Ghe NICA-Blog: Comori pierdute ale lumii(Comoara pierduta a faraonilor)

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Comori pierdute ale lumii(Comoara pierduta a faraonilor)

Comoara pierduta a faraonilor

Atunci cand Howard Carter a gasit mormantul lui Tutankamon in Valea Regilor in 1922, el a fost uimit de splendoarea artefactelor care l-au insotit pe faraon pe lumea cealalta. Langa camera mortuara s-a gasit o comoara atat de mare incat lui Carter i-au trebuit zece ani ca sa o termine de catalogat. Totusi, atunci cand si alte camere mortuare ale unor faraoni mai proeminenti au fost descoperite in secolul XIX, camerele lor cu comori erau aproape goale. Toata lumea stie ca hotii de morminte au avut timp in atatea secole sa plece cu comorile, dar astfel de furturi par mai presus de infractorii marunti. Atunci unde sunt vastele comori ale faraonilor ingropati in Valea Regilor? Unii cercetatori cred ca un anume Herihor ar putea faca lumina in acest mister. Herihor a fost un inalt oficial in timpul domniei lui Ramses XI. La moartea faraonului, Herihor i-a uzurpat tronul, impartindu-si regatul cu ginerele sau Piankh. Herihor s-a desemnat responsabil cu procedurile de "reinmormantare" in Valea Regilor, avand astfel posibilitatea sa praduiasca la nivel inalt. Mormantul sau nu a fost gasit niciodata, dar specialistii in domeniu sunt de parere ca atunci cand acest lucru se va intampla, multe dintre comorile pierdute ale Egiptului vor vedea lumina zilei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;