Alţi subordonaţi care au condus torturile Drăgoeştilor
de Cicerone Ionitoiu
#5
Senater Moise, subdirectorul "laboratorului" din securitatea Rahova.
Niculescu Ştefan - maior, fost lăcătuş mecanic, a mers pe acelaş drum cu Sepeanu din 1945, a participat la toate torturile şi înscenările, cot la cot cu şeful lui până în 1952 când a fost dat afară, odată cu căderea lui Teohari Georgescu.
Popescu Titus, căpitan, şef de birou, fost militar.Lepădatu Ion, locotenent, şef serviciu adjunct, fost lăcătuş mecanic.
Clion Bernard, locot, şef birou, fost funcţionar.Gorotcov Igor, sublocot., şef birou, fost student la veterinară, bătăuş de "meserie" participând după 6 Martie 1945 cu echipele ce terorizau Bucureştiu şi din 1947 luând parte în Ministerul de Interne alături de Bulz Gheorghe la torturi. Petre I.Petre, sublocot. şef de problemă, fost fierar CFR
Done-Mitrea Nicolae, sublocot. funcţionar operativ, fost tâmplar şi mulţi alţii...
ALTE VICTIME ALE COMUNEI DRAGOEŞTI
Pe 10 iulie 1950 dimineaţa ploua cu găleata. "Hingherii" au început să adune de prin case pe cei rămaşi în urma arestărilor, până şi pe copii de scoală primară. Printre cei arestaţi se găseau: Iordache ANGHEL, dus la Bucureşti, chinuit şi condamnat a ajuns la Gherla. Silvia Angliei Matei, de 13 ani, elevă la Scoală Centrală împreună cu mama ei Mielu-Costică IONESCU a fost dus la Bucureşti şi condamnat.
Arghira OANCEA, mama învăţătorului, cu fiica ei Victoria, elevă la "Şcoală Centrală de Fete" din Bucureşti şi un băiat de 10 ani handicapat, mut şi surd. Lazăr MINEA, arestat, a fost dus la Bucureşti şi condamnat. Nicolae MATEI, ţăran cu soţia şi 3 copii, de 6,9 şi 14 ani. Alexandru MATEI, cu soţia şi 2 copii, de 9 şi 14 ani. Alexandru MATEI-Dona, cu soţia şi 5 copii. de 12,14,16,18 şi 20 de ani. Soţia lui Radu-Vasile Lumânare(condamnat), cu 3 copii. Lili-Elena STANCU, elevă de 14 ani, împreună cu mama ei bolnavă.
Tinca IOVANESCU, bătrână, soţia lui Tache IOVANESCU care fusese condamnat şi dus la Gherla unde a murit în 1952.
Îmbrânciţi, loviţi şi suiţi în căruţele din fata primării, pe o ploaie ce nu încetase de peste 12 ore şi fără nimic ca să se apere, fiindcă nu-i lăsase să-şi ia nici un lucru, "invitaţi la primărie numai pentru o declaraţie" au fost duşi în gara Fundulea, încărcaţi într-un vagon de animale şi duşi la Cuza-Vodă, la câţiva kilometri de Medgidia. Au fost aruncaţi la voia întâmplării, în bordeie, în ce au putut să se adăpostească. Şi au lucrat la cariera de piatră, sau pe la oameni ca să poată să-şi câştige vreun ban pentru existenţă.
Acolo s-au întâlnit cu familiile celor omorâţi în luptele din munţii Banatului şi cu cei ucişi în răscoalele din Bucovina, (Frătăuti,Calafindeşti.) cu un an mai înainte, tot de la aria de treierat. Mai erau aduşi şi cei din judeţele Bihor şi Arad răsculaţi odată cu Bucovinenii, urmaşii celor ucişi pentru apărarea grâului ce li se fura de la batoză.
Cei 96 care fuseseră arestaţi pe 10 Iulie 1950 au fost eliberaţi şi li s-a dat drumul să vină acasă, dar cu stampila "D.O." pusă pe buletin. Pe 15 August 1956 si-au făcut apariţia în Drăgoeşti aceste umbre de oameni şi acasă n-au mai găsit nimic, decât zidurile părăginite. . . . după 6 ani, o lună şi 5 zile.
RĂZBOIUL ŢĂRĂNESC CONTINUA CU FURCA, COASA, SAPA...CONTRA PUŞTILOR AUTOMATE...
Încă zăcea Gheorghe MATEI într-o baltă de sânge împuşcat în mijlocul sătului Drăgoeşti când scânteia nemulţumirilor a sărit de pe valea Mostiştei pe valea Glavaciogului, în mijlocul vestiţilor codri ai Vlăsiei.
Şi aici au luat "foc" ariile de treierat grâu. Cotele şi ridicarea grâului de la batoză îi frământau pe ţăranii din Ciuperceni, sat mic unde oamenii trăiseră liniştiţi ajutorându-se între ei. In faţa pericolului de a rămâne fără pâine la copii, s-au dus să se sfătuiască cu domnul învătător Marin lonescu. Acesta le mai spuse cu altă ocazie când i se ceruse părerea ca să facă o nouă cerere de scutire de cote, că poate autorităţile se vor gândi să le micşoreze. Domnul învăţător Marin lonescu era de al lor, om cu carte şi povaţa lui le putea fi de folos sau cel puţin de îndrumare.
Cum neliniştea cuprinsese satul şi cum iscoade se găseau şi aici desigur că s-a anunţat şi "centru". Dinspre Cosmeşti, comună de care aparţineau Ciupercenii si-au făcut apariţia autorităţile de la Videle, adică securitatea şi miliţia. S-a tras clopotul şi lumea ca în astfel de primejdie a sărit fiecare cu ce avea să-şi apere pământul. Fără discuţii s-a deschis focul asupra lor ca să-i împrăştie. Au urmat răniţi, bătăi, arestări, represiunea a căzut asupra satului.
Au căzut 4 răniţi dintre care Iorga Dumitru mai grav. Printre cei peste 30 de arestaţi s-au numărat: învăţătorul Marin lonescu, Catrina A.Ion, Catrina Dumitru, Petrescu Puiu-Ion, Luciu Petre, Traian Constantin, Ilie Scarlat, Papuc Alexandru, Tudorică Chiru, Costică Simion, George Dumitru, Ivănus...si alţii. Doi morţi au rămas pe loc. Acesta era tragicul bilanţ de pe 5 Iulie 1950. Ceilalţi, încătuşaţi, loviţi cu patul puştilor şi cu bocancii au fost încărcaţi şi duşi la ancheta barbară deslăntuită în securitatea de pe calea Rahovei. Acolo şi la Jilava s-au întâlnit cu fraţii lor aduşi de la Drăgoeştii de Moştistea. A urmat înscenarea procesului şi aruncarea nefericiţilor, apărători ai gliei, prin albe locuri de tortură precum Pitesti, Aiud , Târgsor, Periprava, Lugoj şi Arad. Învăţătorul Marin Ionescu s-a eliberat în 1955.
La Silişte, comuna alăturata , în noaptea 6/7 Iulie s-a tăiat telefonul. La mai puţin de 7 km. de Ciuperceni se afla comuna Siliştea, reşedinţă de plasă aşezată pe pârâul Glavacioc, aproape la jumătatea drumului pe şoseaua Giurgiu-Pitesti. Pe 6 Iulie după amiaza începuse o ploicică. Lumea era la câmp să strângă grâul şi să se pregătească de a duce la arie, care deja începuse. Urma să intre în funcţie batoza.
Maria Garăgăianu, copilă de l8 ani, martoră şl participantă activă la evenimente îşi reaminteşte cu durere de ziua de 7 Iulie 1950.
Cu o zi înainte rămăsese acasă după îndemnul tatălui, ca să nu ducă vitele la câmp, şi să se joace cu sora ei mai mică, fiindcă "îi spusese lui tatăl meu un om din comună de la noi, care avea Biblie, că va fi în ziua aceea ploaie cu foc".
In seara de 6 Iulie goarna chema lumea la primărie şi ca de obicei au plecat cei ce se aflau pe acasă, pentru că restul erau pe câmp şi cărau snopii de grâu pentru a-i treiera.
Au sosit cu maşina doi activişti de partid, Carjaliea, una care le-au spus că trebuie să dea toată cota de grâu. Cei de faţă au spus că n-au de unde, că nu au ce să dea la copii de mâncare, le mor de foame... Când a auzit Carjaliea că nu pot da toată cota, a scos pistolul şi a început să tragă deasupra oamenirii adunate.
Femeile când au văzut una ca asta "s-au repezit asupra ei, i-au rupt părul din cap, i-au rupt îmbrăcămintea de pe ea şi au lăsat-o goală." Omul de serviciu când a văzut-o ca pe "Eva" a băgat-o într-o cameră a primăriei. Femeile au început să ţipe s-o scoată afară că vor s-o omoare. Vestea s-a răspândit, ca fulgerul, că li se ia tot grâul. De pe câmp oamenii au început să sosească uzi din cauza ploii care începuse să cada. Dimineaţa au început să se îndrepte spre postul de jandarmi, spre sediul partidului comunist, spre primărie.
Printre cei ce porniseră hotărâţi să înfrunte autorităţile pentru "bucata lor de pâine" se găseau Badea Ban, Ionel Ban, Frusina Bratu, Cornel P.Calin, Constantin Popa, Ion Berbecaru, Firică Dobre, Aurica Vasilescu, Maria Caragol, Păun Ban, Ilinca Trăistaru, Sbere Bratu, Ion Căită şi grupul se îngroşa mereu...
Au intrat la miliţie şi au eliberat pe cei doi arestaţi...N-a scăpat nici sediul partidului muncitoresc(comunist) unde au intrat de asemenea au smuls tablourile de pe pereţi şi le-au jucat în picioare în timp ce activişti Vârlan Dumitru urla, Ionel Ban lovea cu cârja şi Frusina Bratu drăcuia.
Afară oamenii înjurau şi spuneau că trebuie să se rupă firele telefonice ca să nu se poată comunica şi cere ajutoare. Când a auzita asta, Maria Gărăgăianu s-a repezit la Centrala telefonica şi a rupt firele. Dar prea târziu... fiindcă reuşiseră să comunice.
Deodată s-a auzit; "Săriţi, săriţi că un poliţai ne dă clopotul jos". Maria Gărăgăianu, tot ea s-a îndreptat spre biserica unde slujea popa Rafailescu şi a văzut miliţianul care luase lanţul de la clopot şi fugea cu el. Atunci ea a intrat în curtea unui vecin de lângă biserică a luat un lanţ de la căruţă şi s-a urcat în clopotniţă a legat lanţul şi a început să tragă. Oamenii au început să vina cu furci, topoare, sape, pe ce apucau mai repede să pună mâna...
Începuseră să sosească ţăranii şi din alte sate. Din Butesti, Purani, Talpa, Ciupercenii care erau şi ei frământaţi, Preajba....Clopotul bătea într'una... Ţăranii strigau: "Jos comunismul! Vrem pe regele Mihai!"
La un moment dat Maria Gărăgăianu a dat să coboare din foişor, s-a repezit, pe ascuns, si a tras în ea activistul Vârlan Dumitru. Oamenii au fugit după el. L-au prins, Badea Ban l-a dezarmat şi a fost frământat în pumni şi călcat în picioare de furia poporului.
Maria Gărăgăianu s-a îndreptat spre pârău. Faţa îi devenise palidă, sângele şiroia... A sărit o femeie ajutând-o până acasă, au pus-o în car şi cu ea la Spitalul de la marginea satului dinspre Poieni. Imediat au pus-o pe masa de operaţie, era ciuruită în stomac şi doctorul George Itu cu moaşa Dumitra Vasilescu şi asistenta Genica au operat-o. A stat 3 luni în spital.
În sat răzmeriţa continua. Comuniştii găsiţi în sediul partidului şi cei din primărie au fost legaţi cu frânghii şi închişi în şcoala primară sub pază ţărăneasca.
Securitatea din Vlaşca fusese pusă în stare de alarmă. Căpitanul Nedelcu T. ajutat de slt. Cristea T. luaseră masuri de trimitere de întărituri cu maşini şi automate. In jurul orei 10 şi-au făcut apariţia primele transporturi de la Giurgiu şi au început să descarce lăzile cu muniţii.
Femeile şi bătrânii i-au implorat pe ostaşi:
"Nu trageţi în copii şi în noi. Doar aveţi şi voi copii şi părinţi de anii noştri. Murim de foame şi ne-am adunat şi am strigat numai ca să ne lase grâul!"
Dar lt. major Stănescu Marin, conducătorul expediţiei de pedepsire a ţăranilor a dat ordin să se tragă şi peste cei 3-4.000 mii de ţărani înconjuraţi au început să cadă plumbii ucigători, şi odată cu ei şi ţăranii flămânzi.
După comanda, la picioare şi răpăitul de automate, activistul comunist Dumitrescu, care luase o pelerină de ploaie, ca să nu-l ude, s-a avântat cu automatul şi a început să culce oamenii la pământ. A tras în Popa Stan, a tras în socrul acestuia, Ion Bică, care se afla în curte, şi i-a zburat ţeasta, a căzut şi o femeie.
Curajos şi plin de sine, securistul Stănescu Marin a strigat: "Cine vrea să moară, să facă un pas înainte" Şi pe loc a ieşit Ion Ontică, din Purani, care şi-a ridicat cămaşa până la gât descoperindu-si pieptul şi a zis: "Trageţi că tot mor de foame cu copii!"
Stanescu a tras şi Ontica s-a prăbuşit în ţărâna care se transformase în mâl din cauza ploii. A mai apucat să strige: "M-aţi împuşcat nenorociţi de bolşevici!"
L-au suit într-o maşină, dar n-a mai ajuns până la spital. L-au frământat cu patul puştii şi au dat jos un cadavru, de 28 de ani. In urma lui au rămas două fetiţe: Tita de 6 ani şi Aristiţa de 2 ani.
In timp ce descărcau muniţia. Cornel P.Călin s-a repezit şi a pus mâna pe un pistol cu treizeci şi două de focuri şi pe 2 saci cu cartuşe. În timp ce lumea dezarmase pe câţiva veniţi la început. Cornel a fugit şi s-a urcat într-un ulm foarte înalt şi de acolo împuşca numai cauciucurile maşinilor.
Pe la orele 4 după amiaza a sosit armată multă, tractând tunuri şi având fixate mitraliere pe ele. Lumea a fost dată înapoi vreo 500 de metri.
De pe jos au fost adunaţi, Popa N.Stan care strigase, "să dăm comuniştii jos. Eu am văzut în Rusia ce înseamnă comunismul care a dus pe om în stare animalică" Nici nu apucase bine să termine caracterizarea sistemului diabolic marxist şi călăul Dumitrescu descărcase încărcătorul în el, despărţindu-i capul de trupul neînsufleţit. De pe jos au mai fost adunate două fete, fiecare de câte şaisprezece ani, Aurica Crăciun şi Olimpia Colibasu, din Silişte.
Burcea Ion de 38 de ani a ajuna grav rănit la spital, iar pe 14 iulie a murit din cauza rănilor. Printre răniţi se mai numărau: Maria Gărăgăianu, Mihai Mantu, Elena Crăiţă, Ion Neagu, Tudor Gărăgăianu, Stere Băjenaru, Tudor Rizea, IORGA Preda, Necula Nelu. Neamţu Minai şi alţii. Arestările au fost numeroase, după 7-8 ore cât au tras în sătenii veniţi din împrejurimi să se împotrivească colectivului şi înfometării forţate.
Când s-a lăsat noaptea, Cornel Călin a coborât din ulm şi luându-şi lumea în cap, prin porumbari şi păduri a ajuns până aproape de Rucăr. Acasă îi luase pe taică-său, Petre Călin , şi-l ţineau ostatec până la predarea fiului. Îi mai rămăseseră singur mama, nevasta şi două fetiţe, una de trei ani şi alta de un an şi opt luni. Şi el pe muscele. I-a venit dor de copilaşi şi fie ce-o fi s-a întors. Era aşteptat ca "pâinea caldă". Cum a sosit n-a apucat să-şi îmbrăţişeze copii, că "ochii partidului" l-au şi văzut, iar mâna "lungă" l-a înşfăcat şi l-au legal de un salcâm. Au început să-l lovească şi să-l scuipe până au obosit.
Legat cu mâinile la spate, aruncat într-un camion cu faţa în jos pe podea, s-a trezit în faţa călăului Marin Sbănescu care-i încinge capul într-un cerc de fier şi începe să strângă piuliţa de-i plesneau tâmplele şi-i ieşeau ochii din cap. Chinuit încă de unul Vişan şi altul Ionescu, până într-o zi când a fost dus la altă securitate, pe Calea Rahovei, pe "moşia" lui Teodor Sepeanu. Au început oamenii acestuia, cu chinurile, să-i arate ce ştiu ei, că până atunci a fost jucărie. Şi într-adevăr, aveau dreptate. Că nu mai putea nici să meargă iar trupul îi era numai vânătăi şi sânge închegat.
