Ghe NICA-Blog: Calator prin mirifica Vale a Cernei(24)

luni, 21 martie 2011

Calator prin mirifica Vale a Cernei(24)

Baile Herculane – Confluenta cu Ogasu lui Roset -Poiana Fantana Mosului – Poiana Balta Cerbului – Vf.Ciolanu Mare – Cheile Tesnei – Poiana Tesnei (km14).
-24-

Marcaj : banda albastra (Podetul de la confluenta Cernei cu Ogasu lui Roset – Poiana Tesnei).
Traseu in circuit avand ca obiective principale Poiana Balta Cerbului si Cheile Tesnei. Cheile Tesnei,fiind ocrotite,se desfasoara uimitor :pereti amenintatori,rupturi in stanca,pini izolati sau in buchete,poteca sapata in perete,abrupta si periculoasa,misterul haului prin care se avanta jos de tot apa Tesnei.Cheile Tesnei nu au egal in frumusete si salbaticie,este o lume fantastica,de neinchipuit,cu o bogatie de forme calcaroase,jgheaburi,pinteni stancosi,ace,guri de pesteri,o imensa masa de calcar invinsa de firavul parau al Tesnei care sclipeste in saltul zglobiu al unei cascade.Uluitor este peretele din stanga Tesnei : pe muchie atarna mai multe exemplare ale pinului negru banatean,in nici un alt loc din lume nu poti intalni o asemenea desfatare. Poiana Balta Cerbului este o insula de granite intre calcare,lunga de vreo 800 de m,strajuita de Varfurile Inalatu Mic (1146m) si Inalatu Mare (1301m) si in care este o cabana a Ocolului Silvic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;