Povestea dintre Tristan si Isolda este una dintre cele mai frumoase povesti de iubire si porneste de la mitul celtic al iubirii invincibile. Aceste doua nume nu se pot rosti separat, cand spui Tristan, automat iti vine continuarea, Isolda. Povestea a circulat in diferite variante si a suscitat imaginatia multor artisti.
Povestea are loc in Evul Mediu, in timpul domniei Regelui Arthur. In versiunea cea mai cunoscuta, cei doi indragostiti apar la inceput in ipostaza de mari adversari. Tristan, nepotul regelui Mark al Cornwallului, il ucide pe regele Irlandei, care era fratele Isoldei. Isolda jura ca va razbuna moartea fratelui sau.
Cei doi ajung sa se cunoasca atunci cand Tristan primeste misiunea de a o peti pe Isolda pentru unchiul sau si de a o insoti pe aceasta pana la curtea regelui Mark. Isolda vrea sa il otraveasca pe Tristan pentru a se razbuna, dar soarta face ca otrava sa fie inlocuita cu o potiune de dragoste. Isolda si Tristan beau din acelasi pocal si intre ei se infiripa o dragoste puternica. Dragostea lor, explicata prin licoarea magica pe care o beau cei doi, sugereaza ideea ca iubirea are darul de a ne scoate din lumea reala (plina de rautati) si de a ne transpune intr-o lume miraculoasa, a lumea a iubirii si fericirii.
Isolda este nevoita sa se casatoareasca cu regele Mark desi inima sa ii era daruita lui Tristan. In ciuda acestui lucru, aventura dintre cei doi continua in secret. Cand Regele Marc afla de iubirea lor, decide sa o ierte pe Isolda, insa Tristan este izgonit din Cornwall.
Cei doi indragostiti reusesc sa fuga impreuna si un timp traiesc in padure. Desi viata in padure este dura cei doi sunt fericiti pentru ca sunt impreuna. In final, Isolda se intoarce la regele Mark, desi in inima ei va simti mereu iubire pentru Tristan. Cu sufletul frant, acesta paraseste tara, fara sa-si afle linistea in absenta iubitei sale.
Tristan fuge in Bretania unde o cunoaste pe Iseult. El este atras de ea din cauza asemanarii de nume cu cel al iubirii sale adevarate. Tristan si Iseult se casatoresc, insa comuniunea dintre cei doi nu se consuma pentru ca Tristan nu o putea uita pe Isolda.
Cazut grav bolnav la pat, Tristan doreste sa o vada pe Isolda in speranta ca revederea ei va reusi sa-l vindece. Pentru a stii ce decizie va lua Isolda, se stabileste un “cod”. Daca Isolda este de acord sa vina sa il vada, panzele corabiei cu care venea trebuiau sa fie albe, iar daca nu dorea sa vina, panzele sa fie negre. Prima care a vazut panzele a fost Iseult care a fugit la Tristan sa-i dea vestea ca acestea sunt negre, deci Isolda nu a dorit sa vina. Orbita de gelozie, Iseult a mintit, astfel incat Tristan nu a aflat niciodata ca Isolda era in drum spre el si ca panzele erau albe. Tristan a murit la scurt timp dupa aflarea vestii. Nici Isolda nu a mai rezistat mult, dandu-si sufletul din suferinta pentru iubitul sau pierdut.
Legenda glorifica forta eterna a iubirii, singura care da legitimitate uniunii dintre Tristan si Isolda. Desi finalul este unul tragic si aduce moartea celor doi indragostiti, mesajul legendei este acela ca atunci cand exista iubire adevarata, desi fortati de imprejurari doi oameni nu pot fi impreuna, dragostea lor poate ramane sincera si puternica pana la final.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu