duminică, 13 iunie 2010

REGATUL ROMANIEI

Regatul României
Flag of the United Principalities of Romania  (1862 - 1866).svg
Flag of the Moldavian Democratic Republic.svg
Flag of Bukowina.svg
Flag of Transylvania before 1918.svg
18811947 Flag of Romania (1948-1952).svg
Flag of Moldavian SSR.svg
Flag of Ukrainian SSR.svg
Flag of Bulgaria.svg
Drapel Stemă
Steag Stema regatului României
Imn naţional
Trăiască regele
Localizare a Regatului României
România între 1918 şi 1940
Capitală Bucureşti
Iaşi (1916-1918)
Limbă/limbi limba română
Formă de guvernare monarhie constituţională
Rege
- 18811914 Carol I
- 19141927 Ferdinand I
- 19271930 Mihai I (prima domnie)
- 19301940 Carol al II-lea
- 19401947 Mihai I (a doua domnie)
Istorie
- Fondare 1881
- abolirea monarhiei 30 decembrie 1947
Monedă leu românesc

Actul proclamării Regatului
Din 1859 până în 1877, România a evoluat de la o “uniune personală” a două principate, Moldova şi Ţara Românească, la un regat condus de un singur prinţ, Carol I de Hohenzollern, care este ales domn al României. În 1877/1878 România îşi obţine independenţa. Prin tratatele de pace din 1878 de la San-Stefano şi Berlin, România obţine a patra sa provincie (Dobrogea de Nord), cu judeţele Tulcea şi Constanţa. Carol I este încoronat mai apoi ca Rege al României în 1881. În 1913 Carol I împinge România în al II-lea război balcanic, care se va termina prin înfrângerea Bulgariei. Tratatul de la Bucureşti din 1913 consfiinţeşte statutul regatului României ca putere regional-balcanică şi, totodată, aduce României o nouă provincie, Dobrogea de Sud, cunoscută sub numele de Cadrilater, cu judeţele Durostor şi Caliacra. În 1914 regele Carol I moare şi rege al României devine Ferdinand I (1914-1927).
După dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală şi de Est, la sfârşitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor, după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 15991601, România Mare. După o perioadă de prosperitate şi progres, nemaiîntâlnită până atunci pe teritoriile româneşti, Al Doilea Război Mondial va duce însă la ocuparea Moldovei de peste Prut (Basarabia şi Nordul Bucovinei) de către URSS.

Mica Unire şi monarhia

Pentru detalii, vezi: Renaşterea naţională a României.

România 1878-1913
Ascendenţa din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza în funcţia de Domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman a unit naţiunea românească in jurul unui singur conducător. În 1862 cele două principate s-au unit formal sub numele de România, cu capitala la Bucureşti. Pe 23 februarie 1866 o aşa-numită Monstruoasă coaliţie, compusă din conservatori şi radicalii liberali, l-a forţat pe Cuza să abdice. Prinţul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost desemnat Prinţ al României, în speranţa asigurării sprijinului german pentru o viitoare unire şi independenţă. Descendenţii săi au devenit regii României, până la venirea comuniştilor în 1947. În 1877, după un război ruso-româno-turc, România a devenit independentă, dar sudul Basarabiei este reanexat la Rusia. Carol a fost încoronat ca prim rege al României în 1881. Noul stat, situat geografic intre imperiile Otoman, Austro-Ungaria şi Rusia şi Regatul Serbiei, privea înspre vest, în special spre Franţa, pentru modelele sale culturale, educaţionale şi administrative. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deşi forţele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârşitul războiului, imperiile austriac şi rus s-au dezintegrat; Adunarea Nationala în Transilvania şi Sfatul Ţării în Basarabia şi Bucovina şi-au proclamat Unirea cu România, iar regele Ferdinand s-a incoronat Rege al Romaniei la Alba Iulia in 1922.

Vechiul Regat (1881-1918)

Vechiul Regat este un termen colocvial utilizat pentru a nominaliza teritoriile acoperite de primul stat românesc independent: Principatele Unite – Moldova şi Ţara Românească. Locuitorii acestor ţinuturi sunt numiţi regăţeni. Termenul a apărut după primul război mondial, când Vechiul Regat s-a unit cu Banatul, Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Primul război mondial

Operaţiunile din România, noiembrie 1916 – ianuarie 1917
Campania militară a Regatului României din timpul primului război modial s-a terminat cu un dezastru; la începutul anului 1918 forţele româneşti mai controlau doar teritoriul Moldovei din 1859, după ce s-a reuşit stoparea ofensivei Puterilor Centrale în bătaliile de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Când bolşevicii au cucerit puterea în urma Revoluţiei din Octombrie şi au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată şi încercuită de forţele ostile, neavând altă opţiune decât să iasă la rândul ei din război şi să accepte condiţiile umilitoare ale Păcii de la Bucureşti . După ofensiva încununată cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din război a Bulgariei, România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi mai înainte ca războiul să se încheie în vest.
După dezintegrarea Imperiului austro-ungar şi a Imperiului Rus, Regatului României i-au fost recunoscute noile graniţe prin Tratatul de la Versailles. Armata română a pierdut aproximativ 400.000 de soldaţi: morţi, răniţi, dispăruţi sau prizonieri iar pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor şi otomanilor au fost estimate la aproximativ 60.000 de oameni.

Marea Unire


Animaţie cu schimbările graniţelor României între 1859-2010
Realizarea Marii Uniri, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acţiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârşitul primului război mondial. Unirea acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării internaţionale a principiului autodeterminării naţionalităţilor, exprimat în cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson.

Regatul României, 19201940. Harta prezintă judeţele de dinaintea reformei administrative din 1926

Regatul României 1939

Basarabia

În frunte cu Partidul Naţional Moldovenesc, creat în martie 1917, Basarabia a rezistat tendinţelor Ucrainei de a o anexa, în contextul haosului total din Rusia revoluţionară. În octombrie 1917, la Chişinău are loc Congresul Ostaşilor Moldoveni care proclamă “autonomia teritorială şi politică a Basarabiei” şi decide crearea Sfatului Ţării ca organ reprezentativ. Conducerea sa executivă este încredinţată Consiliului Directorilor Generali, în frunte cu Ion Inculeţ. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse.
Pentru a opri anarhia militară din Basarabia, Consiliul Directorilor Generali apelează la guvernul român, care trimite trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei SovieticeRomânia, sechestrându-i tezaurul. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, care se alipeşte României la 27 martie1918. întrerupe relaţiile diplomatice cu

Bucovina

După semnarea păcii de la Brest-Litovk (18 februarie 1918), UcrainaBucovinei. Ca răspuns la manifestul “Către popoarele mele credincioase” al Împăratului austro-ungar Carol I, deputaţii români din parlamentul de la Viena constituie Consiliul Naţional Român (CNR). La iniţiativa lui Sextil Puşcariu, la 14 octombrie 1918, se convoacă la Cernăuţi o adunare naţională, numită “Adunare Constituantă”, care proclamă “unirea Bucovinei integrale” la celelalte provincii româneşti. Ca organe centrale s-au creat Consiliul Naţional şi un Birou Executiv condus de Iancu Flondor. Consiliul Naţional cere guvernului român intervenţia militară, care este aprobată la 23 octombrie 1918, pentru a contracara presiunile Ucrainei. La 12 noiembrie 1918, CNR a votat “Legea fundamentală provizorie asupra puterilor Ţării Bucovinei“. La 15 noiembrie se convoacă Congresul General al Bucovinei, care a votat în unanimitate, cu sprijinul locuitorilor germani şi polonezi, unirea cu România. ridică pretenţii asupra

