Ghe NICA-Blog: Ion si Vasile la vanatoare...

duminică, 27 iunie 2010

Ion si Vasile la vanatoare...

Ion si Vasile vanatori, printr-o padure la vanat de ursi. La un moment dat,
Apare un urs fioros mormaind de se auzea in toata padurea. Vasile urla din rasputeri la Ion:
- Ioane, fugi ca vine ursu!
Vanatorii, panicati, o iau la fuga. Dupa cateva minute de sprint prin hatisuri, Ion se opreste, ocheste si trage, nimerindu-l pe urs intr-un testicol;
Ursul disperat, turbat, urland, o ia la fuga si mai tare dupa ei. Mai fug ei ce mai fug si iar se opreste Ion, ocheste si trage din nou, nimerindu-l pe
urs in celalalt testicol.
Ursul si mai disperat, cu bale la gura, innebunit, continua sa-i alerge.
Vasile catre Ion (care a tras) spune:
- Auzi ba, Ioane, tinteste’n gatu’ ma-tii odata la cap, ca eu cred ca asta, vrea sa ne manance, nu sa ne violeze!!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;