Drumet pe dealurile Borzestilor(Trascau)

Cabana Buru — Dealul Borzeşti — cabana Cheia Turzii

Marcaj: triunghi roşu Distanţa: 11,5 km Diferenţa de nivel: 400 m Timp de parcurs; 4—5 ore Caracteristici: traseu nerecomandabil iarna

De la cabana Buru, aflată la 2 km aval de satul omonim, în defileul Arieşului (la 370 m altitudine), ne desprindem din traseul (rutier) 28, după ce urmărim şoseaua naţională până la gura văii Borzeştilor. Aici începem urcuşul unei coaste abrupte, pătrunzând brusc în defileul săpat de pârâu până la vărsare. Sectorul, suprapus peste o zonă împădurită, este bine marcat. Apa curge vijelios prin repezişuri şi mici cascade până la 3 m înălţime. Defileul este destul de sinuos, iar din loc în loc zărim mici afluenţi ce coboară grăbiţi de pe versanţii abrupţi.
La ieşirea din acest sector îngust al văii, în locul denumit Gura Jigăului, se află o moară, iar în apropiere o stână. O ramificaţie a potecii o ia la stânga, în direcţia unei case ce se află ceva mai sus. Pârâul Borzeştilor curge aici pe un pat calcaros, înconjurând un bot de deal. Marcajul apare pe scoarţa arborilor, însă drumeagul ne conduce sigur prin păienjenişul pădurii de foioase, din care ieşim către partea înaltă a Dealului Borzeşti (712 m). Suim pieptiş printr-o împărăţie a lapiezurilor, din punctul culminant putem să admirăm priveliştile ce se deschid spre satele Petreştii de Sus şi Borzeşti, legate Intre ele de panglica albă a şoselei pietruite, ce urcă printre ogoare.
În continuare, drumeagul merge pe la poala unei păduri, în care se afundă apoi pentru scurtă vreme, unde trecem pe sub linia de înaltă tensiune. Marcajul ne duce mai departe către partea superioară a platoului calcaros, unde peisajul este dominat de nesfârşite câmpuri de lapiezuri, printre cele mai reprezentative din Munţii Trăscăului Dincolo de Dumbrava, poteca intră în pădurea din zona numită sugestiv Coastele Muntelui, unde întâlneşte traseul ce vine de la Corneşti, în punctul respectiv, pe un indicator citim că de la cabana Buru am parcurs 8 km şi până la Cheia Turzii mai avem, doar 3,5 km, iar spre Corneşti prin Ciucaş sunt 5 km. Apoi dăm de un luminiş cu teren mlăştinos, în micile ochiuri de apă reflectându-se abrupturile calcaroase. După puţin timp ajungem la Izvor Popii, unde ne putem astâmpăra setea, dincolo de care urmărim baza peretelui greu accesibil din stânga noastră, ce marchează marginea estică a Culmii Petreştilor. Secvenţa respectivă ne oferă şansa să admirăm zona de vărsare a Hăşdatelor în Arieş, cu terasele tede ale acestuia, în lungul uneia dintre ele alegând drumul asfaltat. Orizontul este închis de culmile calcaroase ale Colţilor Trăscăului şi Bedeleului, cu profilurile, lor impozante.
După Vf. Vânătă (722 m) care ne-a prilejuit minunatul tur de orizont, poteca pătrunde din nou în pădure, după care ajungem la bifurcaţia de la Urcuşul Domol, unde un alt indicator ne informează că până la cabana Cheia Turzii nu mai avem decât l km (½ oră), iar de la cabana Buru am parcurs 10,5 km (4 ore). Lăsăm poteca marcată cu punct roşu la stânga şi coborâm printr-o pădure de amestec (pin, fag şi gorun), până ajungem la podul peste Hăşdate, loc de încrucişare a traseelor din zonă. Trecem podul metalic (în apropiere, cu ani în urmă, exista o moară de apă), de unde ne aruncăm o privire spre abrupturile grandioase din zona Cheii Turzii şi, după un mic urcuş, ajungem în spatele cabanei ce poartă numele acestui vestit monument al naturii.