Ghe NICA-Blog: Comori pierdute ale lumii(Comoara lui Montezuma)

luni, 23 aprilie 2012

Comori pierdute ale lumii(Comoara lui Montezuma)

Comoara lui Montezuma
Foto:Wikimedia Commons

In vara lui 1520, conquistadorul Hernando Cortes a reusit sa-l raneasca mortal pe imparatul aztec Montezuma si, crezand a castigat razboiul, a ordonat oamenilor sai sa stranga bogatiile regatului, in incercarea de a parasi America de Nord. Insa, aztecii furiosi au reusit sa-i prinda in apropierea capitalei Tenochtitlan, unde au avut loc lupte crancene. La finalul lor, lacul Tezcuco era plin de cadavrele spaniolilor si de bijuteriile lui Montezuma, caci conquistadorii speriati au renuntat la prada, sperand ca vor scapa cu viata. Cortes si cativa din oamenii lui au reusit sa scape si s-au intors un an mai tarziu pentru a se razbuna. Afland de intoarcerea sa, locuitorii din Tenochtitlan au ascuns bogatiile in lacul Tezcuco si in apropierea lui. Ele sunt si astazi ingropate in apropiere de Mexico City, fostul Tenochtitlan, insa nimeni nu stie exact unde. Un fost presedinte mexican a cerut ca lacul sa fie drenat, insa nici urma de bijuterii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;