Ghe NICA-Blog: Grigori Rasputin

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Grigori Rasputin

Grigori Rasputin (22 ianuarie 1869 – 29 decembrie 1916)

Cum a murit: s-a inecat dupa ce a fost otravit, impuscat, injunghiat si batut

Grigori Rasputin, desi de origini umile, avea o influenta majora la curtea regala insa atitudinea sa vulgara si necugetata i-au adus numerosi inamici politici care si-au propus sa il ucida. Acestia au hotarat sa il otraveasca insa Rasputin nu a fost afectat de otrava care ar fi omorat un barbat de trei ori mai solid. La urmatoarea incercare s-au strecurat in spatele lui si l-au impuscat in cap insa in timp ce unul dintre “ucigasii” sai ii verifica pulsul, acesta l-a prins de gat si l-a strangulat. Rasputin a incercat sa fuga insa viitorii asasini erau pe urmele lui si l-au impuscat de trei ori. Nici aceste gloante nu au reusit sa-l rapuna insa l-au incetinit suficient incat urmaritorii sai sa il prinda din urma si sa il bata inainte sa il arunce intr-un rau inghetat.
Cand corpul sau a fost scos din apa, o autopsie a indicat faptul ca moartea lui a fost cauzata de…inec.

Un comentariu:

CELEBRULUL NECUNOSCUT7 octombrie 2010 la 00:59
CONGRATULATION FOR THIS WEBSITE!
WE SEND MANY PEOPLE FREE FROM GRIGORI RASPUTIN
OFFICIAL SITE TO YOUR WEBSITE.
LEAVE A LINK AT :
http://grigori-rasputin.blogspot.com/
THANKS
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;