Ghe NICA-Blog: Cantonul Tartarau-Valea Frumoasa-Curmatura Steflesti(muntii Lotru)

joi, 19 aprilie 2012

Cantonul Tartarau-Valea Frumoasa-Curmatura Steflesti(muntii Lotru)

Cantonul Tărtărău-valea Frumoasa-curmătura Ştefleşti

Marcaj: triunghi albastru
(parţial şi rar)

Durata: 4 ore

Distanţa: 15 km (drum forestier)

Valea Frumoasei, de la Tărtărău în amonte, are o luncă largă cu zone înmlăştinite şi cu pajişti punctate de flori multicolore prin care râul face numeroase meandre. Culmile care o împrejmuiesc sunt nivelate la înălţimea de 1 500-1 700 m, fapt ce o conturează şi mai pregnant, ca o depresiune între crestele principale ale munţilor Cindrel şi Ştefleşti. La cantonul silvic Tărtărău se ajunge venind de la Oaşa, de la Obârşia Lotrului (DN 67-C) sau de la cabana Voievodu prin Poana Muierii. Şoseaua forestieră, care a înlocuit poteca de picior, se menţine pe sub versantul drept al văii, fapt ce oferă o bună vizibilitate a Munţilor Ştefleşti (Tâmpele, Larga, Balu, Piatra Albă, Cristeşti, Ştefleşti). Din şosea se desprind câteva drumuri secundare care urcă pe afluenţii din stânga al Frumoasei: Graniţa, Praja, Urlieşu, Turişoara. La confluenţa cu Praja se mai păstrează un vechi stăvilar de hait, în spatele căruia bălteşte un ochi de apă. Mai în amonte, la confluenţa cu Urlieşu, marcajul (triunghi albastru) urmăreşte o poteca ce traversează valea Frumoasei apoi se angajează pe culmea Târnii pentru a ajunge la casa de vânătoare Piatra Albă. Îl vom reîntâlni mai în amonte, în apropiere de confluenţa cu pârâul lui Blaga unde, coborând de la casa de vânătoare, traversează valea Frumoasei şi urcă în Muntele Şerbota. Amonte de confluenţa cu pârâul Ştefleşti drumul principal traversează pârâul Frumoasei (deocamdată prin vad), în apropierea unui fost baraj de halt. Ramura care se menţine pe dreapta Frumoasei se înfundă după circa 3 km. După traversarea Frumoasei, drumul se derulează în urcuş pe versantul drept al pârâului Ştefleşti, până în curmătura cu acelaşi nume, unde se intersectează cu poteca turistică marcată cu cruce roşie, care face legătura între Munţii Cindrel şi Munţii Ştefleşti şi de unde se continuă în aval pe valea Sadului (traseul 2). Sursa:guideromania.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;