joi, 31 mai 2012

Izvorul Rece-Valea Recea-Luncile Frumoase-Stana Zavidanu-Pietrele Stroestilor-Coasta Lacurilor-Curmatura Funicelu(muntii Capatanii)


Izvoru Rece (584m) – Valea Recea – Luncile Frumoase – Stâna Zăvidanu – Pietrele Stroieştilor – Coasta Lacurilor (1740m) –Curmătura Funicelu (1840m) (racord la poteca de culme a Munţilor Căpăţânii)

Munţii Căpăţânii, judeţul Vâlcea

Traseu de legătură între localitatea Vaideeni şi traseul de culme al Munţilor Căpăţânii.

Grad de dificultate mare (diferenţă de nivel la urcare 610-1840m; 1840-650m la coborâre. Se recomandă vara şi toamna (accesibil şi iarna drumeţilor cu experienţă în turele de iarnă, obligatoriu în două etape)

Nivel de echipare - de complexitate medie

Durata: 7-9 ore

Curiozitatile Terrei(Cel mai arid loc de pe Pamant)



Cel mai arid loc de pe Pamant

Desertul chilian Atacama nu se bucura de prea multe precipitatii nici in cele mai favorabile imprejurari, iar in cele mai neprielnice, care se intampla de fapt cam intotdeauna, nu este umezit aproape deloc. S-a notat ca in orasul Arica, aflat pe raza desertului din Chile, din octombrie 1903 si pana in ianuarie 1918 nu a cazut pe sol nici macar o picatura de precipitatie – cea mai lunga perioada fara ploi din intreaga istorie cunoscuta a lumii. Din acest motiv, unele regiuni din Atacama se aseamana puternic cu imaginile captate pe planeta Marte, in mod nu foarte surprinzator dat fiind faptul ca nici acolo nu prea ploua. De asemenea, celebra Vale a Mortii (unde se afla si unul dintre cele mai bune drumuri de sofat din lume), din SUA, ocupa adesea locuri fruntase pe listele celor mai fierbinti si uscate locuri din lume, dimpreuna cu Desertul Mojave. Cea mai lunga perioada de seceta inregistrata in Statele Unite s-a inregistrat in localitatea Bagdad, din California, si a durat 767 de zile, din 3 octombrie 1912 pana pe 8 noiembrie 1914. In prezent, Bagdadul americanilor este un oras fantona, inca din 1991.



miercuri, 30 mai 2012

Vaideeni-Valea Plaiului-Fantana din Plai-Muntele Marginea-Coasta Lacurilor-Sub Vf.Nedeia-Saua Gropita-Poiana Tarnovu Mic-Stana Tarnovu Mare-Ciunget(muntii Capatanii)


Vaideeni (610m) – Valea Plaiului – Fântâna din Plai (850m) – Muntele Marginea – Coasta Lacurilor((1740m) –Sub Vf. Nedeia - Şaua Gropiţa – Poiana Târnovu Mic (1500m) – Stâna Târnovu Mare (1600m) – Ciunget (650m)

Munţii Căpăţânii, judeţul Vâlcea
Traseu principal, magistral, de legătură între localitatea Vaideeni şi satul Ciunget
(Valea Latoriţei şi Valea Lotrului cu Staţiunea Voineasa.

Grad de dificultate mare (diferenţă de nivel la urcare 610-2130m; 2130-650m la coborâre. Se recomandă vara şi toamna (accesibil şi iarna drumeţilor cu experienţă în turele de iarnă, obligatoriu în două etape)

Nivel de echipare - de complexitate medie

Durata: 13-15 ore (se poate împărţi în două etape cu înoptare la refugiul de la Coasta Lacurilor)
Sursa:moaraviselor.ro


Curiozitatile Terrei(Cel mai nins loc de pe Pamant)



Cel mai nins loc de pe Pamant

Ninsori extrem de grele si de abundente cad in diferite parti de lume, indeosebi acolo unde inalti masivi montani deviaza spre piscuri mase de aer incarcate de umeazeala, trecandu-le de pragul condensului. Ninsori exceptional de puternice pot aparea, astfel, chiar in locuri mai putin asteptate: pe 14 februarie 1927, cercetatorii au masurat adancimea stratului anual de zapada din apropierea muntelui japonez Ibuki, ca avand 11,82 metri. Totusi, recordul absolut de ninsoare il detine nord-vestul Pacific al Americii. Zapada de la Muntele Rainier, din statul Washington, s-a depus aici intr-un strat de o grosime epica, masurand nu mai putin de 28,5 metri, in iarna dintre anii 1971 si 1972. Chiar si acest record a fost doborat de ninsorile din iarna ’98-’99, din apropierea muntelui Maker, din aceeasi regiune, unde zapada depusa a ajuns sa masoare 28,896 de metri in inaltime/adancime. Desi ninsorile abundente in regiunile montane inalte rareori incurca pe cineva, exceptand skiorii, la altitudini mai mici ele pot paraliza centre urbane vreme de mai multe zile, uneori chiar saptamani.



