sâmbătă, 30 martie 2013

Sfaturi pentru drumetii*Cum sa-ti alegi un cort


Sfaturi pentru drumetii
Cum să îţi alegi un cort

Considerati un cort ca o investitie in confortul Dvs !
El se cumpara pentru ani de zile.
Daca sunteti pasionat si mergeti des la munte, merita sa dati un ban in plus !

Alegerea lui este insa un compromis intre unele dintre urmatoarele:

1. destinatia lui. Unde si cum il veti folosi ? La trekking, la plaja, la pescuit
2. anotimpul si conditiile climatice in care il veti folosi
3. de greutatea lui
4. materialele folosite
5. nu in ultimul rind, pretul

La ora actuala, cele mai vindute modele sunt cele iglu pentru sunt modele de uz general, cu rezultate acceptabile pe orice vreme. Modelele tunel ofera cel mai placut spatiu de locuit.
Cortul ofera acel spatiu de securitate de care avem toti nevoie in mijlocul singuratatilor si trebuie sa ne dea un sentiment de siguranta. Odata ce esti inchis in cort trebuie sa te simti in siguranta pentru noapte ! Cei care au stat in cort de multe ori stiu la ce ma refer !
Pentru corturi mici (1-2 persoane), raportul volum/suprafata la sol este critic si orice cistig in volum este bine-venit: pentru aceste modele luati in considerare forma tunel. Acestea nu sunt insa sigure ca si corturi de 4 sezoane. Corturile iglu rezista mult mai bine, prin forma lor, rafalelor de zapada. Un alt avantaj al corturilor tunel: deoarece au bete mai scurte, cistigul de greutate este de luat in seama.


Cum se alege un cort bun ?
# pentru camping cu masina, motocicleta sau bicicleta, volumul total ar trebui sa fie criteriul general de alegere
# trekking: greutatea devine demna de luat in seama. Un cort bun nu trebuie sa depaseasca 1100 g/persoana, pentru un cort de 3 sezoane. Exista si corturi mai usoare.
# Conditii dure, 4 sezoane: rezistenta la vint puternic si zapada este primordiala aici. E nevoie decit de stabilitate, arcade, greutate !
# Alegeti, in general, un cort care sa reziste la cele mai dure conditii pe care le puteti intilni. De exemplu, daca sunteti un amator de excursii de 2 sezoane, luati un cort de 3 sezoane.
# Tineti cont ca un cort de 4 sezoane este cu 10-50% mai greu decit acelasi cort de 2 sezoane.
# Daca mergi la munte NUMAI vara, un cort de 3 sezoane este suficient. Daca mergi si iarna sau mergi in expeditii in munti inalti, un cort de 4 sezoane este ceea ce-ti trebuie.

Tipuri principiale de corturi:
>cort de 3 sezoane. Un model de 3 sezoane trebuie sa se comporte bine pe primavara, vara si inceputul toamnei. Ar trebui sa reziste la ploaie, vint si 2-3 cm de zapada (al meu rezista !)
>cort de 4 sezoane. Modelele de 4 sezoane au, de obicei, bete aditionale pentru a mari stabilitatea in caz de viscol si zapada mare. In conditii mai blinde sunt greu de folosit din cauza greutatii lor. Au de obicei forma rotunda astfel incit sa elimine posibilitatea acumularii de zapada.
>corturi convertibile, ptr vreme calda si cu un singur-perete.

* Corturi convertibile sunt concepute ca si corturi de 4 sezoane care pot fi folosite, eliminind din accesorii (bete, fusta de zapada) si pentru 3 sezoane. Pot fi dotate cu fermoare pentru aerisire in caz de vreme calduroasa. Forma lor aduce cu iglu.
* corturile pentru vreme calda au in general forme alungite si aerisiri generoase
* corturi piramida concepute pentru rezistenta minima la vint
Sfaturi: Daca cortul utilizeaza fermoare metalice, asigurati-va la plecare ca sunt bine unse !


Felul acoperisul:
* de la inceput trebuie spus ca nu exista material ideal. De aceea sunt si asa multe solutii !
* Poliesterul nu se deformeaza in timp sau la ploaie dar este afectat de razele UV si este astfel mai putin durabil ca nylon-ul (polyamida)
* Nylon-ul (polyamida) este mai scump iar stabilitatea sa dimensionala necesita, pentru modele avansate, asa numita calitate Ripstop, intarita cu fire interne. Acestea au, in plus, avantajul ca se opun desirarii
* Pentru conditii extreme, nylon-ul este dublat cu o elastomer siliconizat, ceea ce-i mareste rezistenta si stabilitatea dimensionala

Cusaturile:
* sunt potentiale "puncte slabe" in structura de rezistenta a cortului
* La modelele performante, accesul apei este interzis prin
o utilizarea unei benzi atasata pe toate cusaturile
o utilizarea unui produs de etanseizare care se aplica pe cusaturi deoarece tesuturile siliconizate nu accepta benzi sudate

Ce forma ?
1. corturi iglu: corturi de 4 sezoane, in general, utilizind forma deja cunoscuta. Evita colturile si nu permit astfel acumularea zapezii. Rezista bine in vint si au spatiu interior mare.
2. corturi tunel: multe modele de 3 sezoane utilizeaza aceasta forma, cu o suprafata de baza dreptunghiulara alungita. Aceste modele utilizeaza mai putine bete
3. corturi cu absida. Cele cu absida interioara au un spatiu locuibil mai mare.
4. corturile la care structura interioara se monteaza prima, solidara cu betele, dau o rigiditate mai mare a ansamblului. Invelisul superior fixeaza betele si dau o rezistenta sporita contra vintului. Alt avantaj: daca e cald, se poate monta doar tenta interioara

Capacitatea si dimensiunile:
Se estimeaza ca suprafata necesara unei persoane este 0.65x2m (circa 1.3mp), in tenda interioara. Practic, aceasta este latimea unui izopren si lungimea unui sac de dormit. Ginditiva insa si la spatiul pentru haine, rucsaci etc.

Fiti atenti la corturile foarte mari. Va fi greu de gasit un spatiu unde sa-l intindeti, va fi greu si nu in ultimul rind, cati vreti sa dormiti acolo ? Mai exista o umbra de intimitate ?

Ginditi-va cum va imbracati in cort ? E bine sa aveti un cort suficient de inalt astfel incit sa va puteti imbraca confortabil.


Citeva ponturi pentru a stabili calitatea unui cort:
Daca vreti un cort care sa reziste intemperiilor incercati sa fiti atenti la citeva lucruri:

1. cusaturile pe cm sunt mai multe la un cort de calitate. Dau astfel o rezistenta mai mare
2. corturile de calitate folosesc in general bete de aluminium
3. materialul din care e facut trebuie sa fie respirabil sau cel putin cortul sa aiba aerisiri. Altfel va veti trezi dimineata uzi fleasca nu de apa ci de condens

