Ghe NICA-Blog: FISHERMAN SOLITARY*Caracuda*

luni, 14 decembrie 2009

FISHERMAN SOLITARYCaracuda

CARACUDA(Carassius carassius) In unele regiuni ale tarii i se mai spune :carasul,crap de balta ,carasita,garasita,gurusel,lunita,ruginoasa etc.Populeaza aproape toate apele statatoare de la noi ,in afara de cele din regiunea muntoasa .O gasim in baltile Dunarii ,in Delta,in baltile Prutului si Siretului ,in iazuri si helesteie.Este un peste comun ,putin apreciat in comert ,insa pescuitul caracudei ofera ceasuri placute pescarului ce locuieste in apropierea lacurilor si a baltilor.Micimea caracudei este compensata de multimea exemplarelor prinse.Se recunoaste dupa trupul ei inalt ,cocosat,comprimat lateral .Pare un crap mic numai ca este mult mai lat decat acesta.Are capul scurt,botul carn,gura mica,inotatoarea de pe spate ,dorsala lunga,incepe din mijlocul spinarii si ajunge pana aproape de coada ,care este usor lobata.Pe spate este cenusie sau negricioasa .Pe coaste galbena-aramie-verde,iar pe burta galbena-portocalie.Este acoperita de solzi destul de mari ,grosi ,care au un usor luciu metalic .Inotatoarele au aceiasi culoare cu trupul ,cele de la burta fiind ,spre radacina lor ,rosiatice,pe coaste,linia laterala este desenata precis .In apele bogate in hrana ,caracuda atinge o lungime de 30-35cm..De obicei ajunge numai pana la 15-20cm.Greutatea ,80-100g,rareori 4-5kg.Traieste in apele statatoare ,nu prea adanci ,cu albia namoloasa .O pescuim cu undita cu pluta ,care are sfoara si struna fina si carlige din cele mai mici Momelile pe care le folosim sunt pastele de paine si mamaliga ,dar sunt bune si ramele mici Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;