marți, 29 mai 2012

Vaideeni-Plaiul Frasinet-Vf.Ursuletul-Ursu Stana-Vf.Ursu-Muntele Groapa Malaii-La Ezer-Curmatura Popestilor-Valea Repedea-Ciunget(muntii Capatanii)


Vaideeni – Plaiul Frăsinet – Vf. Ursuleţu – Ursu Stâna – Vf Ursu – Muntele Groapa Mălăii – La Ezer - Curmătura Popeştilor - Valea Repedea – Ciunget

Vaideeni (610m) – Plaiul Frăsinet (1138m ) – Vf. Ursuleţu (1601m) – Ursu Stâna (1720m ) – Vf Ursu (2124m) – Muntele Groapa Mălăii – La Ezer (1460m) - Curmătura Popeştilor (1020m) - Valea Repedea – Ciunget (650m)
Munţii Căpăţânii, judeţul Vâlcea

Realizează legătura între localitatea Vaideeni şi Satul Ciunget de pe Valea Latoriţei şi apoi Staţiunea Voineasa

Traseu de legătură cu mare grad de dificultate (diferenţa de nivel 610-2124m la urcare; 2124-650m la coborâre. Este recomandat vara şi toamna (accesibil şi iarna persoanelor antrenate pentru ture de iarnă, obligatoriu în două etape).

Nivel de echipare de complexitate medie

Durata: 12-14 ore (se poate împărţi în două etape dacă se parcurge pe jos cu înoptare la Stâna Ursu Vârf sau la cort)


Curiozitatile Terrei(Cel mai ploios loc de pe Pamant)



Cel mai ploios loc de pe Pamant

Ne-am astepta ca cel mai ploios loc de pe Pamant sa se afle intr-o padure tropicala; asa si este: provincia columbiana Choco, avand granita comuna cu Panama, este unanim recunoscuta drept cel mai umed loc din lume. Cat de umed, mai exact? In 1974, orasul Tutunendo, de aici, a fost “imbibat” de ploi intr-o masura absolut uluitoare, 26,303 milimetri de precipitatii, un record mondial absolut. In medie, Tutunendo primeste aproximativ 11 metri de precipitatii anual, iar in proportie de doua treimi din timp acestea cad pe timpul noptii. Pentru comparatie, nivelul mediu de precipitatii caracteristic zonelor treopicale este, in mod normal, cuprins intre 2.000 si 5.000 de milimetri anual. Ar mai trebui mentionat, de asemenea, ca muntele Wai-ale’ale din insula Kauai, Hawaii, are cele mai multe zile ploiase pe an, aproximativ 350.

sâmbătă, 26 mai 2012

Curiozitatile Terrei(Cel mai "batran" loc de pe Pamant)

Exista cativa canditati pentru pozitia de “cel mai vechi loc al lumii“, amplasati in tari precum Groenlanda, Africa de Sud si Australia. Totusi, se pare ca Centura Diabazica Nuvvuagittuq, din nordul Canadei, este campioana absoluta a seniorilor geologici. Rocile din acest loc dateaza din urma cu aproximativ 4,28 miliarde de ani, din perioada numita Hadean (cuprinsa intre acum 4,6 si acum 3,8 miliarde de ani), un timp cand Pamantul semana iadului, crusta planetei abia incepea sa se raceasca, iar suprafata ei era asaltata cu ploi de meteoriti si comete. Se estimeaza ca impactul cu o proto-planeta de dimensiunea lui Marte, denumita Theia, s-a consumat cu cateva sute de milioane de ani mai devreme, aceasta adaugandu-se masei Terrei si influentand formarea Lunii. In fapt, “cea mai batrana roca de pe Pamant” ar putea fi chiar una selenara. Asa numita Roca a Genezei, colectata de astronauti in timpul misiunii Apollo 15, are o varsta estimata la 4,5 miliarde de ani si ar fi putut face parte candva din crusta originara a Lunii.

Vaideeni-Valea Luncavatului-Podul lui Pasare-Lacul Balota-Stana Balota-Vf,Capatana(muntii Capatana)



Vaideeni (610m) – Valea Luncavăţului – Podul lui Pasăre (909m ) – Lacul Balota ( 1200m ) – Stâna Balota (1600m) – Vf. Căpăţâna (2097m)
Munţii Căpăţânii, judeţul Vâlcea










Durata:6-8 ore
Realizează legătura între localitatea Vaideeni şi Vf. Căpăţânii pe unde trece poteca de culme, principală a Munţilor Căpăţânii.

Traseu cu grad mare de dificultate în special în porţiunea finală (Lacul Balota – Vf. Căpăţâna) (diferenţa de nivel 610-2097m) recomandat vara şi toamna (accesibil şi iarna persoanelor antrenate pentru ture de iarnă)

Nivel de echipare pentru turişti - complexitate medie
Sursa:moaraviselor.ro






joi, 24 mai 2012

Comoara ascunsa in padurea Leinawald

Ipoteza ca undeva sub pământul german există un colosal tezaur a stârnit în ultimii ani o adevarată vânătoare de comori, această aventură fiind alimentată şi de faptul că în anul 1945 armata a III-a a generalului Patton a descoperit o parte din aurul naziştilor, aproximativ 100 de tone, ascuns într-o mină de sare la sud-vest de Gotha. În timpul celui de-Al Doilea Război mondial naziştii au jefuit rezervele bancare ale ţărilor cucerite şi au transportat aurul în Germania. În cazul în care există, comoara adunată ar fi cu siguranţă imensă. Victimele Holocaustului au fost de asemenea deposedate de orice valori au avut, inclusiv bijuterii din aur. Acest aur a fost apoi topit şi turnat în bare având inscripţionată pe ele marca Băncii Centrale Germane, Reichsbank.



Un procent din această pradă a fost utilizată pentru a achita efortul de război, dar o mare parte era încă intactă şi în mâinile naziştilor în momentul în care sfârşitul războiului se apropia.



Când Aliaţii s-au apropiat de capitala germană, oficialii nazişti au decis să transporte aurul depozitat la Reichsbank către Oberbayern, în sudul Bavariei. Acest aur nu a ajuns niciodată acolo, dar istoricii şi căutătorii de comori cred că tezaurul se află adânc ascuns sub pământ, undeva în Padurea Leinawald.
Folosind fotografii RAF de supraveghere, realizate în Al Doilea Razboi Mondial deasupra Germaniei de catre avioanele de vânătoare Mosquito, istoricii cred ca sunt pe punctul de a descoperi un bunker mamut care conţine rezervele secrete de aur ale celui de-Al Treilea Reich.



Avion De Havilland DH-98 Mosquito

După studierea fotografiilor şi a rapoartelor unor martori oculari, cautatorii de comori au inceput cercetarile în pădurea Leinawald, lângă Leipzig, în speranţa că vor descoperi complexul subteran pierdut.


Padurea Leinawald
Arhivele naziste arată că batalioane ale Organizaţiei Todt au fost trimise în Leinawald în 1944, la ordinele lui Albert Speer, ministrul Înarmǎrii și Producției de război pentru al Treilea Reich. Să nu uităm ca Albert Speer fusese un renumit arhitect, de fapt arhitectul șef al Adolf Hitler, înainte de a ocupa posturi ministeriale, deci avea toate calităţile necesare pentru a organiza operaţiunea si pentru a construi ascunzatoarea comorii naziste.



Batalioane de muncă ale Organizaţiei Todt
Deja au fost descoperite de catre arheologi ramaşiţe umane în pădure, considerate ca fiind ale unor sclavi forţati să ajute naziştii la construirea buncărului secret.



Ramasite umane descoperite in padurea Leinawald
O fotografie care i-a stârnit curiozitatea istoricului Hilmar Prosche prezinta cateva lucrari efectuate în august 1944, în care un muncitor sapă un teren nisipos, lângă silueta a ceea ce pare a fi un craniu uman.



Fotografie RAF aeriana din august 1944 din Leinawald:
O privire mai atentă în partea de jos a gropii de nisip
arată în mod clar profilul unui craniu şi intrarea spre un buncar secret

Cercetatorul crede ca respectivul craniu, daca ar fi gasit, ar indica locul de intrare in buncarul care ascunde aur în valoare de peste 500 de milioane de lire sterline.



