popor de oameni grozav de înalţi şi de tari. Şi-au adus cu dânşii nişte vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, şi-i păşunau toată vara pe plaiurile muntelui, până da omătul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus şi miază-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci şi până acum aşa îi spune.
Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineri şi bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată şi un băiat. Aceştia, luând puţinii bouri ce erau feriţi de crunta boală, s-au urcat sus în plaiul muntelui. Şi numai ce le-a trecut prin gând celor doi tineri: să ridice acolo sus fiecare câte un turn, doar i-o vedea şi oamenii dinspre soare răsare. Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau miraţi cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea măreţe. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini, numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui. Şi peste ceasuri, când mândrul soare şi vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul…
După ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivăzând pe cei doi tineri uriaşi şi nici o mişcare în munte, s-au urcat pe culme şi i-au căutat. Într-un târziu au dat de ei turtiţi sub greutatea gheţii. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi.
Şi iaca aşa, de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri în jos, acolo unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Urieşilor…

Legenda Stanilelor(Ceahlau)



Se spune că, în timpurile străvechi, a poposit pe aceste meleaguri un cioban pe nume Stănilă, chipeş şi trufaş la port, dar sărac lipit pământului.
El sosise cu gând de mărire, auzind că pe aici se află păşunile cele mai bogate-n verdeaţă din toată Moldova şi cel mai blând soare de pe faţa pământului, lăsate aşa de Dumnezeu de la descălecatul lui Dragoş.
Şi cum îşi păştea el oile în creierii munţilor, se întâlni într-o bună zi cu o păstoriţă, Maria, atât frumoasă că la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Lui Stănilă, ciobăniţa îi căzu cu tronc dintr-o privire, dar Maria căuta să vadă câte oi avea Stănilă, şi nu ce inimă de aur se ascundea întrânsul. Şi fata, fiica mai mare a celui mai bogat baci de prin acele părţi, aflând de sărăcia lui, nici că se mai uită la el de atunci încolo. Bietul Stănilă, nemaiputând să-şi stăpânească suferinţa, se hotărî să-şi pună capăt zilelor aruncându-se de pe nişte stânci înalte, iară de atunci stâncile celea rămaseră botezate cu numele lui.

Pericol pe munte-Rasul



Rasul-
este cel mai mare reprezentant al familiei felinelor de la noi. Mediul lui de viata este in complex paduros si linistit. Are simturile foarte dezvoltate. De regula, nu se intalneste pe traseele montane.

Pericol pe munte-Vulpea



Vulpea- Omul poate fi muscat de vulpe, aceasta transmitandu-i bolile. De regula acestea pot prezenta semne ale turbarii, asa ca este de preferabil sa le ocoliti.

Pericol pe munte-Corbul




Corbul-
se gaseste intre zona de deal si cea alpina. Este periculos doar atunci cand omul este ranit, alertand si ceilalti corbi si animale rapitoare.

Cum sunt femeile si barbatii




Cind o relatie se termina, o femeie va plinge, se va destainui prietenelor ei si va scrie o poezie.
Va spune cel putin odata: Toti barbatii sunt niste idioti.
Apoi isi va duce viata mai departe.
Unui barbat ii este mai greu sa treaca mai departe. La sase luni de la despartire, la ora 3, Duminica dimineata ii va da fostei prietene telefon si ii va spune: Am vrut doar sa stii ca mi-ai stricat viata, nu o sa te iert niciodata, te urasc si esti o proasta. Dar mai vreau sa stii ca intotdeauna va fi o posibilitate sa ne impacam.
Acesta se numeste telefonul “Te iubesc / te urasc” pe care 99% dintre barbati l-au dat cel putin o data.
Exista cursuri speciale pentru a-i ajuta pe barbati sa isi depaseasca aceasta nevoie; din nefericire foarte rar sunt eficiente.