Transilvania

În Transilvania, principalele forţe politice româneşti erau concentrate în jurul Partidului Naţional Român (PNR) şi al Secţiunii Române a Partidului Social Democrat din Ungaria (PSD-R). La 29 septembrie 1918, prin Declaraţia de la Oradea, ele anunţă hotărârea de autodeterminare şi separarea politică de Ungaria. La 18 octombrie 1918 se constituie Consiliul Naţional Român CentralTransilvania, alcătuit din 6 membri ai PNR şi 6 ai PSD-R. În noiembrie, în întregul teritoriu se formează consilii şi gărzi naţionale, după modelul CNRC. Acestea preiau de îndată controlul politic şi administrativ, asigurând ordinea într-o perioadă tulbure. După nota ultimativă a CNRC adresată guvernului ungar, se desfşoară tratative româno-ungare la Arad în 13-14 noiembrie 1918, care însă nu dau rezultate. (CNRC) ca organ politic unic al românilor din
În acest context, la 5 noiembrie 1918, prin manifestul “Către popoarele lumii“, se face cunoscută dorinţa naţiunii române din Transilvania de a se uni cu Vechiul Regat. CNRC mai decide convocarea unei mari adunări plebiscitare care să adopte această hotărâre. La 7 noiembrie se publică textul convocării, Marea Adunarea Naţională a Românilor întrunindu-se la 18 noiembrie 1918 la Alba Iulia. La 1 Decembrie 1918 ea decide în unanimitate unirea cu România.

România interbelică (1919-1940)


Judeţele, oraşele şi plăşile Regatului României, 1930
Regatul Romaniei a progresat în perioada interbelică, o nouă Constituţie fiind adoptată în 1923. Majoritatea guvernelor româneşti din această perioadă a păstrat forma dar nu şi substanţa unei monarhii constituţionale liberale. La 15 octombrie 1922 are loc la Alba-Iulia încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Partidul Naţional Liberal, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, sfătuitorul Regelui Ferdinand, a fost forţa politică dominantă după Primul Război Mondial şi până la moartea aproape concomitentă a Regelui Ferdinand şi a lui I.I.C. Brătianu.
Criza dinastică din 1925 a fost provocată de prinţul Carol, moştenitorul tronului, care, trimis în 1925 să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în ţară, întâlnindu-se cu iubita sa, Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunţă la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă moştenitor pe prinţul Mihai. După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927, Mihai I este proclamat Rege, domnind sub o regenţă formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi primul preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Gheorghe Buzdugan. Neînţelegerile dintre cei trei subminează monarhia constituţională, încurajând agitaţiile care susţineau revenirea lui Carol II la tron, ca “salvator” al ţării. Datorită morţii, la 24 noiembrie 1927, a lui I.I.C. Brătianu, P.N.Ţ. obţine la alegerile din 1927 o majoritate zdrobitoare. La 6 iunie 1930, Carol al II-lea vine în ţară, fiind proclamat Rege la 8 iunie 1930.

Structura etnică a populaţiei pe judeţe conform recensământului din 1930

Structura etnică a populaţiei în România anului 1934
Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat sfârşitul monarhiei constituţionale şi instaurarea unui regim de autoritate monarhică. Carol al II-lea a sprijinit cultura şi modernizarea societăţii româneşti, însă nu a avut nici un respect pentru sistemul democratic al ţării. În anii 1930 s-a înregistrat o creştere a numărului partidelor ultra-naţionaliste, mai ales a mişcării fasciste Garda de Fier, ce exploata naţionalismul, frica de comunism şi resentimentul faţă de dominaţia străină şi în special faţă de dominaţia evreiască asupra economiei. Alegerile din 1937 au reprezentat un moment dificil pentru democraţie. Datorită confuziei alegătorilor, nici unul dintre partide nu a obţinut 40% din voturi, necesare pentru prima electorală; pe locul III, cu 15,58% s-au plasat legionarii. La 28 decembrie 1938, regele îl numeşte pe Octavian Goga prim ministru, deşi acesta conducea un partid minor, Partidul Naţional-Creştin.
La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă miniştrii din Garda de Fier, şi în directă opoziţie cu sprijinul lui Adolf Hitler pentru Gărzii de Fier, regele Carol al-II-lea a dizolvat guvernul şi a instituit o dictatură regală. Instituind starea de asediu şi cenzura, el numeşte un guvern consultativ, în frunte cu Patriarhul Miron Cristea, având în componenţa sa pe generalul Ion Antonescu, ministru al apărării. În februarie 1938, Carol al-II-lea publică noua Constituţie, care asigura baza juridică a regimului autoritar. Pentru a-şi consolida puterea, el desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanent şi dizolvă partidele politice. Apreciindu-l pe Mussolini, Carol al II-lea creează breslele de lucrători, în scopul organizării corporatiste a statului român. De asemenea, el creează ţinuturile, conduse de rezidenţi regali, pentru a avea un control mai puternic asupra administraţiei locale. În decembrie 1938, el creează “Straja Ţării”, după modelul tineretului hitlerist. Pentru a înlocui partidele politice, în decembrie 1938 se constituie Frontul Renaşterii Naţionale, primul organism politic de masă din istoria României.
Carol al II-lea a luat măsuri dure împotriva Gărzii de Fier, ordonând asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu în noiembrie 1938. La 21 septembrie 1939, ca o reacţie la asasinat, un grup de legionari condus de Miţi Dumitrescu îl asasinează pe Armand Călinescu. În contextul situaţiei politice internaţionale grave din 1939, Carol al II-lea este silit să abdice la 6 septembrie 1940, lăsând puterea efectivă generalului Ion Antonescu, care va forma, la 15 septembrie, un guvern alături de legionari, proclamând Statul Naţional-Legionar.
Comunităţi etnice în România (1930)

