Olaf Jansen pretinde ca la Polul Nord exista o mare libera, acolo unde exista deschiderea nordului si ca largimea acesteia poate fi de aproximativ 1400 de mile in diametru. Exploratorul Nansen a scris in cartea sa: „Niciodata nu am plutit intr-un mod atat de splendid. Catre nord, cu fermitate in directia nordului, cu un vant bun, la fel de bine cum valul si panza ne fac sa putem inainta, o mare libera, mila dupa mila, perioada de observare dupa perioada de observare, din aceste regiuni necunoscute, mereu mai clare si mai libere de gheata, aproape ca se putea zice: «cit timp va dura asta?» ochiul fix intotdeauna spre directia nordului ca si cum se masoara un punct. El priveste viitorul. Dar exista intotdeauna acelasi cer intunecat inainte si care semnifica prezenta marii libere.” La 10 mai 1884, in revista Norwood din Anglia se scris: „Nu admitem ca exista gheata pana la pol – o data in interiorul marii bariere de gheata, o noua lume se impune exploratorului, climatul este dulce ca cel din Anglia si, dupa , inmiresmat ca in insulele grecesti.” Vechile scriituri hinduse, japoneze si chinezesti cat si hieroglifele raselor stinse de pe continentul nord – american, toate vorbesc de traditia adoratorilor soarelui care veneau din Pamantul Interior. Este un fapt notabil ca pe masura ce ne apropiem de Ecuator, statura rasei umane este mai putin mare. Dar patagonienii din America de Sud sunt probabil singurii aborigeni din centrul Terrei care au iesit prin deschiderea obisnuit desemnata prin Polul Sud si sunt numiti rasa gigantica. (va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu