Ghe NICA-Blog: Fantoma de la opera

duminică, 14 noiembrie 2010

Fantoma de la opera

Un grup de studenti care foloseau o cladire veche de 120 de ani pentru repetitii teatrale a fost martorul unui eveniment paranormal. Ei cred ca acest loc este bantuit de fantome. In urma cu un an, la putin timp dupa ce studentii au inceput sa faca repetitii in opera din Scott au auzit zgomote bizare, lumini care stingeau fara motiv si obiecte care se deplasau dintr-un loc in altul. Un tanar a afirmat ca a zarit fata unui barbat barbos. Judy Cowling, cea care poseda cadirea si spera sa o renoveze, nu crede ca este bantuita: sunt foarte sceptica, a declarat ea. Pentru a-si demonstra punctul de vedere ea s-a decis sa tereaca o seara cu studentii in aceasta caldire veche, care a fost construita in 1884 intr-un oras care se gasete intr-un oras la aproximativ 100 km nord est de Indianapolis. In acea noapte pe cand intra intr-o camera Judi a auzit cum o usa se inchide brusc in urma sa, impiedicand-o sa iasa din incapere. Putin mai trziu zvonurile ca edificiul era bantuit s-au raspandit si la fata locului a ajuns o echipa de vantori de fantome din Indiana. Dupa ce si-au instalat echipamentele, in cladire au verificat schimbarile de campuri electromagnetice, care, in opinia lor, puteau indica prezenta spectrelor. De asemenea au facut fotografii pentru a incerca sa captureze imagini invizibile ochiului uman, dar nu a fost vazuta nici o fantoma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;