Ghe NICA-Blog: Brasov(Crucea Musicioiului)-Fantanita Popii-Poiana Strechi

joi, 18 august 2011

Brasov(Crucea Musicioiului)-Fantanita Popii-Poiana Strechi

Brasov (Crucea Musicoiului) – Fintinita Popii -Poiana Stechil

Marcaj: cruce albastra

Durata: 1¼ ora; in sens invers ¾ ora Caracteristici: usor vara, moderat iarna

Un acces comod la Crucea Musicioiului il realizam plecind din Piata Unirii (Prund) pe strada Coastei si in continuare pe strada Costitei din care, la dreapta, urcam pe strada Vrancei. La capatul ei cotim la dreapta (pe strada Curcanilor) pina la ultima casa urcind in continuare pe o poteca la Crucea Musicoiului (695 m altitudine).
Citiva metri mai sus de Crucea Musicoiului se afla un stilp indicator si poteca (venind dinspre Timpa, pe dupa gradini) pe care vom incepe urcusul, spre sud-vest. Poteca pietroasa urca usor printre pini, pe sub stinca din calcare “Piciorul Boului’. Cotind putin la stinga poteca urca in general lin, pe versantul stincos din dreapta Vaii Popii. Peste 15 minute (de la Cruce) ajungem intr-o poiana, la Fintinita Popii, unde se intretaie mai multe poteci nemarcate.
Imediat dupa izvor (amenajat de Societatea pajis-fenilor in 1930) traversam piriul si urcam usor pe partea stinga, prin padurea de molid. Spre obirsie poteca urca tot mai accentuat pina in culmea secundara unde intersecteaza o poteca nemarcata care coboara in Schei.
Traversam culmea si continuam sa urcam moderat prin padurea de fag cu molid. O serpentina scurta ne scoate pe alta culme secundara in Poiana Ograda (980 m altitudine). Din marginea ei poteca se indreapta brusc spre stinga angajindu-se pe un ogas, printre fagi si molizi. In continuare urcusul este mai lin si in 15 minute se ajunge in Poiana Stechil (l 027 m altitudine) situata pe prelungirea nordica a culmii Postavarului. Aici este intilnit traseul nr. 6 (banda albastra) Brasov – cabana Postavarul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;