Sex:
Femeile prefera 35-40 de minute de preludiu. Ele cred ca in timpul acesta barbatii le admira calitatile. Daca relatia este mai veche, ele nu mai au nevoie de preludiu, dar il considera o obligatie a barbatului, un fel de cadou impus de natura… si de aceea se prefac ca nu pot face nimic fara aceasta “introducere”. Mult mai egoiste ca barbatii, femeile considera ca pina si in pat au dreptul la la ceva… orice… in plus.
Barbatii prefera 35-40 de secunde. Ei cred ca drumul cu masina pina la casa ei face parte din preludiu.
Maturitate:
Femeile se maturizeaza mult mai repede decit barbatii. La 17 ani o femeie poate fi considerata un adult. La 19 ani deja stie ce vrea: un barbat inteligent, (dar usor de prostit), foarte, foarte, foarte bogat, (dar neaparat cu dorinte de a se imbogati si mai mult .pentru ea), egoist cu ceilalti, (dar foarte darnic cu partenera lui), foarte frumos (dar nu mai frumos ca ea), ferm, (dar blind.), experimentat, (dar naiv), preocupat de afacerile sale ,(dar aproape de sufletul ei), dorit de alte femei, (dar foarte fidel…), etc.
La 17 ani barbatii inca mai colectioneaza surprize si se uita la filme cu karate. De aceea prieteniile din liceu rezista rareori. Ei se maturizeaza in jurul virstei de 30 ani, dar din pacate deja o fiinta mult mai inteligenta ca el ii arata un certificat de casatorie de acum 7-8 ani si 2-3 copii care au nevoie parca de toate lucrurile din lume. Daca vrea sa se trezeasca din acest cosmar, trebuie sa plateasca cel putin jumatate din munca tineretii lui si cel putin o treime din ceea ce va cistiga pina la adinci batrineti sub forma de pensie alimentara.
Palarii:
Femeile arata bine cu palarii. Barbatii arata ca niste prosti cu aere de intelectuali rasati.
Scrisul de mina:
Femeile folosesc hirtie fina de scris, de preferinta colorata si parfumata, si isi decoreaza “i”-urile cu cerculete sau inimioare; “g”-urile si “p”-urile au bucle ridicol de mari. Este un chin sa citesti biletul unei femei. Chiar daca te paraseste, ea tot va desena un cerculet zambitor la sfirsitul biletului. Nu acelasi lucru se intimpla cind scriu CEC-uri pentru plata unor facturi sau datorii.
Spre cinstea lui, barbatul nu isi decoreaza scrisul; el zgirie pur si simplu ca gheara unei gaini ..sau a unui cocos??????
Baile:
Numarul mediu de obiecte din baia unei femei este de 437. Un barbat nu ar putea identifica majoritatea dintre aceste obiecte. Un barbat are in general 6 articole in baie: periuta si pasta de dinti, crema si lama de ras, un sapun si un prosop luat de la vreun hotel.
Reviste:
Revistele pentru barbati de multe ori contin poze cu femei dezbracate.
Revistele pentru barbati aduleaza femeile. In paginile lor regasesti retete de a cuceri femeile. In revistele barbatilor femeile nu sint una si aceeasi cu nevestele. Redactorii revistelor pentru barbati sint in general barbati casatoriti.

Revistele pentru femei de asemenea au poze cu femei dezbracate.
Asta din cauza ca, fizicul femeii este o opera de arta ce trebuie admirata, in timp ce corpul barbatului este paros si denivelat si nu ar trebui vazut la lumina zilei. Revistele pentru femei aduleaza tot femeile, mai ales cele care nu accepta compromisuri si ii prostesc pe barbati. In paginile acestora gasesti retete de a cuceri barbatii, dar in nici un caz de a da curs victoriilor astfel obtinute. In revistele femeilor acestea se pling ca sint singure, dar sfatuiesc cititoarele sa nu cedeze nici unui pretendent.
Redactorii revistelor pentru femei sint in general femei divortate.

Iesitul in oras:
Cind un barbat spune ca este gata de iesit in oras inseamna ca este gata de iesit in oras.
Cind o femeie spune ca este gata de iesit in oras inseamna ca VA FI gata de iesit in oras, dupa ce isi va gasi si celalalt cercel, se va imbraca, se va machia…

Pisici:
Femeile iubesc pisicile.
Barbatii spun ca iubesc pisicile, dar cind femeile nu se uita, le ard cite un sut sub coada.

Oglinzi:
Barbatii sunt vanitosi; isi vor verifica imaginea in oglinda. Femeile sunt ridicole. Ele se uita in orice suprafata stralucitoare: oglinzi, lingurite, vitrine, prajitoare de piine, oglinzi si geamuri de la masini parcate, chelii…
Telefonul:
Barbatii vad telefonul ca pe o unealta cu ajutorul careia pot comunica mesaje scurte si importante. Barbatii stiu ca telefonul costa.
O femeie poate sa vina acasa din vizita de doua saptamini de la o prietena, sa o sune la telefon si sa discute alte 3 ore. Si femeile stiu ca telefonul costa, dar mai stiu ca nu il platesc ele.
Indicatii:
Daca o femeie se rataceste in timp ce conduce masina ea va cere indicatii.
Daca un barabat se va rataci, el nu va opri masina sa ceara indicatii despre drum – considerind acest lucru sub demnitatea lui.

Jucarii:
Fetitelor le place sa aiba jucarii. Apoi, pe la 11-12 ani le dispare interesul.
Barbatii nu isi depasesc niciodata obsesia pentru jucarii. Pe masura ce inainteaza in virsta, jucariile devin din ce in ce mai scumpe si mai nepractice. Exemple: televizoare miniaturale, telefoane de masina, storcatoare de fructe sofisticate, egalizatoare grafice, jocuri video, si orice clipeste, bipaie si are nevoie de cel putin sase baterii pentru a functiona
.

