Ma frate-miu, cind faci cite o afacere, cum te taie pe tine capu, si iasa prost, iti ie nacaz, nu zic nu. Iti ie nacaz, ce mai! Da’ cind te iei dupe capu altuia si iasa prost, atunci sa vez, ca-t vine sa-t bagi ghearele-n oichi, nu alta! Bag sama, c-asa ie facut omu, sa fie cu iel mai iertator decit cu ailalt! Pa’ mie, acu, di ce mi-e nacaz? Di ce mi-e mie nacaz acu? Ca ma luoai dupe capu si vorba lu Fanica a lu Catiru! Vine la mine-ntr-o dimineata si zice: - Ma nea Marine, ma, ma uit la tine si ma minunez! Om batirn si nu te taie capu! - Pa’ di ce, ma? - D-aia, ca stiu c-ai nevoie de bani, muncesti de te spetesti si n-ai spor! - Cum n-am, ma, spor, ce vorba-i aia? - Iote ca te uzmesti cu caratu la chitara pentru suseaua a noua. Mai bine faci un drum pina la Severin si vii de-acolo pricopsit. - Pa’ ce ma, la Severin umbla ciinii cu covrigi in coada sau ploua cu craitari? - Cam asa ceva, zice iel! Ca-mi spusa mie Florica a lu Conovat, de-o tine pe Tanta lu Fasui, ca la Severin de cind cu santeru al nou, sa facu ou trei frangi, bucata. - Cit, ba? - Trei frangi! - Sa-i saie oichii? - Sa-i! - Pa’ ce ma, aia p-acolo n-au gaini, nu sa oua, ori dete fr’o bolesnita-n iele? - Ba, au iei, da’ nu prididesc. Ca de cind se facu santeru al mare, la portile de schier, venira muncitori puzderie. Munca grea, oamenii, daca muncesc, trebuie sa manince, si ouale-s bune, ca-ti dau znaga. - Pa’ tu de ce nu te duci sa vinzi, ma Fanica? - Ma nea Marine, t-o spui p-a dreapta! N-am nici oua, n-am nici bani sa le cumpar d-aci, sa le vind acolo! Da’, spui matale ca-m-esti preten si n-asi vrea sa pricopsasc frun dusman. Ma, fratilor, sa va spui drept, de cind imi baga Fanica a lu Catiru sarpele asta-n gind, nu mai avusai liniste! Faceam io ce faceam, da’ tot acolo ma gindeam. Ma, zic, trei frangi ou, nu ie rau! M-apucai sa string toate ouale, du pin casa, du pin cuibare… Ba facui una si mai boacana… Cum pusasa Veta fr’o patru clota cu o zi mai-nainte, ma dusai si luoai ouale, usurel, de supt iele, si pusei niste chietre di la girla, ca sa nu prinda de veste clotale si sa paraseasca sirviciu. Lu Veta nu-i spusai nimic, ca cine stie ce mai imi zice, sau scapa fr’o vorba, cum fac muierile, aude frunu si-mi sufla afacerea. - Ma frate-miu, strinsai io fr’o doua sute de oua… Ma, zic, doi ori trei, sasa. Parca n-ar merita sa bat io drumu pin la Severin, pentru sase sute de frangi! Daca asi avea o mie, alta treaba! Ma gindii… ma sucii… ma, zic, mi-ar trebui un om de nadejde. Il chemai pe nepotu-miu Suca, si-i zic: - Ma Suca, vrei sa facem o afacere-npreuna? - Nea Marine, cu matale vind si pe dracu drept inger. - Ma, zic, io te iau cu mine la Severin, iti platesc trinu, si-t dau s-o suta de frangi! Fa-mi rost de opt sute de oua! - Ma nea Marine, pe’ c-o suta de frangi nu facem treaba, sau vrei sa le fur? - Ma fi-t-ar starea a dracu, sa nu te prind ca furi un ou, ca te omor! - P-atunci cum? - Ma, zic. Fi atent la mine-aci! Suta de frangi i-a ta pentru osteneala. Pentru oua it dau io alti bani, cu