Petra, oraşul minune al nabatienilor
“Oraşul Petra se află în sud-vestul Iordaniei, la 255 km de capitala Regatului haşemit. Cei care l-au vizitat sau îl vizitează îl descriu în sute şi sute de feluri datorită unicităţii sale: la Petra, senzaţiile şi percepţiile devin confuze şi neputincioase în faţa unei adevărate minuni a lumii, o minune constând din împreună-lucrarea în timp a naturii şi omului. O combinaţie de relief şi culori, de vestigii care te obligă mai mult să priveşti decât să vorbeşti. Privind, pătrunzi în istoria şi biografia unor locuri apuse de milenii, dar pline de viaţă astăzi, prin însuşi trecutul lor. S-a spus despre Petra că ar avea culoarea unui trandafir roşu şi că ar fi la fel de bătrân ca timpul însuşi.
O excursie în Petra de azi şi de odinioară îţi lasă sentimentul că ai pătruns, realmente, în universul curcubeului, datorită mixturii de culori pe care ochiul le reţine din densitatea imaginilor coloristice care se derulează succesiv.
Primul occidental care a vizitat Petra a fost cercetătorul elveţian J. L. Burckhardt, în anul 1812. În urma multor peripeţii, cunoscând perfect limba arabă şi îmbrăcat ca un musulman, el şi-a propus să verifice dacă oraşul despre care aminteau atâtea legende şi istorioare transmise din generaţie în generaţie mai există şi cum arată el. Familiarizat cu religia musulmană şi cutumele ei, a câştigat încrederea beduinilor, care aveau să-l conducă spre marea „comoară“ a antichităţii, Petra. În momentul în care a pătruns în defileul Siq, l-a parcurs şi i-a înţeles misterul său unic şi inconfundabil. Cercetătorului elveţian, atât de sceptic până atunci, i-a dispărut orice îndoială: se afla, în sfârşit, în faţa oraşului Petra, capitala legendară a regatului nabatienilor, o populaţie arabă care, până la cucerirea lui de către romani, a stăpânit această regiune.
Cine erau nabatienii
Se ştiu puţine lucruri despre nabatieni: era un popor nomad care s-a aşezat în această regiune, unde practica comerţul cu mirodenii. Alţii consideră că erau nişte prădători care jefuiau caravanele aflate în drumul lor dinspre China, India şi Arabia spre Egipt şi Mediterana. Perioada de glorie a regatului a fost între secolele I î.Hr. şi I d.Hr., când a atins cifra de 30.000 de locuitori. După aceea, a fost anexat provinciei romane a Arabiei. În perioada bizantină, în secolul al IV-lea, Petra avea o episcopie creştină, multe dintre clădirile ei fiind transformate în biserici creştine. În prezent, aici locuiesc doar câţiva oameni de afaceri care cultivă turismul zonal.
Istoria mai veche a oraşului şi împrejurimilor sale este legată, însă, şi de anumite evenimente biblice importante: la cinci km de Petra, pe Valea lui Moise (Wadi Mussa), se află izvorul apărut în urma lovirii cu toiagul de către Moise a stâncii, pentru a potoli setea poporului pe care îl conducea, după robia egipteană, spre Ţara Canaanului. Tot pe aceste meleaguri se află locul unde Avraam a ridicat un altar pe care îşi propusese să-l aducă jertfă lui Dumnezeu pe fiul său Isaac, dar şi locul unde, conform tradiţiei, a fost înmormântat Aaron „Levitul“; mormântul său a fost îngrijit până în secolul al XIII-lea de către călugări greci, după care a devenit un loc sfânt pentru musulmani, care îl numesc „Jabal Harun“, „profetul Harun“.
La capătul defileului Siq poate fi admirat, până astăzi, unul dintre cel mai bine conservate monumente sculptate în piatră, Al-Khazneh Farun (Comoara faraonilor), provenind din timpul regelui Aretas IV (85-84 î.Hr.). Liniile sale elegante fac din el una dintre cele mai reuşite sculpturi în piatră din zonă. Faţada templului-mormânt are două nivele, combinând motive tipic nabatiene cu cele în stil clasic, cum ar fi statuile sau capitelurile corintiene. ”
SURSA:”Romania-Israel.com”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu