Ghe NICA-Blog: HAZ..1(deocheata)

vineri, 5 martie 2010

HAZ..1(deocheata)

Bula avea un papagal si traiau, linistiti, in cocioba lor, pana cand, intr-o zi, nu mai aveau ce sa manance. Ce se gandeste Bula? Isi ia papagalul si pleaca prin sat, pe la vecini, sa cumpere gaini, cu gandul de a le duce apoi la targ si sa le vanda mai scump, ca sa faca bani. Ia Bula 100 de gaini, le arunca in remorca masinii, imprumutata de la un vecin, si pleca la targ. Pe drum, ii face cu mana, la ocazie, o blonda. Opreste Bula. Blonda: - As vrea sa ajung acolo! Bula: - Da-i p*z*a? Blonda: - Nu! Bula: - Pe jos! Se mai intampla chestia de 3-4 ori, pana cand se gasi una, care accepta targul. Papagalul vazu tot ce s-a intamplat. Ajunge Bula, cu tipa, la destinatie, o f**e, dupa care isi continua drumul spre targ. Cand ajunge, constata ca in remorca mai erau 2 gaini si papagalul, care statea intre ele. Bula, nervos: - Unde sunt celelalte gaini, futu-te-n gura, de fomist? Papagalul, tantos: - N-au dat p*z*a, vin pe jos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;