Ziua ideala a unei femei



08:15 – Trezire prin saruturi si gadilarea cu ajutorul unei petale
de trandafir din import.
08:30 – Masurare pe cantar – 2 kilograme mai putin decat ieri.
08:45 – Micul dejun in pat (croasant, suc de portocale proaspate).
Deschiderea cadoului (inel cu diamant de 5 karate ales de partenerul atent).
08:50 – Stiri la “Shopping channel” (Mari reduceri la “Gucci”).
09:15 – Baie fierbinte in uleiuri mirositoare.
10:15 – Relaxare usoara prin fitness cu ajutorul unui antrenor personal > > > > amuzant si bine cladit.
10:30 – Ingrijirea tenului, maniquira, spalarea parului, coafatul.
12:00 – Pranzul cu cea mai buna prietena intr-un restaurant.
12:45 – Intalnirea fostei prietene a partenerului si constatarea ca s-a ingrasat 7 kilograme.
13:00 – Shoping cu cea mai buna prietena (carte de credit nelimitata).
15:00 – Somnul de dupa masa.
16:00 – Primirea a 35 de trandafiri de la un admirator secret.
16:15 – Masajul cu ajutorul unui maseur privat puternic dar tandru care exclama ca nicioadata pana acum nu a masat un corp atat de delicat.
17:30 – Alegerea si incercarea imbracamintii scumpe si unicate.O mica parada de moda in fata unei oglinzi.
19:30 – Cina la lumanari. Dans si complimente.
22:00 – Dus fierbinte (singura).
22:50 – Purtata in brate pana la pat. Cearsafurile proaspat spalate si parfumate.
23:00 – Giugiulire.
23:15 – Adormirea in bratele partenerului.

Ziua ideala a unui barbat




06:00 Trezirea.
06:15 Sex oral.
06:30 O luuunga distractie satisfacatoare in wc cu ziarul sportiv.
07:00 Micul dejun: Snitel parizian si oua, cafea si tost, pregatite
si servite de slugi goale si blonde.
07:30 Soseste limuzina.
07:45 Cateva pahare de whiskey in drum spre aeroport.
09:15 Zborul in avionul particular.
09:30 Limuzina cu sofer pana la clubul de golf (sex oral pe timpul calatoriei).
09:45 Golf.
11:45 Pranz: fast food, 3 beri, sticla Dom Perignon.
12:15 Fumatul trabucului.
12:30 Golf.
14:15 Limuzina inapoi pana la aeroport (cateva pahare de whiskey).
14:15 Zborul spre Monte Carlo.
15:30 Plecarea la pescuit. Toate fetele de companie sunt goale.
17:00 Zborul acasa.
18:45 Relaxare la wc, dus, barbierit.
19:00 Stiri: Michael Jackson asasinat, marihuana si filmele porno sunt legalizate.
19:30 Cina: caviar pentru aperitiv, Dom Perignon (1953), un biftec mare, inghetata servita pe sani goi.
21:00 Coniac si trabucul in fata unui televizor mare.
21:30 Sex cu 3 femei (toate trei cu inclinatii lesbiene).
23:00 Masaz si scaldatul in jacuzzi cu pizza si bere.
23:30 Sex oral pentru Noapte buna.
23:45 Intins singur intr-un pat imens.
23:50 Tragerea a 4 parturi, care au schimbat 4 tonalitati si l-au alungat pe caine afara din camera.
00:00 Adormirea.

vineri, 24 decembrie 2010

CRACIUN FERICIT!



PENTRU TOTI VIZITATORII BLOGULUI:

Craciunul aduce magia sarbatorilor de iarna. Acum e timpul cand lumea viseaza, spera si crede ca nimic nu e imposibil. Fie ca acest Craciun sa iti umple sufletul de bucurie, sa iti aduca bunavoie si ingerii sa iti stea de veghe in pragul acestor sarbatori luminate. La multi ani!!!

duminică, 19 decembrie 2010

Marcajele pe munte



Atunci cand va aventurati pe munte nu uitati sa tineti cont de marcajele existente. Traseul pe care trebuie sa il parcurgeti va este indicat de cateva semne care va vor ajuta sa tineti poteca pana la destinatia dorita. Daca, la un moment dat, nu veti mai observa marcajele acesta este un semn evident ca v-ati ratacit si pesemne aveti nevoie de ajutor.
Marcajele pot fi de culori diferite. Acestea pot fi: rosu, galben, albastru, de obicei aplicate pe fundal alb pentru a iesi mai bine in evidenta.
Dunga verticala pe fundalul alb semnifica faptul ca potecile strabat masivele muntoase sau ca este un traseu pe o creasta.
Crucea rosie arata de regula conexiunea intre traseele de legatura cu marcajul principal de creasta.
Punctul si triunghiul sunt folosite pentru a desemna potecile ce vin de pe vai si desprinderi de creste.
Unde se gasesc de obicei aceste marcaje?
Evident ca ele vor fi plasate in padure astfel incat sa fie cat mai vizibile celui care parcurge traseul. Ele sunt puse pe arbori, pe pietre sau stanci, stalpi de marcaj, exact in directia de mers a alpinistului.
Asadar fiti cu ochii in patru la aceste marcaje pentru a nu va ratacii in padure