care cumperi. Da’ nu d-aci di la noi din sat, te duci pi la Catane, pi la Covei, pi la Ghidici-n colo. Nu sufli o vorba si ai grija sa nu fie ouale clocite, si sa vii iute! Ma, venisi? - Nea Marine, zbor! Facu Suca al meu, treaba buna. A treia zi, avuseram o mie de oua. Le chitiram noi in patru papornita, in malai, si-i zisai lu Suca: - Ma, pana plecam, le pituli la voi in paie, da’ vez sa nu le simta cataua lu Marin Galiceanu, ca daca maninca frun ou, te maninc cu coaja cu tot. - N-ai grija, nea Marine, ma culc pa iele! - Cum pa iele, ma, ce iesti narod? - Hai ma, nea Marine, ce nu stii de gluma, vorba vine?! Auz, nea Marine, da’ ce faci cu-atitea oua? - Cozonaci, zi io. - Pa’ ce faci cu iei? - Iote, umplu gura la ai de-ntreaba! - Vasazica, tot hotie! - Taci ma, zic, ai rabdare s-o vezi ce-i aia o afacere! Ma dusai la colectiva, sa ma-nvoiesc la brigadier, la nea Tanasuca a lu Colan a lu Mirea. - Ma, nea Tanasuca, invoieste-ma fr’o doua zile! - Pa’ di ce? - Iote d-aia, ca nu ma simt prea bine, nus-ce am, si vreau sa ma duc la doftor, la Craiova! - Pa’ ce ma, aci n-avem doftor? - N-avem, zic io, ca ie doftorita si io mai bine mor, decit sa ma dezbrac in fata unei muieri. - Taci ma, ca te scoate Veta mincinos! - Ia te uita la talica, pa’ ce Veta i-e doftorita? - Ma, narod iesti, zice nea Tanasuca! Pa’ ce boala are rusine? - N-are, zic io cu gindu la oua, da’io am! - Bine ma, du-te! Da’ sa stii ca cherzi zile-munca! - Pa’ ce sa fac? Boala ie boala, nu te-ntreaba! Zis si facut, plecaram! Da’ plecaram cu-n trin de noapte, sa nu vada careva ce fel de boala am io! Ma fratilor, va spui drept, ca n-ghierea si rusine; om batirn, sa pleci noaptea, pe furis. Da’ acu daca ma prinsasam in ‘ora, trebuia sa joc ca bagasem banii-n oua! Da-n trin, ne trecura toate naduselile, ca ierea o-nghesuiala, de fu musai sa tinem papornitale-n brata. Ca ne si zisa unu: - Ma fratilor, lasasi-le colea jos, ca va spetiti! - Nu se poate! zic io. - Pa’ d-or n-ot avea oaua-n iele! - Facem prinsoare? zice Suca. Ii detei una cu cotu, de-si cherdu rasuflarea. - Ce dai ma nea Marine? - Pa’ daca am in plus, zic io. Ma frate-miu, di la Craiova-n colo, avusaram naroc, ca ierea lumea mai rasfirata, puteai sa-t tragi sufletu! Zice Suca, - Ma nea Marine, la Severin, ma duci si pa mine la portiile de schier, sa vad daca nu m-a mintit Gogu llu Pecingine. - Pa’ ce ti-a zis, ma? - Pa’ i-auz, ca i-a spus lu ta-su, ca stie de la al batirn, care a fost la Severin prin opt sute sapte-sapte, ca cica la portile de schier ie lacatu cit ploasca. Si, mie parca nu-mi vine sa cred sa iziste un lacat asa mare! - Bine ma narodule, dupa ce firsim treaba, te duc! E, din vorba-n vorba, ajunseram la Severin! cind ne deteram jos din trin, cascatu de Suca, cu oichii dupe una, de-i intrasa rochita la apa, cit p-aci sa dea cu papornitale intr-un carucior d-ala de cara marfa. - Ma, zic, calca usor, umbla cu bagare de sama, si daca faci fruna si ma bagi in belea, te bat ca pe oaua cind le faci jumari! Ma frate-miu, cu chiu