Fenomene paranormale-Spiritismul

Spiritismul este in primul rand o doctrina filosofica. La jumatatea secolului al XIX –lea, multi filosofi si oameni de stiinta erau incredintati ca entitati imateriale – spirite – populeaza lumea, nevazute, dar reale, iar comunicarea oamenilor cu acestea era perfect posibila in anumite conditii.

*Ca orice curent, spiritismul a avut precursorii sai, urmati de cei care au definit clar conceptia, teoretizand-o si popularizand-o, dupa cum a avut si detractorii sai. Una dintre primele personalitati care s-a preocupat de fenomenul comunicarii cu spiritele a fost Emanuel Swedenborg, (1688 – 1772), un renumit filosof, om de stiinta, inventator si teolog. La varsta de 56 de ani, Swendenborg a intrat intr-o faza stranie a vietii: a inceput sa vorbeasca despre spirite, ingeri si demoni, sa sustina ca discuta cu acestia si ca vizitase Raiul si Iadul.

*Daca pe Swendenborg nu-l luau in seama prea multi, in schimb surorile Fox – Catherine (1838–92), Leah (1814–90) si Margaret (1836–93) – au devenit adevarate celebritati, iar faima lor a contribuit mult la raspandirea spiritismului. Cele trei surori locuiau la New York, intr-o casa in care, in anul 1848, au inceput sa rasune niste zgomote ciudate. Catherine si Margaret erau convinse de existenta spiritelor si pasionate de ideea comunicarii cu acestea. Au organizat mai multe sedinte de channeling – un termen care descrie o forma de comunicare cu entitati imateriale, implicand transmiterea si receptarea de mesaje intre acestea si o persoana cu aptitutudini deosebite in acest sens, numita medium – , afirmand ca au izbutit sa stabileasca o legatura cu spiritul unui vanzator ambulant; chipurile, aceasta persoana fusese ucisa si ingropata in casa cu pricina. Mai tarziu, in pivnita a fost descoperit un schelet.

*Venise vremea cand conceptul trebuia fundamentat si clarificat, cand se cerea structurata o teorie. Cel care a facut-o a fost Allan Kardec (pseudonimul lui Hypolite Léon Denizard Rivail, 1804-1869, un dascal francez, nascut la Lyon). El a sustinut ca fusese martor la o serie de fenomene pe care le-a pus pe seama existentei unor entitati imateriale, a unor forme de inteligenta diferite de cele pe care le stia toata lumea si care, considera el, erau dovada existentei spiritelor printre noi. Kardec si-a sustinut ideile in cinci carti, ce stau la baza doctrinei spiritismului:

* Cartea spiritelor (1857)
* Cartea medium-ilor (1861)
* Evanghelia conform Spiritismului (1864)
* Rai si Iad (1865)
* Geneza conform Spiritismului (1868)

Si tot cinci sunt principiile ce stau la temelia doctrinei spiritiste, asa cum a fost ea gandita si popularizata de Kardec:

1. Exista un Dumnezeu, definit drept “inteligenta suprema si cauza prima a tuturor lucrurilor”
2. Exista spirite, entitati imateriale, la origine imperfecte si nestiutoare, dar care detin capacitatea de a se autoperfectiona, de a evolua
3. Aceasta autoperfectionare are loc prin reincarnare, datorita careia spiritul se confrunta, in decursul vietilor succesive, cu nenumarate situatii, probleme si obstacole, invatand cum sa le faca fata.
4. Spiritele fac parte din natura si, in aceasta calitate, pot comunica in mod firesc cu cei vii si pot interveni in vietile lor.
5. Multe planete din univers sunt locuite (dupa cum vedeti, credinta in existenta extraterestrilor e veche)

*Credinciosi si practicanti

Aceasta e teoria. Dar practica? Ei bine, practica e reprezentata de acele séances, cum erau numite in franceza si cum au ajuns sa fie numite si in engleza, acele sedinte de spiritism in care se incerca realizarea unei comunicari cu spiritele. In mare, e vorba despre deja-mentionatul channeling (care implica prezenta unor persoane cu calitati speciale – medium-ii -capabile sa intre in legatura cu spiritele) si despre utilizarea unor obiecte speciale, destinate sa faciliteze manifestarea prezentei spiritului si transmiterea mesajelor: mese miscatoare, placute vorbitoare si alte asemenea instrumente specifice.
La inceput, se foloseau pur si simplu mese, in jurul carora participantii erau asezati, tinandu-si mainile pe tablie si nadajduind sa simta o miscare cat de slaba a mesei, care sa le dea de stire ca spiritul chemat se prezentase la apel. Mai tarziu, au fost construite plansete speciale, care – dupa explicatiiile spiritistilor – se miscau sub influenta energiei provenite de la spiritele prezente, energie transmisa placii prin intermediul mainilor celor prezenti; placa se misca, indicand diferite litere care compuneau mesaje ce lamureau, mai mult sau mai putin, ceea ce dorea sa stie cel care initiase comunicarea. Ulterior, metoda a fost perfectionata prin inventarea asa-numitelor Ouija, placute cu un indicator care se misca (din nou, “datorita spiritului”) aratand diferite litere, din care se alcatuia mesajul.

*Religie, stiinta sau altceva?

Numerosi adepti ai spiritismului nu-l considera drept o religie ci, mai degraba, o filosofie. Altii n-au nici o problema in a-l considera o religie desi, de-a lungul vremii, spiritismul a fost denuntat de multi clerici drept erezie, conceptie anti-catolica, vrajitorie ori chiar satanism. Kardec sustinea ca e vorba despre o stiinta, una noua si valoroasa, care imbogatea universul cunoasterii stiintifice a vremii; el e cel care a inventat si promovat denumirea de spiritism, pentru ca, dupa afirmatiile lui, “lucrurile noi merita nume noi.” Ce se intampla azi cu miscarea spiritista? Are inca foarte multi adepti. Desi metoda meselor si a Ouija-urilor e mai putin utilizata decat in secolul al XIX-lea, azi sunt mai in voga decat oricand asa-numitii medium-i – persoane care sustin ca, gratie capacitatilor lor innascute, pot sa comunice cu spiritele, mediind contactul intre lumea acestora si lumea celor vii.