Ghe NICA-Blog: Poiana Varasoaia *muntii Apuseni

luni, 26 august 2013

Poiana Varasoaia *muntii Apuseni

Poiana Vărăşoaia
*Drumetie

Zona numita Vărăşoaia cuprinde două platouri carstice de mari dimensiuni situate la nord de Platoul Padiş şi este cuprinsă între Vârful Piatra Boghii, Muntele Măgura Vânătă, Vârful Vărăşoaia şi bazinul Someşului Cald.
Zona este împărţită în Poiana Vărăşoaia - Sud, despărţită printr-o şa (prin care trece drumul forestier şi traseele spre Stâna de Vale, Vlădeasa şi Cheile Someşului Cald), de Poiana Vărăşoaia - Nord, care se desfăşoară la nord-est de Vârful Vărăşoaia şi se constituie ca un bazin închis.
Poiana Vărăşoaia - Sud are o forma eliptică şi este presărată de o puzderie de doline, printre acestea găsindu-se numeroase peşteri. În Poiana Vărăşoaia - Sud există două lacuri carstice ce umplu două doline bine căptuşite cu depozite aluvionare.
Poiana Vărăşoaia-Nord este depresiunea situată la cea mai mare altitudine din bazinul endoreic Padiş – Cetăţile Ponorului.
Vărăşoaia este o depresiune de contact carstic formată pe seama ponoarelor care drenează în subteran mici cursuri subaeriene organizate pe pantele estice ale muntelui Măgura Vânătă. Cursurile de apă infiltrate se constituie în cel mai adânc sistem hidrocarstic pus în evidenţă pe teritoriul României (Sistemul Vărăşoaia – Izbucul Boga).
Vârful Vărăşoaia (1 441 m), care domină întreaga poiană, constituie un excelent punct de belvedere, cu privelişti ample asupra Depresiunii Beiuşului, Văii Boga, Abruptului Brăiesei şi Văii Rele, Vârful Cârligate şi Şaua Cumpănăţelul, Poiana Cuciulata, Poiana Onceasa şi Cheile Someşului Cald, Muntele Măgura Vânătă, Şesul Padiş şi Vârful Biserica Moţului, iar în partea sudică până la Groapa Ruginoasă şi vârfurile Vârtopul şi Curcubăta Mare. Datorită acestui tur de orizont complet, Vârful Vărăşoaia reprezintă unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din zona Padiş.
Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=74&Itemid=79&lang=ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;