Ghe NICA-Blog: Misterul populatiei Dropa(5)

duminică, 21 august 2011

Misterul populatiei Dropa(5)

1947: Expeditia doctorului Karyl Robin-Evans. La scurt timp dupa al doilea razboi mondial, profesorul polonez Lolladoff a aratat un disc straniu omului de stiinta englez, profesorul Karyl Robin-Evans. Lolladoff a declarat ca a cumparat discul din Mussoria (India de nord) si ca presupune ca discul provenea de la un popor misterios numit “Dzopa” care l-ar fi utilizat pentru ritualuri religioase. In 1947 doctorul Robin – Evans a efectuat o calatorie in tinuturile misterioase ale populatiei Dzopa, traversand zona Lhasa (Tibet) unde a obtinut o audienta cu al 14-lea Dalai Lama. Pe drumul acestei regiuni foarte dificil de accesat, din nord-estului Himalayei, omul de stiinta a fost abandonat de calauzele sale tibetane speriate de Bayan-Khara-Uula. Doar cu pretul unui extraordinar efort el a reusit sa ajunga la destinatie.

Dupa ce a capatat increderea indigenilor, doctorul Karyl a primit invataturile unui profesor de limba locala care l-a invatat bazele limbii Dzopa. Tot el l-a invatat despre Lurgan-La, gardian al religiei Dzopa. Lurgan-La a indicat ca acestia isi aveau originea de pe o planeta din sistemul Sirius. Ei au intreprins acum aproximativ 20.000 de ani si apoi in anul 1014 doua misiuni de explorare pe Terra. In 1014 a avut loc o prabusire care nu a permis supravietuitorilor accidentului sa paraseasca Terra. Doctorul Karyl a decedat in 1974. Raportul sau a fost publicat in 1978.

Cateva remarci. Dzopa sunt adesea numiti Dropa (diferenta este pur fonetica). In 1947 Tibetul nu era sub tutela chinezilor deci calatoria profesorului chinez s-a putut desfasura cu usurinta. Raportul doctorului Evans dateaza prabusirea in 1014 in timp ce toate celelalte surse sustin contrariul si anume vorbesc de o prabusire care ar fi avut loc acum 12.000 de ani. Aceasta divergenta ramane inexplicabila pana astazi.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;