Ghe NICA-Blog: Manuscrisul cu origini necunoscute(1)

marți, 30 august 2011

Manuscrisul cu origini necunoscute(1)

Nu se cunoaste nici autorul nici originea sa. Nici un cartograf nu a reusit inca sa descifreze un singur cuvant sau vreo litera din text, nu se stie nici macar in ce limba a fost scrisa. De aproape 5 secole manuscrisul de la Voynich isi pastreaza secretul.
Manuscrisul contine 240 de pagini de text. Aproape fiecare pagina contine o ilustratie, uneori in culori: placute fantastice, diagrame astrologice, panorame bizare, cu femei dezbracate. Dar chiar daca desenele sunt stranii, textul prezinta mici scrisori scrise cu grija care intr-adevat uimesc. Este scris intr-un alfabet misterios care nu exista nicaieri in lume, si ,dupa secole de studii, nici cel mai bun medievalist, nici cel mai rabdator dintre cartografi nu a reusit inca sa stabileasca ce spune, cine l-a scris, unde, cand, sau de ce.
De unde vine aceasta carte stranie? La 16 august 1666, Joannes Marcus Marci, doctor, om de stiinta, orientalist si rector al Universitatii din Praga, cea mai veche din Europa Centrala, face pentru prima oara referire la acest manuscris misterios. L-a obtinut de al un prieten, medic a lui Rudolf al II-lea, imparatul Sfantului Imperiu (colectionar de tablouri, pasionat de stiinta, el a fondat o gradina botanica si a construit un observator pentru Tycho Brahe si Johannes Kepler. El a achizitionat de asemena o impresionanta colectie de carti rare printre care celebrul manuscris pentru care a patit 600 de ducati).

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;