Ghe NICA-Blog: Gaurile negre(3)

miercuri, 24 august 2011

Gaurile negre(3)

Pentru a intelege nasterea unei gauri negre, trebuie sa se reprezinte nasterea unei stele. La origine se gasesc nori impresionanti de gaz difuz, care se aduna sub efectul propriului lor camp de gravitatie. In curentul acestei adunaturi, gazul aflat in permanenta miscare devine atat de des incat explodeaza in mai multe bucati: fiecare din aceste bucati va deveni o stea. Fiecare stea va inflama norul de gaz care o inconjoara, ceea ce va da nastere la nebuloase, ca actuala Nebuloasa din Orion.
Apoi, norul de gaz va sfarsi prin a se dispersa, in timp ce stelele se vor separa. In tot timpul duratei vietii sale, steaua se comporta ca o adevarata bomba cu hidrogen :ea isi schimba hidrogenul in heliu, in timp ce energia degajata va furniza o lumina intensa. Dar, putin cate putin, hidrogenul va lipsi iar heliul va abunda. Steaua va inepe sa se stinga: miezul ei se va raci.
Stelele cele mai mari au o durata de viata mai mica: isi ard oxigenul mult mai repede ca altele. Ele explodeaza producand o supernova. Apoi, miezul central al supernovei se va topi in el insusi si va da o stea de neutroni. Ea incepe sa se invarta in jurul sau si sa emita fascicule de unde radio. Este un pulsar. Daca restul stelei este superior, de 4 ori masei soarelui nostru, nu se va forma un pulsar ci o gaura neagra. Masa unei gauri negre este de aproximativ 10 ori mai mare decat cea a soarelui nostru.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;