Ghe NICA-Blog: Misterioasa luna(1)

marți, 7 iunie 2011

Misterioasa luna(1)

Daca, undeva in galaxia noastra, exista o civilizatie extraterestra mai evoluata decat a noastra, modelele matematice arata ca aceasta civilizatie ar fi trebuit sa colonizeze galaxia rapid. In acest caz, aceasta civilizatie ar fi atins intr-adevar sistemul nostru solar acum milioane de ani. Dar a lasat urme?
In 1948, scriitorul britanic Arthur C. Clarke imagina in cartea sa „Santinela” ca extraterestrii plasasera pe Luna o baliza care se putea declansa deindata ce era descoperita semnaland constructorilor sai ca omul a atins varsta astronauticii. Ideea acestor balize apropiate a foat reluata si s-a extins in 1968, in filmul „2001, Odiseea spatiului”: ingropat pe Luna, un monolit paralelipipedic negru emite un semnal in directia lui Jupiter.
Intre timp, ideea unei prezente extraterestre pe Luna a fost exploatata de diferiti autori, care au propus de a se interpreta in acest sens emisiile luminoase enigmatice, reperate de astronomi si cunoscute sub numele de fenomene lunare tranzitorii…
Astrofizicianul american Gregory Benford se intreba care este probabilitatea ca, pe un astru adapostind viata, marimea aparenta a satelitului sau „natural” sa coincida exact cu marimea aparenta a astrului solar?
Terra este singurul loc din sistemul solar de unde se poate contempla (desi foarte slab) eclipsele totale de Soare. De unde ideea de a opri cercetarea de artefacte sau de semnale extraterestre si de a testa ipoteza potrivit careia Luna este ea – insasi un artefact extraterestru.
Nici nu este necesar de a ne imagina ca ea ar fi artificiala. Ceea ce este artificial, este ca este plasata exact acolo unde se gaseste.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;