sâmbătă, 30 octombrie 2010

Ghicitul-Matematica destinului




Iata esenta teoriei semnelor si corespondentelor, care sta la baza artei ghicitului. Caci ghicitorul poate citi in carti soarta unei persoane-tinta, tocmai pe temeiul corespondentei dintre semnele si relatiile respectivelor carti cu imaginea si devenirea astrala a numitei persoane. Primele marturii scrise despre practica oficiala si sistematica a divinatiei provin de la akkadieni, urmasii culturali ai sumerienilor. Dam din nou cuvantul lui Mircea Eliade: “numeroase tehnici ale divinatiei, majoritatea lor dezvoltate in epoca akkadiana, permiteau cunoasterea viitorului. Se considera deci ca anumite intamplari nefericite puteau fi evitate. Diversitatea tehnicilor si numarul considerabil al documentelor scrise care ne-au parvenit ne arata prestigiul de care se bucura mantica in toate straturile sociale. Metoda cea mai elaborata era extispicina, adica examinarea maruntaielor victimelor; cea mai putin costisitoare, lecanomantia, consta in a varsa putin ulei in apa, sau invers, si a interpreta “semnele” care se puteau citi in fomele produse de cele doua lichide”.
Urmasii akkadienilor, asiro-babilonienii, vor dezvolta frenetic clarviziunea mantica. Atat de frenetic, incat civilizatia lor va pieri din cauza increderii in prevestiri (incredere excelent exploatata de catre profetii evrei). Cel mai raspandit sistem de divinatie era constituit de examenul ficatului la animale. S-au gasit nespus de multi ficati de argila, minutios impartiti si adnotati cu observatii asupra semnificatiei fiecarei parti. Teoria corespondentelor dintre Cer si Pamant i-a condus pe asiro-babiloniei la intemeierea astrologiei, tehnica de ghicire complexa ce provine din mai simpla astromantie. Astrologia babiloniana interpreta destinul omului dupa pozitia astrelor in momentul nasterii, precum si dupa miscarile, intalnirile si gradatiile culorilor acestor astre. Zodiacul nostru traditional s-a nascut in Babilon; actualele horoscoape sunt mult mai rudimentare decat produsele similare ale babilonienilor.
Asiro-babilonienii au dus domeniul manticii pe culmi greu de egalat. Ei ghiceau in orice, chiar si in miscarile cainilor de pe strada. Pentru exemplificare, vom cita un text cuneiform: “Daca un caine se opreste in fata unui om: o piedica i se va ivi acelui om./ Daca un caine se opreste langa un om: ocrotirea zeului va fi asupra lui./ Daca un caine se culca pe scaunul unui om: sotia lui il va urma intr-o nenorocire./ Daca un caine alb intra intr-un templu: fundatiile templului vor fi durabile. (si invers daca un caine negru intra intr-un templu)”. Asiro-babilonienii obtinusera rezultate atat de spectaculoase, incat au uimit intreaga lume civilizata a timpului.
Cuvantul asirian “maga” (adica preot, initiat) va da nastere termenului “magie”; de asemenea, preotii persi vor fi numiti magi. Din randul acestora se vor distinge cei trei magi de la rasarit care au inteles prevestirea nasterii lui Iisus. Totusi, cum se poate citi dupa miscarile unui caine? Oare nu e aberat sau ridicol? Ei bine gandirea matematica actuala a elaborat o teorie a intamplarii care justifica tocmai asemenea forme de ghicire. Matematicienii au demonstrat ca intre doua serii de evenimente independente dar simultane, exista afinitati. Un anumit eveniment are tendinta de a se produce in vecinatatea unui alt eveniment, ca si cand s-ar atrage intre ele. Cu alte cuvinte, e posibil ca un caine sa aiba tendinta de a se aseza in fata unui om pe care il asteapta o incercare grea. Astfel, nimic nu este intamplator iar mantica straveche a babilonienilor isi are rosturile ei atutentice.

Ghicitul-Cartile Sibyline



Unul din episoadele cele mai stranii din istoria umanitatii il constituie povestea Cartilor Sibyline. Legenda spune ca o batrana anonima ar fi venit la Tarquinius Superbus, cel de-al saptelea si ultimul rege al Romei, si i-ar fi oferit noua carti mantice si oraculare, la un pret ingrozitor de mare. Acele carti ar fi cuprins interpretarea si prevestirea tuturor evenimentelor posibile si s-ar fi datorat zeilor; totusi, din pricina pretului, Tarquinius ezita sa le cumpere si vrea sa negocieze. In acel moment, batrana arde trei dintre carti. Desi oarecum contrariat, imparatul continua sa se tocmeasca. Ca raspuns, batrana mai arde trei carti. Atunci abia, Tarquinius isi da seama de greseala; el cumpara imediat ultimele trei carti ramase, platind pentru ele pretul cerut initial pe toate noua. Conform versiunii lui Virgiliu, enigmatica batrana era insasi celebra sibila din Cumae.
Importanta acordata de romani celor trei carti sibiline devine uriasa. Ele sunt declarate avutie nationala si sunt plasate, sub paza, in templul lui Jupiter de pe Capitoliu. Nu puteau fi consultate decat in imprejurari dificile, cand se hotara destinul intregului popor. Incendiul catastrofal din anul 83 i.Ch. le va distruge. Dar, printr-un efort exceptional, romanii le reconstituie, si, in anul 76 i.Ch., in cursul unei ceremonii solemne, ele vor fi din nou depuse pe colina Capitoliu. 54 de ani mai tarziu, imparatul Augustus le muta in templul lui Apollo de pe Palatin si numeste un colegiu special, format din zece sacerdoti, pentru a le pazi. Un alt colegiu, format din doi experti, avea sarcina citirii si interpretarii lor. Din nou textele sibiline nu pot fi consultate decat in situatii-limita si numai pe baza deciziei senatului. Dupa 400 de ani, in secolul al IV-lea, un anume Stilico porunceste arderea acestor inestimabile documente. Astfel, ele vor disparea din istorie; ni s-au pastrat doar fragmente insumand cam 70 de versuri din totalul de 1.000 cat cuprindeau in forma reconstituita. Toate cele 70 de versuri pastrate contin profetii perfect adevarate – inclusiv prezicerea venirii lui Iisus Christos si a crucificarii sale.
Povestea cartilor sibiline este edificatoare din multe puncte de vedere. Romanii au fost niste oameni practici, buni agricultori, buni razboinici, buni administratori si buni constructori. In niciun caz nu pot fi banuiti de misticism. Ei bine, tocmai in aceasta civilizatie rationalista si pragmatica se petrece istoria cu cartile sibiline. Odata achizitionate, prin tocmeala de pomina a regelui Tarquinius, textele oraculare vor dobandi un prestigiu imens si vor fi aparate ca un tezaur national. In mod evident, romanii nu le-ar fi tratat astfel daca ele nu si-ar fi dovedit din plin valoarea si utilitatea. Asadar, erau deopotriva considerate puternice si autentice.

Ghicitul in cartile de tarot





In anul 1377, preotul Johann semnala aparitia unui joc de carti in Germania, despre care sustinea ca “descrie perfect infatisarea actuala a lumii”. Aceasta e prima atestare a tarotului, marele joc divinatoriu din Evul Mediu. Ghicirea in carti practicata astazi reprezinta doar o palida ramasita din arta ezoterica a tarotului. Numele “tarot” vine din latinescul “rota” (roata), dar originea jocului ramane necunoscuta. El a patruns in Europa la inceputul secolului al XIV-lea, probabil adus de arabi sau de calatorii italieni. Oricum, in forma finala, tarotul a inglobat si simbolurile ezoterice europene, mai ales cele gnostice si ermetice. De asemenea, el pastreaza superstitii crestine: arcana fara nume (adica Moartea) are numarul 13, una dintre cifrele blestemate ale crestinilor. Tarotul continea la inceput 78 de carti, organizate in 56 de arcane minore si 22 majore. Arcanele minore cuprind patru serii de 14 carti fiecare. Seriile erau bastonul, cupa, spada si pentagrama (sau dinarul) – care s-au transformat azi in trefla, cupa, pica si caro, culorile jocului modern.
Cele 14 carti aveau in plus, fata de jocul actual, un Cavaler, plasat intre Valet si Dama. Figurile sunt extrase din legendele cavaleresti medievale; atat seriile, cat si numerele au complexe semnificatii ezoterice. Dar partea profunda a tarotului se releva avia prin arcanele majore. Acestea contineau 22 de mari simboluri ezoterice; 21 numerotate (care se puteau grupa dupa cifrele initiative 7 si 3) si una fara numar, numita Nebunun. Fiecare arcana majora poseda o intreaga filosofie, pana si culorile desenului au intelesuri ascunse. Astazi, arcanele majore au disparut complet din jocul de carti – de altminteri, este posibil ca ele sa apartina unei alte traditii, mai vechi decat cea a arcanelor minore. Oricum, ele transmiteau cunoasterea Adevarului ocult. Prima, numita Magicianul (cu care incepea jocul) are urmatorul inteles: lumea vizibila este doar o iluzie.