100 de tone de aur nazist
ascuns într-o mină de sare la sud-vest de Gotha
fusese descoperit anterior, în 1945, de armatele aliate

Înregistrările din arhiva Luftwaffe din 1945 arată că un bombardament cu avioane de război a fost ordonat asupra zonei în aprilie 1945 - o lună după sfârşitul războiului - în ciuda faptului că aproape nici un avion german nu ar fi putut survola zona din cauza supremaţiei aeriene totale a Aliatilor.
Istoricul a spus: "Nazistii si-au dat seama evident de pericolul de a trimite cel puţin un avion in acea zona, dar riscul era necesar, fiindca avionul trebuia sa bombardeze santierul sau intrarea buncarului, incercand să şteargă de la suprafata urmele a ceea ce fusese construit aici."



Bombardier nazist apartinand Luftwaffe

În anul 1961 guvernul german a mai săpat în pădure în căutarea aurului care fusese transportat din Berlin inainte sau in momentul când capitala era atacată de catre aliati. Aceste căutări au fost oprite brusc atunci când gaze otravitoare din lucrările miniere vechi au început să iasă la suprafaţă.
Nimic nu a fost găsit, dar pe atunci administraţia Germaniei de Vest nu avea acces la fotografii de recunoastere RAF, care erau clasificate încă secrete.



Fotografie RAF realizata de catre bombardierele aliate
Un alt istoric care participă la cercetările asupra locaţiei comorii naziste a declarat: "Batalioane ale forţei de muncă naziste au săpat în pădure, asistate de sclavi. Avioanele de război britanice au efectuat fotografii ale lucrarilor. Dar mai este si dovada ca avionele naziste au bombardat apoi zona, pentru a ascunde locaţia buncarului. Pe lângă toate acestea am mai gasit şi un raport de la Berlin în care se arată ca un convoi de camioane a plecat de la Reichsbank şi s-a îndreptat spre Leipzig, sub paza SS.



Convoi de camioane naziste

Şi să nu uităm că şi guvernul din 1961 s-a gândit sa sape anterior in pădure. Toate acestea ne confirmă bănuiala că aurul este aici."



În 1996, un fost soldat american, veteranul Norman Scott, a cautat in padure aurul. El luptase la sfârşitul războiului în Germania nazistă şi a susţinut că un membru SS i-a spus in ultimele clipe de viaţă că aurul de la Reichsbank a fost îngropat în acea pădure.



Însa americanul nu a reuşit să găsească buncărul. Vor reusi oare căutatorii de comori si istoricii sa descopere aurul naziştilor ?


Articol prezentat în premieră de http://hartacomorii.blogspot.com.

Gura Hanesului-Valea Hanesu-Valea Steja-Vf.Piatra Alba-Cantonul Piatra Alba-Frumoasa(muntii Lotru)






Gura Haneşului - valea Haneşu - valea Steaja - Vf. Piatra Albă - cantonul Piatra Albă - Frumoasa


Nemarcat                                                                                                                                  

Durata: 5½ - 6½ ore                                                                                                                        

Distanţa: 18 km











Pârâul Steaja, afluent de stânga al Lotrului îşi adună buchetul de izvoare dintr-o frumoasă căldare glaciară cu deschidere sudică, dominată de Vf. Piatra Albă. În cursul inferior al acestui pârâu, panta văii devine foarte accentuată. În aceste condiţii, accesul spre pârâul Steaja se face din Valea Haneşului aflată la E.
Pornim de la Gura Haneşului, pe drumul forestier. La aproape 1,5 km de la plecare întâlnim o ramificaţie a drumurilor. Alegem ramura din stânga care urcă pe malul drept al unui pârâu, evitând drumul ce însoţeşte în continuare valea Haneşu (traseul nr. 17).
La circa 400 m de la ramificaţie drumul forestier efectuează o întoarcere de aproape 180° îndreptându-se spre S, în urcuş uşor, spre a ocoli un vârf împădurit, apoi se înscrie în lungul unui pârâiaş ce îşi adună apele de sub culmea Steaja. La aproape o oră de la plecare întâlnim o cabană forestieră. Mai sus de cabană drumul traversează pârâul şi se orientează din nou spre S, într-un larg ocol, aproape pe curba de nivel, şi taie piciorul sudic al culmii Steaja printr-o mică sa. Spre S se ridică un vârf împădurit iar dincolo de Lotru se înalta versantul nordic al Vf. Mânileasa Mare. La N de drum se întinde o vastă tăietură de pădure în care abundă zmeurul şi zburătoarea (Epitobium angustifolium).
Dacă dorim să avem privelişti mai largi spre munţii din jur, iar orientarea spaţială nu constituie o problemă, putem renunţa la deplasarea spre firul văii Steaja, abordând culmea Steaja pe o cărăruie ce urcă din această şa spre culmea principală a Munţilor Ştefleşti, aflată spre N. Vom avea astfel prilejul să admirăm vârfurile din zona înaltă a acestor munţi, ca şi căldările glaciare cu deschidere sudică.
În continuare, traseul urmează drumul forestier ce pătrunde în pădurea de conifere, conducându-ne spre valea Steaja. Traversăm câteva pâraie şi, treptat, ne apropiem de firul văii. Din desişul pădurii, spre V, se ridică vârful golaş Goaţa de Jos (1 847 m), de sub poalele căruia îşi adună apele pârâul Goaţa Mică.
În apropierea pârâului Steaja drumul se ramifică din nou. Vom evita ramura din stânga ce coboară uşor spre captarea de pe acest pârâu, îndreptându-ne în susul văii pe ramura din dreapta (N).
Treptat drumul ajunge la pârâu, însoţind apoi în urcuş apele ce cad pe alocuri în mici cascade.
Acest drum ia sfârşit la cabana forestieră Steaja, de unde avem privelişti deosebite spre S unde, dincolo de Lotru, se ridică vârfurile Munţilor Latoriţei, ca şi spre SV, unde se ivesc înălţimile stâncoase ale Parângului.
De aici, deşi ar fi tentantă explorarea căldării glaciare de la S de Vf. Piatra Albă, ne vom îndrepta pe o cărăruie spre culmea Steaja, aflată la E. Aceasta este necesar pentru a evita întinsa barieră de jnepeni care acoperă partea de jos a căldării şi ne pot crea probleme în deplasare.
Urcăm uşor pe cărăruie, până ajungem la pajiştea de pe culme, unde se zăreşte o potecă mai bine conturată. De pe culme abordăm urcuşul unui vârf aflat între căldarea Steaja şi Căldarea Jipoasă din bazinul Haneşu. Cărăruia se strecoară printre tufele de jneapăn şi ne scoate pe versantul vestic al vârfului.
Coborâm o mică şa, apoi urcăm lejer spre platoul ce se întinde deasupra căldărilor glaciare, înspre E se ridică piramida stâncoasă a Vf. Cristeşti. Vf. Piatra Albă se află la V şi pentru a ajunge pe creştetul său trebuie să ocolim abruptul căldării Steaja pe la N, pe o distanţă de câteva sute de metri. Popasul pe vârf ne oferă privelişti superbe asupra culmilor din jur, ca şi asupra văii Frumoasei, aflată la N.
În continuare coborâm spre NE până la un panou fixat pe doi stâlpi metalici, unde intersectăm poteca de culme a Munţilor Ştefleşti (traseul nr.5). De aici putem urmări cu privirea drumul pe care-l vom urma spre valea Frumoasei.
Coborâm spre NV pe cumpăna de ape a unei culmi prelungi dintre văile Urlieşu şi Turişoara. După circa 2 km (30 minute) panta se precipită iar poteca trece prin pădure şi ajunge la cantonul Piatra Albă situat pe o suprafaţă de eroziune. În apropiere se află şi o stână. Aici întâlneşte cărarea marcată cu triunghi albastru care porneşte de la cantonul Tărtărău pe valea Frumoasei, până la confluenţa cu valea Urlieşu, apoi urcă prin pădurea de molid de pe culmea Târnii, până la cantonul Piatra Albă, pentru a coborî din nou în valea Frumoasei (dar cu aproape 4 km mai în munte), pe care o traversează şi urcă în vârful Cindrel prin Şerbota.
De la cantonul Piatra Albă coborâm în valea Frumoasei pe poteca marcată cu triunghi albastru, fie spre V prin cuhnea Târnii şi Pârâul Cantonului (dacă dorim să ajungem la Oaşa), fie spre NE dacă dorim să ajungem în Cindrel sau în curmătura Ştefleşti (traseul 3).




Sursa:guideromania