Sursa:lsggiasi.ro

Ocolul Vrancei,organizatie de tarani liberi,a fost jefuit #8


Ocolul Vrancei, organizaţie de ţărani liberi, a fost jefuit

de Cicerone Ionitoiu
#8

Cu o jumătate de veac în urmă, când Ştefan cel Mare era la ananghie în faţa pericolului turcesc, după "poticala dintâi şi după pierderea oştii dintâi", după cum scrie cronicarul Grigore Ureche, colindând şi "strângând păstorii din munţi şi argaţii", Vrâncioaiei care-i oferise pe cei 7 fii ai săi pentru a putea relua lupta, i-a răspuns:
"Adă-mi pe cei 7 voinici şi-ţi făgăduiesc să-i fac cei dintâi din Ţara Moldovei". După câştigarea bătăliei, Ştefan şi-a ţinut cuvântul şi le-a dăruit cei 7 munţi ai Vrancei, donaţia şi toate privilegiile înscriind-o pe o piele de bour.
 Vrâncenii se bucurau de oarecare autonomie administrativă faţă de dregătorii şi slujbaşii ţinutului Putnei. Ei formau o insulă de ţărani liberi ce trăiau în obşti săteşti şi care foloseau în comun pădurile, islazurile, fâneţele şi apele, cuprinse în hotarul care era dincolo de vatra satului. Solidaritatea obştei se extindea şi pe tărâmul organizării administrative şi a judecăţii, unde la "scaun" participau şi bătrânii satului.
 A trebuit să vină anul 1948 ca să li se fure muntele cu toate privilegiile. S-a deschis şi un proces, dar cu ce să te judeci şi mai ales cu cine, cu hoţul hoţilor. . .?
Vrâncenii căutau să se întâlnească în taină şi să discute despre modul cum să-şi recâştige drepturile. Şi doi ani s-au tot frământat până a izbucnit una din cele mai mari răscoale ţărăneşti, pe 23 iulie 1950.
 Consecinţele au fost crunte şi teroarea dezlănţuită a marcat copiii şi nepoţii, toată suflarea din jurul muntelui.
 Dezmoşteniţi, s-au întâlnit la stâna lui moş Ion Neagu aşezată pe pârâiaşul Giurgiu, ce îsi trăgea apele din vestitul munte cu acelaşi nume, vecin al Penteleului. Se găseau acolo ca să se sfătuiască Nicolae Burlui cu Vasile Macovei Cojocaru, cu Ion Milică Enache, cel cu stâna peste drum, pe Zăbala, ca să-şi dea cu părerea de cum mai merg lucrurile.
L-au cunoscut acolo pe unul Victor Lupşa şi pe un oarecare Gheorghe, veniţi de peste munte de la Zagon, din părţile Covasnei.
 Acest Lupşa i-a încurajat spunând că el are legaturi cu Legaţia americană şi prin munţi vine generalul Dragalina cu armată contra comuniştilor.
 Oamenii se gândiseră că dacă nu mai aveau unde duce oile, se alătură şi ei şi luptă împreună împotriva comuniştilor. Mai mult, le spusese Lupşa că are o organizaţie "Vlad Ţepeş II" şi că-i colonel, şi câte şi mai câte de rămăseseră ciobanii noştri îngânduraţi.
 În toamna anului 1948 Victor Lupşa prin doctorul Nicolae Ţarălungă şi Dumitrache Murguleţ a reuşit să adune o serie de membri în organizaţie, din comunele de pe valea Putnei, Tulnici, Vidra, Tichiriş...
 Dar în toamna lui 1949 s-au întâlnit în comuna Păuleşti la moş Simion Baraghin şi atunci a fost sfat mai mare la care au participat şi învăţătorul Teodor Buşilă (din Tulnici), Dumitru Boşchiop(din Fierăstrău), Costică Dantis(din Nistoreşti), Nicolae Burlui, Vasile Matei, Vasile Macovei(din Bârsesti) şi alţii.
Şi atunci au hotărăt să înceapă lupta cu ce or avea, arme, furci, fiecare cu ce poate.
Era după ce grupurile de partizani conduse de fraţii Paragină fuseseră trădate şi prinse, după luptele purtate la bordeiele de pe valea pârâului Porcului ce se varsă în Zăbrăuţ. Scăpase numai studentul Gheorghiţă Bălan de la Soveja, care se va alătura celor ce pregăteau răscoala ţărănească.
 După plecarea de la Vidra din toamna lui 1948, Victor Lupşa merge acasă la Dumitru Murguleţ care era conducătorul organizaţiei religioase "Oastea Domnului", urmărind să antreneze pe aceştia în "Vlad Ţepeş II" . El a trecut la lucru, reîntorcându-se în ascunzătoarea de la Zagon, unde a trecut la redactarea şi multiplicarea unor manifeste şi întocmirea instrucţiunilor de organizare.
 În luna mai 1949 se întâlneşte pe munte cu consăteanul său Gheorghe Corneliu , zis Szarvas, fost primar si membru PNŢ, rămânând nedespărţiţi. Luna următoare l-a întâlnit pe Ion Neguţ, tot din Zagon, şi l-a delegat cu organizarea grupurilor de rezistentă din judeţele Braşov şi Buzău.
 Peregrinând prin munte a ajuns în luna august 1949 în comuna Spîneşti în apropiere de Bârseşti unde împreună cu Szarvas pe care-l prezintă ca adjunctul său, au pus bazele organizaţiei "Vlad Ţepeş II", folosindu-se şi de influenţa organizaţiei "Oastea Domnului".
 Iarna o va petrece tot în ascunzătoarea de la Zagon de unde va reveni în primăvara lui 1950 din nou în Vrancea, şi prin Toma Nelu a anunţat pe Teodor Buşilă să se întâlnească pe 16 martie 1950 la stâna lui Braghin. Cu acea ocazie Teodor Buşilă primeşte însărcinarea să organizeze comuna Tulnici. Acesta împreună cu Gheorghiţă Bălan redactează manifeste.
 Organizaţia "Vlad Ţepeş II" avea legături la Păulesti cu Paragină, la Vrân -cioaia cu Dumitru Bosciog şi Costică Dantis iar la Valea Putnei cu Ion a Marinii. Organizaţia la Bârseşti era constituită şi din ea făceau parte Constantin T. Manoliu, Victor Manoliu, Vasile Macovei Cojocaru, Gheorghe Lădaru, Vasile Lădaru, Tudor Posmagiu, Nicolae Burlui, Alexandru I. Burlui, Ion-Milică Enache, Macovei Mortu,Ion T.Mortu, ş.a.
 Bătrânul Constantin T.Manoliu îi vorbeşte fiului său Victor Manoliu despre organizaţia "Vlad Ţepeş II" şi-l trimite împreună cu Teodor Posmagiu pe 15 iulie 1950 să ia legătura cu Victor Lupşa pe muntele Giurgiu, la punctul denumit "Gol" şi cu acea ocazie îl împuterniceşte să organizeze com.Bârseşti.
 Un alt grup se întâlnise pe 8/9 iulie la punctul "Vlaşca" la care au participat Mihai Nica, Iancu Buşilă, Augustin Macovei, Panait S.Cofora şi unde Teodor Chiscoci le-a vorbit despre existenta organizaţiei "Vlad Ţepeş II" iar Victor Lupşa le-a expus scopul organizaţiei, de a trece cât de curând la acţiuni armate contra regimului comunist. Tot atunci au fost anunţaţi să vină pe 15 iulie pe muntele Giurgiu înarmaţi, fiindcă vor avea o şedinţă hotărâtoare.
 În seara de 22 iulie Teodor Posmagiu i-a adus la cunoştinţă lui Victor Manoliu că în noaptea de duminică 23/24 iulie se va trece la acţiunea armată, şi că va trebui să fie instalat un telefon pe reţeaua din afara satului pentru ascultarea convorbirilor dinainte şi din timpul desfăşurării acţiunii. Telefonul a fost instalat în grădina lui Constantin N.Popa în afara comunei Bârseşti şi la el a ascultat toată noaptea bătrânul Constantin Manoliu. Instrucţiunile primite le-a prelucrat cu avocatul Ion Nicoară.
 Duminică după amiază între orele 14-17 s-a ţinut o şedinţă la Dumitru Botez, la care au mai participat Teodor Posmagiu, Constantin N.Popa, Ion Nicoară, Ion Burlui, Roşea şi gazda.
Împreună cu Teodor Posmagiu, Victor Manoliu a format următoarele echipe:
1. Posmagiu Teodor, Lădaru Gheorghe, Cojocaru V.Vasile, Neagu Ion, Holban Ion, Burlui Alexandru şi Burlui Nicolae aveau misiunea să aresteze şeful postului de jandarmi, cu cei ce s-ar afla acolo, din comuna Bârseşti.
2. Macovei Mortu şi Popa R.Constantin trebuiau să păzească podul de pe Putna.
3. Lădaru Simion, Zbârciog Ion, Mortu Gheorghe şi Manoliu Victor trebuiau să ocupe poşta şi să aresteze pe dirigintele ei.
4. Cojocaru D.Vasile, Cojocaru V.Simion au avut misiunea de a ocupa postul de miliţie.
 5. Cojocaru V.Ion, Milică Enache şi Roşca Vasile aveau misiunea să aresteze pe comuniştii si UTM-iştii de la bal. După întâlnirea de la Dumitru Botez, Victor Manoliu cu Teodor Posmagiu au fost la o altă întâlnire la Varniţa, pe râul Susita unde s-a hotărît începerea acţiunii la 24 şi 15 minute.
 Nicolae Burlui care avea misiunea să aresteze şeful de post îşi reaminteşte că au fost 17-18 vrânceni în acea noapte şi la postul de jandarmi au găsit 2 soldaţi si un plutonier. Au fost arestaţi şi duşi la un beci care era în apropiere şi puşi sub lacăt, cheia dându-se unui bătrân.
 Echipa care a fost la localul unde era bal a tras un foc de armă şi au comandat să se culce la pământ. Unii au sărit pe fereastră. Au fost puţini aceia. Dar ei nu aveau nevoie decât de comunişti şi UTM-işti. I-au descoperit şi i-au băgat la beci. Câţiva se spune că şi-au mâncat carnetele de partid.
 Poşta, de asemenea a fost ocupată. De acolo a dat telefon Victor C.Manoliu la Tulnici lui Teodor Buşilă, însă acolo nu se întâmplase nimic. Aveau legătură cu colonelul Ion Strâmbei la Dumitreşti, aproape de izvorul Râmnicului Sărat, dar nici acolo nu se petrecuse nimic. Doar şedinţa de la Poienile Sării avusese loc.
 Planul era ca după arestarea de la Tulnici si Bârseşti să plece spre Focşani ridicând satele. S-a luat legătura telefonică şi cu Vidra, pe râul Putna, dar şi acolo era linişte.
 Alţii, ca Andrei M.Ion din com.Spulber au aşteptat semnalul până la ora 3 dimineaţa când au plecat acasă, de la punctul Mesteceni unde fuseseră convocaţi. În afară de ţăranii din comuna Bârseşti nimeni nu făcuse nimic în timpul nopţii de 23/24 iulie.
 A doua zi pe 24 iulie 1950 şi-a făcut apariţia armata la Bârseşti. Din sat vreo 70-80 de oameni s-au retras pe dealuri să urmărească mişcările armatei. Erau vreo 2 maşini ale securităţii. După ce le-au dat drumul comuniştilor din beci s-au îndreptat spre munte. În sat au început arestările celor indicaţi de comunişti şi care nu plecaseră, deşi unii nu participaseră cu nimic. Familiile au început să fie chinuite.
 Pe 24 iulie colonelul Ion Strâmbei s-a întâlnit cu Victor Lupşa şi a avut loc o discuţie aprinsă, după care s-au despărţit şi oamenii au fost lăsaţi liberi. Cei din Bârseşti s-au întâlnit în munte cu Victor Lupşa şi au încercat să se reorganizeze. 0 echipă a plecat să ia legătura cu cei de la Nereju, iar alta la Tulnici să discute cu Teodor Buşilă şi cu Ion a Marinii. Nicolae Burlui cu Vasile Lădaru şi cu alţii au plecat spre Bod şi Braşov să ia legătura cu oamenii pe care Victor Lupşa pretindea că îi are acolo.
 Dar nu au ajuns decât până la stâna lui Nehuţ unde baciul i-a înştiinţat că securitatea intrase în munte şi începuse să împuşte oamenii. Au rănit pe Minuţa Burlui, o fată de 17-18 ani, sora lui Alexandru Burlui, retrasă în munte cu toată familia formată din 5 membri. A mai fost rănit la picior şi Victor Manoliu.
Călăuza securităţii, Ion Cristea din Bârseşti era trădătorul care conducea pe securişti la locurile din munte ale celor fugiţi.
Nicolae Burlui şi Vasile Lădaru cu cei plecaţi spre Braşov s-au întors în munte când au aflat de prezenţa securităţii. Cu ei erau şi Victor Lupşa şi Gheorghe Corneliu Szarvas care la un moment dat au dispărut din grup fără sâ spună nimic şi s-au dus într-o primă etapă în ascunzătoarea de la Zagon.
Peste satele vrâncene s-a aşternut prăpădul. În noaptea de 24/25 iulie, cu ajutorul trădătorului Ion Cristea au fost depistaţi Ilie Posmagiu bătrânul(cioban) şi fiul lui, Teodor Posmagiu şi au fost împuşcaţi. Vasile Lădaru ,ginerele lui Ilie, tată a 5 copii, a scăpat ascunzându-se într-un şanţ. Soţia lui, Anica Lădaru, a fost obligată să-i aducă acasă, legaţi cu lanţuri pe cai. I-a aruncat pe amândoi într-o groapă şi nu i s-a dat voie să cheme preot. Securitatea a stat tot timpul, a tăiat oi, au mâncat tot ce le—a căzut în mână. La fel şi la Ilie Posmagiu unde au jefuit totul.
Fraţii Cucu, Grigore şi Neagu au fost descoperiţi de securitate în apropierea comunei Dumitreşti şi amândoi au fost împuşcaţi mortal pe data de 8 septembrie 1950.
 Vasile Macovei Cojocaru, cioban din Bârseşti avea trei copii urmăriţi în munte, două nurori şi soţia. Securitatea a făcut jaf. Din 180 de oi tăiau câte 10 pe zi. A mai rămas cu 13 oi. El a fost arestat, dus la Focşani şi Galaţi unde l-au bătut ca să predea copiii, de care nu ştia nimic. A fost condamnat la un an. Şi ceilalţi au fost luaţi la Focşani şi au fost chinuiţi să spună unde sunt ascunşi. Un frate le-a comunicat ca toţi ai casei sunt chinuiţi.
 Atunci cei trei din munte, pentru că venise şi iarna şi acasă era prăpăd s-au sfătuit şi au hotârît ca doi să se predea iar Vasile V.Cojocaru să rămână în munte el având situaţia cea mai grea aflat fiind în conducerea organizaţiei.
 Ion V.Cojocaru şi Simion V.Cojocaru au coborât peste văi şi munţi până la marginea Focşaniului, au luat o şaretă şi cu ea s-au dus în curtea securităţii. Mai că s-a speriat securitatea în acea zi de 24 noiembrie 1950. "Noi îi căutăm în munţi, iar ei au venit la noi". Au fost duşi la Galaţi unde au început să fie tocaţi.
Vasile V.Cojocaru , cel mijlociu, care avea 26 ani a fost arestat în munte prin ianuarie 1951. După chinurile la care l-a supus securitatea din Galaţi, a urmat procesul şi prin Sentinţa 723 din 18 iulie 1951, Vasile a fost condamnat la moarte, Simion la 25 ani, Ion la 15 ani şi tatălui lor judecat cu alt lot i s-a dat un an.
Tot prin acel proces şi aceeaşi sentinţă a fost condamnat la moarte şi Victor C.Manoliu.Tatăl lui, Manoliu T.Constantin a fost condamnat la moarte prin aceeaşi sentinţă.
 Bălan Gheorghiţă, n.30 oct.l920, student din Soveja, condamnat la moarte în procesul Paragină-Timaru, implicat în răscoala ţărănească din 23 iulie 1950, arestat cu această ocazie, a fost executat la Galaţi împreună cu ceilalţi condamnaţi la moarte, pe 31 ianuarie 1952.
Buşilă Teodor, născut.în 1908 la Păuleşti, învăţător în com.Tulnici, arestat pe 11 Noiembrie 1950, chinuit îngrozitor la securitate, a fost condamnat prin Sentinţa nr. 913/29 oct.1951 la 15 ani muncă silnică. N-a mai apucat să plece la închisoare fiindcă a murit la Galaţi pe 13 iulie 1952 din cauza torturilor.
 Manoliu T. Costică, fratele lui Victor (executat), a fost arestat, chinuit şi condamnat la 11 ani.
Manoliu Cornelia, soţia lui Victor, a fost arestată şi chinuită prin anchetele securităţii.
Cofora D. Panait, ţăran din com. Nereju a fost condamnat la 20 ani M.S. prin Sentinţa nr.955/12 noiembrie 1951 la 20 ani M.S.
Radu M.Mihail, arestat pe 13 noiembrie a fost condamnat tot prin Sentinţa nr.955/12 noiembrie 1951 la 25 ani M.S.
 Andrei M.Ion, ţăran din com. Spulber, arestat pe 14 sept. l950, a fost condamnat prin Sentinţa 826/17 sept 1951 la 13 ani M.S.
Au fost arestate peste 700 de persoane implicate în această acţiune din Vrancea. Numai din Năruja au fost 80 de arestaţi. Au urmat cei din Bârsesti, Tulnici, Fierestrău, Topeşti, Păuleşti, Vidra, Tichiris, Bodeşti, Valea Sării, Vrâncioaia, Nistoreşti, Spulber, Paltin, Nereju, până la Dumitreşti.
Au fost judecaţi în loturi de câte 25-30 de persoane, ca la moară, după ce fuseseră snopiţi în bătaie prin Focşani, Brăila şi Galaţi, unde era Centrala dominată de col. Strul Mauriciu, cunoscut pentru sălbăticia manifestată sub pretextul că părinţii îi fuseseră omorâţi la Auschwitz, după cum spunea. Atâta ură era de mirare în loc să se gândească că acelaşi lucru se putea întâmpla şi cu cei trecuţi prin mâinile lui. Dar ce a urmat a arătat altfel. Tot el e cel care sfidează cu mâinile înroşite în sânge.

O mică parte dintre cei ce au avut nenorocirea să cunoască teroarea sălbatică a securităţii care le-a confecţionat procese cu pedepse foarte mari:

Amăriuţei din Crucea de lângă Panciu
Anton I.Dumitru
Antonescu Nistor
Avram I.Pavel
Asaftei Radu,a murit
Bogdan Gr.Ion,profesor
Bosciog Dumitru din com. Fierăstrău
Bozgonete Dumitru
Botez Dumitru din Bârseşti
Bratu Şerban
Brânzei
Burlacu Pavel
Burlui Alexandru din Bârseşti, arestat în 11-09-950 a executat 14 ani Burlui Ion cu fata Burlui Minuţa rănită pe 24 iulie
Burloi Nicolae, cioban, fiul lui Gheorghe ,arestat în sept.1950, chinuit întâi la Focşani şi apoi la Galaţi unde a
fost condamnat 22 ani
Catâru Toma din Nereju
Cabor Constantin,a murit
Cătina Vasile
Cârlioru Grigore
Chilian din Vidra
Chiscoci Teodor
Cehidrian I.Ion
Chiriac A.Constantin din Spulber Comsa R.Marin din Spulber Comsa Stoica
Constantinescu Mitiţă, avocat P.N.Ţ.,din Focşani
Constantinescu Nicolae, fiul lui, din Focşani
Crăciun Radu, a murit
Dantiş Costică din com.Vrâncioaia
Dănilă Nicolae, a murit
Dudu N.Dumitru din Năruja
Hurjini Radu, a murit
Holban Ion din comuna Bărsăneşti
Isofachescu Victor
Lădaru Gheorghe din com.Fierăstrău-Tulnici .condamnat la 25 ani M.S. Lădaru Simion din Bârseşti
Lădaru Vasile,ginerele lui Ilie Posmagiu, s-a predat pe 11 sept, - era tată
a 4 copii şi unul pe drum Acasă i-a fost distrus totul. A fost condamnat 15 ani.
Ion a Marinii din Tulnici
Macovei Anton din Nereju Macovei Ion - Mortu, tatăl
Macovei Ion - Mortu, fiul ,a fost arestat pe 28 august 1950 şi condamnat 15 ani Marcu Mihail Manea Marinas Matei Vasile
Măciucă St. Ion din Spulber Mihăilă Nică Militaru Gheorghe din Motnău Militaru Ionel, din Motnău, frate Murguleţ Dumitrache Mortu Gheorghe
Neaga Dumitru,deputat PNŢ, avocat deputat de Putna
Neagu Ion,cioban din Bârseşti
Negru Teodor
Nicoară Ion, din Bârseşti
Pătrăşcanu, învăţător
Popa R.Constantin din Bârseşti
Radu R.Mihail din Nereju, condamnat 25 ani M.S.
Rosca Vasile din Bârseşti, a murit în condiţii de exterminare
Satib Teodor
 Strâmbei Ion, colonel, născut 1905 a fost executat pe 17-08-1952 la Galaţi Ţarălungă Nicolae, doctor Teodorescu Ion, Zbârciog Ion
 După dispariţia sa, Lupşa Victor care se prezentase drept colonel, dar nu făcuse nici o zi de armată, a ajuns la Zagon unde tovarăşul lui Gheorghe Corneliu zis Szarvas s-a împuşcat pe 25 noiembrie 1950. Lupşa Victor a fost condamnat la moarte în contumacie.
 Mama lui, arestată, a fost omorîtă în timpul anchetei, la Braşov, ca să declare unde se află fiul ei. Dar ea nu ştia. El reuşise să scape din încercuire şi în iunie 1951 a ajuns la bătrânul Iosif Ţapu din Rucăr, care l-a ascuns într-o groapă săpată sub ieslea vitelor.
 Urma aceasta a luat-o după 4 decenii Adrian Brişcă şi aflăm de la el că pe 27 noiembrie 1955 s-a predat de bunăvoie securităţii de la Câmpulung-Muscel. Pe data de 3 decembrie 1956 a fost executat la închisoarea din Iaşi.
 Tot din unele informaţii s-a mai aflat că deşi securitatea avea cunoştinţă de constituirea acestor grupuri din munte, le-a lăsat să prolifereze pentru ca în faţa nemulţumirii crescânde, mai ales a oamenilor nevoiaşi, să capete o motivaţie serioasă pentru dezlănţuirea represiunii. Luna iulie, cu răscoalele de la ariile de treierat le dăduse mult de furcă şi peste tot represiunile au fost sângeroase.
În Vrancea, după ce le-a fost furat muntele, le-a fost furată şi viaţa zecilor de ciobani, iar alte sute de oameni au fost aruncaţi în lagărele de exterminare, de unde au mai scăpat în 1964 cei care au avut zile.
Dar revolta ţărănească , în ciuda represiunii, va continua.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0022]
Sursa:unuversulromanesc.com

vineri, 29 martie 2013

Valea Boga*muntii Apuseni

Valea Boga
In bazinul Văii Boga întâlnim, strâns grupate, nu mai puţin de trei sectoare de îngustare şi anume: Cheile Văii Bulbuci, Cheile Văii Oşelu şi Cheile Văii Boga.
Cheile Văii Bulbuci se dezvoltă în aval de Izbucul Bulbuci, afluent de stânga al Văii Boga. Sălbăticia şi inaccesibilitatea reprezintă trăsăturile principale ale acestor chei. Abrupturile din Piatra Ciungilor şi Piatra Câinilor domină talvegul văii pe al cărei curs sunt numeroase repezişuri şi cascade.
Valea Oşelu îşi are izvorul într-un izbuc situat la baza abruptului din Piatra Ciungilor şi a modelat un sector de chei asemănătoare unei pâlnii cu deschiderea spre amonte. În abruptul din Piatra Ciungilor valea formează o spectaculoasă cascadă.
Valea Boga îşi dezvolta propriul sector de chei desfăşurat până în zona izbucului cu acelaşi nume. Zona este plină de cascade şi mărginită de abrupturi culminând în Piatra Boghii. Această zonă este lipsită de trasee turistice şi foarte sălbatică.
Afluentul Valea Plaiului, care se adânceşte în dreapta drumului care urcă în serpentine de la Pietroasa la Padiş, oferă de asemenea sectoare de canion deosebit de spectaculoase prin prezenţa a numeroase cascade, peşteri, arcade naturale şi grohotişuri.
Sursa:parcapuseni.ro

Sfaturi pentru drumetii*Formarea echipei


*Formarea echipei
ECHIPA

Tot timpul pe munte vom întâlni trei categorii de montaniarzi:
· Începători
· Medii
· Avansaţi

ÎNCEPĂTORII:

Cei ce doresc să facă cu adevarat turism montan cu etapa superioară – alpinism trebuie să parcurgă urmatoarele etape:
· să fie apţi pentru efort fizic şi psihic
· să se documenteze din cărţile scrise de marii noştri montaniarzi: Monografie Bucegi, Piatra Craiului de Emilian Cristea, ALPINISM de WALTER KARGEL, Ion Coman, Nae Popescu şi mulţi alţii (vezi cărţi şi articole online:www.mielu.ro)
· să treacă la cumpărarea echipamentului: şosete termo, bocanci, parazapezi, pantaloni şi suprapantaloni, bluze polar, hanorac, pelerină ploaie, căciulă, manuşi, rucsăc, piolet, cort, sac de dormit, izopren, cordelină, colţari, frontală.

A venit ZIUA CEA MARE. Mare atenţie cu cine faceţi echipă. Dacă nu este aleasă cu grijă s-ar putea să fie un fiasco.

Profilul moral al unui montaniard:
· PSIHIC puternic
· condiţie fizică bună (nu se face cross pe munte)
· tehnică de căţărare bună (se vor face pe parcurs văi, brâne, creste, săritori)
· să respecte natura şi oamenii

Am învăţat că este imposibil să nu ai momente de panică. PANICA ESTE ANTICAMERA INSTINCTULUI DE CONSERVARE. În aceste momente numai un psihic sănatos poate lua o decizie corectă.

Începătorii vor fii atenţi să meargă cu un conducător de grup echilibrat psihic şi mai ales să se respecte o cadenţă în care să se poată înscrie toţi.

Nu mergeţi până la epuizare şi faceţi pauză. În cazul în care din mai multe considerente nu puteţi parcurge traseul pe care vi l-aţi propus este OBLIGATORIU să vă întoarceţi la cel mai apropiat refugiu, cabană sau să puneţi cortul.

O echipă este formată din 2-8 membri.
· 2-3 membri nu este recomandabilă deoarece în cazul unui accident nu au cum să ajute coechipierul.
· 4-8 membri este ideal deoarece se încadrează la toate baremurile (ajutor accidente, cadenţă, buna dispoziţie, ajutor în caz de oboseala)
· >8 membri este contraindicat deoarece sigur apar probleme de ritm, stres, se rupe grupul şi încep discuţiile

De ce mergem pe munte??

· suntem sătui de oras
· vrem liniste şi să ne bucurăm de MAMA NATURA
· vrem să fim numai cu prietenii
· avem energie şi vrem să o consumăm
· în fiecare dintre noi sunt energi nebănuite şi aşa putem să le aflăm

Sursa:lsggiasi

joi, 28 martie 2013

Cabana Ranca-Caldarea Urdele-Valea Iezerului-Cabana Obarsia Lotrului *muntii Parang


20. Cabana Rinca - caldarea Urdele - valea Iezerului - cabana Obirsia Lotrului

Marcaj: Cabana Rinca - caldarea Urdele (triunghi rosu - in refacere); caldarea Urdele - saua Urdele (nemarcat); saua Urdele - saua Iezerul (banda rosie); saua Iezerul - gura vaii Iezerul (nemarcat); valea Lotrului - cabana Obirsia Lotrului (cruce rosie)                                                                                    

Timp: 6-7 ore.                                                                                                                                    

Traseu greu accesibil iarna, recomandat numai schiorilor avansati.


Intre cabana Rinca (1580 m alt.) si cabana Obirsia Lotrului (1340 m alt.) exista legatura pe DIN 67 C, in lungime de 31 km. In lungul soselei, pe scurtaturi, se poate folosi traseul 21, reducind distanta cu circa 10 km. Traseul 20 prezinta o varianta care foloseste poteci marcate si nemarcate. Ne aprovizionam cu apa pentru 4 ore.
De la cabana Rinca urcam 5 minute direct la DN 67 C. (km 19). Odata ajunsi la nivelul soselei pornim la stinga (nord). Urcam pe nesimtite, ocolind vf. Cornesul Mare pe la vest. Atingem un ultim pilc de padure. Soseaua ne poarta apoi prin saua Coada Rincii. Fie ca urmarim soseaua, fie ca scurtam pe poteca din spatele cabinei de beton (captare de apa) cistigam inaltime pina catre 1890 m alt. Sub stincile si povirnisul Papusii, soseaua ocoleste virful spre stinga, urcind mai domol in curmezisul pantelor vestice. Privelistea mareata a virfului Paringul Mare paleste parca in spateie imensei cupole cu scrijelituri sub care ni se infatiseaza vf. Mohorul. Ne apropiem de linia crestei principale; lasam in dreapta (km 23,5) o ramificatie spre spinarea Papusii, iar ceva mai departe (km 24,5) iesim chiar pe culme, in saua Dengherul (2035 m alt.). Ajungind aici vom putea privi pentru prima data spre bazinul Latoritei. Timp: 1¼ -1½ ora.
Din saua Dengherul ni se ofera doua variante: una pe soseaua peste muntele Urdele, pina in saua Urdele (traseul 6); alta pe poteca ce evita cupola Urdele. Ultima este cea recomandata pentru traseul 20. Parasim soseaua alpina si ne abatem in unghi de 45° spre dreapta, pentru a intra pe pantele nordice ale muntelui Urdele. Din marginea povirnisului incepe poteca ciobaneasca de ocolire. Intram pe poteca si coborim usor peste mici jgheaburi alternind cu portiuni de grohotis. Astfel ne apropiem de ulucul vaii Urdele, axata pe directia nord-sud. Ajungem la circa 1980 m alt., in preajma unor izvoare. Depasim izvoarele si ajungem la locul unde sintem nevoiti sa parasim poteca ciobaneasca. Aceasta se indeparteaza, coborind la firul vaii Urdele. Pastram inaltimea si intram pe un mic hatas care se formeaza la stinga. Dupa 10 minute urcam usor in caldarea superioara a vaii Urdele si intram pe soseaua alpina pentru circa 250 m; in imediata apropiere a seii Urdele (2040 m alt.) parasim soseaua si ne abatem la dreapta. Atingem saua Urdele si urcam pantele puternice ale muntelui Iezerul. Timp: 1¾-2¼ ore.
Urmeaza serpentinele inierbate. Poteca se apropie de buza caldarii Mohorul (sud). Dupa 20 minute ajungem pe platoul virfului Iezer (2157 m alt). Timp total: 1½ -3 ore.
Zona alpina se etaleaza spre vest cu numeroase creste, piscuri, caldari, pina catre vf. Paringul Mare si vf. Cirja. Din vf. Iezerul ne orientam spre sud (pe directia virfului Mohorul) si coborim pe aceeasi poteca slab conturata (banda rosie), pina in saua Iezer (2090 m alt.). Timp: 2½ -3 ore. Aici parasim definitiv creasta principala si ne abatem la dreapta, pe tapsanele in trepte, prin pajisti cu izvoare. Dupa 10 minute ne apropiem putin de pantele Mohorului (bordei de mioare), apoi coborim o noua treapta ierboasa, trecem apa Iezerului si urcam scurt la malul lacului Iezer (circa 1840 m alt.), unde poposim. Ne aflam in zona glaciara inchisa intre Mohorul (est), Plescoaia (sud) si muntele Cilcescu (vest).
Dupa popas coborim la piriu, trecem pe malul drept si, prin golul de munte, coborim pe poteca cio-baneasca paralela cu piriul. Apa Iezerului cade cu zgomot in patul stincos, formind mici cascade. Poteca se apropie de piriu (aflat pe stinga) si se estompeaza in iarba. Orientare dificila. Ne aflam in Poiana Iezerului, la circa 1690 m alt., si avem de ales intre doua variante.
Varianta A

Din poiana Iezerului traversam la stinga piriul si urcam putin prin braniste. Marcaj vechi, rar si anulat: banda rosie. Pe dreapta, la liziera padurii, se clarifica fagasul potecii vechi, care intra pe fruntea muntelui Cilcescu si iese in ulucul vaii Cilcescu. Trecem printr-o mica deschizatura in stinci si dupa o scurta traversare prin padure iesim in poiana cu izvorase de pe flancul vaii Cilcescu. Dupa 200 m de la iesirea din padure ajungem la stilpul metalic al actualei poteci Cilcescu - Obirsia Lotrului (traseul 26). Timp: 30-40 minute. De aici vom urma traseul 26, ajungind la cabana Obirsia Lotrului in 2¼-2½ ore.
Varianta B

Din poiana Iezerului continuam coborirea usoara pe flancul drept al vaii. Atentie! Lasam pe dreapta firul inierbat al potecii spre stina Carbunele si coborim prin braniste, paralel cu piriul Iezer. Acesta se adinceste intr-o despicatura salbatica, mergind la confluenta cu Cilcescu. Din amestecul lor va lua nastere Lotrul. Firul potecii noastre este uneori discontinuu, dar se regaseste peste lespezi si pe linga trunchiuri seculare de molid. Poteca noastra continua coborirea si dupa circa 15 minute din Poiana Iezerului iese in luminisul de la capatul drumului forestier Lotru (1640 m alt.), unde se aduna si firul potecii traseului 26. Pina la cabana Obirsia Lotrului mai avem de mers circa 2 ore. Pentru aceasta vom urmari descrierea la traseul 26.
Sursa:scrigroup.com

Roirea in jurul Silistei #7



Roirea din jurul Siliştei

de Cicerone Ionitoiu
#7


Aşa de mare a fost teama primarilor comunişti încât au cerut să fie sprijiniţi. Şi securitatea împreună cu miliţia au trecut la acţiune. Teroarea s-a abătut asupra satelor, dar nici ţăranii nu şi-au lăsat furată bucata de pâine.
 La Sârbeni, sat situat la circa 12 km răsărit de Siliştea pe pârâul Dâmbovnic, ţăranii au pus mâna pe furci, sape şi ce mai aveau la îndemână, opunându-se la treierat şi refuzând cotele. Securitatea a intervenit, a împuşcat doi ţărani, pe alţi patru i-a rănit şi a făcut şi arestări.
LA ŞOPÂRLEŞTI, UN ALT SAT DIN APROPIERE, AU RĂNIT UN ŢĂRAN
 La Udeni, sat situat la 2 km de Sârbeni şi la vreo 14 km de Siliştea, pe 9 iulie 1950, ţăranii, câteva sute, s-au adunat în faţa primăriei manifestându-şi nemulţumirea faţă de cotele de grâu cu care fuseseră impuşi, luând în acelaşi timp apărarea preotului din comună acuzat de instigare. Securitatea a tras şi a făcut un mort şi 8 răniţi.
 Un tânăr UTM-ist care predica învăţătura marxistă ţăranilor a fost bătut, iar gazeta de stradă a UTM-ului a fost distrusă. Alt grup înarmat cu furci, topoare şi ciomege s-au îndreptat spre moara comunală ca s-o spargă.
 Securitatea chemată în ajutor a acţionat, omorând un ţăran, rănind alţii 8 şi arestând vreo 15, pentru a găsi "instigatorii".
 Şi Corbii Mari, comună situată la peste 25 km de Siliştea, pe pârâul Neajolv, a cunoscut vărsare de sânge, securitatea omorând un ţăran, rănind doi şi arestând alţi zece, tot în căutare de instigatori.
 Corbii Ciungi au avut acelaşi bilanţ tragic, cu un mort şi doi răniţi. În comuna Fierbinţi, sat situat la izvoarele pârâului Dâmbovnic, ţăranii au fost chemaţi cu goarna la primărie pentru ca ing. Varla de la Ghimpaţi să le vorbească despre strângerea recoltei şi mai ales de colectarea produselor. Cei peste 200 de ţărani când au auzit despre ce este vorba s-au revoltat, ameninţând că nu vor duce grâul la arie şi nici nu vor treiera. Primarul I.C.Dona le-a susţinut doleanţele din cauza cotelor prea mari şi a recoltei slabe.
 Securitatea a intrat în acţiune în căutarea instigatorilor. La Ghimpaţi-Vlaşca, pe 8 iulie 1950, colectorul însoţit de miliţie s-a dus la aria nr.l pentru a ridica cota de colectare de la ţăranul Vlădescu. Din senin au apărut vreo 300 de ţărani, femei, bărbaţi şi copii care nu le-au dat voie să ridice grâul. În hărţuiala care s-a încins, doi activişti de partid au fost bătuţi şi cu greu au fost scăpaţi prin intervenţia miliţiei.
 S-a trecut la arestări, printre cei ridicaţi aflându-se Maria Ţigănilă Ion Vasile, Petre N.Ţiplea, Ion A.Anghel şi alţii. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. A doua zi,pe 9 iulie, la comitetul plăşii Ghimpaţi s-au adunat aproape 1.000 de ţărani care au cerut scăderea cotelor foarte mari, spunând că mai mult de 2 duble de grâu la hectar ei nu dau.Manifestaţia a durat până pe 11 iulie 1950.
În satul Cămineasasca care aparţinea de comuna Schitu, jud.Vlaşca, răzmeriţa a fost şi mai mare pe data de 9 iulie 1950. Totul s-a pornit de la aria de treierat . Ţăranii au refuzat să predea cota. Unii au început să-şi ducă grâul acasă ca să-l treiere ca pe vremea strămoşilor, bătându-l cu băţul. Chemată securitatea, au sosit 4 camioane de securişti care au trecut la acţiune trăgând în mulţime.
 A fost un mort şi numeroşi răniţi. Au început arestările. Oamenii au fugit şi au fost urmăriţi prin gospodării şi prin păduri, ascunzându-se ca pe timpul năvălirilor barbare.
 Ţăranii din comuna Iepureşti-Vlaşca, aşezată pe Neajlov aproape de vărsarea în Argeş, au creat probleme, căutând să se salveze. Fără să mai facă scandal au început să-şi care grâul acasă în loc să-l mai ducă la arie. Şi noapte de noapte îl treierau ca pe vremuri, bătându-l cu băţul (îmblăciu).
Ziua de 7 iulie 1950 ar trebui înscrisă ca o zi de redeşteptare naţională pentru că în acea dată ţăranul român şi-a apărat pământul şi bucatele lui cu preţul sângelui vărsat. Totul pornit din instinctul de conservare al familiei sale şi prin aceasta a neamului.
 În acea zi s-au ridicat ca la comandă, după cum am văzut Ialomiţa, Ilfovul, Vlaşca şi acum avem semnalat şi un caz în jud. Râmnicul Sărat.
 Locuitorii comunei Hânguleşti din acest judeţ s-au adunat în după amiaza de 7 iulie 1950 la primărie şi au cerut să li se dea voie să macine grâu din recolta nouă pentru că nu mai au ce să dea de mâncare la copii. La ei încă nu se ajunsese cu treieratul fiind situaţi puţin mai la nord.
 Comitetul provizoriu a refuzat să le accepte cererea. Ei la rându-le au refuzat să plece acasă şi au protestat împotriva măsurilor luate asupra muncii lor. Securitatea a mers mai departe şi ca întotdeauna nu a fost de vină statul ci cetăţenii care îşi cer dreptatea. Astfel ei au decis că instigatori au fost: Ioana Burlucu, Dobre Stan, Toma Ştefan, Voicu Mihăilă, Mihai Tănase, Dobre Olaru, Stoica Stoian, Gheorghe Ene, Vasile Gheorghe, Constantin Riciu şi Ioan A. Voicu. Toţi urmau să fie cercetaţi de securitatea din Galaţi unde domneau tovarăşii col. Mauriciu Strul şi maior Gheorghe Babu.
 Pe 9 iulie 1950, ţăranii din comuna Potcoava, de lângă Călăraşi, s-au dus la şedinţa de la primărie pentru a lămuri probleme legate de colectări şi au cerut să dea numai grâul ce li s-a dat în primăvară pentru sămânţă. Ţăranii au refuzat să formeze arii. Primarul a cerut ajutoare şi după amiază şi-au făcut apariţia miliţienii. La apariţia lor au început să se tragă clopotele. Au fost arestaţi Tinca Constantin Bârsan, Ştefan Dragomir, Ion Dragomir, Ion Iliuţă şi Filip Gheorghe. Au fost taxaţi ca instigatori şi miliţia a organizat patrule prin comună şi au instalat câte un om de încredere la clopotele de la biserică şi de la şcoală, anunţând după aceea, cu pompă, că ordinea s-a restabilit.
De fapt, nemulţumirea ţăranilor era generalizată pe tot teritoriul ţării. De exemplu este semnalată răscoala ţăranilor din com. Vâgiuleşti-Ungureni de pe valea Motrului, în jud.Gorj, unde preşedintele colectivului a fost bătut iar miliţia dezarmată.
 A intervenit securitatea, chemată de urgenţă, care a deschis focul asupra sătenilor şi a făcut arestări din rândul celor ce-şi cereau drepturile.
Disperarea ţăranilor era aşa de mare încât în comuna Moacşa din apropiere de Sf.Gheorghe au hotărât şi au redactat o proclamaţie prin care comuna era declarată "republică independentă", semnată de circa 50 de persoane, şi în care se preciza că nu mai sunt dorite relaţiile comerciale cu statul român.
Bătaia s-a încins când unul din activiştii locali a vrut să pună mâna pe proclamaţie, documentul rupându-se în încăierare.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0021]
Sursa:universulromanesc.com

Oficializarea colectivizarii #6



Oficializarea colectivizării

de Cicerone Ionitoiu
#8

De fapt, nemulţumirea ţăranilor era generalizată pe tot teritoriul ţării. De exemplu este semnalată răscoala ţăranilor din com. Vâgiuleşti-Ungureni de pe valea Motrului, în jud.Gorj, unde preşedintele colectivului a fost bătut iar miliţia dezarmată.
A intervenit securitatea, chemată de urgenţă, care a deschis focul asupra sătenilor şi a făcut arestări din rândul celor ce-şi cereau drepturile.
Disperarea ţăranilor era aşa de mare încât în comuna Moacşa din apropiere de Sf.Gheorghe au hotărât şi au redactat o proclamaţie prin care comuna era declarată "republică independentă", semnată de circa 50 de persoane, şi în care se preciza că nu mai sunt dorite relaţiile comerciale cu statul român.
Bătaia s-a încins când unul din activiştii locali a vrut să pună mâna pe proclamaţie, documentul rupându-se în încăierare.
Sursa:universulromanesc.com

miercuri, 27 martie 2013

Sfaturi pentru drumetii*Sfatul Salvamontului


Sfaturi pentru drumetii
*Sfatul Salvamontului


1. Nu lăsaţi niciodată mâncarea în cort. Există pericolul să atragă musafiri nepoftiţi.
2. În timp ce parcurgeţi un traseu turistic prin pădure, pentru a admira priveliştea din jur, OPRIŢI-VĂ.
3. Nu purtaţi cuţite decât în rucsac.
4. Nu purtaţi aparate de fotografiat agăţate de gât, pentru că s-ar putea să vă dezechilibreze.
5. Evitaţi să călcaţi pe rădăcini sau crengi, pentru că puteţi să alunecaţi.
6. Evitaţi să călcaţi pe frunze uscate. Nu se ştie ce se află dedesubt.
7. La intrarea într-un traseu, întrebaţi-l întotdeauna pe cabanier dacă este un traseu sigur, dacă nu, ASCULTAŢI-L!
8. Dacă un cabanier vă spune să ocoliţi un traseu, urmaţi-i sfatul, pentru că ştie el ce ştie.
9. În momentul în care vi se cere ajutorul, nu ezitaţi niciodată să-l daţi.
10. Întotdeauna când plecaţi la munte, să aveţi la dumneavoastră o trusă medicală în care să aveţi cel puţin urmatoarele:
a. bandaje
b. spirt medicinal
c. Aspirină
11. În cazul în care un coleg de drum a păţit ceva, anuntaţi imediat postul salvamont cel mai apropiat.
12. La un traseu de tură, întotdeauna salutaţi persoanele pe lângă care treceţi. Nu se ştie când veţi avea nevoie de ajutorul lor.
13. Dacă la intrarea într-un traseu există o inscriptionare care vă dă anumite sfaturi, sau care vă interzice accesul pe acel traseu, RESPECTAŢI-O.
14. Dacă întalniţi o stână în traseu, nu daţi buzna, deoarece de obicei există câini, nu tocmai prietenoşi. Aşteptaţi invitaţia ciobanului.
Sursa:lsggiasi.ro

marți, 26 martie 2013

Sesul Padis si zona Cabana Padis *muntii Apuseni


Şesul Padiş şi zona Cabanei Padiş
*Drumetie

Situat la o altitudine medie de 1225 m, Şesul Padiş se constituie într-un veritabil platou carstic, aproape plan, ciuruit de numeroase doline, unele cu lacuri, altele cu pâlcuri de molizi, prin care se drenează apele de precipitaţii ce vor ieşi apoi la lumina zilei în Poiana Ponor prin Izbucul Ponor sau în Valea Boga.
El este delimitat la nord de Muntele Măgura Vânătă, la vest de Muntele Boghii, la est de Vârful Biserica Moţului, iar la sud de o serie de culmi joase (Tomasca, Rotunda, Răchita). Pe colinele din jurul şesului se întâlnesc numeroase câmpuri de lapiezuri şi păduri.
În partea dinspre Măgura Vânătă există numeroase ponoare în care se pierd râurile ce coboară de pe versant.
Partea vestică a şesului reprezintă o câmpie plină cu doline de mici dimensiuni, unele cu o apă tulbure datorită solului acid. Aici, sub Muntele Boghii, se află Cantonul Sivic Padiş. Lângă canton se află un izvor, singura sursă de apa potabilă din zonă.
În extremitatea nordică a şesului, în şaua ce-l desparte de Poiana Vărăşoaia, se află Peştera Padiş, cu aspect de galerie descendentă ce pătrunde sub Muntele Boghii. În partea estică şesul este fragmentat de văile Trânghieşti şi Gârjoaba, între acestea existând un platou ce coboară treptat spre sud, aici aflându-se Cabana Padiş. Zona Cabanei Padiş este dominată de Vârful Biserica Moţului (1.458 m), un punct de belvedere deosebit, cu largi perspective asupra întregului platou, a versantului împădurit al Muntelui Măgura Vânătă şi a "zidului" Cârligate-Piatra Arsă. Biserica Moţului este un fel de far al Padişului, punct de reper pentru zona Cabanei. Versantul estic al Bisericii Moţului este domol, oferind însă privelişti largi asupra Vârfului Călineasa, Platoului Scărişoara, Platoului Lumea Pierdută şi Masivului Biharia (recunoscut prin Vârful Curcubăta Mare de 1.848 m, pe care se afla releul de televiziune).
Sursa:parcapuseni.ro

Alti subordonati care au condus torturile Dragoestilor #5


Alţi subordonaţi care au condus torturile Drăgoeştilor

de Cicerone Ionitoiu
#5

Senater Moise, subdirectorul "laboratorului" din securitatea Rahova.
 Niculescu Ştefan - maior, fost lăcătuş mecanic, a mers pe acelaş drum cu Sepeanu din 1945, a participat la toate torturile şi înscenările, cot la cot cu şeful lui până în 1952 când a fost dat afară, odată cu căderea lui Teohari Georgescu.
Popescu Titus, căpitan, şef de birou, fost militar.Lepădatu Ion, locotenent, şef serviciu adjunct, fost lăcătuş mecanic.
Clion Bernard, locot, şef birou, fost funcţionar.Gorotcov Igor, sublocot., şef birou, fost student la veterinară, bătăuş de "meserie" participând după 6 Martie 1945 cu echipele ce terorizau Bucureştiu şi din 1947 luând parte în Ministerul de Interne alături de Bulz Gheorghe la torturi. Petre I.Petre, sublocot. şef de problemă, fost fierar CFR
Done-Mitrea Nicolae, sublocot. funcţionar operativ, fost tâmplar şi mulţi alţii...

ALTE VICTIME ALE COMUNEI DRAGOEŞTI

 Pe 10 iulie 1950 dimineaţa ploua cu găleata. "Hingherii" au început să adune de prin case pe cei rămaşi în urma arestărilor, până şi pe copii de scoală primară. Printre cei arestaţi se găseau: Iordache ANGHEL, dus la Bucureşti, chinuit şi condamnat a ajuns la Gherla. Silvia Angliei Matei, de 13 ani, elevă la Scoală Centrală împreună cu mama ei Mielu-Costică IONESCU a fost dus la Bucureşti şi condamnat.
Arghira OANCEA, mama învăţătorului, cu fiica ei Victoria, elevă la "Şcoală Centrală de Fete" din Bucureşti şi un băiat de 10 ani handicapat, mut şi surd. Lazăr MINEA, arestat, a fost dus la Bucureşti şi condamnat. Nicolae MATEI, ţăran cu soţia şi 3 copii, de 6,9 şi 14 ani. Alexandru MATEI, cu soţia şi 2 copii, de 9 şi 14 ani. Alexandru MATEI-Dona, cu soţia şi 5 copii. de 12,14,16,18 şi 20 de ani. Soţia lui Radu-Vasile Lumânare(condamnat), cu 3 copii. Lili-Elena STANCU, elevă de 14 ani, împreună cu mama ei bolnavă.
 Tinca IOVANESCU, bătrână, soţia lui Tache IOVANESCU care fusese condamnat şi dus la Gherla unde a murit în 1952.
 Îmbrânciţi, loviţi şi suiţi în căruţele din fata primării, pe o ploaie ce nu încetase de peste 12 ore şi fără nimic ca să se apere, fiindcă nu-i lăsase să-şi ia nici un lucru, "invitaţi la primărie numai pentru o declaraţie" au fost duşi în gara Fundulea, încărcaţi într-un vagon de animale şi duşi la Cuza-Vodă, la câţiva kilometri de Medgidia. Au fost aruncaţi la voia întâmplării, în bordeie, în ce au putut să se adăpostească. Şi au lucrat la cariera de piatră, sau pe la oameni ca să poată să-şi câştige vreun ban pentru existenţă.
 Acolo s-au întâlnit cu familiile celor omorâţi în luptele din munţii Banatului şi cu cei ucişi în răscoalele din Bucovina, (Frătăuti,Calafindeşti.) cu un an mai înainte, tot de la aria de treierat. Mai erau aduşi şi cei din judeţele Bihor şi Arad răsculaţi odată cu Bucovinenii, urmaşii celor ucişi pentru apărarea grâului ce li se fura de la batoză.
Cei 96 care fuseseră arestaţi pe 10 Iulie 1950 au fost eliberaţi şi li s-a dat drumul să vină acasă, dar cu stampila "D.O." pusă pe buletin. Pe 15 August 1956 si-au făcut apariţia în Drăgoeşti aceste umbre de oameni şi acasă n-au mai găsit nimic, decât zidurile părăginite. . . . după 6 ani, o lună şi 5 zile.

RĂZBOIUL ŢĂRĂNESC CONTINUA CU FURCA, COASA, SAPA...CONTRA PUŞTILOR AUTOMATE...

 Încă zăcea Gheorghe MATEI într-o baltă de sânge împuşcat în mijlocul sătului Drăgoeşti când scânteia nemulţumirilor a sărit de pe valea Mostiştei pe valea Glavaciogului, în mijlocul vestiţilor codri ai Vlăsiei.
 Şi aici au luat "foc" ariile de treierat grâu. Cotele şi ridicarea grâului de la batoză îi frământau pe ţăranii din Ciuperceni, sat mic unde oamenii trăiseră liniştiţi ajutorându-se între ei. In faţa pericolului de a rămâne fără pâine la copii, s-au dus să se sfătuiască cu domnul învătător Marin lonescu. Acesta le mai spuse cu altă ocazie când i se ceruse părerea ca să facă o nouă cerere de scutire de cote, că poate autorităţile se vor gândi să le micşoreze. Domnul învăţător Marin lonescu era de al lor, om cu carte şi povaţa lui le putea fi de folos sau cel puţin de îndrumare.
 Cum neliniştea cuprinsese satul şi cum iscoade se găseau şi aici desigur că s-a anunţat şi "centru". Dinspre Cosmeşti, comună de care aparţineau Ciupercenii si-au făcut apariţia autorităţile de la Videle, adică securitatea şi miliţia. S-a tras clopotul şi lumea ca în astfel de primejdie a sărit fiecare cu ce avea să-şi apere pământul. Fără discuţii s-a deschis focul asupra lor ca să-i împrăştie. Au urmat răniţi, bătăi, arestări, represiunea a căzut asupra satului.
 Au căzut 4 răniţi dintre care Iorga Dumitru mai grav. Printre cei peste 30 de arestaţi s-au numărat: învăţătorul Marin lonescu, Catrina A.Ion, Catrina Dumitru, Petrescu Puiu-Ion, Luciu Petre, Traian Constantin, Ilie Scarlat, Papuc Alexandru, Tudorică Chiru, Costică Simion, George Dumitru, Ivănus...si alţii. Doi morţi au rămas pe loc. Acesta era tragicul bilanţ de pe 5 Iulie 1950. Ceilalţi, încătuşaţi, loviţi cu patul puştilor şi cu bocancii au fost încărcaţi şi duşi la ancheta barbară deslăntuită în securitatea de pe calea Rahovei. Acolo şi la Jilava s-au întâlnit cu fraţii lor aduşi de la Drăgoeştii de Moştistea. A urmat înscenarea procesului şi aruncarea nefericiţilor, apărători ai gliei, prin albe locuri de tortură precum Pitesti, Aiud , Târgsor, Periprava, Lugoj şi Arad. Învăţătorul Marin Ionescu s-a eliberat în 1955.
 La Silişte, comuna alăturata , în noaptea 6/7 Iulie s-a tăiat telefonul. La mai puţin de 7 km. de Ciuperceni se afla comuna Siliştea, reşedinţă de plasă aşezată pe pârâul Glavacioc, aproape la jumătatea drumului pe şoseaua Giurgiu-Pitesti. Pe 6 Iulie după amiaza începuse o ploicică. Lumea era la câmp să strângă grâul şi să se pregătească de a duce la arie, care deja începuse. Urma să intre în funcţie batoza.
Maria Garăgăianu, copilă de l8 ani, martoră şl participantă activă la evenimente îşi reaminteşte cu durere de ziua de 7 Iulie 1950.
 Cu o zi înainte rămăsese acasă după îndemnul tatălui, ca să nu ducă vitele la câmp, şi să se joace cu sora ei mai mică, fiindcă "îi spusese lui tatăl meu un om din comună de la noi, care avea Biblie, că va fi în ziua aceea ploaie cu foc".
 In seara de 6 Iulie goarna chema lumea la primărie şi ca de obicei au plecat cei ce se aflau pe acasă, pentru că restul erau pe câmp şi cărau snopii de grâu pentru a-i treiera.
 Au sosit cu maşina doi activişti de partid, Carjaliea, una care le-au spus că trebuie să dea toată cota de grâu. Cei de faţă au spus că n-au de unde, că nu au ce să dea la copii de mâncare, le mor de foame... Când a auzit Carjaliea că nu pot da toată cota, a scos pistolul şi a început să tragă deasupra oamenirii adunate.
 Femeile când au văzut una ca asta "s-au repezit asupra ei, i-au rupt părul din cap, i-au rupt îmbrăcămintea de pe ea şi au lăsat-o goală." Omul de serviciu când a văzut-o ca pe "Eva" a băgat-o într-o cameră a primăriei. Femeile au început să ţipe s-o scoată afară că vor s-o omoare. Vestea s-a răspândit, ca fulgerul, că li se ia tot grâul. De pe câmp oamenii au început să sosească uzi din cauza ploii care începuse să cada. Dimineaţa au început să se îndrepte spre postul de jandarmi, spre sediul partidului comunist, spre primărie.
 Printre cei ce porniseră hotărâţi să înfrunte autorităţile pentru "bucata lor de pâine" se găseau Badea Ban, Ionel Ban, Frusina Bratu, Cornel P.Calin, Constantin Popa, Ion Berbecaru, Firică Dobre, Aurica Vasilescu, Maria Caragol, Păun Ban, Ilinca Trăistaru, Sbere Bratu, Ion Căită şi grupul se îngroşa mereu...
 Au intrat la miliţie şi au eliberat pe cei doi arestaţi...N-a scăpat nici sediul partidului muncitoresc(comunist) unde au intrat de asemenea au smuls tablourile de pe pereţi şi le-au jucat în picioare în timp ce activişti Vârlan Dumitru urla, Ionel Ban lovea cu cârja şi Frusina Bratu drăcuia.
 Afară oamenii înjurau şi spuneau că trebuie să se rupă firele telefonice ca să nu se poată comunica şi cere ajutoare. Când a auzita asta, Maria Gărăgăianu s-a repezit la Centrala telefonica şi a rupt firele. Dar prea târziu... fiindcă reuşiseră să comunice.
 Deodată s-a auzit; "Săriţi, săriţi că un poliţai ne dă clopotul jos". Maria Gărăgăianu, tot ea s-a îndreptat spre biserica unde slujea popa Rafailescu şi a văzut miliţianul care luase lanţul de la clopot şi fugea cu el. Atunci ea a intrat în curtea unui vecin de lângă biserică a luat un lanţ de la căruţă şi s-a urcat în clopotniţă a legat lanţul şi a început să tragă. Oamenii au început să vina cu furci, topoare, sape, pe ce apucau mai repede să pună mâna...
 Începuseră să sosească ţăranii şi din alte sate. Din Butesti, Purani, Talpa, Ciupercenii care erau şi ei frământaţi, Preajba....Clopotul bătea într'una... Ţăranii strigau: "Jos comunismul! Vrem pe regele Mihai!"
 La un moment dat Maria Gărăgăianu a dat să coboare din foişor, s-a repezit, pe ascuns, si a tras în ea activistul Vârlan Dumitru. Oamenii au fugit după el. L-au prins, Badea Ban l-a dezarmat şi a fost frământat în pumni şi călcat în picioare de furia poporului.
 Maria Gărăgăianu s-a îndreptat spre pârău. Faţa îi devenise palidă, sângele şiroia... A sărit o femeie ajutând-o până acasă, au pus-o în car şi cu ea la Spitalul de la marginea satului dinspre Poieni. Imediat au pus-o pe masa de operaţie, era ciuruită în stomac şi doctorul George Itu cu moaşa Dumitra Vasilescu şi asistenta Genica au operat-o. A stat 3 luni în spital.
În sat răzmeriţa continua. Comuniştii găsiţi în sediul partidului şi cei din primărie au fost legaţi cu frânghii şi închişi în şcoala primară sub pază ţărăneasca.
 Securitatea din Vlaşca fusese pusă în stare de alarmă. Căpitanul Nedelcu T. ajutat de slt. Cristea T. luaseră masuri de trimitere de întărituri cu maşini şi automate. In jurul orei 10 şi-au făcut apariţia primele transporturi de la Giurgiu şi au început să descarce lăzile cu muniţii.
Femeile şi bătrânii i-au implorat pe ostaşi:
 "Nu trageţi în copii şi în noi. Doar aveţi şi voi copii şi părinţi de anii noştri. Murim de foame şi ne-am adunat şi am strigat numai ca să ne lase grâul!"
 Dar lt. major Stănescu Marin, conducătorul expediţiei de pedepsire a ţăranilor a dat ordin să se tragă şi peste cei 3-4.000 mii de ţărani înconjuraţi au început să cadă plumbii ucigători, şi odată cu ei şi ţăranii flămânzi.
După comanda, la picioare şi răpăitul de automate, activistul comunist Dumitrescu, care luase o pelerină de ploaie, ca să nu-l ude, s-a avântat cu automatul şi a început să culce oamenii la pământ. A tras în Popa Stan, a tras în socrul acestuia, Ion Bică, care se afla în curte, şi i-a zburat ţeasta, a căzut şi o femeie.
Curajos şi plin de sine, securistul Stănescu Marin a strigat: "Cine vrea să moară, să facă un pas înainte" Şi pe loc a ieşit Ion Ontică, din Purani, care şi-a ridicat cămaşa până la gât descoperindu-si pieptul şi a zis: "Trageţi că tot mor de foame cu copii!"
 Stanescu a tras şi Ontica s-a prăbuşit în ţărâna care se transformase în mâl din cauza ploii. A mai apucat să strige: "M-aţi împuşcat nenorociţi de bolşevici!"
 L-au suit într-o maşină, dar n-a mai ajuns până la spital. L-au frământat cu patul puştii şi au dat jos un cadavru, de 28 de ani. In urma lui au rămas două fetiţe: Tita de 6 ani şi Aristiţa de 2 ani.
In timp ce descărcau muniţia. Cornel P.Călin s-a repezit şi a pus mâna pe un pistol cu treizeci şi două de focuri şi pe 2 saci cu cartuşe. În timp ce lumea dezarmase pe câţiva veniţi la început. Cornel a fugit şi s-a urcat într-un ulm foarte înalt şi de acolo împuşca numai cauciucurile maşinilor.
 Pe la orele 4 după amiaza a sosit armată multă, tractând tunuri şi având fixate mitraliere pe ele. Lumea a fost dată înapoi vreo 500 de metri.
De pe jos au fost adunaţi, Popa N.Stan care strigase, "să dăm comuniştii jos. Eu am văzut în Rusia ce înseamnă comunismul care a dus pe om în stare animalică" Nici nu apucase bine să termine caracterizarea sistemului diabolic marxist şi călăul Dumitrescu descărcase încărcătorul în el, despărţindu-i capul de trupul neînsufleţit. De pe jos au mai fost adunate două fete, fiecare de câte şaisprezece ani, Aurica Crăciun şi Olimpia Colibasu, din Silişte.
 Burcea Ion de 38 de ani a ajuna grav rănit la spital, iar pe 14 iulie a murit din cauza rănilor. Printre răniţi se mai numărau: Maria Gărăgăianu, Mihai Mantu, Elena Crăiţă, Ion Neagu, Tudor Gărăgăianu, Stere Băjenaru, Tudor Rizea, IORGA Preda, Necula Nelu. Neamţu Minai şi alţii. Arestările au fost numeroase, după 7-8 ore cât au tras în sătenii veniţi din împrejurimi să se împotrivească colectivului şi înfometării forţate.
Când s-a lăsat noaptea, Cornel Călin a coborât din ulm şi luându-şi lumea în cap, prin porumbari şi păduri a ajuns până aproape de Rucăr. Acasă îi luase pe taică-său, Petre Călin , şi-l ţineau ostatec până la predarea fiului. Îi mai rămăseseră singur mama, nevasta şi două fetiţe, una de trei ani şi alta de un an şi opt luni. Şi el pe muscele. I-a venit dor de copilaşi şi fie ce-o fi s-a întors. Era aşteptat ca "pâinea caldă". Cum a sosit n-a apucat să-şi îmbrăţişeze copii, că "ochii partidului" l-au şi văzut, iar mâna "lungă" l-a înşfăcat şi l-au legal de un salcâm. Au început să-l lovească şi să-l scuipe până au obosit.
Legat cu mâinile la spate, aruncat într-un camion cu faţa în jos pe podea, s-a trezit în faţa călăului Marin Sbănescu care-i încinge capul într-un cerc de fier şi începe să strângă piuliţa de-i plesneau tâmplele şi-i ieşeau ochii din cap. Chinuit încă de unul Vişan şi altul Ionescu, până într-o zi când a fost dus la altă securitate, pe Calea Rahovei, pe "moşia" lui Teodor Sepeanu. Au început oamenii acestuia, cu chinurile, să-i arate ce ştiu ei, că până atunci a fost jucărie. Şi într-adevăr, aveau dreptate. Că nu mai putea nici să meargă iar trupul îi era numai vânătăi şi sânge închegat.
 După ce a făcut cunoştinţă şi cu proba câinilor dresaţi, desfigurat şi zdrenţuit a fost aruncat pe moşia lui Maromete, la Jilava. A cunoscut proba ciomagelor şi a "furcilor caudine.".
A venit şi 26 Februarie 1951 când "lotul Vlaşca" împins cu patul armelor a fost urcat în dubă şi a ajuns în faţa altei fiare "generalul Alex Petrescu, şeful fabricii de procese. Înainte avusese grijă Ivănică să le desfacă cătuşele de la mâni şi lanţurile de la picioare.N-au auzit decât acuzaţii şi ameninţări că au instigat şi că au făcut crimă împotriva ordinii sociale. Erau nedumeriţi. Ei fuseseră împuşcaţi, ei fuseseră răniţi, ei nu avuseseră arme ca să săvârşească ceea ce "domnii" spuneau şi tot ei erau socotiţi criminali. Parcă se schimbase lumea, îşi ziceau în sinea lor.

Numai după câteva zile şi la Jilava li s-a comunicat că fuseseră condamnaţi după cum urmează:
VASILESCU Tudor la 10 ani.
POPA CONSTANTIN, 8 ani din care a executat 5
CĂLIN B.Cornel, 8 ani din care a executat 4
BERBECARU Ion, condamnat 5 ani
TĂLPEANU Stere, condamnat 2 ani
BAN Badea, condamnat 1 an
CIORTAN George, condamnat 1 an
ENE Oprea, condamnat 1 an
ENE Marin, condamnat 1 an
ENE Ion, condamnat 1 an
ENE Stancu, condamnat 1 an
TRĂISTARU Ilinca şi VASILESCU Aurica, câte 3 luni condamnare şi apoi D.O.

Dar tributul răscoalei de la Siliştea a fost mult mai mare. În timp ce aceşti "criminali" erau condamnaţi şi aruncaţi la "canalul morţii" prin Poarta Albă, cei rămaşi în urma lor erau ridicaţi de adevăraţii criminali şi duşi patru ani de zile pe Bărăgan, cu domiciliu forţat. Numărul lor s-ar fi ridicat la 285 de ţărani şi printre ei au fost:

ALBULEŢ CONSTANTIN, ANGHELESCU GOGU ,BAN ILIE, BAN MARIA,BAN IONEL, BAN ILIE, BAN IOANA,BAN PĂUN BĂJENARU, STERE BĂJENARU, VASILE BRATICIEVICI, IANCU BURCEA MARIN, CĂIŢĂ ION PĂSĂREL,CIOBĂNESCU FLOREA, CRĂIŢĂ ION,
 CRĂIŢĂ CONSTANTIN, CIOBĂNESCU RADU,CORASOL MARIA, CONSTANTINESCU AURICA, CONSTANTINESCU NICOLAE,
CONSTANTINESCU GHEORGHE GICĂ, DANAC VASILE, DAN ALEXANDRU, DĂNAC GRIGORE DICU, IANCU DICU, NICOLAE DICU, NICOLAE DRĂGOI, IOANA DUMITRESCU, MIHAI DINULESCU, ECATERINA DINULESCU [ LIVIA SI DANIELA, fiice]
 DOBRE FLORICĂ, DRAGNEA STAN, FLORESCU BARBU, FLORESCU B.STELA, FLORESCU B.BARBU,FLORESCU B.JEAN,FLORESCU B.MIHAI,
 FLORESCU B.LUMINIŢA, GOLESCU MARIN, GOLESCU M.GHERGHINA, GOLESCU M.MARIN, GOLESCU ECATERINA, GHINEA ALEXANDRU, GINEA GRIGORE, BAN GHINEA, TRAIAN GHINEA, GRIGORE GĂRĂGĂIANU, RADU IRIMESCU, RĂDUCU IONESCU, GHEORGHE IONESCU, CORNELIA IONESCU, ELENA IONESCU, MIRCEA ILIESCU GHEORGHE,
 MAICAN VASILE din Moşteni, MAICANALEXANDRINA din Moşteni, MAICAN ION din Moşteni, MAICAN DUMITRU din Moşteni, MAICAN CÂRSTEA, MAICAN GRIGORE, MANOLE DUMITRU,MARIN MIŞU, MĂRGĂRITESCU STELIAN, MĂRGĂRITESCU STELIAN din Blejeşti,
 MĂRGĂRITESCU AUGUSTINA, MĂRGĂRITESCU GRIGORE, MĂRGĂRITESCU GRIGORAŞ, MĂRGĂRITESCU DUMITRU,MĂRGĂRITESCU SAFTA, MIHAI RADU, MIHAI ION, MODORAN ION, MODORAN NICOLAE, MOTOFEANU TĂSICĂ, MOTOFEANU IOANA, MOTOFEANU ANGHEL, MOTOFEANU IOAN, MOTOFEANU GETA,
NEAŢĂ TRAIAN,NEAGU TUDOR, NEGOESCU GOGU, OPREA ION, PANĂ ILIE, PĂUN ION, PĂUN MARIA,PETRESCU GOGU, GRIGORE PETRESCU, GR. NEGUŢA,PETRESCU GR.NICOLAE [fiu], PETRESCU GHEORGHE, RADU PETRE, RIZEA ALEXANDRU, TURCU NICOLAE, TOMA LILICA, TURCU ION, TURCU CONSTANTIN, TURCU CONSTANTIN, TUDOR ION, URLAN ILIE,VIŞAN MARIN şi alţii....


Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0020]
Sursa:universulromanesc.com

Baia de Fier-Cabana Pestera Muierii-Vf.Ogorul-Saua Florile Albe-Cabana Ranca *muntii Parang


19. Baia de Fier - cabana Pestera Muierii - vf. Ogorul - saua Florile Albe - cabana Rinca

Marcaj: triunghi albastru (vechi si rar, in curs de refacere)                                                                      

Timp: 5¼-6 ore.                                                                                                                                

Traseu nerecomandabil iarna.


Aceasta legatura intre doua cabane importante a fost incluBaia de Fier si Salvamont Novaci, urmeaza sa fie refacut cu plecare de la cabana Pestera Muierii, loc unde se afla si o statie I.T.A. Pina la refacerea marcajului vom descrie traseul ca nemarcat.
Pina la Baia de Fier si Pestera Muierii circula curse I.T.A. direct din Tirgu-Jiu. Plecam din centrul comunei, de la ramificatia DJ 665 (indicator rutier: spre Pestera Muierii - 2 km). Soseaua asfaltata ne scoate repede pe malul sting al Galbenului. Vedere foarte interesanta spre nord: pereti imensi de calcar, galben-rosietici, se prabusesc de la 200 m inaltime, din netezimea platourilor, deschizind intre ei o ,,poarta fermecata' spre munte. Soseaua intra direct in cheile Galbenului. La vest se vad clar treptele care duc spre iesirea din pestera (punte peste riul Galbenul). Parcurgem soseaua pina la capatul de sus al cheilor, unde valea se largeste si pantele domoale lasa loc padurilor. Imediat la stinga se desprinde peste pod o scurta ramificatie pina la cabana Pestera Muierii (585 m alt.). In afara de cladirea principala, cabana mai are si 10 casute pentru camping. Cabana se afla in imediata apropiere a intrarii in Pestera Muierii. Intrarea in pestera este permisa numai cu ghid. Vizitarea se face numai in galeria superioara, electrificata. Lungimea partii vizitabile este de circa 1 km. Durata: ½ -l ora. In pestera pot fi vazute: Galeria Electricienilor, stalactite si stalagmite ca Orga, Domul Mic, Altarul, formatii ciudate de calcita ca Valul Altarului, Candelabrul Mare, Amvonul, Stinca Insingerata, Puiul de Rechin, Meduzele. Mai departe se afla Bazinele Mari, pline cu apa, vitrina cu fosile de urs de pestera, Sala Turcului, cu formatiunile Candelabrele Mici, Domul Mare, Cadina etc. Sala Minunilor surprinde prin frumusetea coloanelor. Catre iesire mai pot fi admirate Sala cu Guano, avind pe tavan o ,,broderie de argint', Galeria Ursilor, rezervatia speologica cu fosile de Ursus spelaeus.
Din fata cabanei urcam putin pe poteca de acces la pestera. Inainte de a trece firul vilcelului pa-rasim poteca si urcam in faget. Ajungem pe creasta (810 m alt.), intr-o poiana. Timp: 25-30 minute. Din creasta pornim spre nord, pe linga liziera padurii. Curind apare din stinga poteca de pe plaiul Cernadiei, pe care vom continua urcusul. Strabatem o poienita (770 m alt.), apoi urcam pe poteca tot mai buna. Dupa circa 80 minute de la plecare ajungem intr-o sa ingusta, usor de reperat dupa un tanc stincos (865 m alt.). Pe acest sector apare si marcajul triunghi albastru. Pe stinga se afla locuri accidentate (ravenele Cernazioarei). Mai sus de stinca, muchia devine impracticabila. Pentru a continua, urmarim poteca in ocol mare spre dreapta pina intr-o poiana, la circa 890 m alt. Atentie la orientare! Ne aflam pe piciorul estic al muntelui Plesa-Cernadia. In poiana, poteca se pierde. Cautam continuarea ei in marginea de sus (vest) a poienii. Ea reapare, impreuna cu marcajul, si urca direct pina la nord de vf. Tancul Mic, in soua ingusta si impadurita (970 m alt.). Urmeaza un urcus scurt pe muchie pina in poiana Intre Mesteceni, unde poteca descrie un arc de cerc spre stinga si intra pe Platoul Ogorului. Ne aflam la 1035 m alt., in vecinatatea unui izvor. Timp: l½ -2 ore.
De aici, orientarea se simplifica. Drumul larg urca pe culme sau in apropierea ei. In prima parte, urcusul este mai domol. Trecem pe vf. Ogorul (1160 m alt.), ocolit de poteci pe ambele flancuri, si atingem saua Ogorul la izvoarele Cernadiei (stinga). Poteca urca pe marginea poienii Magura cu Frasin (stinga) si iese pe culme la nord, in saua Bizglele (1190 m alt.). In apropiere se afla o stina si un izvor. Urcam in continuare, trecind pe versantul vestic al muntelui Bizglele, la circa 1160 m alt., apoi pe culmea muntelui Burzul. Ajungem la o noua ramificatie (1340 m alt.), unde se desfac trei poteci. Cea din stinga este folositoare pentru noi. Ea se dirijeaza pe directia vest-nord-vest si urca pe versantul nord-estic al muntelui Cerbul. Vf. Cerbul si releul ramin pe stinga. Dupa o traversare prin golul muntelui Cerbul, lasind in dreapta saua si vf. Tolanul, trecem printr-o sa, depasim vf. Florile Albe (1556 m alt.) si atingem, in saua Florile Albe (la 1530 m alt.), soseaua 67 C. Timp: 4¼ -4¾ ore. Din sa urmarim descrierea traseului 18 pina la cabana Rinca (1-1¼ ora).
Sursa:scrigroup.com