cu vai, ajunseran la piata. Sa cad jos din picioare, nu alta! Cit ierea piata de mare, ierea alba… alba… de oaua, de ziceai c-a nins in toiul verii! cind ma uit la pret, mi se facu rau de tot! Optzeci de bani bucata si ieu le luoasem c-un frang! Ma frate-miu, vazui negru-naintea oichilor. Auzi, numa oaua negre vedeam! Ma-ntorc la Suca, ridea cu gura pina la urechi. - Ma nea Marine, daca afla Grecu ala… Onasus ala… te-angajeaza conselor, auz? Incepu Suca sa urle, s-o rupsa la fuga. Luoai papornitele si ma luoai dupe iel. cind vazu c-acu-acu l-ajung, incepu sa strige: - ‘otiii… ‘otiii! Ma, se facu o harmalaie… ciraiau muierile… urla lumea… “punet mina pe iei”… fluiera militiia… - Ma, zic, daca-l prind, il omor! S-avusai noroc, ca-l prinsai… Ca se-nchiedeca d-un maldar de praz, si veni in cap ca uliu, cu papornita cu tot, peste o taraba cu oaua! Ma, cum imi luoasa Dumnezau mintile, ii mai detei si io c-o papornita de-a mea in cap! Veni militiia si ierea sa iasa dandanaie mare, ca, pe Suca pina nu-l spalara de galbenusuri, nu samana cu buletinu! Facuram socotelile, al dracu ala cu taraba parca le numarasa p-ale noastre, ale zdravane! Ca zicea ca iel avu trei sute cinzaci de oaua, si cind le numararem p-ale noastre, mai iereau trei sute cinzaci si trei! Cu ala ne lamuriram, da’ nu scapam de militiie! Ca ce avusai cu Suca, de fugii dupe iel? Da’ tot cu narodu avusai noroc, ca-i facu cu oichii militiianului, il luoa la o parte, si-i zisa: Nu te uita la iel, ca-i om batirn cu paru alb, ii place sa joace tiligosu, leapsa, de! Ca-n colo ie cuminte, nu face rau! Militiianu sa uita lung la mine, nu-s ce mutra oi fi avut, ca ofta si pleca! Ii zice Suca lui ala cu oauale: - Auzi, ba nene? Noi scaparam da’ matale pin’le vinzi, fac pui! - Vad si io, zice omu, ca nu merg afacerile! O sa ma duc sa le vind spre Calafat, incolo! - Auz ma nene, t-as spune io un merchez, da’ mi-e frica ca ma bate omu asta, zice iel, s-arata spre mine! - Spune-i ma, zic, ca nu-ti fac nimic! - Auz, nene, daca te duci spre Calafat, treci si pe la Bailesti, ca cunosc io unu, Marin a lu Juvete, care-t cumpara oauale c-un frang bucata! Auz vorba la iel! Ma fratilor, ne umfla isu pe amindoi ma, ne rideam si ne pupam! Ala cu oauale, se uita la noi cu gura cascata, incepu sa-si faca cruci si sa adune oauale. Plecaram noi dincolo si ne duseram spre portile de schier. Ma fratilor, minunea minunilor! Cind sa deschisa odata vederea larga, pina-n malu alalalt, ni sa taie rasuflarea. Puzderie de masini si de oameni dintr-o parte si din alta misunau ca furnigile, sa puie Dunarea la ham de chiatra si schier. Mare minune tecnica si mare ie puterea omului! - Ma Suca, zic, nu vazusi tu lacatu cit plosca, da’ vazusi altele mai dihai. Sta Suca-al meu si se uita cu oichii dusi la furnigaru de oameni si masini… Zice: - Ma nea Marine, nu te supara, asta ie treaba, nu gluma! Bravo lor! Asta afacere!!!… Aia a nostra cu oauale, ie gainarie da-o dracu, bine ca se sparsara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu