| Era una dintre acele zile speciale cand toata lumea era multumita pe balta la Moara Domneasca. Pestele fusese atat de darnic cu ‘vantorii’ lui incat pana si inevitabilele comparatii nu-si mai aveau rostul. Satui de caras am hotarat sa facem un concurs de crap, fiecare cu o singura lanseta si cu reteta preferata in carlig, mai ales ca pe ici pe colo se vedeau semne ca s-ar plimba prin zona. Acesta se lasa greu si doar cei rabdatori si in primul rand norocosi aveau parte de un asemenea trofeu. Fiecare isi masca pregatirile pentru a incerca sa termine ziua in plina glorie. Viorel si-a tras geanta langa scaun si scotocea prin ea aruncandu-ne ocheade de control. Mihai si-a bagat cutia intre picioare si apoi s-a ghemuit peste ea trabaluind prin forfacuri. Eu mi-am impins rucsacul langa stuf si m-am intors cu spatele, chipurile, sa ma joc cu Saba. Ea nu coopera invartindu-se mai mult pe langa Misu, care mancand mai tot timpul era o sursa inepuizabila de cate-o gustare, desi renunta destul de greu la cate-o imbucatura… mai mult de gura noastra. Ne urmaream pe sub sprancene, incordati, pentru a descoperi secretul adversarului. Ce sa vezi la Viorel? Se acoperise cu un prosop iar Misu mai avea putin si cadea in cutie. Am ales un forfac cu plumb culisant si am infipt direct pe carlig trei boabe de porumb si-un plutitor sa le tina deasupra malului. La Misu am zarit niste patratele si mamaliga pe arc, inainte sa arunce, iar Viorel umbla cu boabe pe fir atasat de carlig ca era cu croseta in mana. Numai Broscoiu nu avea ce sa ascunda. Voia sa incerce o montura cu doua arcuri si o gramada de margele si alte sclipiciuri pe care o luase din Obor si de care era mandru. Noi eram pe jos. Ce dracu faci cu tiribomba aia, ai dat bani pe ea?… Arunca cu ea noaptea sa nu te vada cineva… Sigur ai luat-o de la ‘pescari’, nu e pentru lustra?… Dar el nu se cobora la nivelul nostru si isi umplea tacticos arcurile cu mamaliga. Cand a ridicat-o in aer si am vazut lanseta ca gemea sub greutatea monturii ne-am pus mainile la ochi. A reusit s-o urneasca, a zburat cu arcurile-n vant vreo zece metri si a cazut ca un bolovan improscand apa in toate directiile. Dupa o asa demonstratie de forta insotita de distractia aferenta, vietuitoarele acvatice s-au imprastiat care-ncotro caci nici un semn de viata n-am mai observat mult timp dupa aceea. Incet, incet sperantele noastre de a prinde crapi s-au spulberat una cate una. Doar Broasca mai privea bambina, eu m-am tras la umbra iar Misu si Viorel au plecat sa faca baie. Saba a fugit dupa ei fara sa se sinchiseasca de chemarile mele. Dupa vreo jumatate de ora au aparut susotind si facand semne bizare. Se mai priveau si izbucneau in ras. Imi era prea lene sa incerc sa dezleg misterul veseliei, am verificat doar daca patrupeda era prezenta. Voi nu va duceti la baie, ne-a incercat Misu… Stiti cum e apa, turbezi, a subliniat si Viorel… Broscoiul tocmai isi umpluse sapca cu apa si si-o turnase in cap sforaind de placere iar eu simteam ca temperatura a crescut si la umbra peste nivelul de confort acceptabil. Dupa cateva minute eram deja in drum spre ‘piscina’, locul unde fundul apei era nisipos si ne simteam ca la mare. Am bagat-o si pe Saba desi nu-i placea in balta si ne distram copios cand o vedeam cum inoata pana la mal cu coada drept carma. Se scutura ca nebuna si alerga prin iarba si venea la marginea apei latrand la noi. Cu greu ne-am desprins din unduirile racoritoare si am luat-o prin arsita spre ‘tabara’. Cei doi intinsesera masa pe un pled iar Misu era deja cu gura plina si inghitea aproape pe nemestecate... Stai hipopotame ca nu-ti ia nimeni nutretul de la rat, baga incet ca te-neci si n-avem bani de coroana, l-a sfatuit Brosca… Viorel, rosu la fata isi cam ferea privirea si se apucase s-o mangaie pe Saba… Din instinct am privit spre lanseta si mi-a sarit inima. Cotorul era cazut din stativ, firul moale, bambina in apa. M-am repezit zbierand ca apucatul: crapul, ba a fost crapul si am am tras cu diperare. Am simtit greu si am inceput sa mulinez. Pestele nu prea se zbatea, venea cuminte avand devieri de la stanga la dreapta. La cativa metri de mal, l-am tras mai tare, s-a ridicat spre suprafata si am vazut o umbra care venea catre mal fara sa-ncerce sa se opuna. Cand l-am ridicat din apa, desi era destul de mare mi s-a parut cam teapan si… subtire. Atarnat in carlig, pestele a inceput sa se roteasca si daca, la prima vedere, pe fata arata normal, spatele m-a lasat inmarmurit. Mai erau ceva urme de oase in scobitura capului, sira spinarii era intacta si alte cateva oase si ceva maruntaie pietrificate. In nari am simtit mirosul specific ce nu mai lasa nici o indoiala. ‘Regizorii’ isi savurau victoria cu gura pana la urechi… Ce-ai facut nene, l-ai omorat cu zile… Ba da pana l-ai scos a putrezit saracul… Da-i repede cu sare ca mai are ceva carne… I-al incet si baga-l in juvelnic ca se descompune… Ce tare e Georgel prinde si pestele mort… La ce-ai luat fantoma, la cocolos de tamaie?… Nu m-am mai putut abtine si balta rasuna de rasetele noastre dezlantuite. De la :Pescadorul Alevin | ||||
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu