Ghe NICA-Blog: Manuscrisul lui Voynich

sâmbătă, 14 mai 2011

Manuscrisul lui Voynich

Manuscrisul lui Voynich Manuscrisul lui Voynich (numit asa dupa Wilfrid Michael Voynich, cel care a descoperit manuscrisul in 1912) este un manuscris enigmatic, inca nedescifrat, despre care nu se cunoaste nici autorul si nici data aparitiei. Are forma unei carti ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere si cuvinte neidentificate, fara greseli, taieturi sau corecturi. Desenele in schimb sunt executate cu mai putina stradanie. Ele reprezinta plante, oameni, animale si teme astronomice. Plantele de exemplu nu au putut nici ele sa fie identificate. Exista o multitudine de teorii asupra intelesului si destinatiei manuscrisului Voynich, una dintre acestea ar fi aceea ca documentul este unul cu scop farmaceutic servind, cel mai probabil, ca manual in medicina timpurie. Nici varianta alchimiei nu este de lepadat atata vreme cat, pentru mult timp, s-a crezut ca informatiile oferite in manuscris duc la transformarea metalelor in aur sau la descoperirea Pietrei Filosofale. Nici teoriile pseudostiintifice nu au intarziat sa apara, multi pasionati de criptologie fiind convinsi ca manuscrisul Voynich este, nici mai mult nici mai putin, decat un manual cu instructiuni lasat omenirii de catre o rasa extraterestra. O scriere misterioasa intr-un alfabet necunoscut si fara corespondent in istorie, imagini ale unor plante inexistente pe pamant, semne zodiacale complexe si siluete feminine scaldandu-se in bazine diforme, pline cu un lichid ciudat – acestea sunt doar cateva dintre elementele care i-au determinat pe cercetatori sa declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodata. Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu a fost inca decodificat, nici macar cu ajutorul calculatoarelor. Din 1.969 originalul se pastreaza in biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven (Connecticut), SUA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;