Ghe NICA-Blog: NOOR INAYAT KHAN : Printesa care a devenit spioana(1)

luni, 19 septembrie 2011

NOOR INAYAT KHAN : Printesa care a devenit spioana(1)

A fost o pacifista care a luptat pentru Marea Britanie si a murit in mainile Gestapoului lui Himmler. Noor Inayat Khan a fost o femeie remarcabila, al carei destin merita cunoscut. Noor Inayat Khan era o indianca si o mulsumana tanara atunci cand a intrat intr-o organizatie secreta dedicata actelor de sabotaj, de subversiune si de terorism in Europa. Critica feroce a imperialismului britanic, ea lucra cu pasiune pentru a perturba fortele de ordine. Capturata, Noor s-a aratat de necontrolat. A murit in conditii atroce in captivitate. Ea a fost prima femeie operator de radio trimisa in Franta sub ocupatia nazista de catre Directia de operatii speciale (Special Operations Executive, SOE). In timpul teribilei veri a anului 1943, aceasta spioana neexperimentata in varsta de 29 ani, s-a aflat virtual responsabila de comunicatiile Rezistentei in regiunea pariziana, in timp ce Gestapoul aresta celulele in jurul ei una dupa alta. Fiica unui om mistic si muzician celebru si a unei mame americana indianizata, toata lumea si-o aminteste ca un copil “incantator” si sensibil. Dar spioana Noor s-a dovedit o adevarata tigroaica a carei bravura i-a socat pana si pe tortionarii sai germani. Unii dintre ei au reactionat diferit. Afland, in timpul unui interogatoriu luat dupa razboi, de moartea printesei in lagarul de la Dachau, Hans – Josef Kiffu, seful QG al Gestapoului de la Paris a izbucnit aparent in lacrimi.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;