Ghe NICA-Blog: Pe Valea Sebesului in drumetie

luni, 3 mai 2010

Pe Valea Sebesului in drumetie

Sebeş-V.Sebeşului-sub Vf.Comisu

Durata: 5-6 h
Lungime: 18 km
Diferenţă de nivel: +1180 m / -100 m
Observaţii: Drum accesibil tot anul.

Traseul porneşte din satul Sebeş şi urmăreşte 14.6 km drumul forestier, pe Valea Sebeşului. După 10 km ajunge la cabana forestieră Fântânele, iar mai sus la cabana forestieră Secuiu aflată la 840 m altitudine. De la aceasta cabană la 4.5 km ajunge pe un drum forestier secundar, iar la a doua potecă la drepta părăsim drumul şi începem un urcuş pâna la cumpăna a piciorului Groapelor (1300 m alt.) De la izvorul situat la 1460 m după o uşoară coborâre şi un urcuş scurt ajungem într-o poiană cu o panoramă frumoasă spre creasta principală a Făgăraşului. După urcuşuri şi coborâşuri scurte ajungem pe malul Lacului Porcului, de aici poteca urcă la 1720 m unde se întâlneşte cu punctul roşu al traseului Rudăriţa-Curmătura Comisului. Conduşi de 2 marcaje ajungem la altitudinea de 1775 m, sub Vârful Comisu.
Spre Curmătura Lerescu
Spre Curmătura Zârnei

SURSA:"welcometoromania.ro"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;