Ghe NICA-Blog: mai 2020

duminică, 24 mai 2020

Garabet Ibraileanu si ciudateniile sale

Garabet Ibrăileanu
Criticul nutrea o frică aproape patologică de microbi. De câte ori îşi aprindea o ţigară, îi pârlea mai întâi filtrul la flacăra chibritului. Purta la el întotdeauna o sticluţă cu alcool, cu care se dezinfecta după ce dădea mână cu cineva.

Foto:Wikimedia Commons

Sursa:https://hyperliteratura.ro/povesti-mai-putin-cunoscute-despre-10-scriitori-romani/

miercuri, 13 mai 2020

Alexandru Macedonsk si ciudateniile sale

Alexandru Macedonski
În locuinţa lui Alexandru Macedonski de pe Calea Dorobanţi, funcţiona un cenaclu prin care au trecut mulţi dintre reprezentanţii de marcă ai poeziei româneşti.
La şedinţele acestui cenaclu, maestrul stătea pe un scaun în formă de tron şi îşi răsplătea, după lectură, discipolii pe care îi socotea talentaţi, cu pietre preţioase (evident false, căci Macedonski era sărac).
A fost puternic impresionat de versurile tânărului Bacovia, căruia i-a dedicat următoarea epigramă: „Poete scump, pe frunte/porţi mândre foi de laur,/Căci singur până-acuma/Din plumb făcut-ai aur”.

Sursa:https://hyperliteratura.ro/povesti-mai-putin-cunoscute-despre-10-scriitori-romani/#

luni, 4 mai 2020

I L Caragiale si ciudateniile sale.

I. L. Caragiale era un om extrem de superstiţios şi un părinte exagerat de grijuliu, care nu-şi lăsa copiii să circule singuri prin oraş, nici măcar după ce aceştia ajunseseră la vârsta adolescenţei, de teama unor posibile accidente.

Foto:Wikimedia Commons

Sursa:https://hyperliteratura.ro/povesti-mai-putin-cunoscute-despre-10-scriitori-romani/#

Abonați-vă la: Postări (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;