TIPURI DE MARCAJE:

Ce-si doresc femeile de la un barbat(cand au 62 se ani)



1. Sa nu terorizeze copiii mici
2. Sa-si aminteasca unde e baia
3. Sa nu ceara bani multi pt.intretinere
4. Sa nu sforaie tare cand doarme
5. Sa-si aminteasca de ce rade
6. Sa fie in forma sa se ridice singur in picioare
7. Sa imbrace de obicei aceleasi haine
8. Sa-i placa mancaruri usoare
9. Sa-si aminteasca unde si-a last dintii
10. Sa-si aminteasca ca e week-end

Stiati ca...planetele-1




a. Galaxiile calatoresc in spatiu si cateodata se ciocnesc, galaxiile mai mici disparand si fiind “mancate” de cele mai mari. Galaxia din Andromeda se indreapta spre galaxia noastra, Calea Lactee.
 b. Daca ai calatori cu viteza luminii de la un capat la altul al galaxiei Calea Lactee, ti-ar trebui  100.000 ani ca sa termini calatoria.
c. Lumina este cel mai rapid lucru din univers si calatoreste cu 300.000 de km pe secunda.
d. Daca stii culoarea unei stele, iti poti da seama de temperatura ei: cele rosii sunt mai reci, cele cu temperaturi medii sunt galbene si cele cu temperaturile cele mai mari sunt albastre. Nu exista stele verzi…!!!
 e. Gaurile negre sunt invizibile. In ele nu exista timp sau spatiu si se crede ca ar fi poarta spre alte universuri; daca intri intr-o gaura neagra, vei simti ca esti turtit din parti si tras de cap si de picioare. Dar nimic nu supravietuieste acolo, ci este sfaramat in mici particule atomice.
f. Luminii de la Soare ii ia 8 minute pana atinge Pamantul; daca Soarele s-ar stinge acum, in 8 minute am ramane in intuneric.
g. Cea mai apropiata stea de Pamant este Proxima Centauri aflata la 4,23 de ani-lumina, adica 25 de milioane de milioane de km distanta de Soare. Asta inseamna, ca daca am avea o nava spatiala care ar calatori cu 50.000 de km pe ora, ne-ar trebui 88.000 de ani ca sa ajungem la ea.
h. Unele stele sunt de 600.000 de ori mai stralucitoare decat Soarele nostru. Soarele nostru se indreapta cu 20 km pe secunda spre un punct in directia constelatiei Hercules. Gazele dintr-o pata solara sunt cu 1.650 C° mai reci decat zonele inconjuratoare de pe Soare.
i. Cometa Haley se intoarce la fiecare 76 de ani.
j. Planetele se invartesc in jurul Soarelui si in jurul axei proprii in sensul acelor ceasornicului. Venus este planeta care se invarteste in jurul axei proprii contrar acelor ceasornicului. Pe Venus Soarele rasare la vest si apune la est. Venus este considerata sora geamana a Pamantului pentru ca amandoua au cam aceeasi marime, densitate si volum, este cel mai apropiat vecin al Pamantului. Dar Venus este cel mai fierbinte loc din sistemul solar dupa Soare si cel mai stralucitor obiect de pe cer dupa Soare si Luna.
k.Mercur orbiteaza Soarele mai repede decat orice alta planeta, in 88 de zile. Mercur, cea mai apropiata planeta de Soare, probabil are gheata la poli.
l. Luna noastra se departeaza de Pamant cu 3 cm pe an. Gravitatia Lunii este de 6 ori mai mica decat a Pamantului. De exemplu daca pe Pamant ai 42 de kg, pe Luna ai 7 kg.

Legenda Pietrei Teiului(Ceahlau)



