Satan

Satana (ebraică: שָׂטָן, Satana ebraica tiberiană Śāṭān; greaca Koine: Σατανάς, Satanás; aramaică: צטנא, Śaṭanâ; arabă: شيطان, Sheikhṭaan) este o denumire abrahamică ce se referă de obicei la un înger, demon, sau zeu minor în diferite religii.
Satana joacă diferite roluri în Tanakh, Apocrypha şi Noul Testament. În Tanakh, Satana este un înger pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a testa omul în diferite situaţii, de obicei legate de nivelul său de credinţă.Dumnezeu nu poate folosi puterea întunericului ,pentru a testa oamenii.În 1 Ioan 3:8 , se spune “…că diavolul păcatuieşte de la început.”Biblia îl revelează pe Satana ca duşman al Lui Dumnezeu şi al omului.Şi tot in acest verset este scris “Fiul Lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrarile diavolului.” în textele apocrife şi în noul testament, Satana este un demon rebel, duşmanul lui Dumnezeu şi al omenirii, şi întruchiparea răului. Satana mai este cunoscut şi ca diavolul, “Prinţul întunericului”,,” Belzebut, Belial, Lucifer, şi Mefistofel care trăieşte în iad sau infern.
În Talmud şi în unele lucrări cabalice, Satana este uneori denumit Samael. În domeniile angelologiei şi demonologiei, aceasta denumire se referă uneori la îngeri şi demoni diferiţi, şi nu există consens asupra răutăţii tuturor acestor entităţi.
În islam, Iblīs (arabă إبليس), este diavolul principal. Este denumit de obicei în Coran Shaitan. Perspectiva islamică asupra lui Satana are atât puncte comune, cât şi diferenţe cu cele creştină şi iudaică.
În Biblie, diavolul şi Satana reprezintă un înger căzut care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu – cel care a vorbit prin intermediul şarpelui şi a tentat-o pe Eva să nu asculte porunca lui Dumnezeu. Este de asemenea identificat ca acuzatorul lui Iov, ispititorul din Evanghelii şi balaurul din Apocalipsă. Poartă numele de “conducătorul demonilor” (Matei 12:24); “conducătorul lumii” şi chiar “dumnezeul acestei lumi” (2Cor. 4:4) Apocalipsa după Ioan descrie cum Satana este aruncat din rai spre pământ cu “multă mânie” şi războindu-se cu adepţii lui Iisus, până ce este distrus complet în “lacul de foc” (Apoc. 12:7-17; 20:10)
SURSA:”Wikipedia”