vineri, 29 octombrie 2010

Ghicitul-Clarviziunea mantica



Clarviziunea mantica s-a practicat in toata lumea, pe parcursul intregii istorii umane. Ea a creat o prolifica industrie a sarlataniei, insa in formele sale verificate si autentice are rezultate uluitoare. De aceea adevaratii ghicitori au fost inconjurati cu teama si suspiciune, iar arta lor va fi de timpuriu clasificata drept secreta. Chiar vechii egipteni considerau clarviziunea mantica precum si parapshihologia in general, ca pe un domeniu interzis fiintelor obisnuite. Cea de-a patra marturisire a mortului in fata lui Osiris suna astfel: “Nu am cunoscut ceea ce este neingaduit”. Termenul “mantica” inseamna “divinatie”, arta a ghicirii si provine din grecescul mantike. Originea greaca nu este intamplatoare, caci tocmai grecii vor desavarsi, in Europa antica, acest tip de clarviziune. Astfel, Platon s-a ocupat in mod sistematic de arta ghicirii; in linii mari, el distinge doua categorii de divinatii: tipul sanatos, rational si stiintific; si tipul nesanatos, bazat pe extaz, exprimat prin profeti (adica medium-uri) care cad in transa mistica si sunt posedati de zei ori de spirite. Este interesat de remarcat ca la evrei clasificarea era exact invers: profetii sunt considerati “oameni ai lui Dumnezeu”, iar celelalte forme de ghicire raman secundare.
Astazi, domeniul clarviziunii mantice se restrange doar la primul tip al lui Platon, adica la categoria zisa sanatoasa, rationala si stiintifica. In orice caz, este o categorie vasta. Conform unei clasificari grecesti, preluata de Victor Kernbach, din aceasta categorie fac parte: oniromantia (interpretarea viselor), meteoromantia (interpretarea fenomenelor atmosferice), dendromantia (ghicirea viitorului, dupa freamatul copacilor si dupa fosnetul frunzelor); astromantia (ghicirea dupa aspectul si pozitia astrelor), geomantia (ghicirea dupa caracteristicile solului terestru), metoposcopia (interpretarea semnelor fruntii), onomantia (interpretarea literelor care compun numele unei persoane), fiziognomonia (interpretarea formei si trasaturilor fetei); chirognomia (ghicirea dupa forma mainii), empyromantia (ghicirea in foc: dupa flacari, fum si zgomote), hidromantia(ghicirea in apa: dupa cercuri, valuri, limpezime, colorit), ornitomantia (ghicirea dupa specia, zborul si comportamentul pasarilor), hieroscopia (interpretarea aspectului maruntaielor animalelor de sacrificiu), chiromantia (citirea liniilor din palma) si catoptromantia (descifrarea semnelor si prevestirilor aparute in oglinzi).
Desi insiruirea e larga, domeniul manticii este chiar mai cuprinzator: se ghicea si in nisip, si in albusul de ou, in flacara si in comportamentul lumanarii, in aruncarea zarurilor, in bobi, in ace – practic, se ghicea si se poate ghici in orice. Dupa introducerea cafelei in Europa se ghiceste si in zat. Totul poate fi un semn pentru tot. Aceasta conceptie – fundamentala pentru clarviziunea mantica – a aparut odata cu omul; dar intaia ei atestare ne-a parvenit din anticul Babilon. Insusi numele Babilon (bab – ilani) inseamna “poarta a zeilor” si indica limpede relatia dintre astral si terestru. Iata ce spunea Mircea Eliade despre importanta conceptiei asiro-babiloniene despre corespondente: “Numeroase cetati si sanctuare se numeau Legatura cerului cu pamantul. Cu alte cuvinte, omul nu traieste intr-o lume inchisa, despartita de zei, complet izolata de ritmurile cosmice. Mai mult, un sistem de corespondente intre Cer si Pamant facea posibila atat intelegerea realitatilor terestre, cat si “influentarea” lor de catre prototipurile celeste respective. Un exemplu: intrucat fiecarei planete ii corespunde un metal si o culoare, tot ceea ce era colorat se gasea sub “influenta” unei planete. Dar fiecare planeta apartinea unui zeu, care, prin insusi faptul acesta, era reprezentat prin metalul respectiv. Asadar, manuind in chip ritualic un anume obiect de metal sau o piatra semipretioasa de o anume culoare, omul se considera sub protectia unui zeu”.

Originea tarotului


Exista multe mituri care inconjoara originea Tarotului si au fost exprimate adesea teorii conform carora aceste carti au fost inventate in vechiul Egipt, India sau China.
Adevarata orgine a cartilor de tarot ramane un mister, dar ceea ce se stie sigur este ca unele similare celor din prezent au aparut in Italia si Franta pe la mijlocul secolului al 13-lea.
Aceste idei apartin curentului romantic sau reprezinta mai mult dorinte decat evidente. Cel mai raspandit mit este acela potrivit caruia aceste carti au fost aduse din India de catre tigani.

sursa: www.tarot-online.ro

joi, 28 octombrie 2010

Ghicitul-Inceputurile




De la originile ei, omenirea nu a incetat sa creada in parapshihologie. Istoria lumii, contrar informatiilor vehiculate astazi, este profund impregnata de fenomene paranormale si in special de anticiparea viitorului. Mari hotarari si mari descoperiri se datoreaza clarviziunii; de asemenea, s-au facut mari greseli si s-au petrecut numeroase nenorociri din pricina folosirii eronate a puterilor paranormale. Exista chiar o nerabdare, o disperare a oamenilor de a provoca fenomene paranormale prin care sa-si afle sau sa-si controleze destinul.

*Exemplul clasic este al regelui Saul din Biblie. Acesta tolera ghicitorii in vise, profetii, precum si interpretarea zarurilor. Dar alungase pe toti ceilalti clarvazatori si pedepsea crunt pe necromanti, adica pe spiritisti si teleplasti. In situatia de mare criza, cand dusmanii ii amenintau tara si tronul, Saul apeleaza insa tocmai la o necromanta, care cheama spiritul profetului Samuel. Este celebrul episod al vrajitoarei din Endor si trebuie notat ca spiritul lui Samuel dezvaluie corect viitorul, deci Biblia certifica valoarea si autenticitatea procedurilor parapsihologice. Numai motive strict religioase au impus interzicerea unor practici paranormale (precum chemarea mortilor) – in niciun caz nu s-a pus problema neincrederii in ele si nici nu s-a demonstrat falsitatea sau netemeinicia lor. Practicate corect, de catre persoane competente, formele de ghicire dau acelasi rezultat ca in Biblie: raspunsuri limpezi si adevarate. De aceea, omenirea va folosi mereu formele de ghicire.
**Diversele forme de ghicire din intreaga istorie a umanitatii sunt manifestari a ceea ce se numeste clarviziune mantica. In genere, nu se ghiceste numai viitorul, ci si trecutul ori prezentul. Dar ghicirea viitorului este cea mai spectaculoasa, cea mai fascinanta si cea mai tragica pentru om. Caracteristica principala a manticii este utilizarea unor procedee si a unor unelte auxiliare, in scopul declansarii clarviziunii. Fenomenul se bazeaza pe asa-zisa “regula a corespondentelor”, conform careia totul este un semn pentru tot. De fapt, majoritatea ghicitorilor pretind ca stiu sa citeasca semnele; la randul lor, aceste semne reprezinta lumea astrala, deoarece lucrurile si faptele de pe Pamant sunt o oglinda secreta a lucrurilor si hotararilor ceresti (adica astrale, subtile). Oricine interpreteaza corect semnele, afla corect deciziile divine, adica patrunde in controlul astral asupra lumii fizice. Sau cel putin, aceasta este pretentia ghicitorilor

Voodoo-Actiunea duhurilor



In Haiti, vrajitoria este o practica frecventa, o realitate privita cu respect si cu teama. Nu numai populatia este atrasa de magia locala voodoo, ci si autoritatile,care tolereaaza nenumaratilor vrajitori si chiar ii viziteaza. Vracii sunt mai cautati decat medicii, iar ceremoniile voodoo atrag mii de oameni. In realitate, voodoo a devenit o religie si reprezinta credinta marii majoritati a negrilor din micuta republica.Potrivit sondajelor efectuate in 1988, 97% din populatie crede in voodoo.

“Voodoo” provine de la cuvantul “vodu”, care semnifica, in Africa, actiunea spiritelor, duhurilor. Populat cu scavi adusi din aceasta regiune a Africii, Haiti a mostenit puterile oculte ale credintelor stravechi. Inca din vremurile sclavagismului, proprietarii de sclavi isi tradau negrii ca pe niste animale, dar se temeau de fortele lor magice. Un cunoscut etnograf care s-a ocupat cu voodoo, Alfred Metraux, scria in 1959: “Groaza pe care am intalnit-o la albii din Haiti se poate explica printr-un fel de razbunare a fostilor sclavi: asupriti timp de generatii,acestia si-au folosit puterile oculte pentru a-i infricosa pe fostii lor tirani. Teama care domnea pe toate plantatiile din Haiti era adanc intiparita in suflete: era groaza in fata puterii magice a Africii, care tulbura somnul stapanilor de sclavi.”
Lumea a aflat despre fenomelele oculte legate de magia voodoo din cartea “Haiti or the black republic” (“Haiti sau republica neagra”), scrisa de fostul consul al Marii Britanii in Haiti, Spencer John.Acesta povesteste o multime de intamplari stranii la care a fost martor, inclusiv ceremonii voodoo in care se practicau sacrificii rituale si forme de canibalism.
Voodoo nu este practicat numai in Haiti. Fenomene asemanatoare de transa si posedare malefica au mai fost observate in Statele Unite ale Americii si chiar in Europa. Asta ca sa nu mai pomenim Africa, patria sa mama, unde este infiorator sub diferite alte nume.In America sunt cunoscute peste 30 de cazuri de persoane urmarite de autoritati pentru practici voodoo.
In Haiti, voodoo este un sistem religios, caracterizat prin venerarea strabunilor si a unui panteon urias, format din zeci de zei si duhuri.

RITUALURILE FUNERARE

Un punct cardinal al credintei voodoo o reprezinta existenta dubla a tuturor lucrurilor: exista o lume vizibila si una invizibila. Fiecare om are in el un suflet dublu, format din doua duhuri: primul se numeste Gros-bon-ange (ingerul mare si bun) si Ti-bon-ange (ingerul mic si bun).Gros-bon-ange este un duh ocrotitor, un fel de controlor al constiintei, care ne pazeste de rau si de minciuna; Ti-bon-ange reprezinta suma faptelor noastre , a experientei acumulate, cu fapte bune si rele. In clipa mortii, cele doua duhuri se mai odihnesc inca un an in apropierea trupului, sau dupa cum se numeste in traditia voodoo, “pe fundul apelor curgatoare”.La sfarsitul acestui an, Gros-bon-ange paraseste aceasta lume, iar Ti-bon-ange trebuie invocat si pastrat pe langa casa decedatului.Ritualul se numeste “scoaterea de pe fundul apei”.Duhul recuperat prin formule magice este pastrat intr-un vas din argila, numit “govi”, vas care reproduce forma trupului uman. El inlocuieste “vasul din carne”, in care duhul a salasluit o viata.Neideplinirea ritualului dupa un an de la deces este un lucru foarte grav.Familiile care uita sa indeplineasca aceasta obligatie fata de morti sunt lovite de nenorociri, printre care si bolile cele mai usoare.

miercuri, 27 octombrie 2010

Fenomene paranormale-Spiritismul



Spiritismul este in primul rand o doctrina filosofica. La jumatatea secolului al XIX –lea, multi filosofi si oameni de stiinta erau incredintati ca entitati imateriale – spirite – populeaza lumea, nevazute, dar reale, iar comunicarea oamenilor cu acestea era perfect posibila in anumite conditii
.