După ce a făcut cunoştinţă şi cu proba câinilor dresaţi, desfigurat şi zdrenţuit a fost aruncat pe moşia lui Maromete, la Jilava. A cunoscut proba ciomagelor şi a "furcilor caudine.".
A venit şi 26 Februarie 1951 când "lotul Vlaşca" împins cu patul armelor a fost urcat în dubă şi a ajuns în faţa altei fiare "generalul Alex Petrescu, şeful fabricii de procese. Înainte avusese grijă Ivănică să le desfacă cătuşele de la mâni şi lanţurile de la picioare.N-au auzit decât acuzaţii şi ameninţări că au instigat şi că au făcut crimă împotriva ordinii sociale. Erau nedumeriţi. Ei fuseseră împuşcaţi, ei fuseseră răniţi, ei nu avuseseră arme ca să săvârşească ceea ce "domnii" spuneau şi tot ei erau socotiţi criminali. Parcă se schimbase lumea, îşi ziceau în sinea lor.
Numai după câteva zile şi la Jilava li s-a comunicat că fuseseră condamnaţi după cum urmează:
VASILESCU Tudor la 10 ani.
POPA CONSTANTIN, 8 ani din care a executat 5
CĂLIN B.Cornel, 8 ani din care a executat 4
BERBECARU Ion, condamnat 5 ani
TĂLPEANU Stere, condamnat 2 ani
BAN Badea, condamnat 1 an
CIORTAN George, condamnat 1 an
ENE Oprea, condamnat 1 an
ENE Marin, condamnat 1 an
ENE Ion, condamnat 1 an
ENE Stancu, condamnat 1 an
TRĂISTARU Ilinca şi VASILESCU Aurica, câte 3 luni condamnare şi apoi D.O.
Dar tributul răscoalei de la Siliştea a fost mult mai mare. În timp ce aceşti "criminali" erau condamnaţi şi aruncaţi la "canalul morţii" prin Poarta Albă, cei rămaşi în urma lor erau ridicaţi de adevăraţii criminali şi duşi patru ani de zile pe Bărăgan, cu domiciliu forţat. Numărul lor s-ar fi ridicat la 285 de ţărani şi printre ei au fost:
ALBULEŢ CONSTANTIN, ANGHELESCU GOGU ,BAN ILIE, BAN MARIA,BAN IONEL, BAN ILIE, BAN IOANA,BAN PĂUN BĂJENARU, STERE BĂJENARU, VASILE BRATICIEVICI, IANCU BURCEA MARIN, CĂIŢĂ ION PĂSĂREL,CIOBĂNESCU FLOREA, CRĂIŢĂ ION,
CRĂIŢĂ CONSTANTIN, CIOBĂNESCU RADU,CORASOL MARIA, CONSTANTINESCU AURICA, CONSTANTINESCU NICOLAE,
CONSTANTINESCU GHEORGHE GICĂ, DANAC VASILE, DAN ALEXANDRU, DĂNAC GRIGORE DICU, IANCU DICU, NICOLAE DICU, NICOLAE DRĂGOI, IOANA DUMITRESCU, MIHAI DINULESCU, ECATERINA DINULESCU [ LIVIA SI DANIELA, fiice]
DOBRE FLORICĂ, DRAGNEA STAN, FLORESCU BARBU, FLORESCU B.STELA, FLORESCU B.BARBU,FLORESCU B.JEAN,FLORESCU B.MIHAI,
FLORESCU B.LUMINIŢA, GOLESCU MARIN, GOLESCU M.GHERGHINA, GOLESCU M.MARIN, GOLESCU ECATERINA, GHINEA ALEXANDRU, GINEA GRIGORE, BAN GHINEA, TRAIAN GHINEA, GRIGORE GĂRĂGĂIANU, RADU IRIMESCU, RĂDUCU IONESCU, GHEORGHE IONESCU, CORNELIA IONESCU, ELENA IONESCU, MIRCEA ILIESCU GHEORGHE,
MAICAN VASILE din Moşteni, MAICANALEXANDRINA din Moşteni, MAICAN ION din Moşteni, MAICAN DUMITRU din Moşteni, MAICAN CÂRSTEA, MAICAN GRIGORE, MANOLE DUMITRU,MARIN MIŞU, MĂRGĂRITESCU STELIAN, MĂRGĂRITESCU STELIAN din Blejeşti,
MĂRGĂRITESCU AUGUSTINA, MĂRGĂRITESCU GRIGORE, MĂRGĂRITESCU GRIGORAŞ, MĂRGĂRITESCU DUMITRU,MĂRGĂRITESCU SAFTA, MIHAI RADU, MIHAI ION, MODORAN ION, MODORAN NICOLAE, MOTOFEANU TĂSICĂ, MOTOFEANU IOANA, MOTOFEANU ANGHEL, MOTOFEANU IOAN, MOTOFEANU GETA,
NEAŢĂ TRAIAN,NEAGU TUDOR, NEGOESCU GOGU, OPREA ION, PANĂ ILIE, PĂUN ION, PĂUN MARIA,PETRESCU GOGU, GRIGORE PETRESCU, GR. NEGUŢA,PETRESCU GR.NICOLAE [fiu], PETRESCU GHEORGHE, RADU PETRE, RIZEA ALEXANDRU, TURCU NICOLAE, TOMA LILICA, TURCU ION, TURCU CONSTANTIN, TURCU CONSTANTIN, TUDOR ION, URLAN ILIE,VIŞAN MARIN şi alţii....
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0020]
Sursa:universulromanesc.com
de Cicerone Ionitoiu
#5
Senater Moise, subdirectorul "laboratorului" din securitatea Rahova.
Niculescu Ştefan - maior, fost lăcătuş mecanic, a mers pe acelaş drum cu Sepeanu din 1945, a participat la toate torturile şi înscenările, cot la cot cu şeful lui până în 1952 când a fost dat afară, odată cu căderea lui Teohari Georgescu.
Popescu Titus, căpitan, şef de birou, fost militar.Lepădatu Ion, locotenent, şef serviciu adjunct, fost lăcătuş mecanic.
Clion Bernard, locot, şef birou, fost funcţionar.Gorotcov Igor, sublocot., şef birou, fost student la veterinară, bătăuş de "meserie" participând după 6 Martie 1945 cu echipele ce terorizau Bucureştiu şi din 1947 luând parte în Ministerul de Interne alături de Bulz Gheorghe la torturi. Petre I.Petre, sublocot. şef de problemă, fost fierar CFR
Done-Mitrea Nicolae, sublocot. funcţionar operativ, fost tâmplar şi mulţi alţii...
ALTE VICTIME ALE COMUNEI DRAGOEŞTI
Pe 10 iulie 1950 dimineaţa ploua cu găleata. "Hingherii" au început să adune de prin case pe cei rămaşi în urma arestărilor, până şi pe copii de scoală primară. Printre cei arestaţi se găseau: Iordache ANGHEL, dus la Bucureşti, chinuit şi condamnat a ajuns la Gherla. Silvia Angliei Matei, de 13 ani, elevă la Scoală Centrală împreună cu mama ei Mielu-Costică IONESCU a fost dus la Bucureşti şi condamnat.
Arghira OANCEA, mama învăţătorului, cu fiica ei Victoria, elevă la "Şcoală Centrală de Fete" din Bucureşti şi un băiat de 10 ani handicapat, mut şi surd. Lazăr MINEA, arestat, a fost dus la Bucureşti şi condamnat. Nicolae MATEI, ţăran cu soţia şi 3 copii, de 6,9 şi 14 ani. Alexandru MATEI, cu soţia şi 2 copii, de 9 şi 14 ani. Alexandru MATEI-Dona, cu soţia şi 5 copii. de 12,14,16,18 şi 20 de ani. Soţia lui Radu-Vasile Lumânare(condamnat), cu 3 copii. Lili-Elena STANCU, elevă de 14 ani, împreună cu mama ei bolnavă.
Tinca IOVANESCU, bătrână, soţia lui Tache IOVANESCU care fusese condamnat şi dus la Gherla unde a murit în 1952.
Îmbrânciţi, loviţi şi suiţi în căruţele din fata primării, pe o ploaie ce nu încetase de peste 12 ore şi fără nimic ca să se apere, fiindcă nu-i lăsase să-şi ia nici un lucru, "invitaţi la primărie numai pentru o declaraţie" au fost duşi în gara Fundulea, încărcaţi într-un vagon de animale şi duşi la Cuza-Vodă, la câţiva kilometri de Medgidia. Au fost aruncaţi la voia întâmplării, în bordeie, în ce au putut să se adăpostească. Şi au lucrat la cariera de piatră, sau pe la oameni ca să poată să-şi câştige vreun ban pentru existenţă.
Acolo s-au întâlnit cu familiile celor omorâţi în luptele din munţii Banatului şi cu cei ucişi în răscoalele din Bucovina, (Frătăuti,Calafindeşti.) cu un an mai înainte, tot de la aria de treierat. Mai erau aduşi şi cei din judeţele Bihor şi Arad răsculaţi odată cu Bucovinenii, urmaşii celor ucişi pentru apărarea grâului ce li se fura de la batoză.
Cei 96 care fuseseră arestaţi pe 10 Iulie 1950 au fost eliberaţi şi li s-a dat drumul să vină acasă, dar cu stampila "D.O." pusă pe buletin. Pe 15 August 1956 si-au făcut apariţia în Drăgoeşti aceste umbre de oameni şi acasă n-au mai găsit nimic, decât zidurile părăginite. . . . după 6 ani, o lună şi 5 zile.
RĂZBOIUL ŢĂRĂNESC CONTINUA CU FURCA, COASA, SAPA...CONTRA PUŞTILOR AUTOMATE...
Încă zăcea Gheorghe MATEI într-o baltă de sânge împuşcat în mijlocul sătului Drăgoeşti când scânteia nemulţumirilor a sărit de pe valea Mostiştei pe valea Glavaciogului, în mijlocul vestiţilor codri ai Vlăsiei.
Şi aici au luat "foc" ariile de treierat grâu. Cotele şi ridicarea grâului de la batoză îi frământau pe ţăranii din Ciuperceni, sat mic unde oamenii trăiseră liniştiţi ajutorându-se între ei. In faţa pericolului de a rămâne fără pâine la copii, s-au dus să se sfătuiască cu domnul învătător Marin lonescu. Acesta le mai spuse cu altă ocazie când i se ceruse părerea ca să facă o nouă cerere de scutire de cote, că poate autorităţile se vor gândi să le micşoreze. Domnul învăţător Marin lonescu era de al lor, om cu carte şi povaţa lui le putea fi de folos sau cel puţin de îndrumare.
Cum neliniştea cuprinsese satul şi cum iscoade se găseau şi aici desigur că s-a anunţat şi "centru". Dinspre Cosmeşti, comună de care aparţineau Ciupercenii si-au făcut apariţia autorităţile de la Videle, adică securitatea şi miliţia. S-a tras clopotul şi lumea ca în astfel de primejdie a sărit fiecare cu ce avea să-şi apere pământul. Fără discuţii s-a deschis focul asupra lor ca să-i împrăştie. Au urmat răniţi, bătăi, arestări, represiunea a căzut asupra satului.
Au căzut 4 răniţi dintre care Iorga Dumitru mai grav. Printre cei peste 30 de arestaţi s-au numărat: învăţătorul Marin lonescu, Catrina A.Ion, Catrina Dumitru, Petrescu Puiu-Ion, Luciu Petre, Traian Constantin, Ilie Scarlat, Papuc Alexandru, Tudorică Chiru, Costică Simion, George Dumitru, Ivănus...si alţii. Doi morţi au rămas pe loc. Acesta era tragicul bilanţ de pe 5 Iulie 1950. Ceilalţi, încătuşaţi, loviţi cu patul puştilor şi cu bocancii au fost încărcaţi şi duşi la ancheta barbară deslăntuită în securitatea de pe calea Rahovei. Acolo şi la Jilava s-au întâlnit cu fraţii lor aduşi de la Drăgoeştii de Moştistea. A urmat înscenarea procesului şi aruncarea nefericiţilor, apărători ai gliei, prin albe locuri de tortură precum Pitesti, Aiud , Târgsor, Periprava, Lugoj şi Arad. Învăţătorul Marin Ionescu s-a eliberat în 1955.
La Silişte, comuna alăturata , în noaptea 6/7 Iulie s-a tăiat telefonul. La mai puţin de 7 km. de Ciuperceni se afla comuna Siliştea, reşedinţă de plasă aşezată pe pârâul Glavacioc, aproape la jumătatea drumului pe şoseaua Giurgiu-Pitesti. Pe 6 Iulie după amiaza începuse o ploicică. Lumea era la câmp să strângă grâul şi să se pregătească de a duce la arie, care deja începuse. Urma să intre în funcţie batoza.
Maria Garăgăianu, copilă de l8 ani, martoră şl participantă activă la evenimente îşi reaminteşte cu durere de ziua de 7 Iulie 1950.
Cu o zi înainte rămăsese acasă după îndemnul tatălui, ca să nu ducă vitele la câmp, şi să se joace cu sora ei mai mică, fiindcă "îi spusese lui tatăl meu un om din comună de la noi, care avea Biblie, că va fi în ziua aceea ploaie cu foc".
In seara de 6 Iulie goarna chema lumea la primărie şi ca de obicei au plecat cei ce se aflau pe acasă, pentru că restul erau pe câmp şi cărau snopii de grâu pentru a-i treiera.
Au sosit cu maşina doi activişti de partid, Carjaliea, una care le-au spus că trebuie să dea toată cota de grâu. Cei de faţă au spus că n-au de unde, că nu au ce să dea la copii de mâncare, le mor de foame... Când a auzit Carjaliea că nu pot da toată cota, a scos pistolul şi a început să tragă deasupra oamenirii adunate.
Femeile când au văzut una ca asta "s-au repezit asupra ei, i-au rupt părul din cap, i-au rupt îmbrăcămintea de pe ea şi au lăsat-o goală." Omul de serviciu când a văzut-o ca pe "Eva" a băgat-o într-o cameră a primăriei. Femeile au început să ţipe s-o scoată afară că vor s-o omoare. Vestea s-a răspândit, ca fulgerul, că li se ia tot grâul. De pe câmp oamenii au început să sosească uzi din cauza ploii care începuse să cada. Dimineaţa au început să se îndrepte spre postul de jandarmi, spre sediul partidului comunist, spre primărie.
Printre cei ce porniseră hotărâţi să înfrunte autorităţile pentru "bucata lor de pâine" se găseau Badea Ban, Ionel Ban, Frusina Bratu, Cornel P.Calin, Constantin Popa, Ion Berbecaru, Firică Dobre, Aurica Vasilescu, Maria Caragol, Păun Ban, Ilinca Trăistaru, Sbere Bratu, Ion Căită şi grupul se îngroşa mereu...
Au intrat la miliţie şi au eliberat pe cei doi arestaţi...N-a scăpat nici sediul partidului muncitoresc(comunist) unde au intrat de asemenea au smuls tablourile de pe pereţi şi le-au jucat în picioare în timp ce activişti Vârlan Dumitru urla, Ionel Ban lovea cu cârja şi Frusina Bratu drăcuia.
Afară oamenii înjurau şi spuneau că trebuie să se rupă firele telefonice ca să nu se poată comunica şi cere ajutoare. Când a auzita asta, Maria Gărăgăianu s-a repezit la Centrala telefonica şi a rupt firele. Dar prea târziu... fiindcă reuşiseră să comunice.
Deodată s-a auzit; "Săriţi, săriţi că un poliţai ne dă clopotul jos". Maria Gărăgăianu, tot ea s-a îndreptat spre biserica unde slujea popa Rafailescu şi a văzut miliţianul care luase lanţul de la clopot şi fugea cu el. Atunci ea a intrat în curtea unui vecin de lângă biserică a luat un lanţ de la căruţă şi s-a urcat în clopotniţă a legat lanţul şi a început să tragă. Oamenii au început să vina cu furci, topoare, sape, pe ce apucau mai repede să pună mâna...
Începuseră să sosească ţăranii şi din alte sate. Din Butesti, Purani, Talpa, Ciupercenii care erau şi ei frământaţi, Preajba....Clopotul bătea într'una... Ţăranii strigau: "Jos comunismul! Vrem pe regele Mihai!"
La un moment dat Maria Gărăgăianu a dat să coboare din foişor, s-a repezit, pe ascuns, si a tras în ea activistul Vârlan Dumitru. Oamenii au fugit după el. L-au prins, Badea Ban l-a dezarmat şi a fost frământat în pumni şi călcat în picioare de furia poporului.
