duminică, 22 decembrie 2013

Pentru toti vizitatorii blogului !






Fie ca Sarbatorile de Iarna sa va aduca liniste si pace in suflete si bucurie alaturi de cei dragi. Sarbatori Fericite si La multi ani!

luni, 16 decembrie 2013

Enigme biblice ce au ramas nedezlegate


Diferitele grupuri religioase includ diverse carti in canoanele lor, intr-o ordine diferita si uneori divid sau combina anumite capitole ori introduc materiale suplimentare in scrierile canonice. Va prezentam mai jos cateva enigme istorice continute in Biblie, preluate de India Tv News.

Sodoma si Gomora - Au fost reale si, daca da, unde sunt situate?

Pentru pacatele locuitorilor lor, orasele Sodoma si Gomora au fost distruse "de pucioasa si focul venite de la Domnul din cer". In crestinism si iudaism, numele acestor orase au devenit sinonime cu pacatul, iar distrugerea lor cu o manifestare proverbiala a maniei lui Dumnezeu.

Existenta istorica a Sodomei si a Gomorei este inca o disputa intre arheologi. Biblia indica faptul ca acestea erau situate in apropierea Marii Moarte.

Posibile locuri sunt siturile descoperite de Walter Rast si Thomas Schaub in 1973, incluzand si Bab edh-Dhra, care a fost gasit de arheologul Paul Lapp. Alte asezari posibile ar fi Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir.

Ce s-a intamplat cu triburile pierdute?

Cele "Zece triburi pierdute ale lui Israel" se refera la vechile triburi care au disparut dupa ce Regatul lui Israel a fost distrus, robit si exilat la sfarsitul Epocii de Bronz. Acesta este un subiect care se bazeaza partial pe fapte istorice autentice, documente si pe traditia religioasa.

Au existat anumite teorii bizare despre cine ar putea fi descendentii acestor triburi pierdute. Unele se refera la irlandezi, nativi americani, britanici, japonezi si chinezi.

Biblia contine mesaje codate

Codul Bibliei reprezinta o serie de mesaje presupuse a exista in textul ei. Studiul si rezultatele acestui cifru au fost popularizate de cartea "The Bible Code".

Metoda principala prin care mesajele au fost extrase este Equidistant Letter Sequence. Codurile Bibliei folosesc de obicei textul Bibliei ebraice.

Utilizarea si publicarea "predictiilor" bazate pe codurile Bibliei au reusit sa atraga atentia, mai ales datorita activitatii jurnalistului Michael Drosnin. Cea mai importanta predictie a lui Drosnin a fost asasinarea prim-ministrului israelian, Yithak Rabin, din anul 1995.

Unde este Gradina Edenului?

Unii oameni cred ca Gradina Edenului a existat in realitate, dar majoritatea teologilor considera ca povestea este doar una strict literara. In plus, Biblia ne da anumite indicii despre locul unde s-ar fi gasit. Acestea au dus la mai multe incercari de a descoperi gradina.

Exista ipoteze care plaseaza Edenul la izvoarele raurilor Tigru si Eufrat, in Irak, in Africa sau in Golful Persic. Locul unde s-a aflat Gradina Edenului ramane insa si acum un mister.

Cine a fost faraonul din timpul Exodului?

Faraonul din timpul Exodului este cel care a domnit in Egiptul antic in acea vreme. Povestea inrobirii copiilor lui Israel in Egipt, plagile prin care Dumnezeu a fortat eliberarea acestora si scaparea prin traversarea Marii Rosii sunt capitolele de inceput ale Cartii Exodului.

Faraonul din poveste nu este numit si este mentionat doar cu rangul sau, dar problema identitatii lui a fost subiectul mai multor speculatii. Figura cel mai des mentionata in cultura populara este cea a lui Ramses cel Mare, dar nu exista nicio dovada scrisa sau arheologica in acest sens.

Sursa:http://cultural.bzi.ro/enigme-biblice-ce-au-ramas-nedezlegate-7932

duminică, 15 decembrie 2013

FRANCISCO DE GOYA - Un hotel pe roți(Calea spre paradis)


FRANCISCO DE GOYA - Un hotel pe roți

TRASEUL: De la Paris la Madrid
DURATA: 13 ore și 30 minute

» Pleacă din Paris pe seară, savurează o cină cu trei feluri de mâncare și peisajul tot mai rural, afundă-te într-un somn adânc, în ritmul liniștitor al roților de tren, și trezește-te a doua zi la Madrid, odihnit și gata să vizitezi al treilea oraș din Uniunea Europeană ca populație. De remarcat: Trei alte trenuri-hotel Elipsos, purtând numele unor artiști celebri, traversează Spania, Italia, Franța și Elveția, după un program care îți permite să-ți petreci ziua explorând un oraș mare și să dormi noaptea în tren, în drum spre următoarea destinație. Ofertele de lux includ o băutură de bun venit, o cină cu mâncăruri alese, micul dejun și băi cu duș în cușete.
Sursa:http://www.natgeo.ro/traveler/9964?start=1

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Politica de destabilizare a României după Marea Unire prin agenţii comunişti


Politica de destabilizare a României după Marea Unire prin agenţii comunişti

Unirea României s-a făcut cu duşmani la apus (imperiul austro-ungar), cu duşmani la răsărit (armatele bolşevice, foste aliate) şi cu infiltraţii comunişti în Transilvania, Bucovina, Basarabia şi vechiul Regat, urmărind prin acte de teroare şi manifestaţiile duşmănoase ale unei infime minorităţi, să perturbeze procesul de redresare naţională ce se începuse după încheierea păcii.
 Elementele perturbante, de numărul zecilor, s-au recrutat din rândurile unor străini de ţară şi ceva zişi socialişti, iar gruparea lor a fost anunţată de Cristian Rakovski în primul congres al Cominterului din 1919. Atunci, folosind munciuna, a anunţat că Partidul Socialist din România s-a transformat în partid comunist. Libertăţile constituţionale româneşti permiteau funcţionarea şi a formaţiunilor ce-şi propuneau răsturnarea ordinei sociale.
 Atunci, la congresul de la Harkov, din 1919, acelaşi Rakovski, care împreună cu Bela Khun, instalase teroarea la Budapesta, din dispoziţia lui Lenin, a acuzat de oportunism pe social democraţii care participaseră la Unirea României (Gh. Grigorovici, Ion Flueraş, losif Jumanca) şi după arestarea lui Iuliu Maniu au fost şi ei exterminaţi prin închisorile comuniste.
 Comitetul Internaţionalei a -III-a i-a acuzat pe social democraţii din România de oportunism pentru că purtau discuţii cu partidele autohtone făcându-i chiar trădători, deoarece se împotriveau mişcării clandestine în vederea pregătirii revoluţiei din România. Li se imputa social democraţilor români că nu cer restituirea Basarabiei către Rusia.
 Întâlnirile şi congresele comuniste în URSS, mai ales, se ţineau destul de des şi la ele au participat şi români social-democraţi câştigaţi de comunişti, unii infiltraţi din ţară. Printre participanţi se numărau: Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker, Gheorghe Cristescu (închis şi el de tovarăşii lui după 1948), Elek Koblos, Al. Crişan, A. Dobrogeanu-Gherea, Ecaterina Arbore, H. Steinberg... Românilor participanţi la discuţii li s-a cerut ca în documentele partidului comunist din România să se popularizeze problema autodeterminării, accentuându-se chiar asupra dezmembrării unor provincii din statul român făurit cu atâta suferinţă şi jertfe.
 Menţionarea acestui aspect are scopul de a demonstra reaua credinţă a comuniştilor şi minciuna permanentă în activitatea lor. Aruncând o privire asupra actului de trimitere în judecată a conducerii Partidului Naţional Ţărănesc din noiembrie 1947, constatăm că Maniu este acuzat de lupta de autodeterminare şi de „trădarea intereselor naţionale cele mai vitale ale poporului român", în 1918, tocmai de ministrul de Justiţie din România, Lucreţiu Pătrăşcanu, care fusese de faţă când Stalin le-a dat directiva în 1923 ca să popularizeze problema autodeterminării în vederea dezmembrării României. Şi tot sub Stalin şi sub aprobarea lui va fi împuşcat Pătrăşcanu, după 30 de ani, de data aceasta în România, nu ca ceilalţi trădători executaţi în Rusia în perioada 1937-38.
 După ce V. I. Lenin în eseul intitulat „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului" socotea România, după Unirea din 1918, printre statele imperialiste din Europa (fiind un stat tipic format din mai multe naţiuni), iar în Conferinţa Federaţiei comuniste balcanice de la Berlin, din 1924 s-a pus direct în discuţie dezmembrarea României.
 După moartea lui Lenin, Stalin însărcinase pe comuniştii din secţia română să treacă la subminarea statului român din interior, în timp ce el, prin partidul comunist din exterior, a pregătit o serie de treceri clandestine a unor terorişti ca să provoace răscoale.
 În rezoluţiile celui de al -V-lea Congres al Cominformului, partidul comunist român din exterior, în rezoluţia „Despre chestiunile naţionale în Europa centrală si în Balcani", acceptase menţinerea următoarelor: „După Pacea de la Versailles au apărut (...) noi state mici imperialiste: Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, România, întemeiate pe anexarea de teritorii considerabile populate cu alte naţionalităţi si constituind focare de oprimare naţională si reacţiune socială", cerându-se separarea popoarelor asuprite din aceste ţări.
 În paragraful –II- al acestei rezoluţii, la Chestiunea ucraineană, se precizau sarcini partidelor comuniste din Polonia, Cehoslovacia, România, de a sprijini constituirea unei republici sovietice muncitoreşti şi ţărăneşti, prin includerea în graniţele noului stat a teritoriilor statelor menţionate mai sus.
 Chestiunea maghiară, din capitolul –VIII- al rezoluţiei preciza: „Congresul apreciază că este indispensabil să se întărească activitatea comunistă printre ungurii din regiunile anexate de România, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Partidele comuniste din aceste ţări trebuie să revendice pentru ei dreptul de a dispune de ei înşişi, până la, şi inclusiv, separarea lor de statele care le-au anexat..."
 Şi pentru că era vizat tot teritoriul României, prefigurând înţelegerea Hitler-Stalin (23 august 1939) şi cotropirea teritoriilor româneşti din 1940, la capitolul –IX- al sus-zisei rezoluţii „Problema Transilvaniei şi Dobrogei", se indica: „Congresul aprobă punerea de către Partidul comunist din România a lozincilor separării statale a Transilvaniei şi Dobrogei din componenţa României, în regiuni independente...".
 Acestea nu au rămas simple indicaţii ci s-au transformat în acţiuni concrete urmărindu-se provocarea de revolte şi chiar atentate de către agenţii comunişti infiltraţi în România şi care cu concursul agenţilor comunişti interni (puţini la număr) plătiţi de internaţionala comunistă, urmăreau să servească scopurile expansioniste al U.R.S.S.-ului care de secole era preocupată, sub tot felul de pretexte mincinoase, să cucerească Peninsula Balcanică, pentru a-şi croi drum la Marea Mediterană prin Bosfor şi Dardanele.
 În calea lor aveau ca obstacol România, iar după 1944 pe Maniu. De aceea au inventat şi acuzat pe Iuliu Maniu, de tot ce aveau ei de gând să facă pentru a dărâma stavila de neclintit.
Şi pentru atingerea acestui scop şi-au găsit iude nu numai printre mercenarii pregătiţi în şcolile teroriste şi de dezinformare ale KGB-ului, dar şi printre românii din România.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-015)
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/877-Politica-de-destabilizare-a-României-după-Marea-Unire-prin-agenţii-comunişti