Ghe NICA-Blog: Cristine Chubbyck

marți, 5 octombrie 2010

Cristine Chubbyck

Christine Chubbuck (24 august 1944 – 15 iulie 1974)
Cum a murit: s-a sinucis la o emisiune live
Christine Chubbuck era prezentatoarea emisiunii “Suncoast Digest” difuzata de un post de televiziune din Florida.
In ziua incidentului, Chubbuck a citit stiri nationale timp de 8 minute insa caseta cu inregistrarea a inceput sa functioneze prost in timp ce aceasta raporta informatii privind un schimb de focuri de arma de la un restaurant. Vizibil deranjata de defectiunea tehnica, Christine si-a indreptat privirea catre camera si a spus:
“In conformitate cu politica Channel 40 de a va aduce ultimele noutati in materie de sange si mate [intestine] si in culori vii, veti vedea inca o premiera: o tentativa de suicid.”
Chubbuck a scos un revolver de sub birou, si l-a indreptat inspre cap si a apasat pe tragaci. Cameramanii au declarat ca au crezut ca totul era o inscenare insa in momentul in care prezentatoarea se zvarcolea pe jos au intrat in panica.

Un comentariu:

Erys5 octombrie 2010 la 20:52
...asta-mi confirma inca odata faptul ca noi facem doar ceea ce vrem, suntem ceea ce vrem si nimic din exterior nu reuseste sa schimbe acest lucru...fiecare actiune e un gest de definire de sine...aceasta a fost Christine Chubbuck. Altfel n-as reusi sa-i comentez gestul...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;