*Ca orice curent, spiritismul a avut precursorii sai, urmati de cei care au definit clar conceptia, teoretizand-o si popularizand-o, dupa cum a avut si detractorii sai. Una dintre primele personalitati care s-a preocupat de fenomenul comunicarii cu spiritele a fost Emanuel Swedenborg, (1688 – 1772), un renumit filosof, om de stiinta, inventator si teolog. La varsta de 56 de ani, Swendenborg a intrat intr-o faza stranie a vietii: a inceput sa vorbeasca despre spirite, ingeri si demoni, sa sustina ca discuta cu acestia si ca vizitase Raiul si Iadul.

*Daca pe Swendenborg nu-l luau in seama prea multi, in schimb surorile Fox – Catherine (1838–92), Leah (1814–90) si Margaret (1836–93) – au devenit adevarate celebritati, iar faima lor a contribuit mult la raspandirea spiritismului. Cele trei surori locuiau la New York, intr-o casa in care, in anul 1848, au inceput sa rasune niste zgomote ciudate. Catherine si Margaret erau convinse de existenta spiritelor si pasionate de ideea comunicarii cu acestea. Au organizat mai multe sedinte de channeling – un termen care descrie o forma de comunicare cu entitati imateriale, implicand transmiterea si receptarea de mesaje intre acestea si o persoana cu aptitutudini deosebite in acest sens, numita medium – , afirmand ca au izbutit sa stabileasca o legatura cu spiritul unui vanzator ambulant; chipurile, aceasta persoana fusese ucisa si ingropata in casa cu pricina. Mai tarziu, in pivnita a fost descoperit un schelet.

*Venise vremea cand conceptul trebuia fundamentat si clarificat, cand se cerea structurata o teorie. Cel care a facut-o a fost Allan Kardec (pseudonimul lui Hypolite Léon Denizard Rivail, 1804-1869, un dascal francez, nascut la Lyon). El a sustinut ca fusese martor la o serie de fenomene pe care le-a pus pe seama existentei unor entitati imateriale, a unor forme de inteligenta diferite de cele pe care le stia toata lumea si care, considera el, erau dovada existentei spiritelor printre noi. Kardec si-a sustinut ideile in cinci carti, ce stau la baza doctrinei spiritismului:

* Cartea spiritelor (1857)
* Cartea medium-ilor (1861)
* Evanghelia conform Spiritismului (1864)
* Rai si Iad (1865)
* Geneza conform Spiritismului (1868)

Si tot cinci sunt principiile ce stau la temelia doctrinei spiritiste, asa cum a fost ea gandita si popularizata de Kardec:

1. Exista un Dumnezeu, definit drept “inteligenta suprema si cauza prima a tuturor lucrurilor”
2. Exista spirite, entitati imateriale, la origine imperfecte si nestiutoare, dar care detin capacitatea de a se autoperfectiona, de a evolua
3. Aceasta autoperfectionare are loc prin reincarnare, datorita careia spiritul se confrunta, in decursul vietilor succesive, cu nenumarate situatii, probleme si obstacole, invatand cum sa le faca fata.
4. Spiritele fac parte din natura si, in aceasta calitate, pot comunica in mod firesc cu cei vii si pot interveni in vietile lor.
5. Multe planete din univers sunt locuite (dupa cum vedeti, credinta in existenta extraterestrilor e veche)

*Credinciosi si practicanti

Aceasta e teoria. Dar practica? Ei bine, practica e reprezentata de acele séances, cum erau numite in franceza si cum au ajuns sa fie numite si in engleza, acele sedinte de spiritism in care se incerca realizarea unei comunicari cu spiritele. In mare, e vorba despre deja-mentionatul channeling (care implica prezenta unor persoane cu calitati speciale – medium-ii -capabile sa intre in legatura cu spiritele) si despre utilizarea unor obiecte speciale, destinate sa faciliteze manifestarea prezentei spiritului si transmiterea mesajelor: mese miscatoare, placute vorbitoare si alte asemenea instrumente specifice.
La inceput, se foloseau pur si simplu mese, in jurul carora participantii erau asezati, tinandu-si mainile pe tablie si nadajduind sa simta o miscare cat de slaba a mesei, care sa le dea de stire ca spiritul chemat se prezentase la apel. Mai tarziu, au fost construite plansete speciale, care – dupa explicatiiile spiritistilor – se miscau sub influenta energiei provenite de la spiritele prezente, energie transmisa placii prin intermediul mainilor celor prezenti; placa se misca, indicand diferite litere care compuneau mesaje ce lamureau, mai mult sau mai putin, ceea ce dorea sa stie cel care initiase comunicarea. Ulterior, metoda a fost perfectionata prin inventarea asa-numitelor Ouija, placute cu un indicator care se misca (din nou, “datorita spiritului”) aratand diferite litere, din care se alcatuia mesajul.

*Religie, stiinta sau altceva?

Numerosi adepti ai spiritismului nu-l considera drept o religie ci, mai degraba, o filosofie. Altii n-au nici o problema in a-l considera o religie desi, de-a lungul vremii, spiritismul a fost denuntat de multi clerici drept erezie, conceptie anti-catolica, vrajitorie ori chiar satanism. Kardec sustinea ca e vorba despre o stiinta, una noua si valoroasa, care imbogatea universul cunoasterii stiintifice a vremii; el e cel care a inventat si promovat denumirea de spiritism, pentru ca, dupa afirmatiile lui, “lucrurile noi merita nume noi.” Ce se intampla azi cu miscarea spiritista? Are inca foarte multi adepti. Desi metoda meselor si a Ouija-urilor e mai putin utilizata decat in secolul al XIX-lea, azi sunt mai in voga decat oricand asa-numitii medium-i – persoane care sustin ca, gratie capacitatilor lor innascute, pot sa comunice cu spiritele, mediind contactul intre lumea acestora si lumea celor vii.

Ritual de luna plina-Wicca



Executati-l noaptea, cand luna este vizibila, daca este posibil. Pentru acest ritual este potrivit sa puneti pe altar semilune, flori albe, argint si alte simboluri lunare. Si sfera de cristal poate fi amplasata pe altar. Sau,daca preferati, folositi cazanul (sau un mic bol din argint sau de culoare alba) umplut cu apa. In apa puneti o pucata sau o piesa de argint.

Aranjati altarul, aprindeti lumanarile si vasul pentru arome si formati cercul de pietre.
Stati in picioare in fata altarului si invocati Zeul si Zeita cu Psalmul de Binecuvantare si/sau alte invocatii.
Acum priviti luna, daca este posibil. Simtiti-i energiile afundandu-se in trupul vostru. Simtiti-i energia calma de Zeita scaldandu-va in putere si iubire. Acum rostiti cuvintele de mai jos sau unele similare:
“Spendida doamna a lunii,
Tu, cea care intampini amurgul cu sarutari de argint;
stapana a noptii si a tot ce e magic,
cea care te plimbi pe norii din ceruri intunecate
si reversi lumina peste pamantul rece;
O, Zeita lunara,
cea in crestere,
fauritoare de umbra si cea care umbra desface;
dezvaluitoare a marilor si conducatoare a femeilor;
atotinteleapta Mama lunara,
intampin bijuteria ta celesta
in clipa cresterii energiilor sale
cu un ritual in onoarea ta.
Ma rog la luna,
Ma rog la luna,
Ma rog la luna.”
Continuati sa spuneti “Ma rog la luna” cat de mult vreti. Vizualizati Zeita daca asa doriti, poate ca pe o femeie inalta, robusta, purtand bijuterii de argint si vesminte albe, drapate, valurite. Pe fruntea ei se poate odihni o semiluna , sau poate clatina in maini o sfera alb argintie.
Acum este vremea pentru orice fel de magie, deoarece luna plina marcheaza punctul culminant al puterilor acesteia si toate descantecele pozitive lansate atunci sunt mai puternice.
Perioadele de luna plina sunt excelente pentru meditatie, reflectare magica si lucrari psihice, deoarece acestea sunt deseori mai reusite in jurul cercului.
In timpul Ospatului cel Simplu care urmeaza pot fi consumate lichide lunare cum ar fi limonada, lapte sau vin alb. Prajiturile in forma de semiluna sunt si ele traditionale. Multumiti Zeului si Zeitei si eliberati cercul. Este gata.

Bagheta-Wicca



Bagheta este unul dintre primele instrumente magice. A fost folosita de mii de ani in ritualurile magice si religioase. Este un instrument de invocare. Zeul si Zeita pot fi chemati sa priveasca ritualul cu vorbe si cu o bagheta ridicata. De asemenea, este uneori folosita pentru a directiona energia, pentru a desena simboluri magice sau un cerc pe pamant, sa indice pericolul in timp ce sta in echilibru perfect in palma sau pe bratul vrajitoarei, sau chiar sa amestece fierturile intr-un cazan. Bagheta reprezinta elementul aer pentru unii adepti Wicca si este sacra pentru Zeu.
Exista anumite esente de lemn traditionale pentru confectionarea baghetei, inclusiv salcia, socul, stejarul, marul, piersicul, alunul, ciresul, s.a. Unii o taie pe dimensiunea dintre cot si varful degetului aratator, dar nu este necesar. Poate fi folosita oice bucata de lemn destul de dreapta; chiar si cele cumparate din magazinele de fierarie fac fata cu succes; am vazut baghete superbe realizate din astfel de piese, sculptate si pictate. Cunostintele si comertului New Age au adus baghetei o noua infatisare. Creatii incantatoare si frumoase, modelate din argint si cristale de cuart sunt acum disponibile intr-un multitudine de dimensiuni si la diferite preturi. Aceasta, cu certitudine, pot fi folosite in ritualurile Wicca, cu toate ca baghetele din lemn au o istorie mult mai lunga. La inceput, nu va faecti probleme cu gasirea baghetei ideale; va va parveni una. Pentru o vreme eu am folosit ca bagheta o radacina de lemn dulce si am avut rezultate foarte bune cu ea. Orice bat veti folosi va fi imbibat cu energie si putere. Gasiti unul cu care sa va simtiti bine si va fi perfect.

marți, 26 octombrie 2010

Fenomene paranormale-Reancarnarea



Gnosticii credeau in reincarnare. Dupa cum se stie, Evanghelia dupa Ioan este impregnata cu gnosticism, iar printre Parintii Bisericii se numara remarcabili gnostici: in primul rand Origene, dar si Clement din Alexandria, ori Sfantul Ieremia. Toti acestia au fost convinsi ca spiritul se reincarneaza, teorie antica a umanitati, intalnita la egipteni, indoeuropeni si in aproape toate marile doctrine ezoterice. Abia in anul 325 d.Hr. a inceput o ampla actiune de “purificare” a doctrinei crestine. Imparatul Constantin cel Mare, impreuna cu mama sa, Elena, scot din Noul Testament orice referinta la ideea reincarnarii. Iar al doilea Consiliu din Constantinopol le valideaza definitiv initiativa in 553 d.Hr., declarand reincarnarea drept erezie.

*Desi argumentele folosite atunci erau de nivel metafizic, se pare ca un considerent foarte practic a primat: reincarnarea presupune salvarea tuturor, fie credinciosi, fie necredinciosi. Avand sansa unei noi vieti, spiritul se poate perfectiona in viitor, adica intr-o alta viata, indiferent de ceea ce face el acum. Asadar, macar teoretic, spiritul nu poate fi condamnat irevocabil, nici nu poate fi anatemizat, exceptand situatia unui pact cu Diavolul. Biserica Militanta nu are cum sa-l constranga la dreapta credinta si nici nu-l poate infricosa cu pedeapsa absoluta a iadului. Ceea ce a fost considerat intolerabil. Astfel, reincarnarea devenea erezie.

*Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretari. Cele mai vechi texte, Vedele (Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee. Abia in Upanishade, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare. In Upanishade, identificarea Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decat daca Sinele incheie ciclul infernal al existentei (samsara), adica sirul de reincarnari succesive. Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe Pamant si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat. Nu este vorba aici despre o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decat trupul, pana ce ajunge la adevarata libertate, in Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman. Prin Bakhti (curent de devotiune) se insista asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor. Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare. Ideea de reincarnare, sub diferite forme si legi, a mai fost analizata si promovata si in culte ori curente ca Buddhismul, filosofia moderna si spiritismul precum si in randul rozicrucienilor si al antropozofilor.

*Desi in prezent conceptul este mai degraba unul desuet, aceasta nu inseamna ca reincarnarea a disparut din peisaj. Ea se mentine, cel putin in credintele si istoriile oamenilor. Si exista chiar si unele relatari in acest sens- care, fireste, pot fi cu usurinta contestate – cuprinse in documente de specialitate. Destul de recent, autorii Peter si Mary Harrison au publicat o carte intitulata “The Children That Time Forgot” (Copiii pe care timpul i-a uitat), in care au strans o serie de dovezi extrem de interesante privind cazuri tipice de “reincarnari spiritiste”,

**Mandy

Englezoaica Gillian divortase in urma unei puternice traume morale. Cea de-a doua fiica a sa, Mandy, murise imediat dupa nastere din pricina unei grave deficiente cardiace. Sfatuita de toti, Gillian a facut efortul de a-si uita complet trecutul: s-a mutat in alta localitate si s-a recasatorit in curand cu un anume George Seabrook. Au avut patru copii: Wendy, Sean, John si o fetita, nascuta in 1972, pe care au botezat-o Mandy (fiindca semana mult cu prima Mandy). Cativa ani mai tarziu, familia Seabrook face o excursie la tara, trecand intamplator prin localitatea Hunslet, acolo unde se afla mormantul lui Mandy I. Din acest moment incepe straniul: “Priveste, mami!”, striga Mandy aratand cimitirul cu degetul. “Acolo m-ai ingropat si era sa cazi lesinata pe sicriul meu!” Parintii n-au reusit sa scoata niciun cuvant. Muti, se priveau amandoi cu groaza. “Fraza lui Mandy m-a cutremurat pana in maduva oaselor”, isi aminteste Gillian, in timp ce George marturisea ca se simtea ca pe scaunul electric. Bineinteles, nimeni nu-i povestise micutei Mandy nimic despre prima intamplare, despre cimitir sau despre ceva in legaturea cu aceasta. Dar ea a dat si alte amanunte, unele mai curioase decat altele: a pomenit o mica bratara de argint cu brelocuri si o inscriptie, care ii fusese pusa in sicriu.
Intr-adevar, Mandy I fusese ingropata cu bratara sa, cadoul de la unul din unchi, un anume Patrick, pe care Mandy II nu-l vazuse niciodata. De altminteri, ea si-a amintit inscriptia: “Pentru scumpa mea Mandy, unchiul Patrick.” Aceasta fetita va relata si alte detalii de la inmormantare, cateva necunoscute mamei, dar adeverite dupa investigatii. Ea semana ca doua picaturi de apa cu prima Mandy si era convinsa ca s-a reincarnat. La 12 ani facea urmatoarea declaratie: “Imi amintesc ca am mai fost o data Mandy. Fiindca toata lumea era atunci destul de trista din pricina bolii mele, am revenit, ca prietenii mei sa nu mai planga.” Totusi, Mandy II dovedea si certe capacitati de clarviziune. Astfel, ea l-a interpelat intr-o zi pe tatal sau in legatura cu un anume Stevie, care era fericit acum pentru ca putea sa mearga.

Or, George Seabrook avusese un baiat, dintr-o casnicie anterioara, numit Stephen si alintat Stevie. Acesta fusese handicapat, cu ambele picioare paralizate si murise de mult. El era un subiect tabu: George n-a pomenit nimanui din noua sa familie despre acest copil. Darul clarviziunii, foarte manifestat la Mandy II, este esential si in el se poate gasi explicatia uluitoarei ei aptitudini.

Wicca si Samanismul



Samanismul a fost definit ca prima religie. A existat inainte de civilizatiile timpurii, inainte ca stramosii nostril sa faca primii pasi ai lungii calatorii spre prezent. Inainte de acest timp, samanii erau tamaduitorii, cei care stapaneau puterea, barbatii si femeile. Utilizau magia si vorbeau cu spiritele padurii.
Samanii au fost primii oameni care au beneficiat de cunoastere. Ei au creat, au descoperit, au cultivat si au folosit cunoasterea. Cunoasterea inseamna putere. Femeile si barbatii care detineau putere in acele zile indepartate, erau samanii. Cum au cucerit sau cum au descoperit samanii aceasta putere? Prin intermediul extazului – o stare alterata a cunostintei, in timpul careia comunicau cu fortele universului. Primii samani au ajuns la acest stadiu folosind mijloace ca postul, abstinenta de la consumul de lichide, autoinducerea durerii, ingerarea de substante halucinogene, concentrarea, etc. Odata stapanite, aceste tehnici le permiteau sa constientizeze alte lumi, imateriale, eterice. Toata cunoasterea magica a fost obtinuta prin intermediul acestor “modificari de constiinta”. Dialogurile cu spiritele si zeitatile, plantele si animalele au deschis noi perspective de invatare. Samanii impartaseau, deseori, cate ceva din cunoasterea lor celor in mijlocul carora traiau, dar foloseau restul in scopuri personale. Invataturile samanice nu erau destinate publicului larg. Mai tarziu , samanii s-au specializat in folosirea unor obiecte sa faciliteze modificarile de constiinta, marcand inceputurile (practicarii) ritualului magic. Samanii din intreaga lume folosesc, inca, tobe, moristi, obiecte reflectorizante, muzica, incantatii sau psalmodieri si dans. Cele mai eficiente ritualuri samanice sunt cu adevarat cele care utilizeaza atat mijloace naturale, cat si artificiale: suspinul vantului, mugetul oceanului, palpairea luminii de foc, bataile ritmate de tobe, etc. Acestea, combinate cu intunericul si incantatiile, coplesesc, in cele din urma, simturile, fortand o modificare a constientizarii lumii fizice spre taramul vast al energiilor. Asa sunt ritualurile samanice care exista si in prezent. Din aceste inceputuri primitive s-a nascut toata magia si religia, inclusiv Wicca. In ciuda controversei curente, despre vechimea practicii Wicca, ea descinde spiritual din astfel de ritualuri.Cu toate ca a fost rafinata si modificata pentru lumea noastra, Wicca ne atinge, inca, sufletele si cauzeaza extaz – stari alterate de constiinta – unindu-ne cu zeii. Multe dintre tehnicile Wicca au origine samanica. De aceea, Wicca poate fi descrisa ca o religie samanica. Ca si in cazul samanismului, doar putini alesi se simt atras sa intre in cercurile ei de lumina. Astazi, Wicca a renuntat la incercarile grele ale durerii si la utilizarea substantelor halucinogene, in favoarea incantatiilor, meditatiei, concentrarii, vizualizarii, muzicii, dansului, invocatiilor si dramatizarii rituale. Prin intermediul acestor instrumente spirituale, practicantii Wicca ating un nivel al constientizarii rituale, similar celor obtinute prin cele mai brutale practici samanice. Am folosit intentionat termenul de “stare alterata de constiinta”. Astfel de schimbari ale starilor de constiinta nu sunt nefiresti, dar reprezinta o deviere de la starea “normala” de constiinta treaza. Wicca ne invata ca natura include un spectru larg de stari spirituale si mentale, despre care cei mai multi dintre noi nu stiu. Ritualurile Wicca eficiente ne dau posibilitatea sa alunecam in astfel de stari , permitand comuniunea si comunicarea cu Zeul si Zeita. Spre deosebire de unele religii, Wicca nu vede divinitatile ca entitati distincte. Zeul si Zeita sunt amandoua inauntrul nostru si se manifesta in intreaga natura. Aceasta este universalitatea: nu exista nimic care san u fie de la zei.Un studiu despre samanism releva o mare parte a esentei religiei si a experientei religioase, in general, si a practicii Wicca in particular. Prin ritual, un mijloc de intrare in constiinta rituala, samanul sau practicantu Wicca, barbat sau femeie, isi dezvolta in mod constant gradul de cunoasterea, iar cunoasterea inseamna putere. Wicca ii ajuta pe cei care o practica sa inteleaga Universul si locul nostru in el. In prezent, Wicca este o religie cu multe variatii. Pentru a crea o imagine despre natura practicii Wicca si pentru ca este un sistem structurat atat de personal, in randurile de fata nu pot sa afirm generalitati despre crezul si forma ei, filtrate prin experienta si cunoasterea mea. Wicca, asemeni multor alte religii, recunoaste dualitatea divinitatii. Venereaza atat Zeul, cat si Zeita. Ei sunt egali, iubitori, nu distanti sau aflati in “ceruri”. Sunt omniprezenti in intreg Universul. Wicca ne mai invata ca si lumea fizica e una dintre multe realitati. Starea fizica nu reprezinta expresia absoluta cea mai inalta, asa cum nici cea spirituala nu este mai “pura” decat baza. Singura diferenta dintre starea fizica si cea spirituala este ca prima este mai densa. Ca si religiile orientale, si Wicca imbratiseaza doctrina reincarnarii, acest subiect atat de gresit inteles. De asemenea, putini adepti Wicca au convingerea ca ne incepem existenta a pietre, copaci,melci sau pasari inainte de a evolua oana in punctul in care ne putem incarna ca fiinte umane. Cu toate ca si aceste creaturi si materii poseda un gen de suflet, nu este acel gen pe care il avem noi, oamenii. Idealul Wicca de moralitate este simplu: fa ce doresti, atat timp cat nu ranesti pe nimeni. Regula mai contine o alta conditie descrisa: nu fae nimic care sa te raneasca pe tine insuti. De aceea , daca tu, ca practicant Wicca, abuzezi de trupul tau, ii negi nevoile vietii, sau iti faci rau in orice alt fel, violezi acest principiu. Aceasta e mai mult decat supravietuire. Garanteaza, in acelasi timp, ca vei fi intr-o stare buna pentru a prelua sarcinile conservarii si imbunatatirii lumii noastre, fiind in cadrul Wicca grija si iubirea fata de planeta noastra, detin roluri importante.Wicca e o religie care utilizeaza magia. Aceasta este o trasatura unica si atragatoare a ei. Magie religioasa? nu este atat de straniu precum ar putea parea. Magia este punerea in miscare , pe cai naturale (cu toate ca e putin inteleasa) , a energiei, pentru efectuarea schimbarii de care este nevoie. In practica Wicca, magia este folosita ca unealta pentru sfintirea spatiilor rituale si perfectionarea noastra si a lumii in care traim. Multi oameni confunda Wicca cu magia, ca si cand cele doua cuvinte ar fi interschimbabile. Wicca este o religie care imbratiseaza magia. Daca doriti doar practicarea magiei, probabil Wicca nu e raspunsul potrivit pt dvs. Un alt aspect fundamental, magia nu este o modalitate de a forta natura sa va faca pe plac. Aceasta e o idee complet eronata, alimentata cu credinta ca, intr-un fel oarecare, magia e supranaturala, ca si cand tot ce exista poate fi in afara naturii.Magia e naturala. E o deplasare armonioasa a energiilor pentru a crea o schimbare necesara. Daca doriti sa practicati magia, trebuie sa dati uitarii toate parerile conform carora aceasta ar fi paranormala sau supranaturala. Majoritatea practicantilor Wicca nu cred in predestinare. Cu toate onoram si veneram Zeul si Zeita, stim ca suntem suflete libere, care au intregul control si responsabilitatea vietii noastre. Nu putem arata cu degetul spre imaginea unui zeul malefic, cum ar fi Satan, si sa- invinovatim pt greselile si slabiciunile noastre. Nu putem invinovati soarta. In fiecare secunda a fiecarei zile, ne cream viitorul, conturand cursul vietii noastre. Din momentul in care un practicant Wicca isi asuma totala responsabilitate pentru tot ce e sau ea a facut (in viata prezenta si in cele trecute) si hotaraste ca actiunile viitoare ii vor fi in acord cu idealurile si telurile mai inalte, magia va inflori si viata va fi o bucurie. Probabil,aceasta este estenta Wicca – o uniune plina de bucurie cu natura.Pamantul este manifestarea energiei divine. Templele WIcca sunt reprezentate de pajisti smaltuite cu flori, paduri, plaje si deserturi. Cand un adept Wicca se afla in mijlocul naturii, e de fapt inconjurat de sacralitate aproape la fel cum un crestin este atunci cand intra intr-o biserica. In plus, toata natura ne canta neincetat , dezvaluindu-ne secretele ei. Practicantii Wicca asculta pamantul. Ei nu impiedica lectiile pe care acesta incearca atat de disperat sa ni le dea. Cand pierdem contactul cu planeta noastra binecuvantata, pierdem contactul cu divinitatea. Acestea sunt cateva dintre principiile de baza ale Wicca. Ele reprezinta adevarul Wicca; ritualurile si miturile sunt subordonate acestor idealuri si rolul lor este de a le celebra.

luni, 25 octombrie 2010

Fenomene paranormale-Incombustibilitatea




INCOMBUSTIBILITATE

Definitie: Imunitatea fizica la foc sau arsuri.

Mersul pe foc este unul dintre cele mai importante rituri de initiere la populatiile traditionale, fiind descoperit pe aproape toata suprafata globului din India in Japonia si din Amazonia in Africa. A fost practicat pana in anii 1940-1950 si de calusarii din Romania, iar in prezent se intalneste si la unele comunitati izolate de sorginte traca din Bulgaria si Grecia. Colonelul Michael Gudgeon, a fost invitat in anul 1899 la o ceremonie de mers pe foc in Noua Zeelanda. Vraciul Maori si-a proiectat “mana” sau forta spirituala asupra lui Gudgeon si a prietenilor sai, toti au mers peste stratul de carbuni aprinsi fara sa pateasca cea mai mica arsura. Forta mintii nu trebuie nici ea ignorata, sub hipnoza o persoana se poate arde serios chiar daca i se pune o bucata de gheata in palma, daca in prealabil i s-a spus ca tine in mana un carbune incins. Reciproca este de asemenea perfect valabila.

Papa Ioan al XXI-lea



Ioan al XXI-lea: i-a căzut tavanul în cap

Ioan al XXI-lea a fost papă timp de câteva luni, dar a fost unul bun, fiind preocupat şi de medicină şi de filozofie. El a suferit un accident nefericit: în timp ce se afla culcat în camera sa din Palatul din Viterbo (Italia) o parte din acoperiş s-a prăbuşit peste el. A murit în chinuri 8 zile mai târziu.

Superstitii



- un om care-si sterge mainile de sortul unei fecioare se va casatori in curand cu ea;
- daca stranuti de doua ori la rand, te vei saruta;
- daca incheietura degetului pocneste cand este trasa, cineva te iubeste;
- daca imparti un prosop cu iubitul tau, relatia se va termina;
- daca te mananca genunchiul stang, esti gelos;
- daca se desface lantisorul, este semn sigur ca cineva care te iubeste se gandeste la tine;
- un tiuit in ureche inseamna ca cineva vorbeste de tine (La stanga – iubitul, la dreapta – mama).
- daca simti nevoia sa stranuti dar nu reusesti, este semn ca ai un admirator secret.

Respiratia in magie



Respiratia este, de obicei, un act inconstient, pe care il facem in mod continuu pe tot parcursul vietii noastre. In magie si in Wicca, respiratia poate fi un instrument pentru a ne disciplina trupurile, dar si pentru a intra in stari alternante de constiinta.
Pentru a medita corect, trebuie sa respirati corect. Acesta este cel mai elementar dintre exercitii si din fericire, este si cel mai simplu.
Tehnicile de respiratie profunda necesita utilizarea in totalitate a plamanilor dar si a diafragmei. Diafragma este localizata cam la doua degete sub cutia toracica. In timp ce inspirati, impingeti spre afara aceasta zona. Observati cat de mult aer mai puteti inhala.
Pentru exercitii de respiratie, adoptati o pozitie confortabila, fie asezat, fie intind (cu toate ca respiratia profunda este posibila in aproape orice pozitie). Relaxati-va usor corpul.Inhalati aer prin nas, numarand incet de trei, patru sau cinci ori, cat va este convenabil. Amintiti-va sa permiteti aerului sa va umple diafragma, la fel ca si plamanii. Retineti aerul, apoi expirati pe aceeasi numaratoare inceata. Repetati pasii de mai sus de cateva ori, incetitind treptat viteza respiratiei. In timp ce inspirati, trageti in piept iubire, cald, poate vizualizand aceste energii pozitive ca pe niste particule aurii de aer. In timpul expiratiei, dati afara ura, bolile, furia, poate vizualizand un fum negru iesind din plamanii vostri.
Oxigenul este respiratia vietii si este necesar existentei noastre. Respirati corect si veti fi o persoana mai buna si un Wicca mai bun. Respiratia profunda este folosita inainte de orice act de venerare sau de magie si este o parte a exercitiilor de concentrare si vizualizare. Respirati profund cand simtiti mania explodand in interiorul vostru. Expirati mania si inspirati calmul. Da rezulate de fiecare data!
Practicati zilnic exercitiul respiratiei profunde si cresteti treptat capacitatea voastra de a retine aerul in plamani. Daca e posibil, este bine ca ocazional sa practicati acest exercitiu langa mare sau in padure, departe de aerul poluat al oraselor noastre. Respiratia profunda in aceste locatii naturale nu aduce doar mai multa pace, dar esti si mult mai sanatoasa.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Insula Crimei-Canada


Situata in sud-estul Canadei, in provincia Nova Scotia, Insula Crimei este un loc pitoresc, in care te poti simti minunant si in care poti admira frumusetile naturii pastrate extraordinar de bine. Nimic care sa aminteasca de morbidul sau nume. Legendele locale spun, insa, ca insula a fost mereu un loc asociat cu moartea. Cea mai veche legenda sustina ca totul a pornit in anul 1735, atunci cand nava “Baltimore” a fost descoperita plutind in deriva de catre localnici. Intreaga cala era improscata cu sange desi niciun cadavru nu a fost descoperit. Exista, in schimb, un supravietuitor, o femeia care a reusit sa ingaime cateva vorbe despre o revolta e unor detinuti si un masacru pus la cale de pieile rosii. Femeia a disparut, insa, fara urma si fara a lasa alte informatii legate de bizara disparitie e echipajului.

O alta intamplare, petrecuta tot in secolul al XVIII-lea, este redata intr-o poveste cutremuratoare. Se spune ca o intreaga flota franceza a fost lovita de variola, sute de cadavre din randul echipajelor fiind aruncate in mare pentru ca multe dintre ele sa ajunga apoi pe tarm. Localnicii le-au ingropat la repezeala, chiar pe tarm, iar relatari despre oasele umane care ies uneori din nisip au continuat sa apara pana in secolul XX. In schimb, niciuna dintre povestile de mai sus nu a fost confirmata de catre istorici ceea ce inseamna ca secretul numelui poate nu a fost inca dezvaluit.

Marea Moarta-Israel/Iordania



Pe cat de morbid ii este numele, pe atat de multe alte porecle sinistre are acest lac urias din Orientul Mijlociu: Marea Diavolului, Lacul urat mirositor, Marea sarata, Lacul de asfalt etc. Marea Moarta are o salinitate de 10 ori mai ridicata decat apele oceanelor, suficient cat sa nu permita nici unui organism sa supravietuiasca in apele sale. Exceptie fac doar cateva specii de bacterii. Pomenita inca din timpuri biblice, Marea Moarta a fost considerata, in schimb, un loc cu proprietati terapeutice, cea mai veche mentiune apartinand inca din vreme regelui Irod. Astazi, numeroase statiuni de profil au fost ridicate pe malurile marii si primesc, anual, zeci de mii de turisti din toate colturile lumii.
Cercetatorii avertizeaza, insa, ca Marea Moarta se afla pe… moarte. In ultimii 50 de ani marea s-a retras cu peste 25 de metri iar estimarile arata ca volumul acesteia s-a redus cu circa o treime. Astazi, din cauza procesului de incalzire globala, aproximativ 7 milioane de tone de apa se evapora in fiecare zi. Drama este, anunta aceeasi cercetatori, ca procesul este ireversibil si ca eforturile lor nu vor putea decat sa amane inevitabilul… disparitia totala a Marii Moarte.

Tombstone-Arizona(USA)




O legenda locala spune ca un cautator de argint al carui nume s-a pierdut in negura timpului, aflat in cautarea unui nou filon in Arizona, a intrebat niste crescatori de vite ce anume poate gasi in acest parti aride ale Statelor Unite ale Americii. Raspunsul sinistru al acestora a fost cat de poate de scurt: propria sa piatra de mormant (Tombstone). Barbatul a gasit, insa, argintul pe care il cauta iar oamenii care i-au urmat au intemeiat orasul care a pastrat, mai in gluma, mai in serios, numele de Tombstone. Aventurieri, pistolari, oameni aflati in cautarea norocului, pariori, toti au gasit in Tombstone locul ideal pentru a se imbogati repede. New York Times numea, spre exemplu, localul Bird Cage Cafe drept unul dintre cele mai salbatice, mai violente si mai sinistre locuri din Statele Unite. Impuscaturile in plina strada, duelurile si luptele intre raufacatori si oamenii legii erau intamplari cotidiene. Poate cea mai cunoscuta lupta este cea dintre seriful Wyatt Earp si ajutoarele acestuia si o intreaga banda de raufacatori. Lupta a avut loc in apropierea localului devenit celebru OK Corral. Poate ca nu intamplator, Tombstone este orasul din Vestul Salbatic cu cele mai multe cimitire, ele devenind cu timpul o atractie turistica.


Fenomene paranormale-Poltergeist




Definitie: “Fantoma violenta” in limba germana, termenul se refera la miscarea obiectelor efectuata de forte necunoscute si adesea asociata cu un loc anume (case parasite, castele, locatii in care s-au petrecut tragedii si acte violente). Investigatiile pasionatilor au descoperit ca, adesea, adolescentii isi folosesc inconstient un anume gen de concentrare psihica in aceste evenimente, astfel ca, in prezent, parapsihologii cred ca fenomenul este o forma de psihokinezie exteriorizata, in stransa legatura cu tulburarile emotionale ale adolescentilor. Presa franceza relata in 1989 despre o casa din Paris asaltata in fiecare noapte de o ploaie de pietre venita de niciunde. Politia a impanzit zona cu camere video si a organizat patrule cu caini, cu toate acestea nimic nu a putut fi descoperit sau inregistrat. In 1967, biroul unui avocat din Rosenheim, Germania a devenit faimos pentru efectele sale de poltergeist: becurile se spargeau de la sine, peretii se crapau, usile se tranteau cu zgomot, toate acestea sub privirile neputincioase si ingrozite a sute de martori. Investigatorii (incluzand politisti, profesori universitari si mediumi) au filmat farfurii sarind de pe masa, tablouri ce sareau singure de pe pereti si obiecte care se miscau singure. O tanara studenta de 19 ani se pare ca producea toata tevatura absolut inconstient: cand ea a fost inlaturata din birou, straniile manifestari au incetat definitiv.

Bonifaciu al-VIII-lea,papa controversat


Despre Bonifaciu VIII (1294-1303), se pot spune multe grozăvii.
The Catholic Encyclopedia spune: „Nu se ştie dacă a omis săvârşirea vreunei nelegiuiri – infidelitate, erezie, simonie, imoralitate grosolană şi nefirească, idolatrie, magie, pierderea Ţării Sfinte, moartea Celestinei V, etc… Istoricii protestanţi, în general, şi chiar unii scriitori catolici moderni… îl clasează printre papii ticăloşi, descriindu-l ca pe un om ambiţios, arogant şi de neîmblânzit, precum şi înşelător şi trădător, întregul său pontificat fiind o înşiruire de fapte rele”.

Nu e necesar să insistăm asupra faptului că nu toate acuzaţiile care i s-au adus au fost adevărate, dar nici nu pot fi toate respinse. În timpul domniei lui, poetul Dante a vizitat Roma şi a descris Vaticanul ca pe un „canal colector al corupţiei”. El a spus despre Bonifaciu (precum şi despre papii Nicolae III şi Clement V) că le sunt destinate „cele mai adânci locuri ale iadului”.

Deşi au căutat să sublinieze anumite trăsături bune ale lui Bonifaciu, istoricii catolici admit totuşi violenţa explozivă şi frazeologia jignitoare a câtorva din documentele sale publice”. Un exemplu al acestei „frazeologii jignitoare” este afirmaţia lui: „Să te distrezi şi să ai relaţii cu femei sau cu băieţi nu este cu nimic mai mult un păcat decât să-ţi freci mâinile una de alta”.

Cu alte ocazii, se pare că în acele momente „explozive” L-a numit pe Cristos „ipocrit” şi a mărturisit că este ateu.

Cu toate acestea – şi lucrul acesta pare să fie aproape de necrezut! – acest papă a fost cel care, în 1302, a publicat binecunoscutul „Unam Sanctum” care declara în mod oficial că Biserica Romano-Catolică este singura biserică adevărată, în afara căreia nimeni nu poate să fie mântuit. Mai mult: „Noi deci afirmăm, definim şi declarăm că este necesar pentru mântuire să crezi că fiecare fiinţă omenească este supusă Pontifului Romei”!

vineri, 22 octombrie 2010

Fenomene paranormale-Psihokinezia



PSIHOKINEZIA

Definitie: Proiectia energiei psihice pentru a muta obiecte sau a influenta materia.

Testarea in laborator a ceea ce se numeste “micro-PK”, adica abilitatea oamenilor de a influenta evenimente chiar la nivel subatomic sau de quantum – a fost analizata statistic, sansa ca aceasta sa se intample cu ajutorul unic al puterii mintii a fost declarata de 100 000 de milioane, de milioane, de milioane, de milioane, de milioane la unu! Cu toate acestea, cazul israelianului Uri Geller este notoriu. Un experiment celebru al sau este cel efectuat la Naval Surface Center din Maryland, unde Uri a reusit sa schimbe forma unei bare de nirinol. O performanta pentru care este nevoie de o temperatura de 483 grade Celsius. Uri Geller si-a folosit doar mintea.

joi, 21 octombrie 2010

Scheleton Coast-Namibia




Coasta scheletelor – Namibia
Imaginati-va o plaja uriasa, acoperita in mare parte de ramasitele a sute de vase, mai vechi sau mai noi, care au esuat de-a lungul timpului, si peste care nisipul se asterne incet, astfel incat doar carenele crapate ale acestora mai sunt inca vizibile. Unele au fost acoperite complet in mormintele lor de pe plaja, iar peste ele, macabru, se ridica scheletele balenelor si ale altor mamifere marine intr-un tablou ce poate fi catalogat, fara exagerari, drept sinistru. Nenumarati marinari si-au pierdut, la randul lor, vietile in acest pustiu. Si ne referim la cei suficient de ghinionisti incat sa scape de inec. Supravietuitorii naufragiilor s-au vazut fata in fata cu un desert ce se intinde pe sute de kilometri, presarat cu dune de nisip si fara nici macar o singura sursa de apa potabila. Naufragiatii ar fi suferit, atunci, de o moarte lenta si chinuitoare provocata de expunerea la soarele desertic si la sete. Poate nu degeaba, localnicii au numit aceasta plaja “locul pe care Dumnezeu l-a creat la manie”. Astazi, desi plaja este mult mai accesibila decat in trecut, ea ramane inca un loc izolat si inspaimantator… Plaja Scheletelor din Namibia.

Papii magicieni




Cel mai cunoscut papă mag a fost Gerbert, alias Silvestru al II-lea. Despre Gerbert, care învăţase araba şi adusese cifrele arabe în Europa, se spune că şi-ar fi vândut sufletul diavolului în schimbul papalităţii şi, ca şi Albertus Magnus şi Roger Bacon din secolul al XIII-lea, avea un cap de bronz care îi răspundea la toate întrebările şi rezolva cele mai obscure probleme. În mod ciudat, una dintre acuzaţiile aduse templierilor cînd au fost arestaţi în 1307 a fost că şi ei se închinau unui cap ciudat.

Despre unul dintre succesorii lui Silvestru al II-lea, Benedict al IX-lea, papă de la vârsta de 12 ani, se spune că folosea magia neagră pentru scopuri mult mai lumeşti. Printre altele, el le făcea pe matroanele romane, prin incantaţiile sale, să-l urmeze prin păduri şi munţi, vrăjite şi cu sufletele copleşite de irezistibilele farmece ale magiei sale.

Cainele negru-manifestarea diavolului la vrajitori



Câinele va rămâne în conştiinţa europeană ca animal favorit al vrăjitoarelor. Este aici expresia credinţelor vechi în zeiţa Hecate, patroana vrăjitoriei, imaginată ca o femeie cu chip de câine sau urmată de un alai de dulăi, duhuri rele şi strigoi. Şi zeiţa traco-getică Bendis era simbolizată,uneori, sub formă de câine negru. De aici obiceiul păstrat până în evul mediu ca oricare vrăjitor sau vraci să aibă un câine negru.

În acelaşi timp s-a păstrat tradiţia de a se mânca, la ospeţe deosebite, căţei de lapte, dar şi de a se da bolnavilor, ca remediu suveran într-o sumedenie de boli, carnea acestor animale tinere. Chinofagia se va menţine în Europa până spre sfârşitul secolului al V-lea, sub influenţa gusturilor romanilor, care preţuiau carnea proaspătă de căţel. Ea descreşte în intensitate în evul mediu, fiind părăsită cu totul în secolele XI-XII, datorită noilor superstiţii create de demonologia creştină.

Nu orice câine era hulit, ci doar acela de culoare neagră. Şi în general de talie mare, rămas în credinţa oamenilor ca animal purtător de nenoroc, superstiţie izvorâtă din cultul zeiţei Hecate. Alţi câini şi în special cei de vânătoare şi ciobăneşti se bucurau însă de apreciere, fiind prezenţi chiar în heraldică, simbolizând vigilenţa şi afecţiunea.

Începând cu secolul al XIII-lea, soarta câinelui devine îngrozitoare, mai cu seama în Europa, ca efect al superstiţiilor demonice. Câinele, îndeosebi cel cu blana neagră, sfârşeşte prin a fi identificat cu Satan. Prinţul răului, descris în mulţimea de fabule şi povestioare care înfiorau prin cruzimea lor, prinde acum contur şi începe să cutreiere imaginaţia bolnavă a oamenilor. El apare pretutindeni în ipostază fie de ţap sau de berbec cu aripi, fie sub forma unui dulău negru, gata să sfâşie pe oricare îi iese în cale.

Preoţii, călugării, atât din vestul cât şi din estul continentului, se întrec în a inventa întâmplări îngrozitoare despre Satan travestit în câine negru, pe care nu se vor sfii să le răspândească chiar de la amvon. Bineînţeles, orice câine cu blană neagră era ucis de la fătare, aceasta fiind şi explicaţia pentru care astăzi sunt destul de rare rasele europene canine cu blană integral neagră. Iar dacă se întîmpla ca o persoană, bănuită de vrăjitorie, sa aibă pe lângă casă un câine negru, aceasta constituia o circumstanţă agravantă, o dovadă a legăturilor cu Satan prin intermediul animalului.

Drept urmare, atât omul, cât şi câinele lui erau condamnaţi la moarte prin ardere. Până unde mergea stupiditatea unor asemenea acte o ilustrează faptul că, potrivit canoanelor inchizitoriale, câinii condamnaţi la moarte erau îmbrăcaţi în haine — pantalon sau fustă — după sex, conduşi la locul execuţiei cu tot ceremonialul stabilit pentru criminali. Ultima mascaradă de acest fel, desfăşurată în numele credinţei creştine, a avut loc în Venezuela, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Blestemele-diabolice ritualuri de vrajitorie


Blestemele au o vechime milenară, fiind o expresie elocventă a magiei cuvântului. Spre deosebire de alte practici vrăjitoreşti, ele făceau parte atât din inventarul magiei ne gre, cît şi din ritualul religios. Duelul blestemelor era în fapt curent în evul mediu, expresiile verbale fiind dintre cele mai pitoreşti, mergând de la banalele „Du-te dracului!” ori „Să te ia Naiba!”, formule care odinioară erau privite cu multă gravitate, până la compoziţii complicate, cuprinse în ritualuri anume concepute, oficiate de preoţi, oricând şi oriunde.


Blestemul se practica în mod frecvent în secolele trecute în ţările române, putînd fi făcut de oricine, împotriva oricui, fără nici o regulă. Dar potrivit credinţelor populare, cel mai teribil blestem era acela al părinţilor împotriva copiiilor sau al preoţilor contra necredincioşilor. Prin influenţa religiei termenul „a blestema” a căpătat într-o anumită perioadă corespondentul de origine slavă „a afurisi” care avea, cum era şi firesc, o încărcătură ecleziastică, desemnând şi acţiunea de anatemizare, de excomunicare.

Ca formă a magiei cuvântului, blestemul va dăinui nealterat. În secolul al XIX-lea, el avea forma asemănătoare cu cele din secolele XV şi XVI, ceea ce dovedeşte atât frecvenţa, cât şi puterea de conservare. Forma blestemului evocă practici magice primitive, când vrăjitorul acţiona asupra unei figurine, în ideea transmiterii de la distanţă a acţiunii malefice, părăsite de-a lungul mileniilor, spre a rămâne esenţa, adică ideea, voinţa, exprimată prin cuvânt.

Farmecele vrajitoresti




Farmecele, care îşi au originea în practici ce depăşesc probabil în vechime neoliticul, au rămas vii de-a lungul mileniilor, până în vremurile noastre. Ele s-au înscris dintotdeauna în repertoriul vrăjitoarelor, fiind mai puţin practicate de vrăjitori, probabil şi prin faptul că marea majoritate a persoanelor care făceau apel la asemenea formule himerice erau fetele şi tinerele femei, ale căror probleme sentimentale puteau fi mai repede înţelese de către vrăjitoarele vârstnice, oricum considerate cu multă experienţă de viaţă.
Imaginaţia vrăjitorească în domeniul magiei amorului se dovedeşte uimitoare. Cărţile de desfacere a farmecelor care au circulat până în deceniile trecute sunt în măsură să arate o bună parte din cele „99 de chipuri şi 99 de feluri de fapte”, adică de manopere magice pentru dragoste, îndepărtarea dragostei sau a rivalilor. Sunt enunţate, de pildă, farmece în care erau utilizate produse animale şi umane ca: păr de femeie, creier de broască, pui neieşit din ou, sânge de cîrtiţă, piele de şarpe, sânge şi intenstine de arici, carne de pui de rândunică şi de liliac, vine de lup, pocitură de raţe, plisc de cioară, broască cusută la gură, piele de pe sân de femeie, urină umană, balegă de cal, bale de câine, prăsneală de mâţă, găinaţ de găină; diferite materii ca : rumeguş de sfredel, hârburi din nouă târguri, sare de vite, zgură dintr-un cuptor părăsit, pământ din fântână părăsită, praf din răspântii, cărbuni stinşi, apă de la roata morii, cenuşe din cămaşă arsă, pai de mătură aruncată, piele de potlogi vechi; produse alimentare: făină măcinată în zori, turtă de grâu cu lapte de femeie sau de vacă, usturoi descântat în ziua Sfîntului Andrei; apoi ştreang de om spânzurat, murdărie de sub unghii de mort, piele de om mort, piedică de la mort, păr de mort; materii din natură ca praf de marmură, de cremene, bncăţi de aramă, lut şi altele.
De obicei, materiile descântate de vrăjitoare erau căutate şi aduse de către persoana care apela la farmece. După epuizarea ritualului magic, acestea erau aruncate în faţa sau în dosul casei, în horn, în aşternut, pe prag, în calea celor care urmau să fie „fermecaţi”, fără ca operaţia să fie surprinsă de careva.

Vraja pentru bantuirea viselor


Pentru a bantui visele unui fost iubit, ca sa se intoarca la tine, trebuie sa culegi trei trandafiri rosii in Ajunul solstitiului de vara, apoi in dimineata solstitiului, trebuie sa ingropi un trandafir sub o tisa si unul intr-un cimitir.Al treilea trandafir trebuie pus sub perna. Dormi cu trandafirul sub perna vreme de trei nopti si apoi arde trandafirul. Imaginea ta va incepe atunci sa bantuie visele fostului iubit pana cand acesta se va intoarce la tine.

Ioan al VIII-lea



Ioan al VIII-lea: otrăvit şi apoi omorât cu ciocanul în cap
A fost papă timp de 10 ani (872 până 882) şi a fost considerat ca fiind unul dintre cei mai capabili ăutura. Văzând că otrava nu-şi face efectul, el i-a dat papei în cap cu ciocanul, până l-a omorât.


Fenomene paranormale-Radiestezia



RADIESTEZIA

Definitie: Detectarea de resurse minerale, tuneluri sau cursuri de apa subterane, prin metode paranormale.

Puscasii marini americani au beneficiat de serviciile unor radiestezisti pentru detectarea tunelurilor folosite de trupele Vietcong in timpul razboiului din Vietnam. In anul 1970, un radiestezist a fost oficial angajat si de Ministerul Agriculturii din Canada. Compania multinationala farmaceutica Hoffmann-LaRoche angajeaza un radiestezist si un expert Feng Shui de fiecare data cand isi deschide o reprezentanta intr-o noua tara. Intrebat de ce, purtatarul de cuvant al companiei, Peter Treadwell declara inca din 1980 ca este normal sa folosesti orice metoda profitabila, indiferent daca este recunoscuta sau nu de comunitatea stiintifica, iar radiestezistii si-au meritat fiecare cent.

miercuri, 20 octombrie 2010

Fenomene paranormale-Precognitia




PRECOGNITIA

Definitie: Clarviziune care presupune si perceptia unor evenimente care se vor intampla in viitor.
Predictiile lui Nostradamus referitoare la Revolutia franceza sunt binecunoscute. Mai putin cunoscute sunt previziunile americanului William Cox. In anul 1950, el a prezis cu o precizie inspaimantatoare zece accidente de tren, a dat indicii exacte despre nume de gari, chiar si numele supravietuitorilor. In 1898, mediumul Morgan Robertson publica nuvela Futility, in care descrie un monstru metalic al apelor denumit Titan, cel mai mare construit de oameni. A fost descris ca avand nouasprezece compartimente si ca va fi distrus de un iceberg la prima sa traversare a Atlanticului. Ceea ce s-a intamplat 14 ani mai tarziu.

Ioan al VII-lea




Ioan al VII-lea: bătut până la moarte

Fiind nepotul unui senator roman, papa Ioan al VII-lea a devenit papă în anul 705. El n-a domnit decât doi ani pe scaunul papal, întrucât s-a ocupat de cele nesfinte. În anul 707 a fost bătut până la moarte de soţul unei femei cu care papa se culca. Cred că a meritat-o!

Amuleta din cuart roz



Cuartul roz este purtat in mod obisnuit pentru a atrage iubirea. Pentru acest talisman, ai nevoie de un lantisor cu bobite de cuart rosu. Unele magazine artizanale au astfel de bijuterii. De cele mai multe ori, acestea au forma unor inimi.
Incarca-ti lantisorul intr-o noapte cu luna noua, freaca bobitele cu saliva si spune:
“Acum luna incepe sa creasca, din nimic la o fata rotunda plina, cantecul sirenei incepe sa curga si atrage adevarata iubire aici, langa mine.”
Lasa lantisorul pe pervazul ferestrei pete noapte si incepe sa-i porti de a doua zi.

luni, 18 octombrie 2010

Fenomene paranormale-Materializarea



MATERIALIZAREA

Definitie: Materie creata din nimic, care apare de niciunde.

Mediumii autentici ai secolului trecut pretindeau ca pot “materializa” forme fizice din ectoplasma – formatiunea luminoasa emanata din propria aura corporala. “Forme” care apoi prindeau contur putand fi masurate si chiar cantarite. Unele s-au dovedit a fi trucate grosolan, dar pentru celelalte nu s-au gasit explicatii. Marte Bèraud, o frantuzoaica de origine algeriana a fost investigata in Algeria de catre Charles Richet, castigator al premiului Nobel in psihologie, iar ulterior la Paris, in conditii stricte de laborator, in compania baronului Schremer-Notzing, mare teosof si pasionat al parapsihologiei. Cercetatorii stupefiati au fost martori la aparitia graduala a materiei din mainile Martei. Fara indoiala, cel mai celebru medium materializator din zilele noastre ramane brazilianul Carlos Mirabelli, capabil sa produca forme-gand ale persoanelor decedate care pot fi chiar atinse inainte de a se dematerializa. Socant este faptul ca reuseste acest fenomen in timpul zilei, fara nici un fel de ritual, in laboratoare de fizica, sub conditiile dure puse de cercetatorii-examinatori germani, si chiar legat cobza de un scaun. Unele dintre aceste experimente au fost prezentate in filme documentare de diverse televiziuni prestigioase, printre care CNN, TV 5 sau chiar National Geographic.

Magia visului-iubitul in vis




O femeie inteleapta (vrajitoare) mi-a marturisit de curand ca a avut un iubit in vis, care o vizita aproape in fiecare noapte. Cand am intrebat-o cum a reusit sa conjure un iubit in vis, mi-a spus ca a acoperit lada patului cu un amestec de ierburi si petale uscate de trandafiri rosii. Dupa ce a pus salteaua inapoi peste lada, a legat 4 snururi aurii de fiecare picior a patului. A inlocuit ierburile lunar si, in noptile in care nu voia sa fie vizitata, dezlega snururile aurii.

Zona Mortii-Mtii Himalaya


Zona Mortii
Asa cum probabil ati observat deja, Zona Mortii nu este una care sa se identifice cu o anumita tara. In general, alpinistii numesc astfel orice zona care depaseste altitudinea de 8000 de metri. Majoritatea acestor locuri se gasesc in Himalaya si sunt cunoscute pentru conditiile extreme care fac improprie existenta vietii. Data fiind altitudinea ridicata, aerul este atat de rarefiat incat un om nu poate supravietui decat cu ajutorul unei butelii de oxigen. Cataratorii nu se pot aclimatiza, nu pot digera alimentele iar functiile organice se deterioreaza rapid ducand la pierderea cunostiintei, halucinatii si, in cele din urma, moarte.
Nu exista o statistica oficiala care sa arate cati oameni au murit in incercarea de a escalada temutele piscuri himalayene. Se estimeaza ca numarul mortilor depaseste cateva sute. Ca o observatie macabra, trebuie mentionat ca trupurile celor morti nu se descompun si zac de zeci de ani printre zapezile vesnice, fara vreo sansa de a putea fi aduse inapoi. Se poate spune, astfel ca Zona Mortii reprezinta, poate, cel mai mare cimitir al Terrei.

duminică, 17 octombrie 2010

Vraja pentru a-i captiva inima



Ai nevoie de o verigheta ( poate fi falsa) , un sirag sau colier. Poarta verigheta pe sirag, de fiecare data cand te intalnesti cu persoana si, curand dupa aceea, gandurile sale de casatorie se vor indrepta spre tine!

Intalnirea de gradul III de la Voronezh





Una dintre cele mai cunoscute si mai inspaimantatoare intalniri de gradul III s-a petrecut in toamna anului 1989, in Voronezh, pe atunci un oras al Uniunii Sovietice. Spre deosebire de incidentul de la Roswell, Statele Unite, de aceasta data au existat martori directi, iar marturiile la unison ale acestora nu au facut decat sa socheze opinia publica internationala si sa adanceasca un mister si asa destul de controversat.
Desi povestea in sine reprezinta o stire de senzatie, ea a fost preluata, la vremea respectiva numai de catre agentia de presa ITAR TASS si de posturile de televiziune din fostele republici sovietice care, in ciuda sensibilitatii subiectului, au preferat sa urmeze regula de aur a jurnalismului: publicul trebuie informat. Cazul a trezit atentia internationala abia dupa ce a fost preluat de catre presa americana, ceea ce i-a oferit, daca mai era nevoie, o doza in plus de credibilitate. Unii oficiali sovietici au declarat ca versiunea data publicitatii de catre agentia de stiri ITAR TASS a fost decorata cu o multime de detalii menite sa faca aparitia si mai senzationala, dar in acelasi timp plauzibila. Cu toate acestea, faptul ca straniul eveniment a avut loc in prezenta a zeci de martori, ii pune dincolo de orice indoiala veridicitatea.
Agentia rusa de presa amintea atunci ca cercetatorii rusi au confirmat aterizarea unei nave extraterestre la periferia Voronezh-ului, un oras cu 800 000 de locuitori, localizat la aproximativ 500 de kilometri sud-est de Moscova.
O plimbare la amiaza prin parc
Povestea extraterestrilor de la Voronezh este povestita de cativa martori, printre care mai multi copii, care au sustinut ca au vazut aterizand o nava din care au coborat mai multe entitati hominide insotite de un robot. Contrar opiniei generale, conform careia omuletii verzi sunt de statura mica si au craniile disproportionat de mari fata de restul corpului, relatarile martorilor oculari descriu o aparitie cu totul si cu totul neobisnuita. Creaturile aveau in jur de 3 metri si, in ciuda inaltimii lor, aveau capetele neobisnuit de mici. In acelasi timp, nava a fost descrisa ca avand forma unei sfere mari si stralucitoare.
Conform versiunii publicate de agentia ITAR TASS, un obiect zburator neidentificat a aterizat in parcul central din orasul Voronezh, in data de 27 septembrie 1989, in jurul orei 18.30. Persoanele care au asistat la eveniment au declarat ca inainte ca nava sa fie vizibila, pe cer a aparut o lumina pala, iar culoarea acesteia s-a intensificat, capatand nuante de rosu in momentul in care s-a apropiat de pamant. Multimea s-a strans imediat in jurul obiectului care tocmai aterizase, la timp pentru a fi martora aparitiei unor fiinte foarte inalte, cu costume argintii si cizme in culoarea bronzului. Se pare ca in acel moment, un baietel a tipat de frica, dar a fost suficient ca atentia fiintelor extraterestre sa se indrepte catre el pentru a ingheta de frica. Toata lumea a inceput sa se agite, iar tipetele de panica si busculada creata au dus la disparitia rapida a hominizilor. Intre aparitia navei si decolarea ei brusca nu trecusera mai mult de 5 minute.
Analiza dovezilor
Genrikh Silanov, seful Laboratorului Geofizic din Voronezh a declarat pentru ITAR TASS ca in urma cercetarilor intreprinse la fata locului, au fost descoperite, in locul in care a aterizat nava, mai multe cavitati precum si doua bucati de roca. Materia a fost transportata de urgenta la laboratoarele de la Moscova pentru a fi analizata. La prima vedere, rocile pareau niste bucati de gresie de culoare rosie. Silanov avea sa anunte, intr-o emisiune televizata, ca urmeaza sa fie efectuat un al doilea set de teste inainte de a trage concluzii pripite. Era ultima oara cand cineva mai pomenea de ele.
Chiar si urma despre care se presupunea ca a fost lasata de nava a starnit discutii. Specialisti UFO s-au grabit sa declare ca nu exista nici un dubiu asupra originii extraterestre a navei, in vreme ce scepticii au inclinat sa creada ca sunt doar urmele unei activitati cat se poate de umane, cel mai probabil fiind vorba de o actiune secreta a Armatei Rosii. Copiii au fost rugati sa deseneze ceea ce au vazut, iar ceilalti martori au fost interogati atat de politie, cat si de jurnalisti, fara a se identifica discrepante in descrierea sferei sau in privinta actiunilor extraterestrilor. Se pare insa ca experienta din parc nu a fost singura iesire a fiintelor misterioase. In zilele urmatoare, mai multi locuitori ai Voronezh-ului au reclamat prezenta neobisnuita a unei nave in 21, 23, 29 septembrie si 2 octombrie, intotdeauna la orele amiezii.
Cei care au trait acele momente, isi mai amintesc poate de stirile care au razbit chiar si in presa din Romania comunista. Faptul ca populatia nu era obisnuita cu astfel de evenimente, cu atat mai putin prezentate intr-o emisiune televizata, nu putea decat sa ofere informatiei o gravitate si o credibilitate iesite din nota vremurilor. Poate ca nu vom sti niciodata ce s-a intamplat in acele zile la Voronezh, asa cum poate nu vom sti nici ce s-a intamplat la Roswell. Cert este ca straniul eveniment a depasit granita trasata de « clasicele intalniri de gradul III » si a devenit unul de referinta in domeniul ufologiei, intrand in istorie alaturi de cele mai socante si neobisnuite cazuri OZN descrise vreodata.
Sursa:”descopera.ro”