Ghe NICA-Blog: Schelete si oase imposibile(4)

miercuri, 2 martie 2011

Schelete si oase imposibile(4)

1973 : Doua schelete de 100 de miloane de ani
In statul american Utah, buldozerele au scos la lumina zilei doua schelete in perfecta stare. Ele au fost examinate de profesorul de antropologie J.P. Marwitt. In opinia sa, formatiunea in care au fost inhumate scheletele dateaza de cel putin 100 de milioane de ani. Oasele nu au fost nici sparte, nici deranjate si nu au fost transportate din acel loc de inundatii. Aparent, cele doua personaje au murit in acelasi loc unde s-au gasit scheletele lor. Avand un aspect relativ modern, fosilele nu au fost cele ale unor hominizi primitivi.
Ceea ce este misterios in aceasta poveste este ca osemintele au fost fotografiate si filmate apoi trimise la universitatea din Utah. Dar, nimeni nu a cunoscut rezultatele datarii. Se stie ca seful lucrarilor, Lin Ottinger, a recuperat osemintele lasate negligent, dintr-un motiv necunoscut de Marwitt.
Amprente misterioase
Nicio teorie nu poate fi considerata viabila daca nu se bazeaza pe probe solide. Printre anomaliile din lumea in care traim, amprentele si fosilele stranii ne obliga de a revedea cele mai solide convingeri ale noatre.
Printre aceste urme si aceste schelete incredibile, unele descoperiri nu pot fi respinse. Nu le putem explica, insa trebuie sa le intelegem. Le putem oare ignora? Aceste anomalii sunt prea numeroase pentru a fi tratate intr-un singur dosar. Sa patrundem deci in aceasta calatorie a imposibilului. Descoperile pe care vi le prezentam sunt clasate in ordine cronologica.
(Va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;