Maria Gărăgăianu s-a îndreptat spre pârău. Faţa îi devenise palidă, sângele şiroia... A sărit o femeie ajutând-o până acasă, au pus-o în car şi cu ea la Spitalul de la marginea satului dinspre Poieni. Imediat au pus-o pe masa de operaţie, era ciuruită în stomac şi doctorul George Itu cu moaşa Dumitra Vasilescu şi asistenta Genica au operat-o. A stat 3 luni în spital.
În sat răzmeriţa continua. Comuniştii găsiţi în sediul partidului şi cei din primărie au fost legaţi cu frânghii şi închişi în şcoala primară sub pază ţărăneasca.
Securitatea din Vlaşca fusese pusă în stare de alarmă. Căpitanul Nedelcu T. ajutat de slt. Cristea T. luaseră masuri de trimitere de întărituri cu maşini şi automate. In jurul orei 10 şi-au făcut apariţia primele transporturi de la Giurgiu şi au început să descarce lăzile cu muniţii.
Femeile şi bătrânii i-au implorat pe ostaşi:
"Nu trageţi în copii şi în noi. Doar aveţi şi voi copii şi părinţi de anii noştri. Murim de foame şi ne-am adunat şi am strigat numai ca să ne lase grâul!"
Dar lt. major Stănescu Marin, conducătorul expediţiei de pedepsire a ţăranilor a dat ordin să se tragă şi peste cei 3-4.000 mii de ţărani înconjuraţi au început să cadă plumbii ucigători, şi odată cu ei şi ţăranii flămânzi.
După comanda, la picioare şi răpăitul de automate, activistul comunist Dumitrescu, care luase o pelerină de ploaie, ca să nu-l ude, s-a avântat cu automatul şi a început să culce oamenii la pământ. A tras în Popa Stan, a tras în socrul acestuia, Ion Bică, care se afla în curte, şi i-a zburat ţeasta, a căzut şi o femeie.
Curajos şi plin de sine, securistul Stănescu Marin a strigat: "Cine vrea să moară, să facă un pas înainte" Şi pe loc a ieşit Ion Ontică, din Purani, care şi-a ridicat cămaşa până la gât descoperindu-si pieptul şi a zis: "Trageţi că tot mor de foame cu copii!"
Stanescu a tras şi Ontica s-a prăbuşit în ţărâna care se transformase în mâl din cauza ploii. A mai apucat să strige: "M-aţi împuşcat nenorociţi de bolşevici!"
L-au suit într-o maşină, dar n-a mai ajuns până la spital. L-au frământat cu patul puştii şi au dat jos un cadavru, de 28 de ani. In urma lui au rămas două fetiţe: Tita de 6 ani şi Aristiţa de 2 ani.
In timp ce descărcau muniţia. Cornel P.Călin s-a repezit şi a pus mâna pe un pistol cu treizeci şi două de focuri şi pe 2 saci cu cartuşe. În timp ce lumea dezarmase pe câţiva veniţi la început. Cornel a fugit şi s-a urcat într-un ulm foarte înalt şi de acolo împuşca numai cauciucurile maşinilor.
Pe la orele 4 după amiaza a sosit armată multă, tractând tunuri şi având fixate mitraliere pe ele. Lumea a fost dată înapoi vreo 500 de metri.
De pe jos au fost adunaţi, Popa N.Stan care strigase, "să dăm comuniştii jos. Eu am văzut în Rusia ce înseamnă comunismul care a dus pe om în stare animalică" Nici nu apucase bine să termine caracterizarea sistemului diabolic marxist şi călăul Dumitrescu descărcase încărcătorul în el, despărţindu-i capul de trupul neînsufleţit. De pe jos au mai fost adunate două fete, fiecare de câte şaisprezece ani, Aurica Crăciun şi Olimpia Colibasu, din Silişte.
Burcea Ion de 38 de ani a ajuna grav rănit la spital, iar pe 14 iulie a murit din cauza rănilor. Printre răniţi se mai numărau: Maria Gărăgăianu, Mihai Mantu, Elena Crăiţă, Ion Neagu, Tudor Gărăgăianu, Stere Băjenaru, Tudor Rizea, IORGA Preda, Necula Nelu. Neamţu Minai şi alţii. Arestările au fost numeroase, după 7-8 ore cât au tras în sătenii veniţi din împrejurimi să se împotrivească colectivului şi înfometării forţate.
Când s-a lăsat noaptea, Cornel Călin a coborât din ulm şi luându-şi lumea în cap, prin porumbari şi păduri a ajuns până aproape de Rucăr. Acasă îi luase pe taică-său, Petre Călin , şi-l ţineau ostatec până la predarea fiului. Îi mai rămăseseră singur mama, nevasta şi două fetiţe, una de trei ani şi alta de un an şi opt luni. Şi el pe muscele. I-a venit dor de copilaşi şi fie ce-o fi s-a întors. Era aşteptat ca "pâinea caldă". Cum a sosit n-a apucat să-şi îmbrăţişeze copii, că "ochii partidului" l-au şi văzut, iar mâna "lungă" l-a înşfăcat şi l-au legal de un salcâm. Au început să-l lovească şi să-l scuipe până au obosit.
Legat cu mâinile la spate, aruncat într-un camion cu faţa în jos pe podea, s-a trezit în faţa călăului Marin Sbănescu care-i încinge capul într-un cerc de fier şi începe să strângă piuliţa de-i plesneau tâmplele şi-i ieşeau ochii din cap. Chinuit încă de unul Vişan şi altul Ionescu, până într-o zi când a fost dus la altă securitate, pe Calea Rahovei, pe "moşia" lui Teodor Sepeanu. Au început oamenii acestuia, cu chinurile, să-i arate ce ştiu ei, că până atunci a fost jucărie. Şi într-adevăr, aveau dreptate. Că nu mai putea nici să meargă iar trupul îi era numai vânătăi şi sânge închegat.
După ce a făcut cunoştinţă şi cu proba câinilor dresaţi, desfigurat şi zdrenţuit a fost aruncat pe moşia lui Maromete, la Jilava. A cunoscut proba ciomagelor şi a "furcilor caudine.".
A venit şi 26 Februarie 1951 când "lotul Vlaşca" împins cu patul armelor a fost urcat în dubă şi a ajuns în faţa altei fiare "generalul Alex Petrescu, şeful fabricii de procese. Înainte avusese grijă Ivănică să le desfacă cătuşele de la mâni şi lanţurile de la picioare.N-au auzit decât acuzaţii şi ameninţări că au instigat şi că au făcut crimă împotriva ordinii sociale. Erau nedumeriţi. Ei fuseseră împuşcaţi, ei fuseseră răniţi, ei nu avuseseră arme ca să săvârşească ceea ce "domnii" spuneau şi tot ei erau socotiţi criminali. Parcă se schimbase lumea, îşi ziceau în sinea lor.
Numai după câteva zile şi la Jilava li s-a comunicat că fuseseră condamnaţi după cum urmează:
VASILESCU Tudor la 10 ani.
POPA CONSTANTIN, 8 ani din care a executat 5
CĂLIN B.Cornel, 8 ani din care a executat 4
BERBECARU Ion, condamnat 5 ani
TĂLPEANU Stere, condamnat 2 ani
BAN Badea, condamnat 1 an
CIORTAN George, condamnat 1 an
ENE Oprea, condamnat 1 an
ENE Marin, condamnat 1 an
ENE Ion, condamnat 1 an
ENE Stancu, condamnat 1 an
TRĂISTARU Ilinca şi VASILESCU Aurica, câte 3 luni condamnare şi apoi D.O.
Dar tributul răscoalei de la Siliştea a fost mult mai mare. În timp ce aceşti "criminali" erau condamnaţi şi aruncaţi la "canalul morţii" prin Poarta Albă, cei rămaşi în urma lor erau ridicaţi de adevăraţii criminali şi duşi patru ani de zile pe Bărăgan, cu domiciliu forţat. Numărul lor s-ar fi ridicat la 285 de ţărani şi printre ei au fost:
ALBULEŢ CONSTANTIN, ANGHELESCU GOGU ,BAN ILIE, BAN MARIA,BAN IONEL, BAN ILIE, BAN IOANA,BAN PĂUN BĂJENARU, STERE BĂJENARU, VASILE BRATICIEVICI, IANCU BURCEA MARIN, CĂIŢĂ ION PĂSĂREL,CIOBĂNESCU FLOREA, CRĂIŢĂ ION,
CRĂIŢĂ CONSTANTIN, CIOBĂNESCU RADU,CORASOL MARIA, CONSTANTINESCU AURICA, CONSTANTINESCU NICOLAE,
CONSTANTINESCU GHEORGHE GICĂ, DANAC VASILE, DAN ALEXANDRU, DĂNAC GRIGORE DICU, IANCU DICU, NICOLAE DICU, NICOLAE DRĂGOI, IOANA DUMITRESCU, MIHAI DINULESCU, ECATERINA DINULESCU [ LIVIA SI DANIELA, fiice]
DOBRE FLORICĂ, DRAGNEA STAN, FLORESCU BARBU, FLORESCU B.STELA, FLORESCU B.BARBU,FLORESCU B.JEAN,FLORESCU B.MIHAI,
FLORESCU B.LUMINIŢA, GOLESCU MARIN, GOLESCU M.GHERGHINA, GOLESCU M.MARIN, GOLESCU ECATERINA, GHINEA ALEXANDRU, GINEA GRIGORE, BAN GHINEA, TRAIAN GHINEA, GRIGORE GĂRĂGĂIANU, RADU IRIMESCU, RĂDUCU IONESCU, GHEORGHE IONESCU, CORNELIA IONESCU, ELENA IONESCU, MIRCEA ILIESCU GHEORGHE,
MAICAN VASILE din Moşteni, MAICANALEXANDRINA din Moşteni, MAICAN ION din Moşteni, MAICAN DUMITRU din Moşteni, MAICAN CÂRSTEA, MAICAN GRIGORE, MANOLE DUMITRU,MARIN MIŞU, MĂRGĂRITESCU STELIAN, MĂRGĂRITESCU STELIAN din Blejeşti,
MĂRGĂRITESCU AUGUSTINA, MĂRGĂRITESCU GRIGORE, MĂRGĂRITESCU GRIGORAŞ, MĂRGĂRITESCU DUMITRU,MĂRGĂRITESCU SAFTA, MIHAI RADU, MIHAI ION, MODORAN ION, MODORAN NICOLAE, MOTOFEANU TĂSICĂ, MOTOFEANU IOANA, MOTOFEANU ANGHEL, MOTOFEANU IOAN, MOTOFEANU GETA,
NEAŢĂ TRAIAN,NEAGU TUDOR, NEGOESCU GOGU, OPREA ION, PANĂ ILIE, PĂUN ION, PĂUN MARIA,PETRESCU GOGU, GRIGORE PETRESCU, GR. NEGUŢA,PETRESCU GR.NICOLAE [fiu], PETRESCU GHEORGHE, RADU PETRE, RIZEA ALEXANDRU, TURCU NICOLAE, TOMA LILICA, TURCU ION, TURCU CONSTANTIN, TURCU CONSTANTIN, TUDOR ION, URLAN ILIE,VIŞAN MARIN şi alţii....
Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0020]
Sursa:universulromanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu