Ghe NICA-Blog: Mumiile de la Tarim

joi, 19 mai 2011

Mumiile de la Tarim

Enigma mumiilor vechi de 4.000 de ani, descoperite in nord-vestul Chinei, si care prezinta trasaturi europene. Mumiile din Bazinul Tarim au fost descoperite incepand cu 1.974 de catre exploratori precum Sven Hedin, Albert von Le Coq si Sir Aurel Stein, in inima desertului Taklamakan, din nordul Tibetului.
Oamenii ingropati aici au decedat in urma cu aproximativ 4.000 de ani si, totusi, trupurile lor au fost foarte bine conservate, descompunerea naturala fiind evitata din cauza atmosferei uscate si a solurilor alcaline din Bazinul Tarim.
Cele aproximativ 200 de mumii descoperite impartasesc multe trasaturi tipice tipului caucazian (trupuri alungite, fete colturoase, ochii incastrati), multe dintre ele au parul intact, variind la culoare de la blond la rosu si brun inchis, fiind in general lung, buclat si impletit. Testele cu radiocarbon executate la Universitatea din Beijing au demonstrat ca cele mai vechi fragmente dateaza de acum 3.980 de ani. Chinezii au anuntat intr-un raport publicat recent ca mumiile au origini amestecate, ADN-ul lor continand atat elemente europene cat si siberiene si provin, cel mai probabil, din afara Chinei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;