Ghe NICA-Blog: Marea Moarta-Israel/Iordania

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Marea Moarta-Israel/Iordania

Pe cat de morbid ii este numele, pe atat de multe alte porecle sinistre are acest lac urias din Orientul Mijlociu: Marea Diavolului, Lacul urat mirositor, Marea sarata, Lacul de asfalt etc. Marea Moarta are o salinitate de 10 ori mai ridicata decat apele oceanelor, suficient cat sa nu permita nici unui organism sa supravietuiasca in apele sale. Exceptie fac doar cateva specii de bacterii. Pomenita inca din timpuri biblice, Marea Moarta a fost considerata, in schimb, un loc cu proprietati terapeutice, cea mai veche mentiune apartinand inca din vreme regelui Irod. Astazi, numeroase statiuni de profil au fost ridicate pe malurile marii si primesc, anual, zeci de mii de turisti din toate colturile lumii. Cercetatorii avertizeaza, insa, ca Marea Moarta se afla pe… moarte. In ultimii 50 de ani marea s-a retras cu peste 25 de metri iar estimarile arata ca volumul acesteia s-a redus cu circa o treime. Astazi, din cauza procesului de incalzire globala, aproximativ 7 milioane de tone de apa se evapora in fiecare zi. Drama este, anunta aceeasi cercetatori, ca procesul este ireversibil si ca eforturile lor nu vor putea decat sa amane inevitabilul… disparitia totala a Marii Moarte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;