Bear Grills(Ultimate Survival)

Edward Michael Grylls (n. 7 iunie 1974), supranumit Bear (Urs), este un aventurier, scriitor şi prezentator de televiziune britanic.
Este renumit pentru seria de emisiuni de televiziune Born Survivor: Bear Grylls (Marea Britanie), cunoscută şi sub denumirile de Man vs Wild (Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă), Ultimate Survival (Europa, Asia şi Africa) respectiv Tehnici esenţiale de supravieţuire în România. Bear este unul dintre cei mai tineri alpinişti care au escaladat muntele Everest, reuşind această performanţă la vârsta de 23 de ani, şi cea mai tânără persoană care a devenit Cercetaş Şef (35 de ani).
Viaţa personală
Grylls a crescut în Bembrige, Isle of Wight. Este fiul politicianului Sir William Michael John Grylls, membru al Partidului Conservator, şi al lui Lady Grylls (născută Sarah Ford). Bunicii săi din partea mamei au fost, de asemenea, persoane publice: Patricia Ford a fost membru al Parlamentului (Camera Comunelor) din partea Partidului Unionist Ulster, prima femeie din Irlanda de Nord membru al Parlamentului, în vreme ce bunicul său, Neville Ford, a fost jucător de top de cricket. Sora sa mai mare, Lara Fawcett, este antrenor de tenis iar Grylls, în episodul din Man vs Wild realizat alaturi de actorul Will Ferrell, a afirmat că ea a fost cea care l-a poreclit “Bear” (Urs) pe când avea numai o săptămână.
Educaţia lui Bear Grylls s-a definitivat la Eaton House, şcoala Ludgrove, liceul Eton şi Birkbeck, Universitatea din Londra, unde a absolvit obţinând o diplomă în studii hispanice în 2002. De la o vârstă fragedă a învăţat tehnici de navigaţie şi alpinism de la tatăl său, la vârsta de 8 ani s-a implicat în activităţile cercetaşilor devenind membru al acestei asociaţii iar în adolescenţă a câştigat centura neagră cu doi dani la Shotokan, în prezent practicând Yoga şi Ninjutsu. Cunoaşte, alături de limba engleză, limbile spaniolă şi franceză. Grylls este creştin, descriind credinţa drept “coloana vertebrală” a vieţii sale.
Grylls s-a căsătorit cu Shara Grylls (născută Cannings Knight) în 2000, alături de care are trei fii: Jesse, Marmaduke şi Huckleberry (născut la 15 ianuarie 2009 pe cale naturală chiar pe barja care reprezintă reşedinţa familiei Grylls).
Perioada activităţii în serviciul militar
După finalizarea studiilor, Grylls a luat în calcul opţiunea intrării sale în Armata Indiană, petrecând câteva luni în Himalaya şi străbătând regiunile Sikkim şi Assam din Bengalul de Vest. Din 1994 până în 1997, după ce a trecut selecţia efectuată de Forţele Speciale ale Marii Britanii, a servit la normă redusă în rândul acestora, mai precis în Regimentul 21 Serviciul Special Aerian (SAS(R)), iniţial ca soldat apoi instructor în tehnici de supravieţuire şi în Patrula Medicală. Aici a fost antrenat în tehnici de luptă corp la corp, razboiul în deşert şi condiţii de iarnă, luptă de supravieţuire, tehnici medicale, paraşutism, semnale, alpinism şi explozibili, servind de două ori în misiuni în Africa de Nord.
În 1996, Bear Grylls suferă un accident de paraşutism în Kenya. Paraşuta s-a deschis parţial, partea de pânză rupându-se la o altitudine de 500 de metri, fapt ce a cauzat aterizarea în viteză pe echipamentul din spate. Accidentul s-a soldat cu strivirea parţială a trei vertebre şi paralizie temporară. Mai târziu, Grylls a declarat:
Colaboraţi la Wikicitat „Ar fi trebuit să tai paraşuta principală şi să cobor cu rezerva dar am crezut ca am timp să rezolv problema.”
Potrivit chirurgului său, situaţia lui Grylls prezenta o mare probabilitate de paralizie pe viaţă, la început fiind discutabil daca va mai putea merge vreodată. Următoarele 18 luni le-a petrecut în etape de recuperare la centrul medical militar Headley Court, înainte de a fi eliberat de îndatoririle militare şi a-şi canaliza eforturile spre recuperarea completă şi pregatirea sa pentru împlinirea visului din copilărie: escaladarea Everestului.
În anul 2004, Grylls a fost decorat cu gradul de Locotenent Comandant al Royal Navy Reserve.
Everest
La 16 aprilie 1998, Bear Grylls reuşeşte atingerea ţelului său urmărit încă din copilărie (când tatăl său i-a dăruit o fotografie cu muntele Everest): escaladarea vârfului de 8848 metri, la doar 18 luni de la accidentul avut. La acel moment Grylls stabilea un record, fiind cel mai tânar britanic ce a escaladat muntele Everest (23 de ani), daca ignorăm performanţa lui James Allen care reuşea acelaşi lucru la 22 de ani, în 1995, dar care avea dublă cetăţenie, australiană şi britanică. De atunci recordul a fost doborât de două ori, de Jake Meyer (21 de ani în 2005)[26] şi de Rob Gauntlett (19 ani în 2006).
Expediţia a constat în patru luni de antrenamente şi escaladă efectuate pe versantul sud-estic, de la prima tentativă de recunoaştere Grylls întâmpinand probleme. Acesta a alunecat într-o crevasă şi a fost lăsat inconştient atârnand de o coardă[28]. Au urmat saptămâni de alpinism pe faţa sudică în scopul aclimatizării, negocierea râului îngheţat Khumbu, a gheţarului vestic Cwm, a zidului de gheaţă de 1500 de metri denumit faţada Lhotse, precum şi ascensiuni istovitoare alături de un alt fost soldat al trupelor speciale SAS, Neil Laughton, implicând ore de escaladă nocturne. Toate acestea l-au călit pe Grylls, experimentând condiţii diverse de climă extremă, oboseală, deshidratare, privare de somn, odihnă si oxigen în zona morţii
Tot pentru a se pregăti pentru marile înălţimi din munţii Himalaya, în 1997, Grylls devine cel mai tânar britanic ce escaladează Ama Dablam, un vârf descris de Sir Edmund Hillary drept inaccesibil(~6858 m).
În 2001, Bear Grylls lansează cartea Facing Up (titlul pentru varianta lansată în Statele Unite este The Kid Who Climbed Everest), în care descrie întreaga acţiune de cucerire a Everestului, cartea intrând rapid pe lista succeselor editoriale şi primită favorabil de către critici.
Alte expediţii
Circumnavigaţia Marii Britanii
În anul 2000, Grylls conduce o echipă formată din colegii săi de cucerire a Everestului, reuşind circumnavigaţia Marii Britanii pe jet ski. Aventura a durat 30 de zile iar scopul său a fost strângerea de fonduri pentru Royal National Lifeboat Institution, organizaţie preocupată de salvarea vieţilor aflate în pericol în jurul coastelor Marii Britanii şi Irlandei.
Colaboraţi la Wikicitat „A durat 30 de zile iar distractiv a fost pentru doar o jumatate de oră. Noi ne găseam pe acele mici “uscătoare de păr” în vreme ce valurile erau atât de mari încât ne pierdeam din vedere.”
Bear Grylls.
Tot în planul actiunilor caritabile se înscrie şi acţiunea întreprinsă pe râul Tamisa unde a vâslit dezbrăcat pe o distanţă de 35 de km într-o cada de baie obişnuită, strângând fonduri pentru un prieten care îşi pierduse picioarele într-un accident de alpinism.
Traversarea Atlanticului de Nord
Trei ani mai târziu, Grylls se află la conducerea unei echipe de cinci persoane (printre care şi prietenul său din copilăre, coleg în trupele speciale SAS şi partener în expediţia de pe muntele Everest, Mick Crosthwaite), într-o tentativă reuşită de traversare a Atlanticului de Nord. Performanţa a constat în faptul că a fost prima expediţie neasistată şi s-a efectuat într-o barcă pneumatică rigidă proiectată chiar de el, capabilă să alunece peste sloiurile de gheaţă.
„ A traversat teritoriul “Furtunii Perfecte”, cu valuri de patru etaje şi depăşind aisberguri de mărimea catedralei St Paul. ”
—EverestNews
Luptându-se cu vânturi de intensitate 8, cu hipotermia, aisberguri şi furtunile des întâlnite în Atlanticul de Nord, echipa aflată în barca de 11 metri lungime a traversat regiuni întinse recunoscute ca fiind printre cele mai înşelătoare din lume, precum Marea Labrador, Strâmtoarea Danemarcei sau întinderea de apă renumită prin formarea furtunii neobişnuite din anul 1991 care a devastat coastele Statelor Unite. În cele din urmă, Grylls şi echipa sa au finalizat expediţia începută în Halifax, Nova Scotia ajungând cu bine în John o’ Groats, Scoţia, expediţia fiind filmată de un cameraman al postului BBC. Este anul în care, drept recunoaştere a serviciilor lor pe mare şi a patrimoniului maritim al Marii Britanii, Regina aprobă avansarea onorifică a opt ofiţeri printre care şi Bear Grylls care devine Locotenent Comandant.
În 2005, Grylls lansează Facing the Frozen Ocean, a doua sa carte, în care sunt descrise detalii ale temerarei expediţii.
Zborul cu paramotorul deasupra cascadei Angel
În anul 2005, Grylls conduce prima echipă care a încercat vreodată zborul cu paramotorul pe deasupra junglei de pe platoul cascadei Angel, cea mai înaltă cascadă din lume. Scopul echipei a fost acela de a atinge cel mai înalt şi izolat tepui, faimos prin faptul că a reprezentat o temă centrală în romanul de ficţiune Lost World al lui Conan Doyle, o regiune neexplorată şi despre care se cunosc puţine date ştiinţifice oficiale
Punctul culminant al expediţiei l-a reprezentat înălţarea de pe culmile cascadei Angel, plutirea pe deasupra acesteia şi coborârea verticală de peste 900 de metri, de 13 ori înălţimea cascadei, spre jungla de dedesubt. Acţiunea a fost sponsorizată şi filmată de Channel 4 şi se înscrie între acţiunile caritabile întreprinse de Bear Grylls, strângându-se fonduri pentru Hope & Homes for Children, organizaţie internaţională preocupată de soarta copiilor din ţările răvăşite de războaiele civile.
Dineul la altitudine
Tot în anul 2005, alături de expertul în zborul cu balonul şi alpinistul David Hempleman-Adams (cel care în 1996 devenea primul britanic ce ajungea pe jos la Polul Sud într-o expediţie solitară şi neasistată iar în 2000 devenea primul om care efectua un zbor cu balonul pe deasupra Polului Nord) şi de Locotenent Comandantul Alan Veal, liderul Royal Navy Freefall Parachute Display Team (echipă de elită de paraşutişti a marinei regale), Grylls stabileşte un record mondial pentru un dineu formal în aer liber desfăşurat la cea mai mare altitudine. Operaţiunea s-a desfăşurat sub un balon cu aer cald ridicat la altitudinea de peste 7000 de metri cu protagoniştii îmbrăcaţi în costume militare de paradă şi echipaţi cu măşti de oxigen. Antrenamentele pregătitoare au constat în peste 200 de sărituri cu paraşuta.
Cascadoria s-a dorit a fi suport pentru organizaţiile The Duke of Edinburgh’s Award şi The Prince’s Trust iar directorul de proiect, Alex Rayner, a declarat că a fost verificată de oficiali ai Cărţii Recordurilor.
Zborul cu paramotorul deasupra munţilor Himalaya
Tot 2007, Grylls reuşeşte stabilirea unui nou record mondial. Într-o misiune sponsorizată de GKN, el zboară cu paramotorul pe deasupra munţilor Himalaya la o altitudine superioară vârfului Everest. Recordul nu este oficial, aparatele de înregistrare a datelor de zbor îngheţând la altitudinea de 7622 m (condiţia de bază fiind aceea de a funcţiona până la finalul misiunii), peste recordul oficial care este de 6101 m. Conform declaraţiilor lui Grylls, datele descărcate de pe aparatul GPS coroborate cu transpunerea imaginilor Google Earth a căii urmate şi a analizei imaginilor video obţinute de la camera amplasată pe cască atestau o continuă ascensiune de 67 m/minut din momentul eşuării aparatului GPS, altitudinea maximă atinsă fiind de 8880 de metri.
Ca toate proiectele de anvergură iniţiate de Grylls, şi acesta a presupus o atentă pregătire. Giles Cardozo, colaboratorul său, a trebuit să inventeze un paramotor puternic, capabil să depăşească dificultăţile zborului prin aerul rarefiat şi vânturilor de altitudine, dar suficient de versatil şi uşor pentru a putea fi purtat. În momentul decolării, butelia de oxigen, propulsorul, harnaşamentul şi restul echipamentului utilizat cântăreau 120 de kg. Membrii expediţiei şi 3000 de kg de echipament tehnic şi de filmare (operaţiunea a fost fimată pentru Discovery Channel şi Channel 4) au fost tranportaţi către Namche Bazaar, situat la 3400 m altitudine, de unde au pornit spre Periche, baza de antrenament unde oxigenul din aer este de 60% faţă de cel de la nivelul mării. Perioada aleasă a fost sezonul propice escaladei muntelui Everest, perioada în care au loc aproximativ 100 de expediţii pe versanţii de nord şi sud ai muntelui. Tot în scopul antrenamentelor piloţii au luat Diamox, un medicament care reduce formarea lichidului cefalorahidian şi ajută organismul uman să se aclimatizeze mai rapid.
La 14 mai 2007, după două încercări eşuate, cei doi piloţi reuşesc să decoleze de la Periche, situat la 4400 m altitudine, la 13 km sud de Everest. Depăşind problemele de oxigen şi temperaturile extreme, paramotorul se ridică peste recordul oficial cu aproximativ 3000 de metri, dar planul iniţial al lui Grylls, acela de a trece pe deasupra Everestului, nu s-a concretizat, permisiunea de zbor fiind acordată pentru planarea la sud de acesta iar traversarea ar fi însemnat încalcarea restricţiilor aeriene chineze.
Faptul că recordul nu a fost înregistrat oficial şi că nu a traversat pe deasupra Everestul nu au părut să îl afecteze pe Grylls, scopul expediţiei fiind acela de a împinge capacităţile personale dincolo de limite, atingerea unui obiectiv temerar şi strângerea a un milion de dolari pentru Global Angels Charity.
Cea mai lungă perioadă de cădere liberă în spaţiu acoperit
Pe 18 iulie 2008, o echipă formată din Bear Grylls, Al Hodgson — care avea picioarele amputate în urma unui atac terorist din Irlanda de Nord — şi scoţianul Freddy MacDonald, stabileşte un record mondial în tunelul vertical de la Airkix Milton Keynes. Aceştia planează susţinuţi de curentul de aer de 350 km/h timp de o oră şi 37 de minute, depăşind cu doar câteva secunde precedentul record deţinut de o echipă din Statele Unite, planarea corespunzând unei căderi libere continue pe o distanţă de 390 de km. Grylls a declarat ulterior că a fost una dintre cele mai solicitante misiuni, niciodată fiind supus la un efort de concentrare continuu atat de puternic precum în acest caz.
Din nou, această aventură are ca principal scop strângerea de fonduri pentru Global Angels Charity, la fel ca şi expediţia de explorare a unei regiuni Antarctice, în decembrie acelaşi an, când Grylls foloseşte diverse forme de energie alternativă precum forţa de propulsie a vantului, jet-skyuri şi bărci pneumatice alimentate cu bioetanol, paramotoare alimentate electric şi panouri solare şi mecanisme eoliene pentru echipamentele de campare. Misiunea a fost urmată, în 2010, de o nouă apariţie editorială prefaţată de Grylls, Riding the Ice Wind: By Kite and Sledge across Antarctica, de Alastair Vere Nicoll.
Media
Grylls a intrat în lumea televiziunii prin apariţia în reclame pentru deodorantul Sure, în strânsă legătură cu expediţia sa reuşită de pe muntele Everest. A fost invitat în emisiuni precum Friday Night with Jonathan Ross, The Oprah Winfrey Show, Late Night with Conan O’Brien, The Tonight Show with Jay Leno, Attack of the Show, The Late Show with David Letterman, Jimmy Kimmel Live! şi Harry Hill’s TV Burp. El înregistrează două reclame pentru Post’s Trail Mix Crunch Cereal, difuzate în Statele Unite începând cu ianuarie 2009, apoi este protagonist într-o serie de cinci episoade intitulate “Survival in the Modern Era” (Supravieţuire în epoca modernă) şi difuzate pe Internet pentru Dos Equis’ Most Interesting Academy şi în care Grylls demonstrează tehnici de supravieţuire urbană. A promovat Alpha Course, un curs despre bazele credinţei creştine iar Warner Bros. l-a solicitat pe Bear Grylls pentru apariţia în filmul Clash of the Titans.
Grylls a scris prefaţa pentru cartea Cool Camping Cookbook (Cool Camping) de Tom Tuke-Hastings şi Jonathan Knight. Expediţiile sale aventuroase au facut obiectul multor articole din presa de mare tiraj:
* ABC News Australia
* Outside Magazine
* CityLife
* Celebrity News Now
* Bush Craft Magazine
* Mens Journal
* BBC News
* Sunday Observer
* People Magazine
* Sports Magazine
* Adventure Travel
* Christianity
* Shortlist.com
* BYM Sailing & Sports News
* Radio Times
* Sorted Magazine Feature
* Saturday Telegraph
* InTouch Weekly
* Mens Vogue – USA
* Outside Magazine – USA
* The Times -Noua Zeelandă
* Telegraph
* Telegraph Weekend
* The Times
* The Sun
* Hello Magazine
* Mail on Sunday
* Outdoor Enthusiast
* The Week Magazine
* Daily Express
* Daily Telegraph
* Resource
* The Independent
* Express Magazine
* MBM Yachting
* Focus
* Daily Mail
* Saturday Telegraph
* Esquire
* S2 Magazine
* Observer
* YOU Magazine
şi subiectul unor apariţii editoriale:
* Riding the Ice Wind: By Kite and Sledge across Antarctica – de Alastair Vere Nicoll cu prefaţa de Bear Grylls, dedicată expediţiei antarctice din 2008
Succese editoriale
Grylls este şi scriitor de succes. Prima sa carte, Facing Up, lansată în Statele Unite cu titlul The Kid Who Climbed Everest, în care detaliază reuşita expediţiei de pe muntele Everest, ajunge în topul celor mai bine 10 cărţi vândute din Marea Britanie în 2001. Cea de-a doua sa carte a fost scrisă în urma expediţiei de traversare a Atlanticului de Nord. Facing the Frozen Ocean a fost nominalizată pentru premiul Cartea Anului 2004 în Sport de editura William Hill. Cea de-a treia carte a fost lansată în 2007, în completarea seriei de televiziune “Born Survivor: Bear Grylls” cu acelaşi titlu ca şi serialul (pentru Statele Unite cu titlul “Man vs Wild”, în aprilie 2008, în completarea emisiunii difuzate de postul Discovery). În ea Grylls înfăţişează aptitudinile necesare supravieţuirii în unele dintre cele mai ostile regiuni de pe glob. Cartea este listată de Sunday Times în top 10 succese editoriale. Din 2008, o serie de cărţi de aventuri pentru copii apar sub titlul Mission Survival:
* Gold of the Gods (2008)
* Way of the Wolf (2009)
* Sand of the Scorpion (2009)
* Tracks of the Tiger (2010)
Alte apariţii editoriale semnate Bear Grylls:
* Great Outdoor Adventures: The Ultimate Guide to the Best Outdoor Pursuits (2009)
* With Love, Papa – ilustraţii de Charlie Mackesy (2010)
* Living Wild: The Ultimate Guide to Scouting and Fieldcraft (2010)
Escape to the Legion
În anul 2005, Grylls realizează o emisiune de televiziune în 4 părţi, intitulată Escape to the Legion. Împreună cu alţi 11 “recruţi” sunt recreate într-o variantă scurtă metodele de antrenament pentru deşert specifice Legiunii Străine în deşertul Sahara.
„ Totul este controlat strict, nu sunt permise posesiuni personale, nici măcar un ceas şi tot timpul se ţipă la tine şi ţi se urlă ordine. Întreaga ta viaţă este controlată de un fluier. ”
—Bear Grylls
Legat de experienţa aceasta, Grylls a declarat că nu standardele fizice impuse de Legiune i-au creat probleme, acestea fiind mai scăzute decât cerinţele trupelor speciale SAS, cât procesul de uzură fizică şi psihică induse de metodele diverse şi brutale de formare profesională ale Legiunii, precum privarea de somn si petrecerea întregii zile făcând lucruri aparent inutile precum spargerea pietrelor în deşert. Emisiunea a fost difuzată în Marea Britanie de Channel 4 şi în Statele Unite de Military Channel iar în anul 2008 a fost redifuzată de History Channel.
Born Survivor/Man vs Wild
Grylls este gazda seriei de televiziune intitulate Born Survivor: Bear Grylls pentru postul britanic Channel 4 şi difuzat drept Man vs Wild în Australia, Canada şi SUA, Ultimate Survival pentru Discovery Channel în Europa, Asia şi Africa sau Survival Game în Japonia. Emisiunea are peste 1,2 miliarde de telespectatori în întreaga lume fiind difuzată în peste 150 de ţări de la debutul din octombrie 2006. Al doilea sezon a debutat în Statele Unite la 15 iunie 2007, al treilea în noiembrie 2007 iar cel de-al patrulea în mai 2008. În prezent Grylls lucrează la ultima serie a emisiunii, actorul Ben Stiller urmând a apărea în unul dintre episoade.
Tematica seriei este reprezentată de paraşutarea lui în unele dintre cele mai neospitaliere locuri de pe pamânt, aratând telespectatorilor diverse tehnici de supravieţuire prin utilizarea resurselor zonei şi a cunostinţelor personale. Grylls este paraşutat din elicoptere, baloane, avioane, zboară cu parapanta şi cu paramotorul, escaladează faleze, stânci, munţi, gheţari, traversează păduri în flăcări, râuri învolburate, ape îngheţate, jungle tropicale, deşerturi, mlaştini sau regiuni vulcanice. Deseori metodele utilizate sunt extreme şi şocante: Grylls mănâncă şerpi, insecte, larve şi scorpioni, bea apă dintr-o cămilă moartă şi foloseşte carcasa acesteia pe post de sac de dormit şi adăpost împotriva frigului nocturn din deşert, îşi înfăşoară capul în tricoul inmuiat în propria urină pentru a se proteja de caldura deşertică, bea urina păstrată în pielea unui şarpe cu clopoţei, bea lichidele obţinute din tescuirea bălegarului de elefant, foloseşte o oaie moartă pe post de dispozitiv de plutire, se aruncă intentionat în ape îngheţate şi nisipuri mişcătoare pentru a demonstra diverse tehnici de supravieţuire în astfel de cazuri. Telespectatorul este delectat cu diverse întâmplări şi istorii despre aventurieri (uneori ucişi) în lupta lor cu sălbăticia, alături de informaţii şi detalii privind fauna şi flora regiunii.
Episoadele incipiente ale emisiunii au fost criticate pentru faptul că induceau în eroare telespectatorul, creând senzaţia ca Bear Grylls este singur, neasistat. Discovery Channel şi Channel 4 au venit în întâmpinarea criticilor şi a adus clarificări subliniind că emisiunea nu este un documentar ci un ghid despre “cum să” şi promiţând transparenţă totală Episoadele ulterioare au beneficiat de un anunţ facut la începutul fiecăruia, prin care telespectatorii au fost anunţaţi cu privire la scopul şi metodica emisiunii.
Worst Case Scenario
În prezent, Bear Grylls lucrează la un nou proiect pentru Discovery Channel, intitulat Worst Case Scenario, bazat pe cartea şi ghidurile cu acelaşi nume. În această nouă serie de televiziune sunt prezentate tehnici de supravieţuire urbană, metode de rezolvare a situaţiilor de criză precum cele apărute în urma cataclismelor naturale, accidentelor, dezastrelor şi a altor situaţii non-standard. Abilităţile presupuse sunt tehnicile învăţate de prezentator de-a lungul carierei sale atât în trupele SAS cât şi experienţa în natură: autoapărare, şofat evaziv, parkour, tehnici de supravietuire urbană şi în sălbăticie, etc.
Cercetaş Şef
The Scout Association, organizaţie a cărui lider este Bear Grylls din 11 iulie 2009
La 17 mai 2009, Asociaţia Cercetaşilor (The Scout Association) a anunţat numele lui Grylls drept viitorul Cercetaş Şef la finalul mandatului de cinci ani al lui Peter Duncan din iulie 2009. Evenimentul oficial a avut loc pe 11 iulie 2009, festivităţile de predare a funcţiei ţinându-se în faţa a peste 3000 de cercetaşi adunaţi în Gilwell Park. Grylls devenea cea de-a zecea persoană care deţine funcţia de Cercetaş Şef de la înfiinţarea sa de către Robert Baden-Powell în 1920, şi cea mai tânără persoană care a deţinut-o (35 de ani) în istoria de peste 100 de ani a organizaţiei. Grylls a declarat drept principal obiectiv mărirea numarului de voluntari adulţi la 90.000 de membri, pentru a veni în întâmpinarea celor 33.000 de tineri care doresc să se alăture dar nu pot fi asimilaţi din cauza lipsei de lideri îndrumători adulţi. De asemenea, şi-a exprimat intenţia de a oferi membrilor peste 200 de activităţi din cele mai diverse, demontând clişeul sedentarismului cercetaşilor îmbrăcaţi de modă veche şi stând în jurul focului.
Organizaţia se preocupă de dezvoltarea personală aceasta însemnând promovarea aptitudinilor fizice, psihice, sociale şi intelectuale prin atingerea potenţialului lor maxim; în prezent organizaţia numară 400.000 de tineri cu vârste cuprinse între 6 şi 25 de ani iar la nivel internaţional 28 de milioane de tineri se bucură de beneficiile oferite de asociaţie de-a lungul a 216 ţări.
Opere de caritate
Din 2002, Grylls este ambasador pentru The Prince’s Trust, o organizaţie care oferă pregătire, suport financiar şi practic tinerilor din Marea Britanie. De asemenea, este vice-preşedintele The JoLt Trust, o mică organizaţie de caritate care oferă expediţii de lungă durată copiilor cu dizabilităţi, dezavantajaţi, abuzaţi sau neglijaţi.
Multe din expediţiile şi cascadoriile lui Bear Grylls au avut ca scop strângerea de fonduri pentru organizaţii de caritate. Expediţia de cucerire a Everestului a constituit suportul echipei pentru o asociaţie care are ca scop ajutorarea foştilor şi actualilor membri ai forţelor militare britanice precum si a rudelor acestora, SSAFA Forces Help. Circumnavigaţia Marii Britanii pe jet-sky din anul 2000 a strâns fonduri pentru Royal National Lifeboat Institution, organizaţie preocupată de salvarea vieţilor aflate în pericol în jurul coastelor Marii Britanii şi Irlandei. Traversarea Atlanticului de Nord din 2003 a reprezentat suport pentru The Prince’s Trust iar zborul cu paramotorul pe deasupra cascadei Angel, din 2005, pentru Hope and Homes for Children. Dineul la altitudine din 2005, care a marcat şi stabilirea recordului mondial, a celebrat 50 de ani de la înfiinţarea The Duke of Edinburgh’s Award, un program de activităţi bazate pe aptitudinile personale, iniţiat în Marea Britanie şi popular în Commonwealth. Alături de sponsorul GKN, Grylls şi echipa sa au strâns prin zborul cu paramotorul pe deasupra munţilor Himalaya, din 2007, un milion de dolari, bani pentru organizaţia Global Angels. Tot pentru Global Angels, Grylls a întreprins expediţia cu tematică ecologică din Antarctica, în 2008, precum şi recordul de cădere liberă în spaţiu acoperit. Munca de caritate pentru Global Angels continuă pentru Bear Grylls prin noul său proiect de traversare a Pasajului de Nord Vest într-o barcă pneumatică rigidă, acţiune asemănătoare expediţiei de traversare Atlanticului de Nord.