Ghe NICA-Blog: Papii magicieni

joi, 21 octombrie 2010

Papii magicieni

Cel mai cunoscut papă mag a fost Gerbert, alias Silvestru al II-lea. Despre Gerbert, care învăţase araba şi adusese cifrele arabe în Europa, se spune că şi-ar fi vândut sufletul diavolului în schimbul papalităţii şi, ca şi Albertus Magnus şi Roger Bacon din secolul al XIII-lea, avea un cap de bronz care îi răspundea la toate întrebările şi rezolva cele mai obscure probleme. În mod ciudat, una dintre acuzaţiile aduse templierilor cînd au fost arestaţi în 1307 a fost că şi ei se închinau unui cap ciudat.

Despre unul dintre succesorii lui Silvestru al II-lea, Benedict al IX-lea, papă de la vârsta de 12 ani, se spune că folosea magia neagră pentru scopuri mult mai lumeşti. Printre altele, el le făcea pe matroanele romane, prin incantaţiile sale, să-l urmeze prin păduri şi munţi, vrăjite şi cu sufletele copleşite de irezistibilele farmece ale magiei sale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;