Spre cabana Dochia(Ceahlau)

Cabana Izvorul Muntelui – Curmătura Lutu Roşu – cabana Dochia

* Marcaj: bandă albastră
* Diferenţă de nivel: 953 m
* Timp de parcurs: 3h – 3h 30′

Cabana Izvorul Muntelui (797 m alt.) reprezintă punctul de plecare pentru trei trasee turistice (vezi schiţa traseelor). spre cabana Dochia Traseul spre Curmătura Lutu Roşu, cel mai utilizat de turişti, este practicabil atât vara cât şi iarna. Se pleacă de la cabană şi se urmează poteca prin pădure, pe malul stâng al pârâului Izvorul Muntelui, într-un urcuş relativ uşor. După ce se traversează şoseaua asfaltată, se continuă traseul marcat până într-un punct unde sunt instalate o bancă şi o masă de metal. Acest loc se numeşte “La Arsuri” şi este situat la aproximativ 200 m de Curmătura Lutu Roşu, la altitudinea de 1015 m. De “La Arsuri” poteca îşi schimbă direcţia spre stânga şi începe să urce pe Culmea Răchitiş. După câteva serpentine, drumul continuă în lungul coastei, panta se accentuează, devenind din ce în ce mai dificilă. După aproximativ 45 de minute, la marginea unei rarişti de pădure întâlnim amenajat un loc de popas. În această zonă de foioase, ca de altfel şi în zonele pădurilor cu poieni şi lăstărişuri, în cele cu izvoare, mlaştini şi bălţi, putem întâlni cerbul.De la locul de popas, printre copacii rari, se deschide o privelişte spre valea Izvorul Muntelui, o porţiune din Piatra Lată din Ghedeon, iar mai departe se văd ţancurile din Ocolaşul Mare. Continuând ascensiunea se ajunge pe celălalt versant, de unde se pot admira vârful Toaca şi Panaghia, iar în vale se văd Piciorul Sihastrului şi valea Izvorul Alb. Poteca continuă când pe curbă de nivel, când în serpentine, de o parte şi de alta a Culmei Răchitişului. La un moment dat se întâlneşte un panou ce avertizează că s-a ajuns în perimetrul denumit “Poliţa cu Crini”, declarat rezervaţie ştiinţifică încă din anul 1941După Poliţa cu Crini traseul se continuă pe curbă de nivel, printre blocuri mari de calcar. În aproximativ 10 min. se iese, printr-o poiană mică, la baza Turnului Răchitiş, unde este amenajat şi loc de popas cu bănci şi mese din metal. Întreaga poiană este dominată de un bloc masiv de calcar, numit “Piatra cu Apă”. Pe această stâncă se pot remarca endemite precum pelinuţă (Artemisia petrosa) şi cădelniţa (Campanula carpatica). Poteca marcată continuă prin pădurea de molid, din loc în loc ocolind pereţi mici alcătuiţi din conglomerate. Pe parcursul traseului pot fi întâlnite plante ocrotite, precum ciuboţica cucului (Primula Officinalis) şi omagul (Aconitum toxicum). După câteva serpentine, într-un urcuş tot mai dur, se ajunge deasupra unui perete abrupt, de unde se poate vedea valea Izvorul Muntelui, Turnul Răchitiş şi abrupturile din Ocolaşul Mare. De aici, în scurt timp, traseul marcat duce la baza unui grup stâncos denumit “Detunatele”.De sub Detunate, se urcă uşor câteva serpentine. Pe ultima porţiune a traseului se traversează o zonă cu jnepeniş şi molizi, apoi se urcă prin “jgheabul cabanei” şi se ajunge direct în faţa cabanei Dochia.
În timpul iernii şi primăverii, pentru evitarea avalanşelor ce pot apare pe ultima porţiune a traseului, acesta este deviat prin partea dreaptă, pe o potecă marcată cu stâlpi de orientare.
Panoramă spre Ocolaşul Mare
Din faţa Cabanei Dochia se deschide o panoramă deosebită spre Culmea Răchitiş, valea Izvorul Muntelui şi Ocolaşul Mare.