Ghe NICA-Blog: Marcajele pe munte

duminică, 19 decembrie 2010

Marcajele pe munte

Atunci cand va aventurati pe munte nu uitati sa tineti cont de marcajele existente. Traseul pe care trebuie sa il parcurgeti va este indicat de cateva semne care va vor ajuta sa tineti poteca pana la destinatia dorita. Daca, la un moment dat, nu veti mai observa marcajele acesta este un semn evident ca v-ati ratacit si pesemne aveti nevoie de ajutor.
Marcajele pot fi de culori diferite. Acestea pot fi: rosu, galben, albastru, de obicei aplicate pe fundal alb pentru a iesi mai bine in evidenta.
Dunga verticala pe fundalul alb semnifica faptul ca potecile strabat masivele muntoase sau ca este un traseu pe o creasta.
Crucea rosie arata de regula conexiunea intre traseele de legatura cu marcajul principal de creasta.
Punctul si triunghiul sunt folosite pentru a desemna potecile ce vin de pe vai si desprinderi de creste.
Unde se gasesc de obicei aceste marcaje?
Evident ca ele vor fi plasate in padure astfel incat sa fie cat mai vizibile celui care parcurge traseul. Ele sunt puse pe arbori, pe pietre sau stanci, stalpi de marcaj, exact in directia de mers a alpinistului.
Asadar fiti cu ochii in patru la aceste marcaje pentru a nu va ratacii in padure

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;