În timpuri de demult, Dumnezeu se jălui diavolului de orbirea oamenilor, de stricăciunea tuturor de sus până jos, de minciună, de lene şi făţărnicie – căreia boierii îi zic “politeţă” – de neruşinarea femeilor, de zgârcenie şi destrăbălare, de îngâmfarea care se reazimă nu pe destoinicie, ci pe parale. Drept pedeapsă, diavolul propune să aducă potopul asupra oamenilor. După ce ajung la învoială, satana, desfăşurându-şi aripile, îşi dădu drumul în văzduh…
În vremea asta, pe malul drept al Bistriţei, deasupra Buhalniţei, pe piscul grohotişului, un cioban deşteptat de furtună îşi aţâţa focul ca să-şi usuce opincile. Un câine de la stână, mânios, porni o plângere grozavă de urlete, cuprins ca de o cumplită spaimă. Răsunetul tremurător se deşteaptă în munţi: din râpă în râpă vuietul se prelungi. Ciobanul îşi făcu cruce de trei ori, socotind în gândul lui că nu-i lucru curat. Se uită în juru-i şi, deodată, pe neaşteptate, îşi aţinti privirile, ca fermecat, asupra Ceahlăului. Luna cobora încet-încet după o stâncă, valea era cufundată în întuneric, numai fruntea pleşuvă a Ceahlăului, luminată, se desfăcea albă din umbra nopţii. Pe marginea stâncii care încununează Ceahlăul, era aşezat cineva, plecat într-o rână, iar cu mâna dreaptă se sprijinea de un bolovan. Ochii îi scânteiau ca focuri rătăcite pe munţi şi cătau spre văi, plini de răutate. Umbra lui se zugrăvea pe stâncile mai înalte care împresură muchea spre Ţara Ungurească… Noaptea era târzie, se zărea de ziuă.
Un zgomot grozav se auzi şi umbra zvâcni în picioare… Diavolul (căci el era), îşi desfăcu aripile, ridică dintr-o clătinătură stânca şi pluti o clipă deasupra Ceahlăului. Se îndreptă spre valea Bistriţei – când o chemare ascuţită sună în văi. Era cântecul de veghe al cucoşului… Şi pentru că noaptea e a diavolului numai decuseară până la cântători, pierzând puterile, diavolul se cutremură, îşi descleştă ghearele şi stânca căzu greu.
Trei zile şi trei nopţi a plouat cu mânie. Şuvoaiele duceau departe, pe Bistriţa revărsată, bucăţi de case, brazi fărâmaţi, stejari uriaşi şi trupuri zdrobite. Numai piatra a rămas pe loc şi se împotriveşte şi fulgerului, când trăsneşte pe vârful ei.
…Câteodată, în nopţile urâte, diavolul se aşează iar pe stânca de sus… Atunci, ca la o vrajă, toate tac şi toate focurile se sting…
*********************
Se zice că trăia cândva, ascuns într-o văgăună a Ceahlăului, un căpcăun. El era o mare năpastă pe capul oamenilor căci ademenea fetele tinere, le ducea pe platoul muntelui şi le transforma în stane de piatră cu înfăţişări ciudate.

Într-o zi, un gospodar din Vatra Călugărenilor (localitate din zonă), a cărui fată fusese răpită în ajun de căpcăun, i-a convins pe ceilalţi oameni din sat să se înarmeze cu topoare, coase, paloşe, buzdugane şi să se aşeze la pândă în Gura Bistricioarei, pentru a-l răpune pe căpcăun. Şi ei aşa au făcut.
Din vârful muntelui însă, căpcăunul i-a zărit şi, furios, s-a tot gândit cum să-i distrugă pe răzvrătiţi. Odată cu căderea nopţii, el a dezlănţuit o furtună teribilă apoi, când potopul era în toi, a smuls din creştetul Ceahlăului o stâncă uriaşă şi a pornit cu ea în zbor să o prăvălească peste satul răzvrătit. Dar duhul cel bun al muntelui Ceahlău, pe care oamenii locului şi l-au închipuit întotdeauna ca pe un moşneag albit de ani, s-a prefăcut într-un voinic chipeş şi, călăre pe un cal înaripat, a pornit după căpcăun. Urmărirea a fost aprigă, vicleanul căpcăun făcând tot felul de mişcări înşelătoare, doar doar o reuşi să ajungă deasuspra oamenilor să slobozească bucata de munte pe capetele lor. Mai abil, duhul Ceahlăului a reuşit să lovească cu spada peste ghearele căpcăunului şi uriaşa stâncă a căzut în afara satului, pe malul Bistriţei, acolo în locul unde o vedem şi astăzi.

vineri, 17 decembrie 2010

Primul ajutor pe munte






Primul ajutor este o notiune care trebuie luata in serios, fiind de o foarte mare importanta. A preveni este cu siguranta mult mai util decat a trata. O persoana care acorda primul ajutor trebuie sa aiba cunostinte si experienta necesara pentru a rezolva orice fel de situatie care apare in timpul parcurgerii unui traseu, pentru ca daca nu se intervine atunci cand trebuie si cum trebuie situatia se poate agrava.

In primul rand calmul, stapanirea de sine, timpul rapid de reactie sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba cel care este pus fata in fata cu o situatie dificila.
De altfel este indicat sa se actioneze cu precizie si cu atentie pentru ca in mod contrar, suferintele celui accidentat se pot accentua. 

De pilda atunci cand se efectueaza transportul unui accidentat acesta nu trebuie bruscat, pentru a nu i se intensifica durerile. De asemenea atunci cand cineva s-a lovit e indicat sa nu se actioneze asupra zonei afectate si sa se treaca la imobilizarea ei pentru ca trebuie o pregatire specializata pentru efectuarea unei astfel de interventii.
Este important sa chemati ajutoare atunci cand observati ca situatia este mai complicata decat normal. Pentru chemarea echipei de salvamont trebuie sa dati urmatoarele coordonate pentru ca apelul sa fie unul reusit: locul, ora la care a avut loc accidentul precum si numarul accidentatilor, posiblitati de acces, conditii meteo, ce credeti ca a patit cel care are nevoie de ajutor.
Se acorda primul ajutor in ordinea prioritatilor dupa cum urmeaza:
- cazurile de asfixie;
- cazurile ce prezinta hemoragii;
- cazurile cu politraumatisme si fracturi;
- urgente medico-chirurgicale (otraviri, abdomen acut etc);
- cazurile mai usoare.

In mod normal echipamentul montan trebuie sa contina o trusa de prim ajutor prin intermediul careia sa reusiti sa acordati un minim de ingrijire celul aflat in dificultate.
Puteti oricand sa improvizati cu ajutorul corzilor, hanoracelor, hainelor pe care le aveti la dispozitie pentru a construi o targa sau tot felul de mijloace auxiliare de transport prin care puteti sa tarati accidentatul.

Printre metodele pe care puteti sa le practicati atunci cand o persoana este inconstienta, insa pulsul continua sa ii bata slab se numara:
Metoda Sylvester

Cel care face respiratia artificiala se aseaza la capul bolnavului, cu fata la el; il apuca de incheieturile mainii, i le duce pe piept; i le apasa puternic pe torace, eliminand aerul din plamanii celui inconstient, si apoi le desface brusc, lateral in forma de cruce, pentru a patrunde aerul.
Metoda Schafer- accidentatul se aseaza pe burta, cu fata intr-o parte, cu un brat pus sub cap si celalalt intins pe langa corp. Cel ce da primul ajutor se aseaza pe picioarele bolnavului si se sprijina in maini pe spatele lui, putin deasupra rinichilor; apoi apasa pe spate, ritmic, si da drumul brusc coastelor din apasare; se fac aproximativ 15 asemenea miscari pe minut.
Metoda gura la gura

Se face respiratie artificiala incercand sa se insufle aer cu putere prin gura timp de 12 minute. Narile se astupa in timpul acestei operatiuni.

Legenda stancii Panaghia(Ceahlau)



Panaghia se pare că n-a fost totdeauna o stâncă de piatră rece, fără inimă şi suflet. Panaghia era o fată frumoasă. Se zice că ursitoarele, când au dăruit-o la naştere, una a luat întuneric din întunericul cel mai nepătruns al unei nopţi fără de lună, adânc din adâncul mărilor fără de fund, foc şi lumină din lumina şi focul luceferilor celor mai strălucitori, duioşie şi blândeţă din ochii îngerilor ce stau la dreapta lui Dumnezeu şi le-a pus toate în privirile ei; alta a rupt crinilor frăgezimea şi albeaţa, iar trandafirilor rumeneala lor şi le-a pus pe faţa ei; a treia a tors din caierul de neguri fire subţiri de umbră neprihănită şi i-a pus pe cap ca podoabă de păr negru şi bogat; iar Dumnezeu a rupt din inima şi sufletul său părticica cea mai aleasă şi i-a dat-o Panaghiei suflet şi inimă.

Şi, pentru ca să nu fie pângărită de priviri muritoare, au dus-o ursitoarele pe înălţimile cele mai de sus ale Ceahlăului, dincolo de împărăţia norilor şi au aşezat-o în peştera pustnicului Ghedeon; şi albinele din Sihăstrii au hrănit-o cu mierea lor, iar nopţile senine au scăldat-o în rouă de flori mirositoare.
Şi Panaghia a crescut mare şi s-a făcut fată frumoasă, dar frumoasă cum numai poveştile îşi pot închipui. Şi din înălţimile cele mai de pe urmă ale cerului, Soarele a văzut-o şi, de pe culmile cele mai de sus ale pământului, Panaghia a văzut pe Soare. Şi amândoi s-au îndrăgostit: şi ceasuri întregi se oprea soarele din calea lui în răscrucile cerurilor ca s-o privească, înfăşurând-o în razele sale.
Şi până într-atâta s-a mărit ziua şi noaptea aşa de tare s-a micşorat, că, mai pe ce să-şi dea amurgul mâna cu zorile (…). Şi s-a tânguit noaptea lui Dumnezeu şi Dumnezeu s-a mâniat şi a pedepsit pe Soare să nu mai răsară de acum înainte decât îmbrobodit de neguri, spre a nu mai ispiti cu farmecul tinereţii sale sufletele slabe ale muritorilor şi nici să mai zădărnicească, după voia patimilor lui, cereştile şi neclintitele întocmiri de veacuri ale mâinilor sale.
Şi s-a împlinit porunca lui Dumnezeu, iar Panaghia n-a mai văzut, de aici înainte, pe Soare în puterea tinereţii şi în floarea cereştii lui frumuseţi. Jalea şi aleanul a cuprins sufletul şi inima ei şi, zile întregi şi nopţi întregi, fără de somn, lacrimile nu i se mai uscau de pe obraji. Şi de la o vreme i s-a făcut lui Dumnezeu milă de ea şi a trimis poruncă răsăritului şi apusului să mâne în grabă pe cele mai uşoare şi mai dulci dintre vânturile lor spre culmile înalte ale Ceahlăului şi spre codrii ce umplu, ca o negură, prăpăstiile lui adânci.
Şi deodată glasuri dumnezeieşti se urcară din văi până la Panaghia şi-i îmbătară auzul, îi atinseră faţa şi-i uscară lacrimile (…). Erau şoaptele vântului cu frunzele, erau adierile răsăritului şi ale apusului, ce veneau încărcate de miesmele depărtate ale câmpiilor înflorite…
Dumnezeu îi împlini voia (…) iar când dădu să coboare înapoi spre peştera pustnicului Ghedeon, simţi că picioarele ei prinseră rădăcină în pământ şi nu se mai putu urni. Dădu să plece, trupul îi era rece şi împietrit. Voi să ridice mâinile, dar mâinile ei rămaseră lipite de trup, cuprinse şi ele de recea lui încremenire de stâncă. Şi încercă să strige (…) încercarea ei rămase zadarnică. Iar când voi să îndrepte iarăşi ochii spre ceruri, pleoapele îi căzură grele peste luminile lor şi un întuneric nemărginit o cuprinse (…). Panaghia se prefăcuse în stâncă de piatră. Se zice, însă, că inima ei nu s-a împietrit, că şi acum se îmbată, totuşi, de razele soarelui, de strălucirea florilor, de lunecarea norilor pe aripile lor albe, de vânturile dulci şi mângâioase ale răsăritului şi apusului.

Yeren-omul salbatic



Salbatici primitivi exista si in China, in regiunile impadurite din centrul si sudul tarii. Localnicii ii numesc Yeren adica salbaticii, iar relatarile despre aparitii ale acestor fiinte vin atit de la tarani simpli, cit si de la oameni de stiinta sau functionari de partid.
In anul 1940, biologul Wang Tselin declara ca a examinat personal trupul unui Yeren, ce fusese ucis in provincia Gansu. Potrivit spuselor sale, creatura era de sex feminin, masura 1,80 m si avea trasaturi ciudate, undeva intre om si maimuta.
In anul 1950, geologul Fan Jingquan a relatat despre intalnirea cu o familie de salbatici, mama si fiu, in padurile din Shanxi. Insa cea mai ciudata relatare-marturie vine de la sase functionari guvernamentali, care au zarit o asemenea aratare pe o sosea din Hubei. Creatura a incercat sa fuga escaladind parapetul de la marginea soselei, dar a alunecat si a cazut inapoi.
Prinsa in lumina farurilor, fiinta s-a ghemuit pe asfalt, fiind in cele din urma gonita cu o piatra de unul dintre oameni. Fiind vorba de persoane oficiale, povestea a fost considerata suficient de credibila pentru a se deschide o ancheta care nu a ajuns insa la nici o concluzie.
Singura dovada palpabila a existentei acestor fiinte raman mainile si picioarele conservate ale unui animal necunoscut, prelevate de un profesor de biologie din Zhejiang, in 1957, cind o creatura salbatica a fost ucisa de niste tarani. Comunitatea stiintifica nu a putut stabili carei specii ii apartin ramasitele. Unii afirma ca ar putea fi ale unui Giganthopithecus, primata uriasa despre care se crede ca traia in China cu 300.000 de ani in urma.

Ce isi doresc femeile de la un barbat (cand au 42 de ani)




1. Sa nu fie foarte urat (poate fi chel)
2. Sa nu porneasca pana nu urc in masina
3. Sa-si permita uneori o cina in oras
4. Sa fie atent cand vorbesc
5. Sa-si aminteasca usor punctul culminant al bancului
6. Sa fie in forma suficienta pentru a rearanja mobila
7. Sa imbrace o camasa care sa ii acopere burta
8. Sa nu cumpere sampanie cu dop filetat
9. Sa-si aminteasca sa aseze colacul toaletei dupa folosire
10. Sa se rada in majoritatea weekend-urilor

joi, 16 decembrie 2010

Reteta pentru slabire...



Noua cura de slabire pusa la punct de reputatii cercetatori de la Institutul pentru Geofizica Grasilor a inceput deja sa dea roade, toti cei 6 cobai umani slabind aproximativ 5% din greutate in doar doua saptamani.

Cei sase se simt bine
Dupa doua saptamani de ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti, si asta de trei ori pe zi, totul asezonat cu cate sase pahare de tarie la fiecare masa, cele sase persoane obeze care s-au oferit voluntare pentru test se simt impecabil.
“Am slabit 8 kilograme in primele 10 zile, si 12 in cele doua saptamani”, declara in exclusivitate pentru times.ro Mimoza Sclifoseanu, in timp ce rontaia un biscuit cu ciocolata.
Dieta a fost conceputa de un gras
Nimeni nu poate intelege aceasta afectiune care afecteaza deja 90% din cetatenii romaniei mai bine decat un obez.
De aceea, Grasimel Osanzeanu, seful Institutului de Geofizica Grasilor, considera ca regimul sau e de departe cel mai perfectionat, pentru ca a fost creat de grasi pentru grasi si cu grasi.
Curele traditionale nu au nicio sansa
Dietele bazate pe infometare, pe salate, legume, absenta cartofilor prajiti sau a alcoolului nu vor mai avea practic nicio sansa in fata revolutionarei metode descoperite de cercetatorii obezi, preconizandu-se ca toata lumea sa treaca in maxim doua saptamani la noul regim alimentar.
Pe perioada verii se recomanda untura
“Uleiul de masline, de departe cea mai daunatoare inventie a omului, trebuie scos complet din alimentatie, mai ales in perioadele fierbinti ale anului. Orice ulei vegetal trebuie inlocuit imediat cu untura sau seu”, a declarat pentru times.ro Grasimel Osanzeanu.
Propunere de reteta
Pentru a veni in inampinarea solicitarilor dumneavoastra, va prezentam mai jos o propunere de dieta.
Durata: 2 saptamani
Pierdere in greutate estimata: 5% din masa initiala.

Mic dejun (ora 9:00) : Ceafa de porc la gratar(1 kg), cartofi prajiti (500 grame)
Pranz (ora 14:00): Sandvis paine alba, slanina (100 grame), sau o saorma la lipie. Obligatoriu trei pahare de coniac.
Cina (ora 20:00-21:30): identic mic dejun +4-5 pahare whisky, coniac, palinca.

Legenda stancii Dochia(Ceahlau)



În ceea ce priveşte Stânca Dochiei, ea este, poate, locul cel mai învăluit în mister. Despre această stâncă unii spun că ar fi pietrificarea unei bătrâne ciobăniţe, care, înveşmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile şi caprele sale, spre vârful muntelui, deşi vremea nu-i îngăduia. Şi, cum mergea ea, a început să plouă şi să ningă. Şi, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu şi se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniţă a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a îngheţat-o împreună cu oile şi caprele sale.
****************
Alţii povestesc că despre Baba Dochia se spune că era aşa de rea încât şi copiii, care cum creşteau, fugeau de ea, pentru a scăpa de răutăţile ei. Numai unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar şi cel mai puţin la minte, i-a fost rămas dintre toţi copiii în preajmă. Dragomir, c-aşa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile şi numai biata nevastă-sa, harnică şi bună la suflet, răbda şi suferea toate hachiţele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până s-o înnegri. Se munci săraca fată cât se munci, dar după trei zile de trudă lâna tot albă era. Necăjită că nu reuşeşte să îndeplinească porunca soacrei, fata începu să plângă. Şi pe când plângea ea, numai ce se trezi cu doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu şi Sf. Petru. Auzindu-i necazul şi făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar şi cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori şi fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile şi fragii, uită de lână, îl chemă repede pe Dragomir şi-i spuse: “Măi Dragomire, dac-au înflorit fragii înseamnă c-a venit vremea să mergem la munte, la stână, să măsurăm oile”. Şi răpezită cum era baba, îl luă pe Dragomir şi plecă îmbrăcată aşa cum o prinse vremea, cu nouă cojoace pe ea şi cu oile în urmă. Afară se încălzise bine şi, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse şi începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeşoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniţă cu zloată, de au îngheţat şi baba şi oile, cu Dragomir alăturea.
*****************
O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă pe Dochia drept o fată de împărat care, fugind de împăratul cotropitor ce voia să o ia de nevastă, s-a travestit în păstoriţă, urcând cu o turmă de oi în munţi. Cum timpul era frumos, a început să lepede din cojoace unul câte unul. Dar aproape ajunsă în vârf, se lăsă deodată un frig, de ziceai că e iarnă. Nefiind deprinsă cu frigul şi temându-se să se întoarcă, începu a cârti împotriva lui Dumnezeu. Acesta o pedepsi prefăcând-o în stană de piatră, iar oile în bolovani. Altă variantă spune că fiind pe cale de a fi prinsă de împăratul cotropitor, fata ceru lui Dumnezeu să fie transformată în stană de piatră, rugăminte ce-i fu îndeplinită.