Ghe NICA-Blog: Yeren-omul salbatic

vineri, 17 decembrie 2010

Yeren-omul salbatic

Salbatici primitivi exista si in China, in regiunile impadurite din centrul si sudul tarii. Localnicii ii numesc Yeren adica salbaticii, iar relatarile despre aparitii ale acestor fiinte vin atit de la tarani simpli, cit si de la oameni de stiinta sau functionari de partid. In anul 1940, biologul Wang Tselin declara ca a examinat personal trupul unui Yeren, ce fusese ucis in provincia Gansu. Potrivit spuselor sale, creatura era de sex feminin, masura 1,80 m si avea trasaturi ciudate, undeva intre om si maimuta. In anul 1950, geologul Fan Jingquan a relatat despre intalnirea cu o familie de salbatici, mama si fiu, in padurile din Shanxi. Insa cea mai ciudata relatare-marturie vine de la sase functionari guvernamentali, care au zarit o asemenea aratare pe o sosea din Hubei. Creatura a incercat sa fuga escaladind parapetul de la marginea soselei, dar a alunecat si a cazut inapoi. Prinsa in lumina farurilor, fiinta s-a ghemuit pe asfalt, fiind in cele din urma gonita cu o piatra de unul dintre oameni. Fiind vorba de persoane oficiale, povestea a fost considerata suficient de credibila pentru a se deschide o ancheta care nu a ajuns insa la nici o concluzie. Singura dovada palpabila a existentei acestor fiinte raman mainile si picioarele conservate ale unui animal necunoscut, prelevate de un profesor de biologie din Zhejiang, in 1957, cind o creatura salbatica a fost ucisa de niste tarani. Comunitatea stiintifica nu a putut stabili carei specii ii apartin ramasitele. Unii afirma ca ar putea fi ale unui Giganthopithecus, primata uriasa despre care se crede ca traia in China cu 300.000 de ani in urma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;