Grup etnic majoritar
Români (71,9%)

Comunităţi etnice mari (4-10%)
Maghiari (7,9%) · Germani (4,1%) · Evrei (4,0%)

Comunităţi etnice mici (1-4%)
Ucrainieni (3,2%) · Ruşi (2,3%) · Bulgari (2,0%) · Ţigani (1,5%)

Comunităţi etnice foarte mici (sub 1%)
Turci (0,9%) · Găgăuzi (0,6%) · Sârbi + Croaţi + Sloveni (0,3%) · Cehi + Slovaci (0,3%) · Polonezi (0,3%) · Greci (0,1%) · Tătari (0,1%) · Armeni (15.544) · Huţuli (12.456) · Albanezi (4.670)

Al doilea război mondial

România a fost nevoită în iunie 1940 să evacueze şi cedeze BasarabiaBucovina de Nord şi Ţinutul Herţa ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, dar ţara va rămâne neutră mai bine de un an (în decursul căruia Regatul României a permis evacuarea guvernului, tezaurului şi forţelor poloneze spre Egiptul britanic. Regatul îşi schimbă alianţele odată cu sosirea la putere a lui Ion Antonescu. Se aliază cu Puterile Axei în octombrie 1940 şi intră în război de partea acestora în iunie 1941, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS: Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei. După trei ani şi două luni de campanii militare împotriva URSS, care duc armata română până în stepa din nordul Caucazului şi înapoi, la data de 23 august 1944 (armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie), Regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaţilor. Participarea României la cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat aşadar prin două campanii: cea din est pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, pierdută, şi cea din vest pentru eliberarea Transilvaniei, câştigată. La încheierea războiului, pe planul diplomatic doar participarea de partea Axei a fost luată în cont, şi România a semnat Tratatul de pace de la Paris (1946) ca stat duşman învins. Pierderile Regatului României s-au cifrat la aproximativ 300.000 în luptele cu U.R.S.S şi 169.822 în luptele cu Germania Nazistă. ,

De la Regatul României la R.P.România

La mai puţin de 3 ani după ce trupele sovietice ocupă România la data de 30 decembrie 1947 regele Mihai I este forţat să abdice şi e proclamată Republica Populară Română, stat comunist.

Cronologie

Istoria României
Stema României
Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României
Dacia
Războaiele daco-romane
Dacia romană
Originile românilor
Moldova
Ţara Românească
Transilvania
Epoca Fanariotă
Renaşterea naţională
Regulamentul Organic
Revoluţia română de la 1848
Principatele Unite
Războiul de independenţă
Regatul României
Primul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial
Comunismul
R.P.România
R.S.România
RSS Moldovenească
Republica Moldova
România Contemporană

Portal România
vdm
1859 Alexandru Ioan Cuza uneşte Moldova şi Ţara Românească sub conducerea sa.
1862 Unirea formală a Moldovei cu Ţara Românească, formându-se principatul României.
1866 Cuza este forţat să abdice în favoarea lui Carol I.
1877 (10 mai) Este declarată independenţa României.
1878 Sub Tratatul de la Berlin, Imperiul Otoman recunoşte independenţa română, dar sudul Basarabiei e reanexat la Rusia.
1881 Carol I este încoronat Rege al României.
1907 Proteste ale ţărănimii izbucnesc în întreaga Românie, peste 10.000 de ţărani sunt omorâţi[necesită citare].
1914 Moartea regelui Carol I, urmat la tron de nepotul său Ferdinand.
1916 (August) România intră în Primul Război Mondial, de partea Antantei.
1918 “România Mare”
1919 Conflict între România şi Ungaria aflată sub regimul comunist al lui Bella Kun. Armata română ocupă Budapesta la 4 aug. 1919 care se va afla sub administraţie militară până pe 16 nov. 1919.
1920 Tratatul de la Trianon consfinţeşte unirea Românei.
1921 Reforma agrară
1923 Constituţie adoptată pe baza proiectului Partidului Naţional Liberal care garanta cetăţenia evreilor şi altor minorităţi lipsite de drepturi.
Liga Apărării Naţional Creştine (LANC) este fondată.
1924 Membrul LANC (mai târziu fondator al Gărzii de Fier) C.Z. Codreanu îl asasinează pe şeful poliţiei Iaşi, dar este achitat.
1926 Este adoptată Legea Electorală Liberală.
Mica Antantă” cu Cehoslovacia şi Iugoslavia
Tratatul Franco-Român.
1927 Partidul Naţional Ţărănesc
Corneliu Zelea Codreanu se desprinde de LANC, formând Legiunea Arhanghelul Mihail, mai târziu numită şi Garda de Fier.
Regele Mihai urcă pe tron, la numai 5 ani.
1929 Începutul Marii Crize
1930 Carol al II-lea este încoronat rege.
1931 Prima înterzicere a Gărzii de Fier
1933 (16 februarie) Atelierele de maşini de la Griviţa protestează violent, dar sunt suprimaţi de poliţie.(10 decembrie) Prim-ministrul Ion Duca “dizolvă” Garda de Fier, arestând mii de membri ai acesteia; 19 zile mai târziu este asasinat de o echipă legionară (Nicadorii).
1935 LANC şi Partidul Naţional Agrar se contopesc, formând Partidul Naţional Creştin (PNC), cu o doctrină fascistă. Partidul se declară încă de la început o formaţiune naţionalistă, antisemită şi anticomunistă, iar sloganul este “România a românilor!”
1937 “Pactul de non-agresiune electorală” între Partidul Naţional Ţărănesc şi Garda de Fier, mai târziu incluzând Partidul Naţional Liberal georgist, Uniunea Agrară şi Partidul Evreiesc. Partidul Comunist Român denunţă pactul, dar în practică, îi susţine pe ţărănişti.PNC formează un guvern, dar intră repede în conflict cu Carol al II-lea asupra minorităţii evreieşti.
1938 (10 februarie) Dictatura regală este declarată. Noua constituţie este adoptată la 27 februarie.(29-30 noiembrie) Liderul Gărzii de Fier, Codreanu şi alţi legionari sunt asasinaţi din ordinele regelui.
1939 (7 martie) Armand Călinescu formează un guvern.Pactul Molotov-Ribbentrop stipulează “interesele sovietice” în Basarabia.
(1 septembrie) Germania invadează Polonia. Începutul celui de Al Doilea Război Mondial.
(21 septembrie) Călinescu este asasinat de către un grup de legionari condus de Miţi Dumitrescu.
1941 România intră în război de partea Germaniei şi elibereaza teritoriile anexate de către URSS in urma ultimatumului din seara zilei de 26 iunie 1940.
1944-1945 23 august regele Mihai I a organizat arestarea mareşalui Ion AntonescuRomânia luptă contra Germaniei.
1947 Abolirea monarhie la 30 decembrie.

Cei patru regi ai României

Sursa:”Wikipedia”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu